Furt. Art.228 NCP. Sentința nr. 368/2015. Judecătoria ALBA IULIA

Judecătoria ALBA IULIA - Sentințe și decizii penale / 2015

Sentința nr. 368/2015 pronunțată de Judecătoria ALBA IULIA la data de 06-10-2015

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA A. I.

Dosar nr._

SENTINȚA PENALĂ Nr. 368/2015

Ședința publică din 06.10.2015

Instanța constituită din:

Președinte: P. D. E.

Grefier: V. I.

Ministerul Public este reprezentat prin procuror O. S.

Pe rol se află judecarea cauzei penale privind pe inculpatul C. D., trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria A. I. pentru săvârșirea infracțiunilor de furt prev. de art. 228 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal și conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 3 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal vechi.

La apelul nominal, făcut în ședința publică, nu au răspuns părțile

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:

Se constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 21.09.2015 și respectiv din 28.09.2015 ce fac parte integrantă din prezenta, când instanța, din lipsă de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru azi.

INSTANȚA

Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 987/P/2013 din data de 06.08.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria A. a fost trimis în judecată inculpatul C. D., pentru săvârșirea infracțiunilor de furt prev. de art. 228 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal și conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 3 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal vechi.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei A. I. la data de 11.08.2014 sub nr._ .

În actul de sesizare al instanței, în sarcina inculpatului s-a reținut că la data de 23.02.2013, a condus pe drumurile publice autocamionul marca Iveco, cu nr. de înmatriculare_, fără a poseda permis de conducere corespunzător, cu ajutorul căruia a sustras aproximativ 9,5 tone de fier vechi din curtea . Balastiera Galtiu.

Analizând mijloacele de proba administrate în cauză, respectiv: declarațiile inculpatului C. D.; declarațiile suspectului T. I.; declarațiile persoanei vătămate Pasqualino Ariganello; declarațiile martorilor D. N.; P. M. V., Ș. I. M., P. A.; procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante din data de 23.02.2013; procesul-verbal de confruntare dintre T. I. și D. N.; procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșe foto, instanța reține următoarea situație de fapt:

La data de 23.02.2013, în jurul orelor 17.30, aflându-se în curtea ., inculpatul C. D. a încărcat cu o ajutorul unei vole mai multe componente ale unui utilaj Dumper VOLVO A 30 în remorca autocamionului Iveco, cu nr. de înmatriculare_, cu scopul de a și le însuși pe nedrept, după care s-a urcat la volanul acestuia și l-a condus pe drumul public care face legătura dintre DJ 107B și balastiera Galtiu, fără a poseda permis de conducere corespunzător.

Astfel, din declarațiile inculpatului, date în cursul urmăririi penale, rezultă că în data de 23.02.2013 a sustras din curtea . Balastiera Galtiu, cu ajutorul autoutilitarei marca Iveco, cu nr. de înmatriculare_, fier vechi, respectiv o punte de mașină, un șasiu, două roți și o cabină pe care urma să le predea la un punct de colectare a fierului vechi, pe motiv că administratorul societății, Pasqualino Ariganello, avea o datorie față de acesta. A mai arătat că a condus autotractorul cu nr de înmatriculare_ circa 800 m. A mai declarat că înțelege limba română și nu are nevoie de traducător, consemnându-se că i s-a citit declarația și că este de acord cu conținutul său după care a semnat- filele 32-34 dosar urmărire penală.

Prezent în fața instanței de judecată și audiat în prezenta interpretului T. A., la termenul de judecată din data de 16.02.2015 inculpatul a declarat că nu dorește să uzeze de procedura simplificată de recunoaștere a vinovăției, menționând că nu dorește să dea o declarație în fața instanței, arătând că menține cea de-a doua declarație dată în prezenta avocatului ales- fila 133.

În această declarație, dată în prezenta avocatului ales și a interpretului, inculpatul a declarat că nu a condus autotractorul pe drumurile publice deoarece cunoștea faptul că nu are dreptul de a conduce un astfel de autovehicul pe un drum public. A mai arătat că în timp ce se afla la . Balastiera Galtiu a încărcat cu ajutorul unui auto tip Vola următoarele: 2 genți și cauciucuri 23,5 r 25, o cabină auto culoare galbenă Volvo BM, o butelie de aer, o pompă hidraulică, un rezervor auto, punte mijlocie Volvo BM, șasiu Volvo BM și motorul acesteia, fără a-i da voie nimeni, respectiv cel ce administrează balastiera- Ariganello Pasqualino să le încarce. A mai precizat că a luat acele bunuri pentru că Ariganello Pasqualino îi datora suma de 6000 euro, menționând că fierul nu a fost luat doar cu intenția de a-l valorifica, ci cu intenția de a-l ține ca și garanție pentru restituirea bunului.

În acest context, s-a procedat la readministrarea probelor administrate în cursul urmăririi penale, cele afirmate de către inculpat în cea de-a doua declarație fiind contrazise de probele administrate.

În acest sens, instanța are în vedere aspectele relatate de către inculpat îăn prima declarație și în care a recunoscut clar că a luat fierul vechi de la balastiera Galtiu intenția sa fiind de a-l valorifica la un centru de colectare fier vechi și de asemenea că a condus autoutilitara personal circa 800 m. A mai declarat că înțelege limba română și nu are nevoie de traducător, consemnându-se că i s-a citit declarația și că este de acord cu conținutul său după care a semnat- filele 32-34 dosar urmărire penală, context în care instanța va da eficiență acestei declarații o astfel de declarație coroborându-se cu materialul probator administrat în cauză.

De altfel, aspectele relatate de către inculpat, în cea de –a doua declarație dată în prezenta avocatului ales și unde inculpatul a declarat că în timp ce se afla la . Balastiera Galtiu a încărcat cu ajutorul unui auto tip Vola următoarele: 2 genți și cauciucuri 23,5 r 25, o cabină auto culoare galbenă Volvo BM, o butelie de aer, o pompă hidraulică, un rezervor auto, punte mijlocie Volvo BM, șasiu Volvo BM și motorul acesteia, fără a-i da voie nimeni, respectiv cel ce administrează balastiera- Ariganello Pasqualino să le încarce, menționând că a luat acele bunuri pentru că Ariganello Pasqualino îi datora suma de 6000 euro și arătând că fierul nu a fost luat doar cu intenția de a-l valorifica, ci cu intenția de a-l ține ca și garanție pentru restituirea bunului, nu pot fi primite de instanță. În acest context, din chiar declarația inculpatului reiese faptul că a sustras bunurile susmenționate, fără a avea acordul proprietarului în acest sens. Pe de altă parte, instanța nu poate primi apărarea inculpatului în sensul că bunurile au fost luate cu titlu de garanție pentru recuperarea datoriei de 6000 euro. Într-un stat de drept în care legiuitorul a incriminat faptele de natură infracțională nu se poate susține că fapta inculpatului nu ar întruni elementele constitutive ale infracțiunii de furt raportat la împrejurarea că nimeni nu-și poate face singur dreptate . În acest sens, instanța apreciază că o astfel de apărare ar fi putut fi invocată doar în condițiile în care s-ar fi probat existența acelei datorii- ceea ce nu s-a întâmplat în speța de față- și doar dacă ar fi existat în acest sens acordul debitorului unei astfel de creanțe, respectiv proprietarul bunurilor sustrase. În lipsa unui astfel de acord, câtă vreme s-a reclamat fapta de furt, coroborat cu împrejurarea că inculpatul, inclusiv în cea de-a doua declarație, recunoaște că a sustras bunurile susmenționate, fapta comisă de acesta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt. De asemenea, instanța reține că inculpatul, deși nu avea permis de conducere corespunzător a condus pe drumurile publice .

În acest sens, este și declarația suspectului T. I., audiat în cursul urmăririi penale și care a declarat că în data de 23.02.2013, în jurul orelor 17.30, în timp ce se afla pe drumul public ce vine de la balastiera Galtiu, s-a întâlnit cu inculpatul C. D., care conducea autocamionul cu nr. de înmatriculare_, ce tracta remorca cu nr. de înmatriculare_, încărcată cu fier vechi. Inculpatul a oprit lângă suspect și l-a rugat să conducă autovehiculul Vola Poylander 50, suspectul fiind de acord, astfel că s-au deplasat de la balastiera Galtiu până la ferma lui Steau M.. A mai declarat că inculpatul s-a urcat în auto ce tracta remorca în care se afla fier vechi respectiv una punte auto, șasiu auto, o cabină auto, două roți, o butelie de aer, la încărcarea cărora suspectul nu a participat, iar suspectul s-a urcat la volanul autovehiculul Vola Poylander 50 care nu era înmatriculată și nici înregistrată, fără a cunoaște acest aspect și au condus de lângă Balastiera Galtiu până în apropierea fermei lui Ș. M., respectiv . unde au fost opriți de poliție, atât suspectul cât și inculpatul fiind conduși la postul de poliție unde au dat declarații.

În fața instanței, audiat la termenul de judecată din data de 23.03.2015, martorul T. a declarat că menține declarația dată în cursul urmăririi penale, că atunci când a fost audiat, polițiștii i-au pus întrebări și s-a consemnat ceea ce a declarat acesta. A mai declarat că înainte de a semna, polițiști i-au citit ce s-a consemnat. A mai spus că nu știe de ce s-a consemnat la urmărire penală că l_a văzut pe inculpat în timp ce conducea autoutilitara respectivă, pentru că în realitate nu l-a văzut. Raportat la vădita discordanță între cele două declarații, instanța va înlătura depoziția martorului dată în fața instanței urmând să dea eficiență declarației dată în calitate de suspect în cursul urmăririi penale plecând de la faptul că menține declarația dată în cursul urmăririi penale, că atunci când a fost audiat polițiștii i-au pus întrebări și s-a consemnat ceea ce a declarat acesta, având în vedere că martorul a afirmat că înainte de a semna, polițiști i-au citit ce s-a consemnat. În acest context, instanța nu va da eficiență declarației dată în fața instanței care nu se coroborează cu probele administrate în cauză, nici măcar cu prima declarație dată de inculpat și nici cu procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante.

Astfel, în procesul verbal de certare la fața locului, încheiat la data de 24.02.2013 s-a consemnat că la .- fermă- se află semiremorca cu nr de înmatriculare_, atașată la autoutilitara Iveco cu nr_ , iar lângă acestea se afla Vola Poylander 50 . În semiremorcă se aflau componente de fier, respectiv 2 genți și cauciucuri -23,5R25, cabina auto culoare galben inscripționată Volvo BM, o butelie aer, o pompă hidraulică, un rezervor pentru auto, punte mijlocie auto inscripționată Volvo BM și șasiu inscripționat Volvo BM+motorul. În curtea .- balastieră – se observă urme de pneuri Vola Poylander 50 și de târâre pe sol, loc de unde inculpatul a declarat că în data de 23.02.2013, în jurul orelor 18.00, a încărcat în semiremorca susmenționată componente de fier, respectiv 2 genți și cauciucuri -23,5 R 25, cabina auto culoare galben inscripționată Volvo BM, o butelie aer, o pompă hidraulică, un rezervor pentru auto, punte mijlocie auto inscripționată Volvo BM și șasiu inscripționat Volvo BM+motorul, iar de aici s-a urcat la volanul autoutilitarei și a condus-o pe distanța de 400 m până în apropierea . –Fermă, iar Vola Poylander 50 a fost condusă de suspectul T. I. la rugămintea sa. S-a mai consemnat că martorul asistent P. A. și părțile nu au de făcut observații și obiecții cu privire la modul în care s-a efectuat cercetarea la fața locului și la cele consemnate în procesul verbal.- filele 12-13 dosar urmărire penală.

Din declarația martorului D. N., dată în fața instanței, la termenul din data de 23.03.2015, dar care a fost audiat și în cursul urmăririi penale, reiese că la rugămintea inculpatului a condus un autocamion ce tracta o semiremorcă autobasculantă, de la Sântimbru până la balastiera Galtiu., unde s-a încărcat balastru și apoi înapoi la Sântimbru. Martorul a condus singur, iar la întoarcerea la Galtiu, inculpatul i-a spus că nu mai încarcă și a lăsat autocamionul în fața balastierei Galtiu, după care inculpatul l-a dus cu autoturismul său la locul de muncă de unde, cu învoirea șefului, l-a luat inculpatul. Ulterior, inculpatul i-a cerut să ducă autocamionul până la ferma din Galtiu.

Din declarația martorului Steau I. M., audiat în cursul urmăririi penale și al judecății, reiese că inculpatul a venit la sediul firmei al cărei administrator este- . și după ce a avut o discuție cu un angajat al său- D. N., acesta i-a spus că vrea să-l ducă undeva pe inculpat, mai precis să conducă un autocamion pentru a transporta nisip sau balastru, iar martorul a fost de acord. Ulterior, martorul a declarat că a aflat că inculpatul ar fi sustras fier vechi din balastiera Galtiu. A mai declarat că din câte știe, acolo se aflau doar piese dezasamblate, nu se afla niciun utilaj intact. A mai declarat că, cunoaște camionul respectiv pentru că a fost inițial la acesta în curte, atunci când partea civilă a abandonat balastiera, pentru a nu i se fura. Apoi, după circa 1 an, partea civilă a dus camionul pe terenul său și l-a dezmembrat. A mai afirmat că la data comiterii faptei, societatea părții civile nu mai era îngrădită, existând doar bucăți de gard, arătând că bănuiește că se știa că acolo a fost sediul societății. A mai precizat martorul că crede că inculpatul cunoștea că acolo este sediul societății părții civile, știind că acesta îl cunoștea și pe administratorul acesteia.

La termenul de judecată din data de 25.05.2015 s-a procedat la audierea martorului P. M. V. care, sub prestare de jurământ religios, a declarat că a închiriat inculpatului un atelier mecanic în Sântimbru și că a lăsat la atelierul inculpatului, la reparat, capul tractor cu nr_ și o semiremorcă al cărui număr de înmatriculare nu și-l mai amintește. Operațiunea de reparare presupune și ieșirea în probe, autocamionul având probleme la sistemul de frânare. Nu cunoaște detalii privind transportul în probe de către inculpat a autocamionului. Nu cunoaște informații referitor la faptele reținute în sarcina inculpatului, dar din auzite, inclusiv de la inculpat, a reieșit că nu acesta ar fi condus autoutilitara. Această parte a declarației va fi înlăturată de către instanță raportat la împrejurarea că nu se coroborează cu restul probelor administrate Martorul mai cunoaște că partea civilă avea o balastieră în Galtiu care nu mai este în stare de funcționare de cel puțin 1,2 ani socotiți de dinaintea evenimentului.

La termenul de judecată din data de 21.09.2015 instanța a constatat imposibilitatea administrării probei cu martora P. A., astfel că s-a dat citire declarației sale date în cursul urmăririi penale, declarație de care instanța va ține cont la soluționarea cauzei. Astfel, martora a declarat că în data de 24.02.2013 a fost solicitată de organele de poliție să participe în calitate de martor în cauza privind pe inculpat și pe suspectul T., care ,în data de 23.02.2013, au fost opriți între balastiera din Galtiu la . în timp ce inculpatul conducea autovehiculul Iveco cu nr de înmatriculare_ tractând semiremorca_ , iar suspectul T. a condus auto mara Vola Poylander 50 tot de la balastiera din Galtiu până la . Galtiu . A arătat că s-a stabilit că autovehiculul Iveco cu nr de înmatriculare_ ce tracta semiremorca_ era încărcată cu mult fier vechi despre care a înțeles că a fost încărcat din . Galtiu - Balastieră de către inculpat. A mai declarat că s-a procedat la fotografierea autovehiculului și a fierului vechi, încheindu-se un proces verbal pe care l-a semnat în calitate de martor asistent- așa cum reiese din procesul verbal de cercetare la fața locului- fila 12-13 dosar urmărire penală.

În acest context probator, din coroborarea materialului probator administrat în cauză așa cum a fost descris mai sus, coroborat cu adresa nr. 2118 din 07.03.2013, emisă de Primăria Sîntimbru din care reiese că drumul care face legătura dintre DJ 107 B și balastiera Galtiu face parte din categoria drumurilor publice coroborat și cu adresa nr._ din 06.04.2015 emisă de IPJ A.- Serviciul Rutier din care reiese că inculpatul este posesor de permis de conducere pentru categoriile A, B rezultă că inculpatul a condus pe drumurile publice autocamionul marca Iveco, cu nr. de înmatriculare_, fără a poseda permis de conducere corespunzător, cu ajutorul căruia a sustras aproximativ 9,5 tone de fier vechi.

În acest context probator, nu poate fi primită afirmația inculpatului că bunurile erau abandonate. Faptul că societatea părții civile nu mai funcționa la acel punct de lucru, nu echivalează cu calificarea bunurilor sustrase ca fiind abandonate. Relevante în acest sens, sunt aspectele confirmate de martorul Steau M. care a arătat că inculpatul cunoștea că acolo este sediul societății părții civile, știind că acesta îl cunoștea și pe administratorul acesteia. aspect pe care l-a recunoscut și inculpatul care a declarat că administratorul societății părții civile îi datora suma de 6000 euro.

Nici susținerea inculpatului că drumul pe care a condus nu era un drum public, nefiind destinat publicului, nu poate fi primită raportat la adresa nr. 2118 din 07.03.2013, emisă de Primăria Sîntimbru din care reiese că drumul care face legătura dintre DJ 107 B și balastiera Galtiu face parte din categoria drumurilor publice. Inculpatul a depus la dosar planșe foto- filele 158-164 pentru a dovedi faptul că era un drum de pământ, nu un drum public, dar cu toate acestea, legiuitorul nu distinge după cum un drum public este un drum de pământ ori un drum asfaltat. Astfel, OUG 195/2002 republicată, definește noțiunea de drum public – “orice cale de comunicație terestra, cu excepția căilor ferate, special amenajată pentru traficul pietonal sau rutier, deschisă circulației publice; drumurile care sunt închise circulației publice sunt semnalizate la intrare cu inscripții vizibile „. În acest context, plecând de la conținutul adresei nr. 2118 din 07.03.2013, emisă de Primăria Sîntimbru coroborat că împrejurarea că nu s-a făcut dovada că drumul este închis circulației publice cu inscripții vizibile, instanța apreciază că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui vehicul pe drumurile publice de către o persoană al cărei permis de conducere este necorespunzător categoriei din care face parte vehicolul, chiar dacă drumul respectiv este un drum de pământ ori un drum slab circulat.

În drept: faptele inculpatului C. D., care la data de 23.02.2013, a condus pe drumurile publice autocamionul marca Iveco, cu nr. de înmatriculare_, fără a poseda permis de conducere corespunzător, cu ajutorul căruia a sustras aproximativ 9,5 tone de fier vechi, constituie infracțiunile de furt, prev. de art 208 al. 1 Cp anterior și respectiv infracțiunea de conducere a unui vehicul pe drumurile publice de către o persoană al cărei permis de conducere este necorespunzător categoriei din care face parte vehicolul se prev de art. 86 al. 2 din OUG 195/2002 republicată, totul cu aplic. art. 33 lit. a C penal anterior și a. art. 5 N C penal.

În ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii de furt, elementul material este reprezentat de acțiunea de sustragerea unor bunuri de la persoana vătămată în modalitatea faptică descrisă mai sus.

Instanța reține că urmarea imediată a infracțiunii săvârșite constă în afectarea patrimoniului persoanei vătămate prin producerea unor prejudicii materiale.

Legătura de cauzalitate între faptele inculpatului și urmările imediate este evidentă întrucât atingerea valorii ocrotite de legea penală (patrimoniul persoanei) este o consecință directă a acțiunii de sustragere ce constituie elementul material al infracțiunii săvârșite.

Sub aspectul laturii subiective, fapta a fost săvârșită cu intenție directă calificată prin scop, deoarece din ansamblul probator administrat în cauză rezultă că inculpatul nu doar a prevăzut rezultatul socialmente periculos al faptei, dar a și urmărit producerea acestuia. În cazul infracțiunii de furt, latura subiectivă include și cerința unui scop special prevăzut de lege, concretizat în speță prin aceea că inculpatul a urmărit sustragerea bunului mobil pentru a și-l însuși pe nedrept.

Cu referire la cea de-a doua infracțiune, în ceea ce privește latura obiectivă, elementul material al acesteia s-a realizat prin conducerea autocamionul marca Iveco, cu nr. de înmatriculare_, fără a poseda permis de conducere corespunzător pe drumurile publice. În acest sens, instanța reține, pe baza materialului probator administrat în cauză că este îndeplinită cerința ca circulația să fi avut loc pe un drum public, raportat la adresa de la fila 57 dosar urmărire penală în care menționează că drumul pe care a circulat inculpatul este destinat circulației publice și este considerat drum public.

Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru siguranța circulației pe drumurile publice. Aceasta rezultă din materialitatea faptei deoarece infracțiunea de conducerea unui vehicul fără permis de conducere corespunzător este o infracțiune de pericol.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție indirectă, întrucât a prevăzut pericolul pe care acțiunea sa de a conduce pe drumurile publice un autovehicul fără permis de conducere corespunzător îl reprezintă și, deși nu a urmărit un asemenea rezultat, a acceptat posibilitatea producerii lui.

Fiind o infracțiune de pericol, legătura de cauzalitate între faptă și urmarea produsă rezultă din însăși săvârșirea faptei (ex re).

De la data comiterii faptelor reținute în sarcina inculpatului și până în prezent a intervenit o succesiune de legi penale în timp, astfel că instanța apreciază că se impune aplicarea legii penale mai favorabile.

La alegerea acesteia, instanța va pleca în analiză nu doar de la limitele de pedeapsă prevăzute de lege, dar și de la toate aspectele pe care le implică stabilirea tratamentului sancționator și ținând cont și de Decizia Curții Constituționale nr. 265/06.05.2014 prin care s-a arătat că dispozițiile art. 5 din Noul cod penal privind legea penală mai favorabilă se aplică în mod global, neputându-se combina dispoziții din legi penale succesive, plecând și de la situația personală a inculpatului.

În acest context, instanța reține criteriile în baza cărora se stabilește legea penală mai favorabilă și care vor fi apreciate în concret: conținutul infracțiunii (urmând a fi avute în vedere elementul material al infracțiunii în forma de bază,, variantele agravante, elementele circumstanțiale agravante, existența unor condiții suplimentare de incriminare, etc.), existența unor impedimente la punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale ori a unor cauze de nepedepsire, pedeapsa și prescripția.

Plecând de la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea de furt prev. 208 al. 1 Cp anterior care are corespondent în noul cod penal în art. 228 al. 1 Cp, reiese că legea penală mai favorabilă aplicabilă acestui inculpat este legea nouă, limitele de pedeapsă fiind mai reduse.

Cu privire la cea de-a doua infracțiune, instanța reține faptul că la data comiterii infracțiunii erau în vigoare dispozițiile art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 republicată care prevedea: conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană al cărei permis de conducere este necorespunzător categoriei ori subcategoriei din care face pare vehiculul respectiv se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau amenda..

Această infracțiune are corespondent în art. 335 alin. 2 din Noul cod penal care prevede: „conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană al cărei permis de conducere este necorespunzător categoriei sau subcategoriei din care face parte vehiculul respectiv se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau amenda ”.

Din analiza acestor dispoziții reiese că infracțiunea nu a suferitor modificări, limitele de pedeapsă fiind identice atât în vechea, cât și în noua reglementare.

Cu toate acestea, principiul constituțional al aplicării legii penale mai favorabile presupune examinarea în concret a efectelor celor două coduri cu privire la instituțiile autonome, fiind însă neconstituțional a se combina prevederile din legi succesiune în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.

În aplicarea acestui principiu referitor la individualizarea judiciară a executării pedepsei, procedând la o comparație a legilor penale aflat în conflict se reține că atât regimul sancționat al concursului de infracțiuni, cât și instituțiile de individualizare a executării pedepsei prevăzute de Codul penal din 1969 sunt mai favorabile decât cele reglementate de Noul Cod penal.

Astfel, instanța are în vedere faptul că regimul sancționator al concursului de infracțiuni este mai favorabil conform disp. vechiului cod penal, care presupune aplicarea pedepsei celei mai grele cu spor facultativ de pedeapsă, spre deosebire de noul cod penal care presupune aplicarea pedepsei celei mai grele cu spor obligatoriu de 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite.

Totodată, instanța apreciază că aplicarea unei pedepse într-o modalitate de executare a pedepsei prevăzută de Codul penal anterior, este mai favorabilă inculpatului, astfel că instanța apreciază că Vechiul Cod penal, cuprinde dispoziții mai favorabile inculpatului privite în ansamblul lor raportat și la următoarele aspecte, motiv pentru care va reține aplicarea dispozițiilor art. 5 din Noul C.pen., ca și unul dintre temeiurile de drept ale soluției ce urmează a se pronunța în cauză.

La individualizarea pedepsei, reținând că aceleași argumente sunt luate în calcul și la analiza legii penale mai favorabile aplicabile inculpatului, în conformitate cu prevederile art. 72 Cod penal, instanța are în vedere gradul de pericol social concret al fiecărei fapte săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege.

Raportat la aceste criterii, instanța apreciază că faptele inculpatului prezintă un grad mediu de pericol social, raportat la modalitatea concretă de comitere a faptei așa cum a fost descrisă mai sus Instanța are în vedere și criteriile referitoare la persoana și conduita inculpatului, respectiv: nu a recunoscut faptele, dar nu are antecedente penale așa cum reiese din fișa de cazier judiciar a inculpatului.

Astfel, raportat la criteriile mai sus arătate, va aplica inculpatului o pedeapsă cu închisoarea pentru fiecare faptă reținută în sarcina sa, într-un cuantum orientat spre minimul special prevăzut de lege, și anume, o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt și respectiv de 6 luni închisoare pentru fapta prev. de art. 86 al. 2 din OUG 195/2002 republicată.

În temeiul art. 33 lit. a, art. 34 lit. b Cod penal anterior, cu aplic. art. 5 N C penal, va contopi pedepsele aplicate prin prezenta sentință, în pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare, fără aplicarea niciunui spor, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 1 an închisoare, de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de lege, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient.

În stabilirea modalității de executare a pedepsei aplicate instanța are în vedere că inculpatul nu a recunoscut fapta, nu are antecedente penale. Pe de altă parte însă, instanța se raportează și la importanța valorii sociale ocrotite și pericolul social concret al infracțiunii, având în vedere modalitatea concretă de comitere a faptei așa cum a fost susdescrisă, reținând că inculpatul a sustras bunuri pe care le-a transportat cu un vehicul pentru care nu avea permis de conducere corespunzător, dar pe distanță relativ mică, pe un drum de pământ, care nu este intens circulat, în raport de aceste elemente, apreciind că pronunțarea unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii constituie un avertisment suficient pentru inculpat și considerând că scopul pedepsei poate fi atins chiar și fără privarea de libertate a inculpatului și că aplicarea pedepsei constituie un avertisment suficient pentru a atrage atenția inculpatului asupra consecințelor faptelor sale astfel încât îndreptarea acestuia se poate realiza și fără executarea efectivă a pedepsei, instanța, în baza art. 81 Cod penal, va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani stabilit în condițiile art. 82 C.pen.

Din compararea instituției suspendării condiționate așa cum este ea reglementată de Vechiul Cod penal - reținând în acest context că argumentele ce se vor expuse vor fi luate în considerare și la alegerea legii penale mai favorabile- cu instituția amânării aplicării pedepsei care presupune stabilirea în mod obligatoriu a unor măsuri de supraveghere, conform disp. art. 85 al. 1 Cp, iar în mod facultativ a unor uneia sau mai multor obligații conform art. 85 al. 2 Cp., ținând cont și de disp. art. 85 al. 5 C p conform cărora persoana supravegheată trebuie să îndeplinească integral obligațiile civile stabilite prin hotărâre, cel mai târziu cu 3 luni înainte de expirarea termenului de supraveghere, obligație care nu subzistă în cazul suspendării condiționate a executării pedepsei așa cum este ea reglementată de vechiul Cod penal, că suspendarea condiționată a executării pedepsei nu presupune existența unei limite legale a pedepsei prevăzute de lege pentru respectiva infracțiune, că limita pedepsei aplicate în concret pentru o infracțiune este mai ridicată, antecedentele care constituie impediment în acordarea suspendării condiționate sunt mai restrânse, instanța reține că dispozițiile vechiului cod penal sunt mai favorabile inculpatului .

În ceea ce privește instituția renunțării la aplicarea pedepsei așa cum este ea reglementată de Noul Cod penal prin prisma tuturor criteriilor susmenționate analizate cu ocazia stabilirii și individualizării pedepsei, instanța apreciază că nu se poate da eficiență disp. art. 80-82 Cp.

În ceea ce privește instituția suspendării executării pedepsei sub supraveghere așa cum este ea reglementată de Noul Cod penal, chiar și pe vechea reglementare era o măsură mai grea comparativ cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, astfel că nu va mi fi analizată de instanță.

Față de cele susexpuse, instanța concluzionează că Vechiul Cod penal este legea penală mai favorabilă aplicabilă inculpatului.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie și complementară, instanța reține dispozițiile art. 12 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind codul penal care prevede că în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele aceesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie, interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute in art. 64 lit. a – b din C.pen. operează de drept din momentul in care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei, pana la grațierea totala sau a restului de pedeapsa, ori pana la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.

In cauza Hirst contra Marii Britanii, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a stabilit ca interdicția dreptului de a alege, automată, generală și fără nici o motivare pentru cei condamnați la pedeapsa închisorii este in afara marjei de apreciere a statelor, și în consecință incompatibilă cu art.3 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Având în vedere caracterul obligatoriu al jurisprudenței C.E.D.O. și aplicarea ei preeminentă față de dreptul intern, potrivit art. 20 al. 2 din Constituție, instanța apreciază că, în cauză, în raport de natura infracțiunilor săvârșite de inculpat, de împrejurările în care au fost săvârșite, acesta nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu i se va interzice exercițiul acestui drept. Având în vedere că inculpatul nu s-a folosit de profesia pe care o exercită pentru săvârșirea infracțiunii, instanța nu îi va interzice acestuia nici dreptul prevăzut de art. 64 lit. c C.pen.

În considerarea dispozițiilor art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (hotărârea S. și P.) și a dispozițiilor art 71 alin 3 Cod penal, instanța nu va interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit d, e C.pen., întrucât infracțiunea săvârșită de inculpat nu denotă o nedemnitate a inculpatului în ce privește exercitarea drepturilor părintești și a dreptului de a fi tutore sau curator.

Astfel, în baza art. 71 Cod penal, și ținând seama și de decizia LXXI (71)/2007 dată în interesul legii de Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secțiile Unite, va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b Cod penal de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei rezultante aplicate prin aceasta

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal anterior va dispune suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.

Pentru a dispune această modalitate de executare, instanța are în vedere dispozițiile art. 15 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009, potrivit cărora măsura suspendării condiționate a executării pedepsei aplicată în baza codului penal din 1969 se menține și după . codului penal, precum și dispozițiile art. 5 din Noul cod penal care reglementează cu titlu de principiu aplicarea legii penale mai favorabile în cazul succesiuni de legi penale în timp intervenite până la judecarea definitivă a cauzei.

În continuare, instanța va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.pen. anterior cu privire la revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei și executarea pedepsei în întregime în cazul săvârșirii altei infracțiuni.

In ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța reține următoarele :

Persoana vătămată . s-a constituit parte civilă cu suma de_ lei, reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase, nerecuperate.

Potrivit art. 19 alin. 1 din Cod proc.pen. acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acțiunii penale.

Potrivit art. 1357 alin 1 din cod civil cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare.

În acest context, reiese că soluționarea acțiunii civile exercitate în cadrul procesului penal este guvernată de dispozițiile legii civile, astfel că în conformitate cu disp. art. . 249 C pr civ cel ce face o propunere în fața instanței trebuie să o dovedească. Or, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului instanța reține faptul că partea civilă a depus la dosar, în susținerea prejudiciului cauzat contractul de vânzare cumpărare și balanța mijloacelor fixe- filele 147-150 din care reiese că prețul de achiziție al vehiculului este de_ lei, sumă cu care s-a constituit parte civilă în proces. Însă, din probatoriul administrat a reieșit faptul că inculpatul a sustras piese dezasamblate, respectiv 2 jante și cauciucuri 23,5 R 25, o cabină auto Volvo BM, o butelie de aer, o pompă hidraulică, un rezervor auto, o punte mijlocie Volvo BM, un șasiu Volvo BM și un motor, nu un vechiul asamblat. În acest sens, este și depoziția martorului Steau M. care a declarat că din câte știe la punctul de lucru al. persoanei vătămate se aflau doar piese dezasamblate, nu se afla niciun utilaj intact. A mai declarat că, cunoaște camionul respectiv pentru că a fost inițial la acesta în curte, atunci când partea civilă a abandonat balastiera, pentru a nu i se fura. Apoi, după circa 1 an, partea civilă a dus camionul pe terenul său și l-a dezmembrat. În acest context, nu se poate ca pe calea acțiunii civile exercitate în cadrul procesului civil, partea civilă să fie despăgubită cu prețul de achiziție a vehiculului respectiv, având în vedere că acesta a fost dezmembrat, iar pe de altă parte, vehiculul era unul folosit, or, uzura acestuia duce la scăderea proporțională a valorii de circulație, valoarea pieselor uzate putând fi stabilită doar pe bază de expertiză. Însă, având în vedere că soluționarea acțiunii civile exercitate în cadrul procesului penal se face conform legii civile, având în vedere disp. Art. 249 C pr pen susmenționat, coroborat cu împrejurarea că procesul civil este guvernat de principiul disponisibilitii, instanța penală nu era obligată ca, din oficiu, să administreze probe pentru soluționarea acțiunii civile. În acest sens, sunt și disp. art. 1385 al 1 C civ potrivit cărora prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel, iar al. 3 prevede că despăgubirea trebuie să cuprindă pierderea suferită de cel prejudiciat. Or, acordarea integrală a prețului de achiziție a vehiculului ar constitui o îmbogățire fără justă cauză a părții civile. Pe de altă parte, din actele de la filele 53-54 dosar urmărire penală reiese că bunurile sustrase de către inculpat și ridicate de la acesta au fost predate pe bază de dovadă părții civile, context în care prejudicial a fost recuperat.

Prin prisma celor de mai sus, în temeiul disp. art. 397 al. 1 Cpp rap. la art. 19 al. 1, 2, 4 și 5 Cpp, art. 20 Cpp și art. 25 al. 1 Cpp coroborate cu art. 19 al. 5 C pr pen și art. 249 C pr civ, va respinge acțiunea civilă formulată de persoana vătămată ..

În baza disp. art. 114 al.1 din OUG 195/2002 raportat la disp. art. 203 al. 1 lit. a din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice aprobat prin HG nr. 1391/2006 va dispune comunicarea prezentei hotărâri la data rămânerii sale definitive la Inspectoratul de Poliție al Județului A. – Serviciul Poliției Rutiere în vederea anulării permisului de conducere al inculpatului.

Cu privire la cererea formulată de inculpat, de prelungire a dreptului de circulație pe drumurile publice, pe o perioadă de 30 de zile, instanța constată că infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul nu a fost săvârșită în condițiile în care dovada înlocuitoare a permisului de conducere se eliberează fără drept de circulație, astfel că în baza art. 111 alin 6 din OUG 195/2002, o va admite și va prelungi dreptul de circulație pe drumurile publice, acordat inculpatului prin dovada înlocuitoare . nr._ eliberată de IPJ A. – Poliția mun. A. I., pe o perioadă de 30 de zile începând cu data de 03.10.2015 până în data de 01.11.2015 inclusiv.

Soluția se va comunica I.P.J. A. – Serviciul Poliției Rutiere.

În baza disp. art. 272, art. 274 al. 1 C pr pen va obliga inculpatul la plata sumei de câte 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. 6 C.pr.pen. onorariul interpretului desemnat pentru inculpat în faza de judecată – d-ul T. A. în cuantum de 138,90 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Stabilește că dispozițiile Codului penal anterior reprezintă legea penală mai favorabilă aplicabilă inculpatului C. D. și în aplicarea disp. art. 5 N C penal constată că infracțiunea de furt reținută în sarcina acestuia se încadrează în disp. art. 208 al. 1 Cp anterior, iar infracțiunea de conducere a unui vehicul pe drumurile publice de către o persoană al cărei permis de conducere este necorespunzător categoriei din care face parte vehicolul se încadrează în disp. art. 86 al. 2 din OUG 195/2002 republicată, totul cu aplic. art. 33 lit. a C penal anterior și a. art. 5 N C penal.

În baza disp. art. 208 al. 1 Cp anterior, cu aplic. art. 5 N Cod penal raportat la art. 396 alin. 2 C.pr.pen., condamnă pe inculpatul C. D., fiul lui A. și Q. M., născut la data de 05.01,1963 în Udine, Italia, domiciliat în Italia, Mereto din T., Pantianicco, Via C., Percoto 6 și cu rezidența în România, - A. I., ., jud A. și cu adresa aleasă pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet de avocat M. P., din Sântimbru, ., jud A., CNP_, cetățean italian, necăsătorit, stagiul militar satisfăcut, studii postliceale,, fără profesie, ocupație sau loc de muncă, fără antecedente penale, la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt .

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind codul penal, art. 71 alin. 2 C.penal anterior și cu aplicarea art. 5 din Noul Cod penal interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b) Cod penal anterior, respective:

-dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice

-dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat .

În baza disp. art. 86 al. 2 din OUG 195/2002 republicată,, cu aplic. art. 5 N Cod penal raportat la art. 396 alin. 2 C.pr.pen., condamnă pe inculpatul C. D., cu datele de mai sus, la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul pe drumurile publice de către o persoană al cărei permis de conducere este necorespunzător categoriei din care face parte vehicolul .

-dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice

-dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat .

În temeiul art. 33 lit. a, art. 34 lit. b Cod penal anterior, cu aplic. art. 5 N C penal, contopește pedepsele aplicate prin prezenta sentință, în pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare, fără aplicarea niciunui spor, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza disp. art. 81 Cod penal anterior cu aplicarea art. 5 din Noul cod penal dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani stabilit în condițiile art. 82 al. 1 Cod penal anterior.

În baza art. 71 alin.5 C.penal anterior cu aplicarea art. 5 din Noul Cod penal dispune suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.

În temeiul art. 15 al. 2 din Legea nr 187/2012 de punere în aplicare a Noului Cod Penal, cu aplic. art. 5 din Noul Cod penal atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și 84 Cod penal anterior privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei și executarea pedepsei în întregime în cazul săvârșirii altei infracțiuni.

În temeiul disp. art. 397 al. 1 Cpp rap. la art. 19 al. 1, 2, 4 și 5 Cpp, art. 20 Cpp și art. 25 al. 1 Cpp coroborate cu art. 19 al. 5 C pr pen și art. 249 C pr civ,, respinge acțiunea civilă formulată de persoana vătămată ..

În baza disp. art. 114 al.1 din OUG 195/2002 raportat la disp. art. 203 al. 1 lit. a din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice aprobat prin HG nr. 1391/2006, dispune comunicarea prezentei hotărâri la data rămânerii sale definitive la Inspectoratul de Poliție al Județului A. – Serviciul Poliției Rutiere în vederea anulării permisului de conducere al inculpatului.

Prelungește dreptul de circulație pe drumurile publice, acordat inculpatului prin dovada înlocuitoare . nr._ eliberată de IPJ A. – Poliția mun. A. I., pe o perioadă de 30 de zile începând cu data de 03.10.2015 până în data de 01.11.2015 inclusiv.

Soluția se comunică I.P.J. A. – Serviciul Poliției Rutiere.

În baza disp. art. 272, art. 274 al. 1 C pr pen obligă inculpatul la plata sumei de câte 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare,

Pronunțată în ședința publică din 06.10.2015.

Președinte, Grefier,

P. D. E. V. I.

Red. PDE

Tehnored VI/5ex/02.11.2015

← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP....		Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... →

Furt. Art.228 NCP. Sentința nr. 368/2015. Judecătoria ALBA IULIA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Furt. Art.228 NCP. Sentința nr. 368/2015. Judecătoria ALBA IULIA