ICCJ. Decizia nr. 70/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 70/2005
Dosar nr. 314/2004
Şedinţa publică din 14 martie 2005
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 14 martie 2000, D.M. s-a adresat cu plângere prealabilă, Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti, solicitând condamnarea inculpatului D.S., pentru săvârşirea infracţiunii de furt între rude apropiate, prevăzută de art. 210 C. pen., precum şi obligarea acestuia să-i restituie suma de 3714 dolari SUA.
În cuprinsul plângerii, D.M. a susţinut că, în jurul datei de 12 ianuarie 2000, tatăl acesteia, D.S., i-ar fi sustras suma de 3714 dolari SUA.
La termenul din 20 decembrie 2001, D.M. a formulat cerere de recuzare a tuturor judecătorilor de la judecătoria menţionată, această cerere fiind respinsă, ca neîntemeiată, prin încheierea Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, din 27 decembrie 2001, pronunţată în dosarul nr. 8495/2001.
Ulterior, D.M. a formulat numeroase cereri de recuzare, prin care a recuzat, succesiv, pe judecătorii Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti, pe toţi judecătorii Tribunalului Bucureşti, pe toţi judecătorii Curţii de Apel Bucureşti, iar în final, mai întâi pe toţi judecătorii secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi apoi, tot succesiv, pe toţi judecătorii celorlalte secţii ale instanţei supreme, în măsura în care cererea ei de recuzare a tuturor judecătorilor unei secţii era repartizată, pentru soluţionare, la o altă secţie.
În acest context, prin încheierea nr. 7459 din 8 octombrie 2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea formulată de D.M., privind recuzarea tuturor judecătorilor secţiei comerciale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu motivarea că situaţiile invocate nu se regăsesc între cazurile de incompatibilitate limitativ determinate de lege.
Împotriva acestei decizii, petiţionara D.M. a declarat recurs.
Recursul nu este admisibil.
În adevăr, prin alin. (7) al art. 52 C. proc. pen., abrogat prin OUG nr. 55/2004 (M. Of. nr. 592/1.07.2004), se prevedea că „încheierea prin care s-a respins recuzarea, poate fi atacată numai cu recurs, în termen de 48 de ore din momentul pronunţării".
În urma abrogării alineatului menţionat, faţă de reglementarea din alin. (6) al aceluiaşi articol, potrivit căreia „încheierea prin care s-a admis sau respins abţinerea, ca şi aceea prin care s-a admis recuzarea, nu sunt supuse nici unei căi de atac", se impune să se considere că încheierea prin care s-a respins recuzarea, la care nu se mai face referire în cadrul acelui text de lege, este supusă reglementării cu caracter general de la art. 3851 alin. (2) C. proc. pen.
Or, în conformitate cu prevederile acestui din urmă text de lege, „încheierile pot fi atacate cu recurs, numai odată cu sentinţa sau Decizia recurată, cu excepţia cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs".
Aşa fiind şi cum, prin nici o dispoziţie a legii, nu se prevede că încheierea prin care a fost respinsă cererea de recuzare, ar putea fi atacată separat cu recurs, urmează ca recursul declarat în cauză, de petiţionara D.M., să fie respins ca inadmisibil, cu obligarea acesteia să plătească statului, cheltuielile judiciare efectuate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionara D.M. împotriva încheierii nr. 7459 din 8 octombrie 2004, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. 6826/2004.
Obligă pe petiţionară să plătească statului, suma de 600.000 lei cheltuieli judiciare în recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 69/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 71/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
