ICCJ. Decizia nr. 7/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
în compunerea prevăzută de art. 64 din Legea nr. 92/1992
Decizia nr. 7/2004
Dosar nr. 26/2002
Şedinţa publică din 16 februarie 2004
Asupra plângerii de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin hotărârea nr. 227 din 17 iulie 2002, Consiliul Superior al Magistraturii a validat examenul de capacitate al magistraţilor stagiari şi consilierilor juridici asimilaţi magistraţilor stagiari, organizat de Ministerul Justiţiei în perioada 17 mai-2 iulie 2002.
Petenta C.M. susţine că după afişarea rezultatelor la probele scrise, susţinute în cadrul examenului menţionat, a formulat contestaţie în termen legal, prin care a solicitat reevaluarea lucrării scrise la disciplina drept comercial, apreciind că nota 2,25 acordată nu reflectă conţinutul tezei.
Spre deosebire de anii anteriori, contestaţia nu a fost soluţionată în faţa candidatei.
În temeiul art. 62 alin. (3) din Legea nr. 92/1992, petenta susţine că a înaintat Consiliului Superior al Magistraturii o cerere, anterior validării examenului de capacitate menţionat, prin care a solicitat invalidarea parţială a examenului, prin anularea rezultatului obţinut la lucrarea scrisă la disciplina drept comercial, considerând că nu au fost respectate condiţiile legale, privind organizarea examenului.
În raport de cele arătate, petenta consideră că a fost vătămată în dreptul său, printr-o manieră de tratare a lucrării scrise şi a contestaţiei, apreciate ca arbitrare şi, drept urmare, pusă nejustificat în faţa perspectivei de a fi îndepărtată din magistratură, după o perioadă de peste 3 ani şi 10 luni de activitate.
În concluzie, petenta a solicitat admiterea plângerii şi obligarea intimatului să permită participarea acesteia la următorul examen de capacitate, în vederea susţinerii probelor orale.
Plângerea este inadmisibilă, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Inadmisibilitatea priveşte, între altele, contestarea dreptului reclamantului, cu privire la calea procesuală aleasă pentru protecţia juridică a pretenţiei deduse judecăţii.
Este de reţinut că reglementarea principiului statuat prin art. 129 din Constituţia României, corespunzător dispoziţiilor art. 21 din legea fundamentală, legea procesuală civilă, cu referire la cauză, prin C. proc. civ., art. 64 şi art. 129 din Legea nr. 92/1992 şi art. 4 din Legea nr. 29/1990, a determinat riguros, prin norme imperative, desfăşurarea procesului civil.
Aceste norme, de natură a satisface exigenţele art. 1, 5, 6 şi 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, au creat un cadru adecvat de protecţie judiciară a drepturilor persoanei.
Normele legale, privind sesizarea instanţelor judecătoreşti, cu referire la calea procesuală aleasă, sunt de ordine publică, aşa încât încălcarea acestora este sancţionată cu nulitatea hotărârilor pronunţate cu nesocotirea lor.
Ca atare, stăruinţa părţii în soluţionarea cauzei de o anumită instanţă nu este suficientă prin ea însăşi, admisibilitatea căii procesuale alese, fiind condiţionată de exercitarea acesteia în condiţiile legii.
În exercitarea atribuţiilor ce-i revin, Consiliul Superior al Magistraturii emite acte administrative şi acte administrativ-jurisdicţionale, cenzurabile în condiţiile legii.
Printre altele, Consiliul Superior al Magistraturii are competenţa validării examenului de capacitate al magistraţilor stagiari şi respectiv invalidării, în tot sau în parte, a examenului în cazurile în care acesta constată că nu au fost respectate condiţiile prevăzute de lege, cu privire la organizare sau că rezultatele au fost denaturate prin săvârşirea unei fraude la lege.
Exercitarea controlului judecătoresc, asupra actului de validare sau invalidare a examenului de capacitate al magistraţilor stagiari, nu este, însă, de competenţa Completului de 9 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care, în temeiul art. 64 sau 129 din Legea nr. 92/1992, este abilitată a cenzura exclusiv refuzul Consiliului Superior al Magistraturii, de a propune Preşedintelui României numirea în funcţie a magistratului stagiar reuşit la examenul de capacitate, după validarea acestuia şi, respectiv, hotărârile prin care s-a admis acţiunea disciplinară exercitată de ministrul justiţiei şi a fost angajată răspunderea disciplinară a magistratului.
Or, admiterea unei căi procesuale, la stăruinţa părţii, în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesuală, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
În cauză, Completul de 9 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost învestit cu soluţionarea unei plângeri, formulate împotriva refuzului Consiliului Superior al Magistraturii, de a admite o cerere privitoare la invalidarea parţială a examenului de capacitate al magistraţilor stagiari, sesiunea 17 mai-2 iulie 2002, organizat de Ministerul Justiţiei.
Această situaţie nu face parte dintre cele care, în baza normelor speciale de atribuire a competenţei, respectiv art. 64 sau art. 129 din Legea de organizare judecătorească, pot fi supuse controlului judecătoresc exercitat de Completul de 9 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Ca atare, excepţia invocată este întemeiată.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced şi ca urmare a admiterii excepţiei, Înalta Curte va respinge plângerea, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge plângerea formulată de C.M., procuror stagiar la Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad, împotriva refuzului Consiliului Superior al Magistraturii de a admite cererea acesteia, privind invalidarea parţială a examenului de capacitate al magistraţilor, organizat de Ministerul Justiţiei în perioada mai-iulie 2002, ca inadmisibilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi, 16 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 69/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 7/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
