CSJ. Decizia nr. 91/2002. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 91
Dosar nr. 79/2002
Şedinţa publică din 9 iunie 2003
Asupra recursului în anulare de faţă;
}n baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 4 noiembrie 1999, reclamantul T.V. a chemat în judecată S.C. L.P.I. S.A. Bucureşti, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa în cauză, instanţa de judecată să dispună anularea hotărârilor din 26 septembrie 1999 a A.G.A. societăţii pârâte.
În motivarea acţiunii în anulare, reclamantul a arătat că hotărârile atacate, care priveau modificarea actului constitutiv, au fost adoptate cu încălcarea prevederilor art. 11, art. 212 alin. (2) şi art. 210 din Legea nr. 31/1990 a societăţilor comerciale.
Prin sentinţa nr. 5838 din 25 noiembrie 1999, Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, a admis acţiunea reclamantului T.V. şi a dispus anularea hotărârilor adunării generale a S.C. L.P.I. S.A. Bucureşti şi a S.C. S S.A. Ploieşti, ambele din data de 26 septembrie 1999.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că A.G.A. din 26 septembrie 1999 nu a fost convocată nici prin publicare în Monitorul Oficial sau într-un ziar de largă răspândire, nici prin scrisoare recomandată.
Totodată, s-au încălcat dispoziţiile art. 124 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 cu privire la reprezentarea acţionarilor, precum şi dispoziţiile art. 210 din acelaşi act normativ cu privire la evaluarea aporturilor în natură.
Împotriva hotărârii primei instanţe, pârâta S.C. L.P.I. S.A. Bucureşti a declarat apel invocând încălcarea dreptului de apărare, cu referire la neregulata îndeplinire a procedurii de citare, precum şi inadmisibilitatea acţiunii, în raport de lipsa calităţii de acţionar a reclamantului, ca urmare a nevărsării la capitalul social a aportului în natură subscris. Totodată, s-a mai susţinut că evaluarea aportului în natură la capitalul social, cu referire la acţionarul M.Ş., a fost făcută în condiţiile legii, de către doi evaluatori, sens în care pârâta a depus raportul de evaluare a celor 5 locomotive.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia comercială, prin Decizia nr. 641 din 25 februarie 2001, a respins apelul declarat de către pârâtă împotriva hotărârii primei instanţe, ca nefondat.
În motivarea acestei decizii, instanţa de apel a reţinut că procedura de citare a pârâtei a fost legal îndeplinită şi că prin judecarea acţiunii în anulare a hotărârii A.G.A. în şedinţă publică nu s-a produs acestei părţi nici o vătămare.
Totodată, s-a mai reţinut că administratorul-acţionar M.Ş. a votat în temeiul unei procuri informe, aşa încât în mod judicios s-a apreciat cu privire la nulitatea hotărârii A.G.A. atacate.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, pârâta S.C. L.P.I. S.A. Bucureşti a declarat recurs, reiterând motivele apelului.
Prin Decizia nr. 4143 din 27 iunie 2001, Curtea Supremă de Justiţie, secţia comercială, a respins recursul declarat de către pârâtă, ca nefondat, cu motivarea că viciile de procedură invocate nu sunt confirmate de actele dosarului şi că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 121 din Legea nr. 31/1990, privitoare la adunările totalitare, întrucât reprezentarea acţionarului majoritar este contrară prevederilor art. 124 alin. (5) din acelaşi act normativ.
Împotriva hotărârilor pronunţate în cauză, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat recurs în anulare, întemeiat pe dispoziţiile art. 330 pct. 2 C. proc. civ.
S-a susţinut că A.G.A. societăţii comerciale pârâte s-a ţinut la 26 septembrie 1999, în conformitate cu dispoziţiile art. 121 din Legea nr. 31/1990, aşa încât în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 117 din acelaşi act normativ privind convocarea.
S-a mai susţinut că ordinea de zi a A.G.A. a cuprins majorarea capitalului social, aşa încât M.Ş. nu a depăşit limitele mandatului dat de către acţionarul T.V.
Ca atare, hotărârile adunării generale extraordinare a acţionarilor S.C. L.P.I. S.A. Bucureşti sunt legale, aşa încât în mod neîntemeiat instanţele judecătoreşti au admis acţiunea reclamantului T.V. care, de altfel, nici nu a făcut dovada calităţii sale de acţionar conform dispoziţiilor Legii nr. 31/1990.
În concluzie, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a solicitat admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor criticate şi pe fond respingerea acţiunii formulate de către reclamantul T.V.
Examinând cauza prin prisma criticilor formulate, se constată următoarele:
În baza contractului de societate autentificat sub nr. 18216 din 25 septembrie 1996 a Biroului Notarului Public S.I. a fost constituită S.C. L.P.I. S.A. Bucureşti, având ca acţionari pe Ş.M., L.M., M.M., I. M. şi M.L..
Structura acţionariatului a fost modificată ulterior, prin retragerea din societate a acţionarului L.M. şi cooptarea în societate a numitului T.V., acesta deţinând un număr de 7.000 acţiuni, în valoare totală de 35.000.000 lei, acoperită prin aport în natură constând într-un autovehicul marca Wolkswagen.
Prin procura autentificată sub nr. 453 din 28 august 1998 a Biroului Notarului Public Ioan Leş, acţionarul T.V. a împuternicit pe acţionarul M.Ş. „să îndeplinească toate formalităţile pentru majorarea capitalului social" al S.C. L.P.I. S.A. Bucureşti.
La data de 26 septembrie 1999 a avut loc A.G.A., având la ordinea de zi majorarea capitalului social prin aport în natură adus de acţionarul M.Ş.
La adunarea generală au participat acţionarii reprezentând 100% din capitalul social, în sensul că au fost prezenţi acţionarii M.Ş., M.L., M.I. şi M.M., precum şi acţionarul T.V. reprezentat de M.Ş., în baza procurii menţionate.
A.G.A. a hotărât, în unanimitate, majorarea capitalului social.
Contractul de societate, cap. 3 Capitalul social, a fost modificat în sensul acestei hotărâri prin act adiţional, modificarea fiind înscrisă la Oficiul Registrului Comerţului.
Ca atare, în raport de probele administrate, criticile privitoare la identitatea dintre ordinea de zi a adunării generale şi obiectul mandatului, precum şi la ţinerea adunării generale, la 26 septembrie 1999, în condiţiile art. 121 din Legea nr. 31/1990, se constată a fi întemeiate.
Totodată, examinând procura se constată că aceasta are caracterul unui mandat comercial, intervenit între doi acţionari, ambii având capacitatea de a contracta şi de a îndeplini, fiecare în parte, acte de comerţ în sensul legii comerciale, inclusiv de a propune şi a aproba majorarea capitalului social al societăţii pârâte, aşa încât aceasta îndeplineşte condiţiile art. 1532 C. civ. şi art. 374 şi urm.C. com.
Pe de altă parte, adunarea generală totalitară reglementată prin art. 121 din Legea nr. 31/1990 apare ca fiind o adunare specială, urmare a derogării de la dreptul comun.
În sprijinul legii societăţilor comerciale, acest caracter special, decurgând din posibilitatea înlăturării nesancţionabile a obligaţiei de convocare a acţionarilor, este justificată de condiţiile de ţinere a acesteia.
Astfel, adunarea generală totalitară se poate ţine dacă sunt întrunite două condiţii: unanimitatea acordului acţionarilor şi totalitatea capitalului social.
Or, prezenţa de excepţie şi unanimitatea hotărârii justifică convingător inutilitatea convocării, respectării termenelor de convocare şi publicitatea acesteia.
În fapt, într-un asemenea caz, îndeplinirea condiţiilor legale în cele cinci componente: persoane abilitate a dispune convocarea, realitatea convocării, termene, conţinutul predeterminat al convocării şi publicitatea acesteia apar ca realizate, într-o altă modalitate prevăzută de lege, care satisface condiţia garanţiei egalităţii acţionarilor sub aspectul informării şi participării la viaţa societăţii comerciale.
Prin urmare, dat fiind caracterul de excepţie al adunării totalitare, validitatea constituirii acesteia şi, pe cale de consecinţă, validitatea hotărârilor adoptate este condiţionară de respectarea riguroasă, întocmai, a condiţiilor legal prevăzute.
Or, îndeplinirea condiţiilor de validitate a ţinerii A.G.A., în prezenta cauză, este dovedită de probele dosarului.
Ca urmare a neobservării îndeplinirii condiţiilor art. 121 din Legea nr. 31/1990, precum şi a condiţiilor de validitate a contractului de mandat, hotărârile criticate au fost pronunţate cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat soluţionarea greşită a cauzei pe fond, aşa încât în cauză este incident cazul de casare prevăzut de art. 330 pct. 2 C. proc. civ., invocat de procurorul general.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Curtea va admite recursul în anulare, va casa Decizia pronunţată în recurs, va admite recursul declarat de către pârâtă împotriva deciziei pronunţate în apel pe care o va modifica în sensul că va admite şi apelul declarat de către aceeaşi parte împotriva hotărârii primei instanţe şi va schimba în tot sentinţa atacată, în sensul că va respinge acţiunea reclamantului T.V.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie.
Casează Decizia nr. 4143 din 27 iunie 2001 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia comercială.
Admite recursul declarat de către pârâta S.C. L.P.I. S.A. Bucureşti împotriva deciziei nr. 641 din 25 februarie 2000 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia comercială, pe care o modifică în sensul că:
Admite apelul declarat de către pârâta S.C. L.P.I. S.A. Bucureşti împotriva sentinţei nr. 5838 din 25 noiembrie 1999 a Tribunalului Bucureşti, pe care o schimbă în tot, în sensul că:
Respinge acţiunea formulată de către reclamantul T.V., cu domiciliul ales în Bucureşti, în contradictoriu cu pârâta S.C. L.P.I. S.A. Bucureşti, cu sediul în Bucureşti, privind anularea hotărârilor A.G.A. adoptate la 26 septembrie 1999.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 90/2003. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | CSJ. Decizia nr. 92/2002. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
