CSJ. Decizia nr. 98/2001. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 98
Dosar nr. 105/2001
Şedinţa publică din 9 iunie 2003
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 3 ianuarie 2001, reclamantul B.A.Ş. a chemat în judecată Ministerul Justiţiei, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa, instanţa de judecată să dispună anularea în parte a Ordinului Ministrului Justiţiei nr. 2785/C din 30 octombrie 2000, Anexa 1 poziţia 10 şi să oblige pe pârât să rectifice poziţia menţionată, în sensul înscrierii unui adaos la indemnizaţia de încadrare lunară de 15% în loc de 5%.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în perioada 17 august 1982 - 31 mai 1983 a fost încadrat ca avocat stagiar la Colegiul de Avocaţi Olt - Biroul Colectiv de Asistenţă Juridică Slatina.
Începînd cu data de 31 mai 1983 a fost transferat la Colegiul de Avocaţi Argeş - Biroul Colectiv de Asistenţă Juridică Argeş, unde a funcţionat până la data de 1 ianuarie 1993 când a fost încadrat ca judecător la Judecătoria Curtea de Argeş. De la această instanţă, la data de 1 martie 1998 a fost transferat, ca judecător, la Tribunalul Argeş, iar la data de 1 octombrie 2000 a fost transferat la Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, unde se află şi în prezent.
Ca atare, la data de 1 noiembrie 2000, la care se referă ordinul atacat, reclamantul avea o vechime în magistratură de 18 ani, 2 luni şi 24 zile, căreia îi corespunde, potrivit art. 5 din OG nr. 83/2000, un adaos la indemnizaţia de încadrare lunară în procent de 15%.
Reclamantul a mai susţinut că excluderea vechimii realizate în avocatură, de la vechimea în magistratură în raport de care se stabileşte adaosul la indemnizaţia de încadrare, este contrară dispoziţiilor art. 44 din OG nr. 179/1999, prin care a fost reglementat un tratament juridic egal, sub aspectul vechimii în magistratură, a funcţiilor de judecător, procuror, personal de specialitate juridică din Ministerul Justiţiei, avocat, ş.a.
Prin sentinţa nr. 24/F-C din 21 februarie 2001, Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea formulată de reclamantul B.A.Ş., a anulat în parte ordinul atacat şi a obligat pe pârât să rectifice Anexa nr. 1 la ordin, poziţia 10, în sensul de a se înscrie adaosul la indemnizaţia de încadrare lunară de 15% în loc de 5%.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că din interpretarea dispoziţiilor art. 42 şi art. 43 din Legea nr. 92/1992, republicată, cu modificările ulterioare şi art. 5 din OG nr. 83/2000, rezultă că acest ultim text se referă la vechimea efectivă în magistratură, în timp ce art. 44 din legea de organizare judecătorească se referă la vechimea în magistratură, din care face parte şi vechimea în funcţiile de specialitate juridică asimilate.
Este adevărat că noţiunile de vechime în magistratură şi vechime efectivă în magistratură nu sunt identice, însă acestea produc aceleaşi efecte cu privire la adaosul la indemnizaţia lunară de încadrare.
În acest sens, dispoziţiile menţionate trebuie coroborate cu prevederile art. 2 alin. (1) din OG nr. 83/2000.
Or, dacă funcţiile asimilate se iau în considerare la stabilirea vechimii în magistratură şi, implicit, la stabilirea indemnizaţiei de încadrare, este inechitabil a nu se folosi aceleaşi criterii pentru stabilirea adaosului la indemnizaţia de încadrare.
Împotriva hotărârii primei instanţe pârâtul Ministerul Justiţiei a declarat recurs, invocând motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
S-a susţinut că vechimea efectivă în magistratură şi vechimea în magistratură reprezintă noţiuni diferite, consecinţele luării în considerare a unei sau alteia dintre acestea fiind, de asemenea, diferite.
Vechimea efectivă în magistratură este cea stabilită în condiţiile art. 42 şi art. 43 alin. (2) din Legea de organizare judecătorească.
Pentru stabilirea adaosului la indemnizaţia lunară de încadrare, prin art. 5 alin. (1) din OG nr. 82/2000 este avută în vedere vechimea efectivă în magistratură. Ca atare, dispoziţiile art. 44 din Legea nr. 92/1992, republicată care reglementează vechimea în magistratură, nu sunt incidente în aplicarea art. 5 din OG nr. 82/2000.
În concluzie, recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi pe fond respingerea acţiunii reclamantului B.A.Ş.
Recursul Ministerului Justiţiei a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 2060 din 20 mai 2001 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia de contencios administrativ.
În motivarea acestei decizii, instanţa de recurs a reţinut că, potrivit art. 5 alin. (1) din OG nr. 83/2000, magistraţii beneficiază de un adaos la indemnizaţia de încadrare lunară în raport de vechimea efectivă în funcţiile prevăzute de art. 42 şi art. 43 alin. (2) din Legea nr. 92/1992, republicată.
Vechimea în magistratură a fost reglementată prin OUG nr. 179/1999 de modificare a Legii nr. 92/1992. În urma acestei modificări, art. 44 din Legea nr. 92/1992 menţionează explicit şi expres că perioada în care o persoană a îndeplinit funcţia de avocat constituie vechime în magistratură.
Coroborând aceste texte, rezultă în mod indubitabil, că la calcularea adaosului prevăzut de art. 5 alin. (1) din OG nr. 83/2000 se are în vedere vechimea în magistratură, astfel cum este reglementată de art. 44 din Legea nr. 92/1992, republicată, cu modificările ulterioare.
Împotriva hotărârilor pronunţate în cauză, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat recurs în anulare, întemeiat pe dispoziţiile art. 330 pct. 2 C. proc. civ.
În motivarea recursului în anulare se susţine că, din redactarea art. 5 din OG nr. 83/2000, rezultă cu claritate că la stabilirea adaosului la indemnizaţia de încadrare se ia în considerare numai vechimea efectivă în funcţiile prevăzute de art. 42 şi art. 43 din Legea nr. 92/1992 şi nu toată vechimea în magistratură stabilită conform art. 44 din acelaşi act normativ.
Se arată că raţiunea textului constă în acordarea unei salarizări diferenţiate în funcţie de perioada de timp efectiv lucrată ca judecător sau procuror, precum şi în celelalte funcţii stabilite expres. Ca atare, nu se poate aprecia că vechimea în magistratură este identică cu vechimea efectivă ca judecător sau procuror, magistrat asistent sau consilier juridic la Ministerul Justiţiei.
Că aceasta ar fi o eronată interpretare a legii este dovedită de redactarea art. 5 din OG nr. 83/2000, care face trimitere expresă la art. 42 şi art. 43 din Legea nr. 92/1992 şi nu la art. 44 din aceeaşi lege.
Ca atare, vechimea în magistratură, potrivit art. 44 din Legea nr. 92/1992 se are în vedere, conform art. 103 din aceeaşi lege, numai la stabilirea dreptului la pensie de serviciu.
Pentru aceste motive, procurorul general solicită admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor criticate şi pe fond respingerea cererii reclamantului, ca neîntemeiată.
Recursul în anulare este fondat,pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Astfel, prin Legea nr. 14/1991 a fost stabilit cadrul general al sistemului de salarizare în România.
Din dispoziţiile acestui act normativ, pe lângă principiile generale privind salarizarea, în art. 1 alin. (5) din Legea nr. 14/1991 se prevede că sporurile şi adaosurile la salariul de bază, aplicabile oricărei persoane care desfăşoară activitate remunerată, se stabilesc şi se acordă exclusiv aşa cum sunt prevăzute prin lege.
Mai sunt de reţinut dispoziţiile art. 4 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 14/1991, prin care s-a prevăzut că salariile personalului organelor puterii legislative, executive şi judecătoreşti se stabilesc prin lege specială.
Salarizarea personalului din organele autorităţii judecătoreşti este reglementată prin Legea nr. 50/1996.
După modificarea acestei legi, prin OG nr. 83/2000, salariile de bază ale magistraţilor au fost reglementate, prin art. 2, sub denumirea de indemnizaţie de încadrare lunară. Acestea se stabilesc pe funcţii, în raport cu nivelul instanţelor şi parchetelor şi cu vechimea în magistratură, sub aspectul coeficientului de multiplicare, valoarea de referinţă sectorială fiind cea prevăzută pentru funcţiile de demnitate publică alese şi numite din cadrul autorităţilor legislativă şi executivă.
Prin art. 5 din Legea nr. 50/1996, aşa cum a fost modificat prin OG nr. 83/2000, a fost reglementat beneficiul unui adaos la indemnizaţia lunară de încadrare a magistraţilor, în raport cu vechimea efectivă în funcţiile prevăzute la art. 42 şi art. 43 alin. (2) din Legea nr. 92/1992.
Aşadar, în raport de dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Legea nr. 14/1991, cuantumul adaosului prevăzut de art. 5 din Legea nr. 50/1996 se stabileşte exclusiv în raport de vechimea stabilită prin art. 42 şi art. 43 alin. (2) din Legea nr. 92/1992, republicată, cu modificările ulterioare.
Este adevărat că alin. (2) al art. 5 din Legea nr. 50/1996 foloseşte, pentru determinarea datei de la care se acordă un anumit procent al adaosului la indemnizaţia de încadrare lunară sintagma „îndeplinirea vechimii în magistratură", dar aceasta nu schimbă sensul dispoziţiilor alin. (1) al aceluiaşi articol.
Astfel, potrivit art. 42 din Legea nr. 92/1992, republicată au calitatea de magistraţi şi fac parte din corpul magistraţilor, judecătorii de la toate instanţele judecătoreşti, procurorii din cadrul parchetelor de pe lângă acestea, precum şi magistraţii-asistenţi ai Curţii Supreme de Justiţie.
Totodată, potrivit art. 43 alin. (2) din acelaşi act normativ, este asimilat magistraţilor, pe durata îndeplinirii funcţiilor, indiferent de vechime, personalul de specialitate juridică din Ministerul Justiţiei.
Reclamantul a solicitat anularea Ordinului ministrului justiţiei, considerând că în mod greşit i s-a stabilit procentul de adaos la indemnizaţia de încadrare lunară, prin excluderea de la calculul vechimii a perioadei lucrate ca avocat, anterior admiterii în magistratură.
Or, funcţia de avocat îndeplinită de către reclamant nu apare ca vechime efectivă în magistratură potrivit art. 42 din Legea nr. 92/1992 şi nici ca vechime asimilată, potrivit art. 43 din acelaşi act normativ.
Aşadar, în mod corect, în vederea acordării adaosului la indemnizaţia de încadrare, vechimea a fost stabilită fără a se lua în calcul vechimea realizată de către reclamant ca avocat.
În acelaşi sens s-a pronunţat şi Curtea Constituţională prin Decizia nr. 155 din 28 mai 2002.
Ca atare, actul administrativ atacat este temeinic şi legal, iar hotărârile criticate sunt pronunţate cu încălcarea legii, respectiv art. 5 din Legea nr. 50/1996 cu referire la art. 1 alin. (5) din Legea nr. 14/1991.
Aşa fiind, critica privind încălcarea esenţială a legii este întemeiată, ca urmare a extinderii dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 50/1996, republicată, la situaţii neprevăzute de lege, contrar dispoziţiei imperative prevăzute de art. 1 alin. (5) din Legea nr. 14/1991, a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond, aşa încât în cauză este incident cazul de casare prevăzut de art. 330 pct. 2 C. proc. civ., invocat prin recursul în anulare.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, în baza art. 3303 alin. (1) C. proc. civ., cu referire la art. 314 din acelaşi cod, Curtea va admite recursul în anulare, va casa hotărârile pronunţate în cauză, va admite recursul declarat de către pârâtul Ministerul Justiţiei şi pe fond va respinge acţiunea reclamantului, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie.
Casează Decizia nr. 2060 din 20 mai 2001 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia de contencios administrativ.
Admite recursul declarat de către Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei nr. 24/F-C din 21 februarie 2001 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, pe care o modifică în sensul că:
Respinge acţiunea formulată de către reclamantul B.A.Ş., domiciliat în Curtea de Argeş, împotriva pârâtului Ministerul Justiţiei privind anularea Ordinului nr. 2785/C/2000 şi Anexa nr. 1, poziţia 10.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 97/2002. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | CSJ. Decizia nr. 99/2002. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
