ICCJ. Decizia nr. 462/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Deciziapenală nr. 462/2011
Dosar nr.5120/1/2011
Şedinţa publică din 28 noiembrie 201.
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 37 din 18 ianuarie 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 7440/1/2009 a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul N.V. împotriva rezoluţiei nr. 175/P/2008 din 17 iunie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, s-a menţinut rezoluţia atacată, cu obligarea petentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rezoluţia nr. 175/P/2008 din 17 iunie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, s-a dispus, în temeiul dispoziţiilor art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 180, art. 181, art. 192 şi art. 217 C. pen. cu motivarea că a intervenit prescripţia răspunderii penale şi că procurorii, pe baza cercetărilor efectuate, nu au putut stabili identitatea autorilor infracţiunilor, care, într-adevăr au fost comise.
Prin aceeaşi rezoluţie, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiţilor I.I. pentru infracţiunile prevăzute de art. 356, art. 357 lit. a), b) şi c), art. 358 lit. d) şi art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 2671 C. pen.; M.V. pentru infracţiunile prevăzute de art. 357 alin. (1) lit. a) şi b), art. 358 alin. (1) şi (2) lit. d) şi alin. (3), art. 359, art. 360 şi art. 362 alin. (1) C. pen.; C.M. pentru infracţiunile prevăzute de art. 358 lit. d) şi art. 360 C. pen.; S.V.A. pentru infracţiunile prevăzute de art. 358 lit. a) şi art. 360 C. pen.; D.V. pentru infracţiunile prevăzute de art. 358 lit. d) şi art. 360 C. pen., D.C. pentru infracţiunile prevăzute de art. 358 lit. d) şi art. 360 C. pen.; P.P. pentru infracţiunile prevăzute de art. 358 lit. d) şi art. 360 C. pen. şi D.E. pentru infracţiunile prevăzute de art. 358 lit. d) şi art. 360 C. pen., considerându-se că faptele nu există ori că faptelor le lipsesc unele dintre elementele lor constitutive.
De asemenea, s-a dispus încetarea urmăririi penale faţă de B.D. pentru infracţiunile prevăzute de art. 360, art. 218 şi art. 175 C. pen., întrucât a intervenit decesul acestuia şi faţă de I.I., C.M., S.V.A., D.V., D.C., P.P. şi D.E., pentru infracţiunile prevăzute de art. 218 şi art. 175 C. pen., întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale.
Împotriva acestei rezoluţii petiţionarul N.V. a formulat plângere, susţinând că este „neadevărată şi absurdă", concluzia procurorilor în sensul că nu s-a putut stabili identitatea minerilor agresivi, întrucât ei au fost cazaţi într-o unitate militară, în care au fost identificaţi cu exactitate.
Totodată, a solicitat să fie dispuse măsuri pentru recuperarea pagubelor materiale care au fost produse de mineri.
Prin rezoluţia nr. 7301/3419/II/2/2009 din 3 septembrie 2009 a procurorului şef al Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a fost respinsă plângerea petentului N.V., apreciindu-se corectă soluţia de neîncepere a urmăririi penale pentru faptele reclamate de acesta de vătămare corporală şi distrugere de bunuri, întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale.
Au mai fost respinse plângerile formulate de două asociaţii şi de două persoane fizice, respectiv Asociaţia Victimelor Mineriadelor 1990-1991 din România, Asociaţia 21 Decembrie 1989, E.V. şi C.C.
De asemenea, prin aceeaşi rezoluţie a fost infirmată rezoluţia atacată dispunându-se scoaterea de sub urmărire penală pentru inexistenţa faptelor faţă de I.I. pentru infracţiunile prevăzute de art. 356, art. 357 alin. (1) lit. b) şi art. 358 alin. (2) lit. d) C. pen., V.M. pentru infracţiunile prevăzute de art. 357 alin. (1) lit. b), art. 358 alin. (1) şi (2) lit. d) şi alin. (3), art. 359 şi art. 360 C. pen.; M.C., V.A.S., C.D., P.P. şi E.D. pentru infracţiunile prevăzute de art. 358 alin. (2) lit. d) şi alin. (4) C. pen., art. 360 şi art. 175 C. pen.
Împotriva rezoluţiei de netrimitere în judecată petentul N.V. a formulat, în baza art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., plângere la instanţa de judecată, plângere care a fost respinsă ca nefondată prin sentinţa nr. 37 din 18 ianuarie 2010 a Secţiei Penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu motivarea că actele premergătoare efectuate de parchet au confirmat realitatea acestor infracţiuni care au fost, într-adevăr, comise, însă împlinirea termenului de prescripţie prevăzut de art. 122 şi art. 124 C. pen., a împiedicat continuarea cercetărilor pentru angajarea răspunderii penale a autorilor respectivelor fapte.
Împotriva acestei sentinţe, petentul N.V. a declarat recurs.
Examinând hotărârea atacată, potrivit art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul declarat de petent nu este fondat.
Analizând actele şi lucrările dosarului Înalta Curte constată următoarele:
În conformitate cu dispoziţiile art. 228 alin. (4) C. proc. pen., dacă din actele premergătoare efectuate după primirea plângerii rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzute de art. 10, organul de urmărire penală dispune neînceperea urmăririi penale.
Din examinarea actelor dosarului se constată că în privinţa faptelor reclamate de petentul N.V., prevăzute de art. 180, art. 181, art. 182 şi art. 217 C. pen., comise la 14 iunie 1990 a intervenit prescripţia răspunderii penale, cauză care împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale.
Actele premergătoare efectuate de parchet au confirmat realitatea acestor infracţiuni care au fost, într-adevăr, comise, însă împlinirea termenului de prescripţie, prevăzut de art. 122 şi art. 124 C. pen. împiedică continuarea cercetărilor pentru angajarea răspunderii penale a autorilor respectivelor fapte.
Înalta Curte mai constată că petentul N.V. nu a invocat aspecte de nelegalitate şi netemeinicie a rezoluţiei nr. 175/P/2008, criticile sale având ca obiect actele de violenţă şi distrugerile din 14 iunie 1990 comise la sediul Revistei „Anul 2000", descrise mai sus.
Criticile recurentului petent reiau, în esenţă, aspectele invocate în plângerea penală adresată primei instanţe şi au făcut obiectul analizei acesteia, după cum s-a şi demonstrat mai sus, iar în această etapă procesuală a recursului nu s-au dovedit aspecte noi, de natură a fundamenta o concluzie diferită de cea a primei instanţe.
În consecinţă, soluţia primei instanţe de respingere a plângerii petentului împotriva rezoluţiei nr. 175/P/2008 din 17 iunie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, este legală şi temeinică.
Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul N.V. împotriva sentinţei primei instanţe.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petent va fi obligat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul N.V. împotriva sentinţei nr. 37 din 18 ianuarie 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 7440/1/2009.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 28 noiembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 461/2010. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 463/2010. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
