ICCJ. Decizia nr. 463/2010. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Deciziapenală nr. 463/2010
Dosar nr.4819/1/2011
Şedinţa publică din 28 noiembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1394 din 10 septembrie 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 3679/1/2010 a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul T.V. împotriva rezoluţiei nr. 101/P/2010 din 15 februarie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, s-a menţinut rezoluţia atacată, cu obligarea petentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rezoluţia nr. 101/P/2010 din 15 februarie 2010 a Parchetului de pe lângă Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, în baza art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de B.S. (procuror delegat în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie), C.E., R.O. - procurori la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 4, S.N., R.M. şi R.C. - lucrători de poliţie în cadrul Secţiei Regionale de Poliţie Transporturi Bucureşti, G.M. - procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Gura Humorului, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 2481 C. pen., art. 268 C. pen., art. 264 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
S-a apreciat că magistraţii procurori şi lucrătorii de poliţie reclamaţi nu au făcut altceva decât să-şi îndeplinească atribuţiile de serviciu, fără a manifesta părtinire în soluţiile adoptate.
Împotriva acestei rezoluţii, petentul T.V. a formulat plângere, în condiţiile art. 278 C. proc. pen., la procurorul şef, iar prin rezoluţia nr. 2239/11189/II-2/2010 procurorul şef al Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 278 alin. (1) C. proc. pen., a dispus respingerea, ca neîntemeiată, a plângerii petiţionarului, formulată împotriva soluţiei dispuse în dosarul nr. 101/P/2010.
Nemulţumit de modul de soluţionare al plângerii sale, petentul s-a adresat în condiţiile art. 2781 C. proc. pen. instanţei de judecată, considerând că intimaţii se fac vinovaţi de faptele pentru care s-au efectuat acte premergătoare, acte care, în opinia sa, nu sunt complete deoarece intimaţii nu au fost audiaţi, astfel încât nu se poate vorbi de o cercetare prealabilă, motiv pentru care a solicitat admiterea plângerii sale şi trimiterea dosarului la parchet în vederea începerii urmăririi penale. De asemenea, a învederat că se constituie parte civilă cu suma de 250.000 RON.
Plângerea a fost respinsă ca nefondată prin sentinţa nr. 1394 din 10 septembrie 2010 a Secţiei Penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu motivarea că atât lucrătorii de poliţie S.N., R.M. şi R.C., cât şi procurorii B.S., G.M., C.E. şi R.O. şi-au fundamentat propunerile şi soluţiile efectuate în cauzele respective, pe baza dispoziţiilor legale, exercitându-şi atribuţiile în mod legal; de asemenea, nu a rezultat niciun indiciu că aceştia ar fi dat vreun ajutor vreunui infractor în sensul dispoziţiilor art. 264 C. pen.
Cu privire la cererea petentului de constituire ca parte civilă cu suma de 250.000 RON s-a reţinut faptul că dispoziţiile art. 504 C. proc. pen., stabilesc condiţii precis determinate pentru repararea daunei morale sau a pagubei materiale produse unei persoane, dispoziţii care nu sunt îndeplinite în prezenta cauză.
Împotriva acestei sentinţe, petentul T.V. a declarat recurs, solicitând, potrivit memoriului depus la dosar (filele 12 - 14), admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., începerea urmăririi penale împotriva intimaţilor şi obligarea acestora la plata daunelor morale în valoare de 250.000 RON.
Examinând hotărârea atacată, potrivit art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul declarat de petent nu este fondat.
Din analiza actelor premergătoare efectuate nu a rezultat că intimaţii, ar fi săvârşit acte cărora să le fie conferită semnificaţia juridică a infracţiunilor prevăzute de art. 2481 C. pen., art. 268 C. pen., art. 264 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte reţine că în dosarul nr. 4539/P/2006, V.T. a fost cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) reţinându-se că la data de 21 ianuarie 2006, susnumitul a participat, în calitate de adjunct al şefului de staţie C.F.R. M. Bucureşti - Progresul, împreună cu delegaţii a două societăţi comerciale, la deschiderea uşilor vagonului de marfă nr. 015482621503.
Deşi, cu acest prilej, a constatat că aproximativ 2,5 tone de cartofi erau îngheţaţi, învinuitul V.T. a refuzat să întocmească un proces-verbal de constatare a pagubei şi, în acest fel, nu şi-a încălcat atribuţiile de serviciu stabilite, atât prin fişa postului, cât şi prin convenţia cu privire la transporturile internaţionale, precum şi prin Regulamentul de transport pe căile ferate în România.
Magistratul procuror B.S., ţinând seama de persoana învinuitului şi de împrejurările în care a fost comisă fapta, prin ordonanţa nr. 4539/P/2006, din data de 15 februarie 2007, a apreciat că, prin conţinutul ei concret, fapta nu prezintă pericolul social al unei infracţiuni, motiv pentru care a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului T.V. şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ, constând într-o amendă în cuantum de 800 lei.
T.V. a contestat faptul că i s-ar fi adus la cunoştinţă fişa postului, susţinând că semnăturile de pe tabel din dreptul numelui său ar fi fost executate de o altă persoană.
În acest sens, susnumitul a depus o plângere penală la grefa Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4, unde a fost înregistrată sub nr. 8304/P/2006.
În această cauză s-a dispus efectuarea unei constatări tehnico-ştiinţifice, care a concluzionat că semnăturile respective nu au fost executate de T.V., şi că nu se poate stabili persoana care a executat acele semnături, întrucât acestea sunt contrafăcute prin imitaţie liberă.
Magistratul procuror B.S., examinând întregul material probatoriu administrat în cauză, prin rezoluţia din data de 28 ianuarie 2008, a confirmat propunerea organului de poliţie de a nu se începe urmărirea penală în această speţă, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată (dosar nr. 8304/P/2006).
Împotriva soluţiilor adoptate în cele două dosare, T.V. a formulat plângeri, atât la procurorul ierarhic superior, cât şi la instanţa de judecată, care însă au fost respinse ca neîntemeiate ceea ce a constituit un motiv pentru partea vătămată T.V. de a formula noi plângeri, adresate ulterior şi altor organe judiciare, care însă, nu aveau competenţa să se pronunţe cu privire la soluţiile adoptate în cele două dosare, mai sus expuse.
Cu privire la lucrarea înregistrată la organele de poliţie sub nr. L.I. 1801565 din 17 octombrie 2006, s-a constatat că aceasta a fost menţionată în evidenţa plângerilor, în conformitate cu dispoziţiile OG nr. 27/2002.
După verificarea aspectelor sesizate, Secţia regională de Poliţie Transporturi Bucureşti a clasat lucrarea.
În cauza de faţă, magistraţii intimaţi procurori B.S., R.O., G.M. şi C.E. şi-au exercitat atribuţiile cu care au fost investiţi, analizând probele administrate în scopul aflării adevărului şi dispunând soluţii, conform convingerilor lor obiective şi nepărtinitoare, astfel încât, Înalta Curte apreciază că învinuirile aduse acestora nu sunt întemeiate, simplele afirmaţii şi aprecieri subiective ale petentului, nesusţinute de probe, neafectând temeinicia soluţiilor pronunţate.
În speţă, magistraţii intimaţi procurori B.S., R.O., G.M. şi C.E. au dispus soluţii în concordanţă cu probatoriile administrate, cu respectarea dispoziţiilor legale referitoare la termenul de soluţionare şi temeiul juridic privind plângerile contra soluţiei, iar emiterea de soluţii nefavorabile petentului, nu conferă automat date sau indicii cu privire la săvârşirea unor fapte penale, având în vedere faptul că acesta avea posibilitatea exercitării căilor de control judecătoresc.
Intimaţii S.N., R.M. şi R.C., lucrători de poliţie în cadrul Secţiei Regionale de Poliţie Transporturi Bucureşti şi-au exercitat atribuţiile de serviciu corespunzător, înaintând în mod corect dosarul procurorului, în vederea adoptării soluţiei, conform dispoziţiilor procedural penale.
De asemenea, nu se poate reţine în sarcina intimaţilor nici infracţiunea prevăzută de art. 264 C. pen., întrucât în sarcina acestora nu s-a reţinut existenţa vreunui ajutor dat unui infractor fără o înţelegere stabilită înainte sau în timpul săvârşirii infracţiunii, pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei ori pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infracţiunii.
În ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 268 C. pen., care constă în punerea în mişcare a acţiunii penale, arestarea, trimiterea în judecată sau condamnarea unei persoane ştiind că este nevinovată, Înalta Curte reţine că, în speţă, faţă de petentul T.V. nu s-a pus în mişcare acţiunea penală, nu s-a dispus trimiterea în judecată, iar soluţia adoptată faţă de acesta în dosarul nr. 4539/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 4, în care a avut calitatea de învinuit, a fost cea de scoatere de sub urmărire penală şi aplicare a unei sancţiuni cu caracter administrative, astfel încât această infracţiune nu poate fi reţinută în sarcina intimaţilor.
Deoarece din actele premergătoare efectuate în cauză nu a rezultat că intimaţii, în exercitarea atribuţiilor de serviciu ar fi cauzat vreo vătămare a intereselor legale ale unei persoane şi nici că ar fi acordat ajutor unui infractor, fără o înţelegere stabilită înainte sau în timpul săvârşirii infracţiunii, pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei ori pentru a asigura infractorului, folosul sau produsul infracţiunii, în mod corect, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de aceştia.
În ceea ce priveşte cererea petentului privind plata daunelor morale în sumă de 250.000 RON, Înalta Curte constată faptul că dispoziţiile art. 504 C. proc. pen. stabilesc condiţii precis determinate pentru repararea daunelor morale sau a pagubei materiale produse unei persoane, dispoziţii care nu sunt îndeplinite în prezenta cauză.
Criticile recurentului petent reiau, în esenţă, aspectele invocate în plângerea penală adresată primei instanţe şi au făcut obiectul analizei acesteia, după cum s-a şi demonstrat mai sus, iar în această etapă procesuală a recursului nu s-au dovedit aspecte noi, de natură a fundamenta o concluzie diferită de cea a primei instanţe.
În consecinţă, soluţia primei instanţe de respingere a plângerii petentului împotriva rezoluţiei nr. 101/P/2010 din 15 februarie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, este legală şi temeinică.
Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul T.V. împotriva sentinţei primei instanţe.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petent va fi obligat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul T.V. împotriva sentinţei nr. 1394 din 10 septembrie 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 3679/1/2010.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 28 noiembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 462/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 464/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
