ICCJ. Decizia nr. 75/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 75/2005
Dosar nr. 311/2004
Şedinţa publică din 14 martie 2005
Asupra contestaţiei în anulare de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 3478 din 9 decembrie 1999, Judecătoria Câmpulung a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta B.R.D., sucursala judeţeană Argeş, obligând solidar pe pârâţii SC L. SRL Câmpulung şi M.I., asociat unic al acestei societăţi, să plătească reclamantului, suma de 4.790.030, reprezentând dobânzi aferente creditului restant până la 1 noiembrie 1999.
Tribunalul Argeş, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia civilă nr. 419 din 8 noiembrie 2000, a respins apelul declarat de reclamantă şi, admiţând apelurile pârâţilor, a respins acţiunea în ceea ce priveşte obligarea acestora la plata dobânzilor.
Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia civilă nr. 91 din 14 martie 2001, a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei menţionate.
Reclamanta B.R.D., sucursala judeţeană Argeş, a formulat contestaţie în anulare, care a fost admisă prin Decizia civilă nr. 1040 din 12 septembrie 2001, a aceleiaşi curţi de apel, dispunându-se anularea deciziei pronunţate în recurs.
Rejudecându-se recursul, acesta a fost admis prin Decizia civilă nr. 373 din 17 octombrie 2001, a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, iar Decizia pronunţată în apel a fost modificată în totul. Ca urmare, admiţându-se apelul reclamantei, a fost schimbată în parte sentinţa, în sensul obligării celor doi pârâţi şi la plata în continuare a dobânzii, de la 1 noiembrie 1999, până la rambursarea în totalitate a creditului.
Totodată, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâţi.
Împotriva ultimei decizii, SC L. SRL Câmpulung Muscel a formulat cerere de revizuire, această cerere fiind respinsă, ca nefondată, prin Decizia nr. 4864 din 9 iulie 2002, a Curţii Supreme de Justiţie, secţia comercială.
Revizuenta SC L. SRL Câmpulung Muscel a formulat contestaţie în anulare împotriva acestei decizii, care a fost admisă prin Decizia nr. 3394 din 9 iulie 2003, a Curţii Supreme de Justiţie, secţia comercială.
Rejudecându-se cererea de revizuire, aceasta a fost respinsă, ca tardivă, prin Decizia nr. 342 din 29 ianuarie 2004, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
Împotriva acestei din urmă decizii, revizuenta SC L. SRL Câmpulung Muscel, prin administrator M.I., a declarat recurs, susţinând, în esenţă, că instanţa nu s-a pronunţat asupra tuturor punctelor la care s-a făcut referire prin cererea de revizuire.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în completul prevăzut de art. 308 alin. (1) C. proc. civ., prin Decizia nr. 157 din 26 aprilie 2004, dată în Camera de consiliu, a respins recursul declarat de revizuenta SC L. SRL Câmpulung Muscel, împotriva deciziei menţionate, cu motivarea că, în raport cu dispoziţiile art. 328 C. proc. civ., hotărârea vizată nu este supusă recursului, pentru că nici hotărârea împotriva căreia s-a formulat cererea de revizuire, fiind irevocabilă, nu era susceptibilă de a fi atacată pe o asemenea cale.
Revizuenta SC L. SRL Câmpulung Muscel, prin administratorul M.I., a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei menţionate.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în complet format din 9 judecători, prin Decizia nr. 319 din 15 noiembrie 2004, a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de revizuenta SC L. SRL Câmpulung Muscel, prin administrator M.I., împotriva deciziei menţionate.
S-a motivat că Decizia vizată de revizuentă nu era susceptibilă a fi atacată cu contestaţie în anulare, deoarece potrivit art. 308 alin. (4) C. proc. civ., în redactarea ce i s-a dat prin OUG nr. 58/2004, Decizia pronunţată în baza acestui text de lege, asupra recursului, nu mai este supusă nici unei căi de atac.
M.I. a formulat contestaţie în anulare, în numele SC L. SRL Câmpulung Muscel, şi împotriva acestei din urmă decizii.
Contestaţia în anulare nu este admisibilă.
În adevăr, prin art. 320 C. proc. civ., în care este reglementată procedura de judecare a contestaţiei în anulare, se prevede, la alin. (3), că „hotărârea dată în contestaţie este supusă aceloraşi căi de atac, ca şi hotărârea atacată".
Or, cum prin hotărârea atacată cu contestaţie în anulare (Decizia nr. 319 din 15 noiembrie 2004 a Completului de 9 judecători al instanţei supreme) a fost respinsă contestaţia în anulare îndreptată împotriva unei hotărâri care, în raport cu prevederile art. 308 alin. (4) C. proc. civ., modificat de OUG nr. 58/2003, nu era supusă nici unei căi de atac, este evident că nici hotărârea prin care a fost respinsă prima contestaţie în anulare, ca inadmisibilă, nu mai era susceptibilă de a fi atacată tot cu o asemenea cale.
Aşa fiind, urmează a se dispune respingerea contestaţiei în anulare, de faţă, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de M.I., pentru SC L. SRL Câmpulung Muscel, împotriva deciziei nr. 319 din 15 noiembrie 2004, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în complet format din 9 judecători.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 72/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 76/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
