ICCJ. Decizia nr. 84/2010. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Deciziapenală nr. 84/2010
Dosar nr.8958/1/2010
Şedinţa publică din28 februarie 2011
Asupra recursului de faţă,
Din actele dosarului constată următoarele:
Prin Decizia nr. 690 din 25 octombrie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 9 Judecători, a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de petentulP.V. împotriva deciziei nr. 480 din 14 iunie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 9 Judecători, cu obligarea petentului la plata cheltuielilor judiciare statului.
S-a reţinut, în esenţă, că prin Decizia nr. 480 din 14 iunie 2010 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 9 Judecători, a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul R.V. împotriva deciziei nr. 283 din 28 ianuarie 2009, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 519/32/2008. A fost obligat recurentul petent la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de recurs a reţinut, în esenţă, că prin Decizia nr. 283 din 28 ianuarie 2009, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de petentul R.V. împotriva sentinţei penale nr. 138 din 9 octombrie 2008 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală cauze cu minori şi familie. A fost obligat recurentul petent la plata cheltuielilor judiciare statului.
S-a constatat că prin sentinţa recurată a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petent împotriva rezoluţiei din 21 iulie 2008 dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. 599/II/2/2008.
S-a reţinut, totodată, că prin ordonanţa nr. 540/P/2008 aParchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de judecătorii E.O. şi M.C., soluţia fiind confirmată prin rezoluţia nr. 599/II/2/2008.
Prima instanţă a apreciat soluţia procurorului ca legală şi temeinică, reţinând că în activitatea magistraţilor reclamaţi nu s-au constatat abateri de natură să caracterizeze reaua credinţă, grava neglijenţă sau conţinutul unei fapte de natură penală, plângerea petentului fiind nefondată.
Instanţa de recurs a apreciat că prima instanţă a verificat în mod complet ordonanţa atacată, iar soluţia de netrimitere în judecată anterior dispusă este legală, faptele imputate intimaţilor neexistând.
Cu privire la noul recurs declarat în cauză de către recurentul petent, instanţa a apreciat că acesta este inadmisibil având în vedere că legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice, fiind incidente în speţă principiile legalităţii şi unicităţii căii de atac, precum şi prevederile art. 3851 C. proc. pen.
Cu privire la noul recurs declarat de petent (ce a format obiectul dosarului nr. 5323/1/2010 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 9 Judecători) instanţa de recurs a apreciat că este inadmisibil, având în vedere dispoziţiile art. 129 şi art. 21 din Constituţia României, coroborate cu art. 3851 C. proc. pen., precum şi principiul unicităţii căii de atac a recursului, constatându-se că recurentul şi-a exercitat anterior dreptul la recurs.
Împotriva acestei decizii petentul a formulat un nou recurs.
Analizând recursul cu prioritate prin prisma admisibilităţii acestuia se constată acesta este inadmisibil şi va fi respins, pentru considerentele ce urmează.
Dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţia României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi a celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.
Astfel, părţile urmează a sesiza instanţele prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate, a căror admisibilitate este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Astfel, potrivit art. 3851 C. proc. pen., sunt susceptibile de reformare pe calea recursului, exclusiv hotărârile judecătoreşti nedefinitive, determinate de lege, stabilindu-se, astfel, principiul unicităţii acestei căi de atac.
În cauză, se constată că recurentul şi-a exercitat deja dreptul la recurs, iar cel cu soluţionarea căruia Completul de 9 judecători a fost sesizat, nu întruneşte cerinţele textelor de lege menţionate, încalcă principiul unicităţii acestei căi de atac şi, ca atare, nu este admisibil, dreptul la această cale procesuală stingându-se prin exercitare.
Pe de altă parte, cum Secţia Penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu a soluţionat cauza penală în primă instanţă, soluţionarea acestui din urmă recurs excede competenţei atribuite Completului de 9 judecători prin art. 24 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, republicată, aşa încât nu este admisibil nici potrivit legii speciale.
Or, recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Pentru considerentele ce preced, se constată că excepţia invocată este întemeiată, astfel că potrivit dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. recursul declarat va fi respins ca inadmisibil.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul R.V. împotriva deciziei nr. 680 din 25 octombrie 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 9 judecători, în dosarul nr. 5323/1/2010.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 28 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 519/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 90/2010. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
