ICCJ. Decizia nr. 56/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 56/2011
Dosar nr.7936/1/2010
Şedinţa publică din 24 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele;
Prin Decizia nr. 3220 din 18 martie 2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de S.G.D. împotriva Deciziei nr. 1334 din 22 decembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, recurentul fiind obligat şi la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 500 RON, în favoarea intimatei S.C. „L.H." S.R.L. Bucureşti.
S-a reţinut de către instanţa supremă că, prin Decizia atacată, curtea de apel a soluţionat un recurs declarat împotriva unei încheieri prin care Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins, ca inadmisibilă, o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale.
În condiţiile în care, Decizia atacată avea caracter irevocabil, în mod evident, aceasta nu mai putea fi supusă unei noi căi de atac specifică reformării, în conformitate cu principiul unicităţii căii de atac.
Împotriva hotărârii instanţei supreme, S.G.D. a declarat recurs.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 9 judecători, prin Decizia nr. 73 din 25 ianuarie 2010, a respins recursul, ca inadmisibil.
Instanţa a reţinut că soluţia se impune, în raport cu prevederile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., ale art. 24 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, republicată şi cu faptul că hotărârea atacată este irevocabilă, în sensul art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ.
La data de 27 ianuarie 2010, împotriva acestei din urmă decizii, a declarat un nou recurs S.G.D., fără a preciza motivele de casare sau modificare ale hotărârii atacate.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 9 judecători, prin Decizia nr. 325 din 26 aprilie 2010, a respins recursul, ca inadmisibil, în considerarea prevederilor art. 129 alin. (1), ale art. 299 C. proc. civ. şi ale art. 24 din Legea nr. 304/2004, republicată şi a caracterului irevocabil al hotărârii atacate.
La data de 28 aprilie 2010, împotriva acestei din urmă decizii, a formulat contestaţie în anulare recurentul S.G.D., în temeiul art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor contestaţiei în anulare, contestatorul a susţinut, în esenţă, că hotărârea a fost luată de judecători cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă, fiind dată cu încălcarea prevederilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată şi ale deciziei nr. XXXVI din 11 decembrie 2006 a Secţiilor Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 9 judecători, prin Decizia nr. 623 din 27 septembrie 2010, pronunţată în dosarul nr. 3744/1/2010, a respins contestaţia în anulare formulată de S.G.D., ca nefondată şi a obligat contestatorul la plata sumei de 1000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea intimatei S.C. „L.H." S.R.L., Bucureşti.
Împotriva Deciziei nr. 623/2010, contestatorul S.G.D. a declarat recurs la data de 29 septembrie 2010, motivându-l ulterior printr-un memoriu separat, depus la dosar la data de 20 ianuarie 2011.
Recurentul a susţinut că recursul vizează dispoziţia prin care instanţa i-a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale şi a formulat o nouă cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicată.
Înalta Curte, în considerarea dispoziţiilor art. 137 C. proc. civ., ce consacră ordinea de soluţionare a excepţiilor, va cerceta cu prioritate admisibilitatea căii de atac cu care este învestită.
Recursul este inadmisibil, având în vedere următoarele considerente.
Potrivit principiului consacrat de dispoziţiile art. 129 din Constituţia României, legea procesual civilă a reglementat dreptul examinării cauzei civile în două grade de jurisdicţie, determinând hotărârile susceptibile a fi supuse reformării, căile de atac şi titularii acestora, precum şi cazurile de casare sau modificare, calea de atac a recursului fiind prevăzută în mod expres.
În ceea ce priveşte încheierea prin care a fost respinsă o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale pentru a decide asupra unei excepţii de neconstituţionalitate ridicată în faţa instanţei de judecată, „în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia", calea de atac a recursului a fost stabilită de legiuitor prin art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, republicată.
Raţiunea juridică a reglementării menţionate este aceea de a răspunde exigenţelor noii perspective asupra accesului liber la justiţie, generată atât de normele europene, cât şi cele de drept intern, care, statuând asupra dreptului la un proces echitabil, consacră principiul fundamental al preeminenţei dreptului, sub aspectul garanţiei procesuale cu referire la prezenta cauză, respectiv a controlului judiciar asupra încheierii pronunţate în condiţiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, republicată.
Recurentul S.G.D. a declarat recurs împotriva modului în care s-a soluţionat cererea sa de sesizare a Curţii Constituţionale pentru a decide asupra unei excepţii de neconstituţionalitate, invocată în cadrul unei contestaţii în anulare respinse, ca inadmisibilă, de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 9 judecători.
Potrivit art. 299 alin. (1) C. proc. civ., sunt supuse recursului hotărârile definitive, cu distincţiile prevăzute în textul menţionat.
Cu privire la hotărârea pronunţată de completul de 9 judecători într-o contestaţie în anulare formulată împotriva unei hotărâri date în recurs, este de precizat că aceasta este irevocabilă, conform prevederilor art. 377 alin. (2) pct. 5 C. proc. civ.
Pe de altă parte, potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (6) teza a II-a din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea prin care instanţa respinge cererea de sesizare a Curţii Constituţionale „poate fi atacată numai cu recurs, la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare".
În acelaşi sens, prin Decizia nr. XXXVI, ce a soluţionat recursul în interesul legii, publicată în M. Of., Partea I nr. 368 din 30 mai 2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în Secţii Unite, a statuat că „încheierile instanţelor de recurs de respingere, ca inadmisibile, a cererilor de sesizare a Curţii Constituţionale, cu soluţionarea unei excepţii de neconstituţionalitate, sunt supuse căii de atac a recursului".
Însă, în considerentele deciziei sus-citate se reţine, în mod expres că, „în raport de reglementările legale specifice organizării judiciare existente, nu pot fi supuse controlului judiciar încheierile prin care s-a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, pronunţate de ultima instanţă în ierarhia instanţelor, cum ar fi, în materie penală, completul de 9 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi, în celelalte materii, secţiile acestei instanţe".
Aşa fiind, în mod evident, Decizia prin care completul de 9 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale nu mai poate fi supusă controlului judiciar specific reformării, având în vedere considerentele deciziei menţionate şi dispoziţiile exprese ale legii de organizare judiciară.
Astfel, potrivit art. 24 din Legea nr. 304/2004, republicată, completul de 9 judecători judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pe de altă parte, completul de 9 judecători, în speţă, nu are nici atributul şi nici caracterul conferit instanţei superioare aceluiaşi complet de 9 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în sensul prevăzut de legea procesual civilă, cu referire la normele speciale cuprinse în Legea nr. 47/1992, republicată.
Aşadar, cum recursul priveşte o decizie a completului de 9 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dată în contestaţie în anulare, hotărâre irevocabilă, este evident, că nu sunt întrunite cerinţele prevăzute de art. 24 din Legea nr. 304/2004.
Prin urmare, faţă de cele ce preced, precum şi pentru a da eficienţă principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor, instanţa este obligată a examina căile de atac cu care este sesizată prin prisma îndeplinirii condiţiilor de exercitare stabilite de legea procesuală şi a respinge, ca inadmisibilă, orice cale de atac neconformă acestora.
Or, în cauză, aceste cerinţe se constată a nu fi îndeplinite.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.
Dezlegarea dată recursului face de prisos analizarea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, care a fost formulată într-o cale de atac exercitată în afara cadrului legal.
În raport cu soluţia menţionată şi având în vedere cererea intimatei S.C. „L.H." S.R.L., Bucureşti, prevederile art. 274 alin. (1) C. proc. civ. precum şi chitanţa de la dosar, Înalta Curte va obliga recurentul la plata sumei de 1000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, în favoarea intimatei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul S.G.D. împotriva Deciziei nr. 623 din 27 septembrie 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 9 judecători, în dosarul nr. 3744/1/2010.
Obligă recurentul la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1000 RON, în favoarea intimatei S.C. „L.H." S.R.L. Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 24 ianuarie 2011.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 55/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 57/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
