ICCJ. Decizia nr. 515/2010. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Deciziapenală nr. 515/2010
Dosar nr.9347/1/2011
Şedinţa publică din 12 decembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din actele dosarului constată următoarele:
Prin Decizia nr. 4072 din 15 noiembrie 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul C.V. împotriva deciziei penale nr. 3273 din 22 septembrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală; a fost obligat revizuentul la plata cheltuielilor judiciare statului.
Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut, în esenţă, că prin sentinţa penală nr. 164 din 1 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, a fost respinsă plângerea formulată în baza art. 2781 alin. (1) C. proc. pen. de petiţionarul C.V. împotriva rezoluţiei nr. 1387/P/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, de neîncepere a urmăririi penale faţă de numita V.F. avocat în Baroul Bucureşti pentru infracţiunea de înşelăciune reclamată de petiţionarul C.V.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petiţionarul, care a fost respins prin Decizia nr. 3273 din 22 septembrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dispunându-se obligarea recurentului la cheltuielile judiciare către stat.
Împotriva hotărârilor de mai sus petiţionarul C.V. a formulat cerere de revizuire, solicitând reconstituirea lor şi tragerea la răspundere penală a intimatei avocat, care l-a înşelat cu suma de 250 lei.
Instanţa a apreciat că cererea de revizuire nu este admisibilă deoarece, faţă de dispoziţiile art. 393 alin. (1) C. proc. pen. revizuirea se poate solicita numai în cazul când prin hotărâri judecătoreşti se rezolvă fondul cauzei, or, în cazul soluţiilor pronunţate în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., judecătorul examinează plângerea împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată şi în această etapă procesuală nu se rezolvă fondul cauzei în sensul art. 345 C. proc. pen., prin pronunţarea unei hotărâri de condamnare, achitare sau încetare a procesului penal, cererea de revizuire a unei atari hotărâri fiind, deci, inadmisibilă.
Împotriva acestei decizii recurentul revizuent a declarat recurs.
Examinând recursul cu prioritate prin prisma admisibilităţii acestuia, se constată că este inadmisibil şi va fi respins, pentru considerentele ce urmează.
Dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţia României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi a celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.
Revine aşadar, părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.
Potrivit dispoziţiilor din Partea specială, Titlul II, Capitolul III, Secţiunile I şi II din Codul de procedură penală, admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Astfel, potrivit art. 3851 C. proc. pen., sunt susceptibile de reformare pe calea recursului, exclusiv hotărârile judecătoreşti nedefinitive, determinate de lege.
În cauză, se constată că recurentul a declarat recurs împotriva unei decizii definitive, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în soluţionarea unei cereri de revizuire având ca obiect o decizie pronunţată de aceeaşi instanţă în soluţionarea unui recurs anterior promovat de recurent şi o sentinţă pronunţată în primă instanţă de Curtea de Apel Bucureşti, astfel că recursul ce face obiectul prezentei cauze nu întruneşte cerinţele textului de lege menţionat, încalcă principiul unicităţii acestei căi de atac şi, ca atare, nu este admisibil.
Or, recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Se constată, de asemenea, că prin Decizia a cărei revizuire, între altele, s-a solicitat, instanţa de recurs a respins, ca nefondat recursul declarat de petent împotriva hotărârii pronunţată de prima instanţă în soluţionarea plângerii formulată de petent în procedura reglementată de dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., nesoluţionând fondul cauzei, soluţiile ce pot fi adoptate în această procedură fiind prevăzute de art. 2781 alin. (8) C. proc. pen. şi neincluzând stabilirea vinovăţiei şi nici a existenţei faptei în accepţiunea art. 345 C. proc. pen. prin condamnarea, achitarea sau încetarea procesului penal şi, aşadar, nepresupunând, soluţionarea fondului unui raport juridic de drept substanţial.
Pentru considerentele ce preced, constatându-se excepţia admisibilităţii întemeiată, prin efectul admiterii acesteia, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. va fi respins, ca inadmisibil recursul declarat de revizuent.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuentul C.V. împotriva deciziei nr. 4072 din 15 noiembrie 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 7858/1/2010.
Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 12 decembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 512/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 517/2010. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
