ICCJ. Decizia nr. 81/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 81/2005
Dosar nr. 13/2005
Şedinţa publică din 14 martie 2005
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 18 ianuarie 1999, reclamanta SC P.E. SRL Constanţa a chemat în judecată pe pârâta SC S.R. SRL, filiala Eforie Nord, solicitând ca aceasta să fie obligată să-i plătească suma de 193.003.057 lei, datorată ca urmare a derulării contractului de asociere nr. 22 din 12 ianuarie 1996.
La rândul ei, pârâta SC S.R. SRL, filiala Eforie Nord, a formulat cerere reconvenţională, solicitând obligarea reclamantei, la desocotirea privind îndeplinirea obligaţiilor asumate şi lichidarea societăţii, stabilirea profitului sau pierderilor realizate şi împărţirea între asociaţi, constatarea dreptului pârâtei la creanţa rezultată din profit, precum şi obligarea reclamantei la penalităţi şi dobânzi actualizate.
Tribunalul Constanţa, secţia comercială, prin sentinţa civilă nr. 1860 din 18 noiembrie 1999, a admis în parte cererea principală, obligând pe pârâtă să plătească reclamantei, suma de 193.003.057 lei cu titlu de despăgubiri, precum şi 1.170.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Totodată, a fost anulată, ca netimbrată, cererea reclamantei privind reactualizarea pretenţiilor iniţiale şi s-a dispus respingerea cererii reconvenţionale formulată de SC S.R. SRL, filiala Eforie Nord.
Împotriva sentinţei au declarat apel, atât reclamanta, cât şi pârâta, ambele apeluri fiind admise prin Decizia civilă nr. 899 din 18 octombrie 2001, a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială.
Ca urmare s-a dispus:
- schimbarea în parte a sentinţei, în sensul obligării pârâtei să plătească reclamantei, suma de 13.938.900 lei cheltuieli de judecată;
- admiterea în parte a cererii reconvenţionale şi obligarea SC P.E. SRL să plătească pârâtei SC S.R. SRL, filiala Eforie Nord, suma de 73.472.000lei reprezentând contravaloare profit din contractul de asociere, actualizat cu rata inflaţiei, precum şi suma de 20.000.000 lei cheltuieli de judecată în apel.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, prin Decizia nr. 1013 din 16 martie 2004, a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC P.E. SRL Constanţa împotriva deciziei menţionate.
La data de 15 iunie 2004, SC P.E. SRL Constanţa a formulat contestaţie în anulare împotriva acestei ultime decizii, invocând, ca temei de drept, dispoziţiile art. 318 şi urm. C. proc. civ.
S-a susţinut că, în considerentele deciziei contestate, s-a reţinut greşit că Decizia instanţei de apel s-a referit la concluziile expertizei efectuate, când, în realitate, această instanţă a omis să se pronunţe asupra probei respective, care era hotărâtoare pentru soluţionarea cauzei.
Conchizându-se, s-a arătat că din considerentele deciziei instanţei de recurs rezultă că această instanţă a comis o greşeală materială, care a influenţat adoptarea soluţiei pronunţate.
Prin Decizia nr. 4753 din 17 noiembrie 2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, a respins contestaţia în anulare formulată împotriva deciziei nr. 1013 din 16 martie 2004, ca nefondată.
În motivarea deciziei, făcându-se referire la susţinerea contestatoarei, că s-a comis o greşeală materială, s-a subliniat că, în accepţiunea art. 318 alin. (1) C. proc. civ., o astfel de greşeală nu poate fi decât de ordin procedural şi de o asemenea gravitate încât să fi influenţat însăşi dezlegarea dată procesului.
S-a relevat că din examinarea celor două decizii s-a constatat că nu s-a comis o astfel de greşeală materială şi că, de altfel, nici contestatoarea nu a pretins că s-a produs aşa ceva, ci a susţinut doar că ar fi existat eventuale greşeli de judecată la soluţionarea recursului.
Împotriva acestei decizii, contestatoarea SC P.E. SRL Constanţa a declarat recurs.
Recursul nu este admisibil.
În adevăr, potrivit art. 320 alin. (3) C. proc. civ., „hotărârea dată în contestaţie este supusă aceloraşi căi de atac, ca şi hotărârea atacată".
Aşa fiind şi cum contestaţia în anulare are un caracter accesoriu din punct de vedere procedural, în raport cu acţiunea de fond, este evident că Decizia pronunţată asupra acestei căi extraordinare de atac, de către o instanţă de recurs, nu mai poate fi atacată, la rândul ei, cu recurs.
În consecinţă, constatându-se că Decizia prin care s-a soluţionat contestaţia în anulare, s-a referit la o decizie pronunţată în recurs, care nu mai este susceptibilă de a fi atacată pe nici o cale, urmează ca recursul declarat de contestatoarea SC P.E. SRL Constanţa să fie respins ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat contestatoarea SC P.E. SRL Constanţa împotriva deciziei nr. 4753 din 17 noiembrie 2004, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 77/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 83/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
