CSJ. Decizia nr. 82/2003. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 82
Dosar nr. 37/2003
Şedinţa publică din 9 iunie 2003
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 8 din 6 februarie 2003,Curtea Supremă de Justiţie, secţia penală, a respins plângerea formulată de petentul L.A.F. împotriva rezoluţiei nr. 3021/505/2002 din 3 decembrie 2002 a Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, ca inadmisibilă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că în cauză nu s-au efectuat acte de urmărire penală, cum însuşi petentul arată, aşa încât plângerea acestuia nu poate fi caracterizată ca plângere împotriva măsurilor şi actelor de urmărire penală, în sensul art. 275 C. proc. pen.
Or, admisibilitatea plângerii împotriva măsurilor sau actelor efectuate de procuror sau în baza dispoziţiilor acestuia, este condiţionată de respectarea fazelor procesuale reglementate de lege.
Pe de altă parte, critica privind greşita înregistrare de către procuror a sesizării penale ca "cerere", precum şi obligarea procurorului să efectueze actele de urmărire penală presupuse de conţinutul sesizării exced competenţelor Curţii Supreme de Justiţie, astfel cum este reglementată prin art. 29 C. proc. pen.
Împotriva acestei hotărâri, petentul a declarat recurs, pe care nu l-a motivat.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Plângerea adresată instanţei de judecată competente prin care persoana nemulţumită de modul în care, în cadrul Ministerului Public, a fost soluţionată plângerea prevăzută de art. 275-278 C. proc. pen., având natura juridică a unei căi de atac, vizează controlul judecătoreasc al soluţiei de neîncepere a urmăririi penale, aşa cum în mod judicios a stabilit prima instanţă.
Aşadar, sesizată cu o astfel de plângere, instanţa are a examina legalitatea şi temeinicia rezoluţiei atacate.
Excede însă competenţei instanţei aprecierea asupra oportunităţii cercetărilor penale.
Pe de altă parte, în raport de dispoziţiile art. 128 din Constituţia României, potrivit cărora partea interesată poate exercita căile de atac numai în condiţiile legii procesuale, rezultă că această cale de atac, de natură a da eficienţă dispoziţiilor art. 21 din Constituţia României şi art. 13 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, nu poate fi extinsă la alte situaţii.
Astfel, recunoaşterea căii de atac a plângerii la alte situaţii decât cele prevăzute de textul menţionat, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi, ca atare, o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Or, în cauză nu au fost efectuate acte de urmărire penală, nu s-au formulat plângeri în condiţiile art. 275-278 C. proc. pen., aşa încât plângerea împotriva rezoluţiei menţionate, nu are aptitudinea declanşării controlului judecătoresc privitor la legalitatea şi temeinicia acesteia.
Ca atare, apar ca riguros exacte constatările primei instanţe privind neefectuarea de acte de urmărire penală în sensul dispoziţiilor art. 200 C. proc. pen., neparcurgerea etapelor obligatorii prevăzute de art. 278 din acelaşi cod, lipsa caracterului de plângere împotriva măsurilor şi actelor procurorului în sensul dispoziţiilor art. 275-278 din acelaşi act normativ, cât şi a faptului că cererea privind înregistrarea plângerii penale nu se încadrează în aria de competenţă atribuită prin art. 29 C. proc. pen., precum şi ca fiind legală soluţia de respingere a plângerii petentului, ca inadmisibilă.
Aşa fiind, sentinţa atacată nu este supusă nici unuia din cazurile de casare prevăzute de art. 3859 C. proc. pen.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, în baza art. 38515 pct. 1 C. proc. pen., Curtea va respinge recursul declarat de către petentul L.A.F., ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de către petentul L.A.F. împotriva sentinţei nr. 8 din 6 februarie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia penală, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 81/2003. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | CSJ. Decizia nr. 88/2002. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
