ICCJ. Decizia nr. 76/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 76/2005
Dosar nr. 321/2004
Şedinţa publică din 14 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 21 aprilie 2004, Partidul Solidarităţii Democratice pentru Şanse Egale şi o Societate mai Bună a solicitat Biroului Electoral Central, întocmirea semnului său electoral.
Biroul Electoral Central, prin hotărârea nr. 9 din 24 aprilie 2004, a respins cererea, cu motivarea că partidul menţionat nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 3 din Legea nr. 14/2003, deoarece nu este menţionat în lista partidelor înregistrate legal, până la 21 aprilie 2004, care a fost înaintată Tribunalului Bucureşti.
S-a reţinut, în acest sens, că petentul nu a depus la doar hotărâre judecătorească irevocabilă, din care să rezulte înregistrarea sa ca partid politic.
Împotriva acestei hotărâri, petentul a formulat contestaţie, la data de 28 aprilie 2004, susţinând că soluţia pronunţată nu este imparţială şi că, prin aceasta, i-au fost încălcate drepturi recunoscute prin Constituţia României şi Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene.
Prin Decizia nr. 3201 din 30 aprilie 2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă, a respins contestaţia, ca inadmisibilă, motivând că hotărârile Biroului Electoral Central nu sunt susceptibile de a fi supuse vreunei căi de atac, decât dacă se referă la cazurile prevăzute în art. 35 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 67/2004, ceea ce nu se regăseşte în cauză.
Petentul a declarat recurs împotriva ambelor hotărâri.
Prin Decizia nr. 173 din 17 mai 2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în compunerea prevăzută de art. 308 C. proc. civ., a anulat recursul declarat de contestator.
S-a motivat că, examinându-se calea de atac exercitată, în raport cu cerinţele de admisibilitate prevăzute de art. 308 C. proc. civ., s-a constatat neîndeplinirea condiţiilor de formă menţionate în art. 3021 pct. 1 din acelaşi cod, care trebuiau cuprinse în declaraţia de recurs.
S-a relevat că, de altfel, petentul nici nu a invocat, în sprijinul recursului, vreunul din motivele de casare sau modificare prevăzute în art. 304 C. proc. civ., iar conţinutul criticilor formulate nici nu fac posibilă încadrarea lor în acele motive.
În fine, s-a învederat că recursul apare şi inadmisibil, întrucât nu a fost îndeplinită una dintre condiţiile cerute a fi întrunite cumulativ, şi anume, existenţa unei hotărâri susceptibilă de reformare, ca urmare a exercitării acestei căi de atac.
Împotriva acestei decizii, petentul a formulat contestaţie în anulare, susţinând că recursul a fost soluţionat cu încălcarea drepturilor la apărare şi fără îndeplinirea procedurii de citare.
La termenul din 13 decembrie 2004, fixat pentru soluţionarea contestaţiei în anulare, reprezentantul Partidului Solidarităţii Democratice pentru Şanse Egale şi o Societate mai Bună a invocat excepţia de neconstituţionalitate a legii partidelor politice, în raport cu prevederile art. 4 alin. (1) din Constituţia României, solicitând sesizarea Curţii Constituţionale, pentru a se pronunţa asupra acestei excepţii.
Prin încheierea din 13 decembrie 2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în complet format din 9 judecători, constatând că excepţia de neconstituţionalitate invocată este inadmisibilă, a dispus respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.
S-a motivat că în raport cu dispoziţiile art. 308 alin. (4) C. proc. civ., în redactarea de la data pronunţării deciziei atacate cu contestaţie în anulare, precum şi cu cele ale art. 725 alin. (4) din acelaşi cod, modificat prin O.U.G nr. 138/2000, concordante cu principiul general al neretroactivităţii legii, stabilit prin art. 15 alin. (2) din Constituţie şi art. 1 C. civ., se impune a se reţine că nu există legătură între textele de lege a căror constituţionalitate este contestată şi speţa în care este invocată excepţia.
Împotriva acestei încheieri, Partidul Solidarităţii Democratice pentru Şanse Egale şi o Societate mai Bună a declarat recurs.
În sprijinul recursului, s-a susţinut, în esenţă, că Decizia menţionată a fost pronunţată cu încălcarea prevederilor art. 1, 4, 8, 11, 15, 16, 20, 21, 24, 27, 28, 30, 31, 34, 36, 37, 40, 41, 44, 45, 46, 47, 49, 50, 52, 54, 56, 57, 124, 126, cu referire la art. 133 alin. (1), art. 135, art. 136, art. 142, art. 146 lit. d) şi art. 154 din Constituţia României, precum şi cu nesocotirea dispoziţiilor din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene.
Pe lângă caracterul inform al acestor susţineri, cu referiri la prevederi cu vădită inaplicabilitate în speţă, mai este de observat că, aşa cum corect s-a relevat prin considerentele încheierii atacate, dispoziţiile legale a căror constituţionalitate a fost constatată, nu are legătură cu cauza de faţă.
Astfel, aşa cum s-a subliniat în cuprinsul încheierii menţionate, faţă de conţinutul susţinerilor formulate de reprezentantul petentului, prin memoriile depuse la data de 13 decembrie 2004, când a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate, obiectul cauzei îl constituia examinarea motivului de contestaţie în anulare, în raport cu dispoziţiile art. 725 alin. (4) şi cu cele ale art. 308 alin. (4) C. proc. civ., în redactarea în vigoare la data pronunţării deciziei atacate.
Or, potrivit art. 725 alin. (4) C. proc. civ., modificat prin OUG nr. 138/2000, „hotărârile pronunţate înainte de intrarea în vigoare a legii noi, rămân supuse căilor de atac şi termenelor prevăzute de legea sub care au fost pronunţate".
În raport cu textul de lege menţionat, care este concordant cu principiul general al neretroactivităţii legii civile, stabilit prin art. 15 alin. (2) din Constituţia României şi art. 1 C. civ., legea procesuală produce efectele pentru care a fost adoptată în întreaga perioadă de timp în care dispoziţiile sale au fost active, adică de la data intrării în vigoare şi până la abrogare.
În acest context, ţinându-se seama de prevederea de la art. 308 alin. (4) C. proc. civ., ce era în vigoare la data pronunţării deciziei atacate cu contestaţie în anulare, potrivit căreia „în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplineşte condiţiile de formă sau că motivele de recurs invocate şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute de art. 304, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunţată fără citarea părţilor, care nu este supusă nici unei căi de atac", este evidentă lipsa de legătură, pentru această etapă procesuală a excepţiei de neconstituţionalitate invocate, cu obiectul cauzei.
Cum, în raport cu prevederile art. 29 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 47/1992, republicată, instanţa de judecată are îndatorirea să verifice excepţia de neconstituţionalitate sub aspectul existenţei legăturii între dispoziţia legală contestată şi soluţionarea cauzei, se constată că, în lipsa acestei legături, în mod corect s-a procedat de către Completul de 9 judecători, la respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, această soluţie fiind conformă cu prevederile de la alin. (6) al aceluiaşi text de lege.
De altfel, este de observat că din înseşi susţinerile formulate, prin cererile şi căile de atac exercitate de Partidul Solidarităţii Democratice pentru Şanse Egale şi o Societate mai Bună, rezultă că acest partid nu este înregistrat, astfel că, neavând personalitate juridică, nu poate avea nici calitate procesuală activă.
Ca urmare, rezultă că în lipsa posibilităţii de a fi parte în proces, deoarece, nefiind înregistrat, nu are calitate de persoană juridică, Partidul Solidarităţii Democratice pentru Şanse Egale şi o Societate mai Bună nu este îndreptăţit să formuleze cereri, excepţii de neconstituţionalitate şi să exercite căi de atac de natura celor la care a recurs în această cauză.
În consecinţă, urmează ca recursul declarat împotriva încheierii menţionate, să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Partidul Solidarităţii Democratice pentru Şanse Egale şi o Societate mai Bună împotriva încheierii din 13 decembrie 2004, pronunţată în dosarul nr. 145/2004, al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în complet format din 9 judecători.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 75/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 77/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
