Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Sentința nr. 108/2015. Judecătoria ALBA IULIA

Judecătoria ALBA IULIA - Sentințe și decizii penale / 2015

Sentința nr. 108/2015 pronunțată de Judecătoria ALBA IULIA la data de 11-03-2015 în dosarul nr. 8489/176/2013

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA A. I.

Dosar nr._

SENTINȚA PENALĂ Nr. 108/2015

Ședința publică de la 11.03.2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: B. D. M.

GREFIER: E. R. T.

Ministerul Public – P. de pe lângă Judecătoria A. I. – este reprezentat de procuror C. A. I..

Pe rol se află judecarea cauzei penale privind pe inculpatul K. G. trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul A. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 85 alin. 1, art. 86 alin. 1 și art. 89 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, totul cu aplicarea art. 33 lit. a Cod pen.

La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 24.02.2015, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea cauzei la data de 06.03.2015, apoi la data de 11.03.2015, încheierile făcând parte integrantă din prezenta sentință.

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 324/P/2012 emis la data de 28.11.2014 P. de pe lângă Tribunalul A. a trimis în judecată pe inculpatul K. G. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 85 alin. 1, art. 86 alin. 1 și art. 89 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, totul cu aplicarea art. 33 lit. a Cod pen.

În actul de sesizare se arată în esență că în data de 24.06.2011 inculpatul K. G. a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare AB-_ fără a deține permis de conducere, pe . A. I., în timp ce valabilitatea numărului de înmatriculare a autoturismului era expirat, ocazie cu care, după ce a fost implicat într-un accident de circulație soldat cu victime, a părăsit locul faptei fără încuviințarea organelor de cercetare, îndreptându-se spre un taxi, de unde a fost întors la locul accidentului de către un agent de poliție.

În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de sesizare din oficiu, proces-verbal întocmit de ag. A. P., proces-verbal de cercetare la fața locului cu schița locului accidentului și planșe foto, dovezi de ridicare urme și probe de la fața locului, dovezi de predare bunuri, adresele S.P.C.R.P.C.I.V. A. din care rezultă că învinuitul nu este posesor de permis de conducere iar numerele provizorii atribuite autovehiculului „VW Transporter” aveau valabilitatea expirată; ordonanța de disjungere a Parchetului de pe lângă Judecătoria A. I., raportul de expertiză Medico Legală Psihiatrică nr. 503/IV/41 din 27.02.2013, din care rezultă că numitul K. G., la data comiterii faptelor, avea discernământul păstrat, raportul de constatare tehnico-științifică dactiloscópica nr._/17.01.2013 care a concluzionat că urmele papilare examinate au fost create de învinuitul K. G., raportul de expertiză medico-legală nr.890/II/B/10 din 12.04.2012 de către SJML A. în care s-a precizat că, în cazul învinuitului „este posibilă lovirea de volan, având în vedere echimoza epigastrică descrisă în actele medicale”, dat fiind și faptul că nici unul din ceilalți pasageri ai autovehiculului nu a prezentat o astfel de leziune, buletinele de analiză toxicologică alcoolemie, din care rezultă că atât învinuitul, cât și pasagerii, aveau alcoolemia zero, declarațiile martorilor K. Ș. și B. I. E., care susțin varianta expusă de învinuit, declarații ce nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, urmând a fi înlăturate din ansamblul probator, declarațiile martorilor A. P. și G. M. D., care infirmă varianta susținută de învinuit și de ceilalți doi martori, acestea coroborându-se cu materialul probator administrat în cauză, declarația învinuitului, care nu a recunoscut comiterea faptelor reținute în sarcina sa.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei A. I. la data de 29.11.2013 sub dosar nr._ .

Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 03.04.2014, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.

La termenul de judecată din data de 1.07.2014 instanța a pus în vedere inculpatului că poate solicita ca judecarea cauzei să aibă loc coform procedurii simplificate de recunoaștere a învinuirii aducându-i la cunoștiință și prevederile art. 396 alin. 10 C.pr.pen., iar inculpatul a arătat că nu recunoaște în totalitate fapta astfel cum a fost reținută în sarcina sa în actul de sesizare al instanței, motiv pentru care s-a procedat la efectuarea cercetării judecătorești în cauză.

Pe parcursul cercetării judecătorești instanța a procedat la administrarea următoarelor mijloace de probă: declarația inculpatului K. G. (f. 167), proba testimonială în cadrul căreia au fost audiații martorii: G. D. M. (f. 168), B. I. E. (f. 178 - 179), A. P. (f. 180 – 181), K. Ș. (f. 187 - 188) și proba cu înscrisuri.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:

1.Situația de fapt:

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța constată că starea de fapt astfel cum a fost descrisă în cuprinsul actului de sesizare este una conformă cu realitatea.

Astfel, la data de 24.06.2011 inculpatul K. G. a condus autoturismul marca „VW Transporter” cu numărul de înmatriculare provizoriu AB_, pe . Mun. A. I., avându-i ca pasageri pe numiții K. Ș. și B. I. E., fără a deține permis de conducere, iar nr. de înmatriculare al autovehicului fiind expirat din data de 18.06.2011. La foarte mică distanță, în urmărirea acestuia, rula un autoturism marca „F.” de culoare roșie, cu numere provizorii de Hunedoara, care a intrat în partea din spate a autoturismului condus de inculpat care, pierzând controlul volanului, a intrat ulterior în stâlpul de beton din dreptul imobilului cu nr.3.A. După accident, inculpatul, împreună cu cei doi pasageri au coborât din autoturismul avariat și s-au îndreptat spre un taxi, însă au fost opriți de martorul A. P. A. – polițist, aflat întâmplător în zonă (fiind în afara orelor de program), care observase deplasarea în mare viteză a celor două autoturisme care l-au depășit în trafic, astfel că i-a urmărit, constatând că autovehiculul „VW” a intrat într-un stâlp de pe marginea drumului la intersecție străzilor Gh.D. cu Livezii. După impact, cele trei persoane din „VW” s-au deplasat spre . au oprit un taxi, însă au fost întoarse de către polițist la locul accidentului, acesta anunțând totodată serviciul de urgență 112, astfel că victimele au fost preluate de un echipaj al ambulanței și transportate la spital pentru acordarea îngrijirilor medicale, întrucât au suferit multiple leziuni (așa cum rezultă din documentele medicale și planșele foto întocmite).

Starea de fapt mai sus descrisă reiese din coroborarea mijloacelor de proba administrate atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești, după cum urmează:

Potrivit procesului verbal de sesizare din oficiu întocmit la data de 24.06.2011, organele de poliție din cadrul Poliției Mun. A. I., s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că la ora 15:00 în aceeași zi a avut loc un accident rutier soldat cu victime, pe . Mun. A. I., în dreptul imobilului cu nr. 3A, accident datorat conducătorului auto K. G., care a condus autoturismul marca VW Transporter cu nr. de înmatriculare AB_, proprietate personală fără a deține permis de conducere și fiindcă nu a adaptat viteza pe un sector de drum în curbă la stânga a fost acroșat în partea din spate de un autoturism marca F. Punto de culoare roșie, intrând în coliziune cu un stâlp de electricitate. În urma accidentului, s-a constatat prin același act procedural, că au suferit leziuni toți pasagerii din autoturismul marca VW Transporter, respectiv K. G., B. I. E. și K. Ș., care au încercat să părăsească locul accidentului fiind împiedicați ca urmare a intervenției agentului de poliție A. P., precum și că nr. de înmatriculare al autoturismului are termenul de valabilitate expirat din data de 18.06.2011 (f. 8 dup).

Conform procesului verbal de cercetare la fața locului (f. 10-11 dup) întocmit de organele de poliție în prezența martorilor asistenți Ganga G. și Panta D. care au semnat fără obiecțiuni și mențiuni și astfel și-au însușit întocmai cele reținute în actul procedural arătat, la fața locului s-a constatat că, în dreptul imobilului cu nr.3.A, un autoturism marca „VW Transporter” cu numărul de înmatriculare provizoriu AB_, a intrat în coliziune cu un stâlp din beton, cu consecința avarierii autovehiculului și vătămării corporale a celor trei persoane din autovehicul, respectiv K. G., K. Ș. și B. I. E., victimele fiind transportate la Spitalul Județean A. pentru acordarea îngrijirilor medicale. În autoturism s-au găsit 893 pachete de țigări netimbrate marca JIN LING, care au fost ridicate de organele de poliție împreună cu alte obiecte și mijloace materiale de probă, fiind indisponibilizat inclusiv autoturismul „VW Transporter”.

Din conținutul adresei nr._/30.03.2012 emisă de Serviciul Public Comunitar- Regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor A. reiese faptul că numărul provizoriu de înmatriculare AB_ a fost atribuit autoturismului marca „VW” în data de 20.05.2011 cu o valabilitate de 30 zile, respectiv până în 18.06.2011, autorizația fiind eliberată pe numele K. G. (f. 33 dup), iar prin adresa nr._/10.04.2012 rezultă că inculpatul K. G. nu figurează ca fiind posesor de permis de conducere (f. 33 dup).

Din declarațiile martorului A. P. A., polițist în cadrul Poliției municipiului A. I. rezultă că, la data producerii accidentului era în trafic, în afara orelor de program, însă purta încă uniforma și a urmărit cele două mașini, întrucât a fost depășit de acestea în mare viteză. Când a ajuns la intersecție străzilor Gh.D. cu Livezii, a constatat că autovehiculul „VW” a intrat în coliziune cu un stâlp ce susține firele electrice, iar autoturismul „F.” de culoare roșie, cu număr provizoriu, s-a mai deplasat cca. 80-100 m și în intersecția cu . întors, iar conducătorul acestuia, sesizând prezența martorului, a plecat de la locul accidentului, pe . din câmpul său vizual. La locul accidentului a observat că au ieșit trei persoane din autoturismul avariat și au fugit spre ., observând mai multe țigări împrăștiate pe carosabil, căzute din „VW” s-a deplasat după cei trei care intenționau să urce într-un taxi, i-a identificat, cerându-le să coboare din taxiul în care urcaseră, după care a anunțat poliția și ambulanța. Totodată, acesta i-a recunosc pe cei trei ca fiind numiții K. G., K. Ș. și B. I. E., însă nu a văzut cine anume a condus mașina, dar precizează că doar trei persoane au coborât din mașină, el ajungând la locul accidentului după câteva secunde, precum și că i-a surprins fugind, cel mai aproape, poziționat înspre locul șoferului autoturismului fiind inculpatul K. G. (f. 55 dup, f. 180-181 ds. inst.).

În același sens sunt și declarațiile martorei G. D. M. (f. 56 dup, f. 168 ds. inst.) care a arătat că în data de 24.06.2011 se afla în camera de la stradă și auzind o lovitură afară și, uitându-se pe geam, a constatat că un autoturism „VW” – dubă de culoare albă, a intrat în coliziune cu stâlpul de susținere a firelor electrice, din dubă au coborât două persoane care au început să fugă spre . o altă persoană se afla deja coborâtă din mașină. Tot martora arată că, în spatele dubei a intrat un autoturism cu numere roșii de Hunedoara care, după ce lovit duba, s-a deplasat în direcția celor trei care fugeau spre . au întors și au revenit la dubă. Din acest autoturism a coborât un tânăr care a luat câteva cartușe cu țigări din „VW” și a plecat spre . antemenționată nu a fost în măsură să precizeze cine a condus autovehiculul „VW”, însă a arătat cu certitudine că din acesta au coborât doar trei persoane.

Audiat fiind atât pe parcursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății inculpatul K. G. nu a recunoscut că a condus autovehiculul VW Transporter (f. 43-48 dup, f. ds. inst.) susținând că persoana care a condus se numește A., necunoscând alte detalii despre acesta și nefiind în măsură să îi indice numele complet ori adresa unde poate fi găsit, întrucât a arătat inculpatul, că îl cunoștea pe acesta din târg, unde s-a întâlnit doar de două ori și care i-a solicitat mașina pentru a transporta papuci second hand de la Hațeg, motiv pentru care în data de 24.06.2011 i-a dat acelei persoane autoturismul, contra cost, și pentru că nu îl cunoștea bine l-a însoțit el împreună cu fratele său K. Ș. și B. I. E.. Inculpatul a mai arătat că, în momentul accidentului se afla în spatele șoferului, că nu posedă permis și nu a părăsit locul accidentului, el deplasându-se împreună cu martorii K. Șetefan și B. I. E. spre taxi pentru a merge la spital, întrucât au suferit leziuni.

În același sens și în susținerile celor arătate de inculpat sunt și declarațiile martorilor K. Ș. (fratele inculpatului) și B. I. E. care, de asemenea, au declarat că autovehiculul „VW Transporter” a fost condus de o persoană pe nume A., pe care o cunosc din târg și nu știu alte date legate de acesta și care a fugit de la locul faptei, imediat după impact. Au declarat că veneau de la Orăștie, cunoscând că transportau saci cu încălțăminte aparținând numitului A., că intenționau să se deplaseze cu taxiul la spital pentru că au suferit leziuni. Nici la data audierii în faza de urmărire penală, nici în fața instanței de judecată martorii nu au fost în măsură să indice numele complet ori adresa numitului A., care susțin că au condus autovehicului.

Or, deși inculpatul a fost consecvent în declarațiile date, apărările sale nu sunt de natură să conducă la probarea nevinovăției sale. Aceasta deoarece, pe de o parte explicațiile sale nu se coroborează cu restul materialului probator administrat în cauză, iar pe de altă parte, instanța apreciază declarațiile martorilor K. Ș. și B. I. E. ca fiind afectate de subiectivism ținând cont de relația de rudenie, respectiv prietenie dintre aceștia. Astfel, niciunul ditre martorii oculari (A. P. și G. D.) nu au constatat prezența a vreunei alte persoane în/ sau ieșind din autovehicul, iar explicația inculpatului și a martorilor referitoare la faptul că nu cunosc numele conducătorului auto și alte date despre acesta astfel încât să se procedeze la identificarea și eventual audierea sa în calitate de martor nu poate fi primită în apărare, convenția privind împrumutul autovehicului de către inculpat acestei persoane, contra cost, și ulterior însoțirea până în orașul Hațeg și înapoi în localitatea A. I. (așa cum susține inculpatul), în mod evident ar fi presupus cunoașterea mai multor date despre această persoană dacă nu numele complet cel puțin adresa unde urma să transporte papucii second hand, ori locul unde poate fi găsit. Mai mult, nu poate fi primită nici explicația referitoare la faptul că această persoană A. a fugit imediat de la locul accidentului, de vreme ce toți pasagerii din autovehicul au suferit leziuni grave, fiind necesar să fie transportați la spital, astfel că numitul A., în calitate de conducător auto se presupune că ar fi suferit leziuni cel puțin la fel de intense dacă nu mai grave în cazul în care s-ar fi aflat la volan, fuga sa imediată de la locul faptei evident fiind doar o susținere a variantei inculpatului în sensul că o altă persoană decât cei care au fost găsiți au condus autoturismul.

Deopotrivă, explicațiile inculpatului și a martorilor în sensul că imediat după accident au intenționat să se deplaseze cu taxiul la spital deoarece au suferit leziuni, iar nu să fugă de la locul accidentului sunt contrazise de declarațiile martorilor oculari, îndeosebi declarația martorului A. P. A., care în repetate rânduri cu ocazia întrebărilor adresate în fața instanței de judecată a menționat și s-a exprimat în sensul că a văzut cele trei persoane fugind de la locul accidentului („practic aceștia fugeau„ „se aflau la o distanță de 5 m în fața mașinii fugeau„). În același sens s-a exprimat și martora G. D. M., în declarația dată în faza de urmărire penală-„din dubă au coborât două personae care au început să fugă„. Cu toate acestea nici inculpatul și nici martorii nu au oferit o explicație plauzibilă în sensul de ce nu au înțeles să apeleze la serviciul 112 și să solicite ajutorul, alegând să apeleze la un taxi pentru a fi transportați la spital. Mai mult, încercările inculpatului de a-și proba nevinovăția cu privire la săvârșirea infracțiunii de părăsire a locului accidentului care este strâns legată de calitatea sa de conducător auto evidențiază și atitudinea sa pur speculativă, în sensul că dacă nu poate obține o soluție de achitare cu privire la toate infracțiunile reținute dovedind că nu el a condus autoturismul atunci măcar să obțină o soluție de achitare pentru una dintre acestea.

Totodată în contrazicerea apărărilor inculpatului sunt și concluziile raportului de constatare tehnico-științifică dactiloscópica nr._/17.01.2013 în sensul că urmele papilare examinate, ridicate din autoturism (volan, portiera stânga-față, ș.a.) au fost create de relieful papilar al regiunii carpale de la plama mâinii stângi a inculpatului dar și a raportului de expertiză medico-legală nr.890/II/B/10 din 12.04.2012 de către SJML A. în care s-a precizat că inculpatul a prezentat „plagă excoriată frontală dreapta, piramidă nazală, pleoapa dreaptă, genunchi stâng, coapsa și gamba dreaptă, echimoză epigastrică” ,pe radiografiile de craniu și coloană nu s-au decelat leziuni traumatice, concluzionând, la pct.2, că „leziunile s-au putut produce în cadrul unui accident rutier, prin lovire de corpuri cu margini tăioase, posibil cioburi. Nu avem elemente obiective pentru a afirma morfologia corpurilor dure de impact, dar este posibilă lovirea de volan, având în vedere echimoza epigastrică descrisă în actele medicale” (fila 70).

Nu în ultimul rând este demn de semnalat aspectele consemnate în actul de sesizare conform cărora inculpatul K. G., fiind audiat în dosarul penal 2074/P/2011 în care este cercetat de Serviciul de Investigare a Fraudelor, din cadrul I.P.J. A., a arătat că este de acord să plătească prejudiciul adus bugetului de stat prin deținerea cantității de 893 pachete de țigări depistate la data accidentului, chiar dacă a susținut în mod constant că sacii aparțineau numitului A. și nu avea cunoștință de conținutul acestora.

Ca atare din materialul probator administrat rezultă că starea de fapt asfel cum a fost descrisă în actul de sesizare este una reală, conformă cu adevărul, apărările inculpatului și declarațiile martorilor K. Ș. și B. I. E. nefiind în măsură să conducă la probarea nevinovăției acestuia.

2.Încadrarea juridică:

Faptele inculpatului K. G., constând în aceea că în data de 24.06.2011, a condus autoturismul cu nr.de înmatriculare AB-_, pe . A. I., în timp ce valabilitatea numărului de înmatriculare era expirat, fără a deține permis de conducere și după ce a fost implicat într-un accident de circulație soldat cu victime, a părăsit locul faptei fără încuviințarea organelor de cercetare, îndreptându-se spre un taxi, de unde a fost întors la locul accidentului de către un agent de poliție, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de conducere a unui autovehicul neînmatriculat prev. de art. 85 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată, conducere a unui autovehicul fără permis de conducere-prev. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată, și părăsire a locului accidentului fără încuviințarea poliției –prev. de art. 89 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată, cu referire la art. 5 Noul cod penal.

Cele trei infracțiuni deduse judecății au fost comise de aceeași persoană, prin acțiuni diferite și înainte de a fi condamnată pentru vreuna dintre ele. Pentru aceste considerente, în încadrarea juridică dată faptelor, instanța va reține și prevederile art. 33 lit. a), art. 34 C.penal anterior referitoare la concursul de infracțiuni, dând, de asemenea, aplicabilitate dispozițiilor art. 5 din Noul cod penal privind aplicarea legii penale mai favorabile, apreciind că instituția privind concursul de infracțiuni astfel cum este reglementată în codul penal anterior este mai favorabilă inculpatului decât dispozițiile Noului cod penal .

Aceasta deoarece, instanța constată, mai întâi, că situația concretă din speță nu se află sub incidența dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Codului penal, care prevăd că tratamentul sancționator aplicabil pluralității de infracțiuni atunci când cel puțin una dintre infracțiunile din structura pluralității a fost comisă sub legea nouă, este cel reglementat de legea nouă, întrucât toate infracțiunile comise de inculpat au fost săvârșite înainte de . noii legislații penale.

Or, în atare situație, instanța va determina legea penală mai favorabilă, comparând tratamentul sancționator al acestei instituții în ambele reglementări penale ( codul penal anterior și Noul cod penal). Astfel, se constată că potrivit Noul Cod penal (art. 39 ) sporul a devenit obligatoriu de aplicat în caz de contopire a pedepselor aplicate ( se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite), în timp ce potrivit Codului penal anterior, în caz de concurs de infracțiuni, sporul era facultativ ( putându-se adăuga un spor de până la 5 ani), în atare situație fiind mai favorabil tratamentul sancționator aplicabil concursului de infracțiuni-prevăzut de codul penal anterior.

În continuare, având în vedere că de la data săvârșirii faptelor de către inculpat și până la judecarea în fond a cauzei a intervenit o succesiune de legi penale în timp, ținând cont și de Decizia Curții Constituționale nr. 265/06.05.2014 prin care s-a statuat că aplicarea legii penale mai favorabile se aplică în mod global neputându-se combina dispoziții din legi penale succesive, instanța față de considerentele expuse mai sus referitoare la tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni, dar și apreciind așa cum se va arăta în secțiunea următoare, mai potrivită și în concordanță cu criteriile privitoare la faptă și persoana inculpatului o modalitate de executare a pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului din Codul penal anterior, urmează a aplica în cauză dispozițiile legale din Codul penal anterior, stabilind încadrarea juridică a fiecărei fapte în forma prevăzută înainte de modificările aduse prin . noii legislații penale, apreciind aceasta ca fiind legea penală mai favorabilă inculpatului în ansamblul ei raportat la situația concretă din speță, motiv pentru care va reține și aplicarea dispozițiilor art. 5 din Noul C.pen., ca și unul dintre temeiurile de drept ale soluției ce urmează a se pronunța în cauză.

Pe cale de consecință, apreciind că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 396 alin. 2 Cod procedură penală, în sensul că faptele săvârșite de inculpat există, constituie infracțiune și au fost săvârșite cu forma de vinovăție prevăzută de lege, instanța va dispune condamnarea acestuia la o pedeapsă pentru fiecare.

3.Individualizarea pedepsei și modalitatea de executare:

La individualizarea pedepsei, în conformitate cu prevederile art. 72 C.pen. din 1968, instanța are în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege.

Firește în procesul individualizării sancțiunii nu poate fi scăpat din vedere contextul social, recrudesdecența fenomenului infracțional, frecvența crescută a acestui gen de infracțiuni, dar ceea ce trebuie să prevaleze este analiza elementelor concrete ale dosarului, determinarea capacității de îndreptare a fiecărui inculpat. În speță, este vorba de un infractor cu o conduită negativă care nu a recunoscut săvârșirea faptei, având aceeași atitudine pe tot parcursul judecării cauzei. Cu toate aceste pentru considerentele ce se vor arăta din actele și lucrările dosarului există suficiente temeiuri că cel în cauză se va putea îndrepta și prin aplicarea unor pedepse cu închisoarea în regim neprivativ de libertate.

Raportat la aceste criterii, instanța apreciază că faptele inculpatului prezintă un grad mediu de pericol social, având în vedere așa cum s-a arătat mai sus, modul și mijloacele de săvârșire a faptelor, consecințele faptei sale de a conduce un autovehicul fără a deține permis de conducere- s-a soldat cu un accident rutier punând în pericol grav atât persoana sa, a pasagerilor și a celorlalți participanți la trafic. De asemenea, instanța are în vedere și criteriile referitoare la persoana și conduita inculpatului, respectiv: nu a recunoscut săvârșirea faptelor ceea ce a condus la lipsa soluționării cu celeritate a cauzei, cetățean român, căsătorit, doi copii minori, studii 6 clase, fiind integrat în societate, iar din fișa de cazier judiciar a acestuia rezultă că, deși, nu a mai suferit în trecut alte condamnări figurează cu ordonanțe de punere în mișcare a acțiunii penale și amenzi administrative (f. 146 ds. inst.).

În consecință, față de cele ce preced, instanța va condamna inculpatul la câte o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere a unui autovehicul neînmatriculat prev. de art. 85 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată, conducere a unui autovehicul fără permis de conducere-prev. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată, și părăsire a locului accidentului fără încuviințarea poliției –prev. de art. 89 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată, cu referire la art. 5 Noul cod penal, de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de lege, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie și complementară, instanța reține dispozițiile art. 12 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind codul penal care prevede că în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele aceesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.

Astfel, ținând cont de textul legal mai sus enunțat, în ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța reține că, așa cum a stabilit Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza S. și P. c. României și Hirst c. Marii Britanii), a cărei jurisprudență este obligatorie, aplicându-se cu preeminență față de dreptul intern, potrivit art. 20 alin. 2 din Constituție, exercițiul unui drept nu poate fi interzis decât în măsura în care există o nedemnitate.

Instanța reține că natura faptei săvârșite, reflectând o atitudine de sfidare de către inculpat a unor valori sociale importante, relevă existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b. Prin urmare, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice sau de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat va fi interzis inculpatului pe durata executării fiecăreia dintre cele două pedepse principale aplicate.

Având în vedere că inculpatul s-a folosit la săvârșirea faptei penale de desfășurarea activității de conducător auto (fapta reținută în sarcina sa fiind săvârșită cu intenție), instanța urmează să interzică acestuia și dreptul prevăzut de art. 64 alin. 1 lit. c) din C.pen., ca și pedeapsă accesorie alăturată celei principale.

În ceea ce privește dreptul de a alege, având în vedere cauza Hirst c. Marii Britanii, prin care Curtea Europeană a statuat că interzicerea automată a dreptului de a participa la alegeri, aplicabilă tuturor deținuților condamnați la executarea unei pedepse cu închisoarea, deși, urmărește un scop legitim, nu respectă principiul proporționalității, reprezentând, astfel, o încălcare a art. 3 Protocolul 1 din Convenție, instanța apreciază că, în raport de natura infracțiunii săvârșite de inculpat, acesta nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu îi va interzice exercițiul acestui drept.

Totodată, instanța nu va interzice inculpatului, nici exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d) și e) Cod penal, întrucât săvârșirea unei infracțiuni de genul celei săvârșite de inculpat, nu relevă un comportament nedemn care să vatăme interesul copiilor și care să determine interzicerea drepturilor părintești și a celui de a fi tutore sau curator (cauza S. și P. contra României).

Față de reținerea în încadrarea juridică dată faptelor a dispozițiilor legale referitoare la concursul de infracțiuni prev. de art. 33 lit. a) Cod penal anterior, dând eficiență dispozițiilor art. 34 alin. 1 lit. b) Cod penal anterior, va contopi pedepsele aplicate prin prezenta, în pedeapsa cea mai grea, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind codul penal, art. 71 alin. 2 C.penal anterior va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b C. penal anterior, respectiv: dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

În stabilirea modalității de executare a pedepsei aplicate instanța având în vedere argumentele prezentate în paragrafele anterioare, referitoare la conduita și persoana inculpatului, apreciază că pronunțarea unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii constituie un avertisment suficient pentru inculpat și considerând că scopul pedepsei poate fi atins chiar și fără executarea acesteia în regim de detenție, în baza art. 81 C.pen., instanța va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani stabilit în condițiile art. 82 C.pen.

Față de aceasta, în baza art. 71 alin. 5 Cod penal anterior va dispune suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.

Pentru a dispune această modalitate de executare, instanța are în vedere dispozițiile art. 15 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009, potrivit cărora măsura suspendării condiționate a executării pedepsei aplicată în baza codului penal din 1969 se menține și după . codului penal, precum și dispozițiile art. 5 din Noul cod penal care reglementează cu titlu de principiu aplicarea legii penale mai favorabile în cazul succesiuni de legi penale în timp intervenite până la judecarea definitivă a cauzei.

În continuare potrivit art. 359 C.pr.pen. anterior va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind codul penal și art. 83 Cod penal anterior cu privire la revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei și executarea pedepsei în întregime în cazul săvârșirii altei infracțiuni, până la expirarea termenului de încercare.

4.Cu privire la cheltuielile judiciare din cursul procesului penal:

Potrivit art. 272, art. 274 alin. (1) C.pr.pen. în caz de condamnare, inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat […].

Cuantumul cheltuielilor judiciare la care va fi obligat inculpatul, în baza textului legal enunțat, este dat de suma de 1020 lei ( suma de 750 lei- reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat aferente fazei de urmărire penală; suma de 270 lei reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat aferente procedurii de Cameră preliminară și fazei de judecată).

Consată că onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în faza de judecată-avocat P. A., în cuantum de 100 lei, a fost avansat din Fondurile Ministerului de Justiție, astfel cum s-a stabilit prin încheierea din ședința publică din data de 01.07.2014.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

1.În baza art. 396 alin. 2 C.pr.pen., condamnă pe inculpatul K. G. (fiul lui Ș. și R., născut la data de 29.12.1991 în A. I., jud. A., domiciliat în A. I., ., jud. A., cetățean român, căsătorit, doi copii minori, studii 6 clase, CNP_), la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul neînmatriculat prev. de art. 85 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată, cu referire la art. 5 Noul cod penal.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind codul penal, art. 71 alin. 2 C.penal anterior aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. penal anterior, respectiv: dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a conduce un vehicul pe drumurile publice, pe durata executării pedepsei principale.

2. În baza art. 396 alin. 2 C.pr.pen., condamnă pe inculpatul K. G., la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul fără permis de conducere-prev. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată, cu referire la art. 5 Noul cod penal.

3. În baza art. 396 alin. 2 C.pr.pen. raportat la art. 74 alin. 1 lit. c) teza I-a coroborat cu art. 76 alin. 1 lit. d) Cod penal anterior, condamnă pe inculpatul K. G., la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de părăsire a locului accidentului fără încuviințarea poliției –prev. de art. 89 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată, cu referire la art. 5 Noul cod penal.

În baza art. 33 lit. a) Cod penal anterior cu referire la art. 5 din Noul cod penal, constată că infracțiunile deduse judecății sunt concurente între ele, și în consecință:

În baza art. 34 alin. 1 lit. b) cod penal anterior, contopește pedepsele aplicate inculpatului prin prezenta, în pedeapsa cea mai grea, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare.

În baza art. 15 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind codul penal și art. 81 Cod penal anterior cu aplicarea art. 5 din Noul cod penal dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani stabilit în condițiile art. 82 Cod penal anterior.

În baza art. 71 alin.5 C.penal anterior dispune suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.

În temeiul art. 359 C.pr.pen. anterior atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind codul penal și art. 83 Cod penal anterior cu privire la revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei și executarea pedepsei în întregime în cazul săvârșirii altei infracțiuni.

În baza art. 272, 274 alin. 1 obligă inculpatul la plata sumei de 1020 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat ( suma de 750 lei- reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat aferente fazei de urmărire penală; suma de 270 lei reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat aferente procedurii de Cameră preliminară și fazei de judecată).

Consată că onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în faza de judecată-avocat P. A., în cuantumk de 100 lei, a fost avansat din Fondurile Ministerului de Justiție, astfel cum s-a stabilit prin încheierea din ședința publică din data de 01.07.2014.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi, 11.03.2015.

PREȘEDINTE GREFIER

B. D. M. E. R. T.

Red. BDM/Tehn.ERT/27.06.2015

← Furtul (art.208 C.p.). Sentința nr. 138/2015. Judecătoria ALBA...		Desfiinţare înscrisuri (art.315 lit. d NCPP). Încheierea nr.... →

Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Sentința nr. 108/2015. Judecătoria ALBA IULIA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Sentința nr. 108/2015. Judecătoria ALBA IULIA