Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Sentința nr. 130/2015. Judecătoria BABADAG
| Comentarii |
|
Sentința nr. 130/2015 pronunțată de Judecătoria BABADAG la data de 03-11-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BABADAG
JUDEȚUL TULCEA
Sentința penală nr.130
Ședința publică din data de 3 noiembrie 2015
Președinte: Ș.-L. E.-I.
Grefier: B. M. S.
Ministerul Public – P. de pe lângă Judecătoria Babadag – a fost reprezentat de procuror B. I..
Pe rol judecarea acțiunii penale pusă în mișcare prin rechizitoriul nr.408/P/2014 din 06.02.2015 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatul R. D. CNP_, fiul lui I. și M., ns. la data de 03.09.1959 în ., domiciliat în loc. C., ., cetățenie română, căsătorit, situația militară îndeplinită, studii medii, pensionar, cu antecedente penale, pentru comiterea infracțiunii prev. de art.193 alin.2 cod penal cu aplic.art.5 cod penal.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 22 octombrie 2015, fiind consemnate în încheierea din acea dată, când s-a amânat pronunțarea la data de 29 octombrie 2015 și ulterior la 3 noiembrie 2015, având în vedere că instanța a avut nevoie de mai mult timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului.
INSTANȚA,
Asupra cauzei penale de față;
Prin rechizitoriul nr.408/P/2014 din 06.02.2015 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea a fost trimis în judecată inculpatul R. D. pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art.193 alin.2 din cod penal cu aplic.art.5 din cod penal.
Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 18.02.2015 sub nr._ .
În motivarea rechizitoriului s-a reținut că, la data de 17.10.2012, în evidențele Parchetului de pe lângă Judecătoria Babadag a fost înregistrată plângerea formulată de către S. L. domiciliată în satul C., ., pentru soțul ei S. G., prin care solicita cercetarea penală a numitului R. D. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă constând în faptul că la data de 14.10.2012, l-a agresat fizic pe soțul ei.
S-a reținut că la data de 20.11.2012, S. G. a formulat plângere penală prealabilă împotriva numitului R. D. pentru fapta de vătămare corporală comisă la data de 14.10.2012.
Prin rezoluția din data de 05.06.2013, confirmată de către procuror, s-a dispus începerea urmăririi penale față de învinuitul R. D. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 181 alin. 1 din C.pen., 1969, încadrarea juridică fiind schimbată prin ordonanța din data de 18.02.2014 în infracțiunea prev. de art. 193 alin. 2 din C.pen. cu aplic. art. 5 din C.pen.
În cauză a fost pusă în mișcare acțiunea penală față de inculpatul R. D. la data de 10.03.2014, iar la data de 08.05.2014 cauza a fost preluată în temeiul art. 325 alin.l din C.proc. pen., de către P. de pe lângă Tribunalul Tulcea.
În fapt s-a reținut că în ziua de 14.10.2012, în jurul orelor 13 persoana vătămată S. G., în vârstă de 66 de ani, a plecat de la domiciliul său din satul C., corn. Topolog, jud. Tulcea, deplasându-se cu un atelaj format dintr-o căruță trasă de un cal și fiind însoțit de martorul G. C. în vârstă de 73 de ani, cu intenția de a ajunge la câmp unde avea treabă.
În timpul mersului, mânzul care îi aparținea persoanei vătămate și care se deplasa în spatele căruței respective, a plecat de lângă atelaj, ajungând lângă o iapă care era legată în spatele unei grădini din aproprierea casei inculpatului. Cei doi au încercat să ia mânzul, însă iapa s-a speriat, a rupt funia de care era legată și a fugit.
Inculpatul care venea de la biserică, a observat cele întâmplate de la distanță și a crezut că S. G. în mod deliberat a dezlegat calul, sens în care s-a deplasat la acesta și i-a reproșat fapta presupus comisă. Persoana vătămată s-a enervat și i-a răspuns că nu e treaba lui deoarece calul nu îi aparține. Pe fondul unei stări conflictuale vechi, inculpatul, iritat la rândul său de atitudinea lui S. G., l-a lovit pe acesta cu o piatră în zona mandibulară stângă și după ce victima a căzut la sol, i-a aplicat câteva lovituri cu picioarele în zona toracelui, iar apoi i-a cerut martorului ocular G. C. să îl ridice de la sol, însă acesta a refuzat, replicându-i: ,,tu l-ai omorât, tu să îl ridici".
Persoana vătămată a reușit să se ridice singură de la sol și s-a deplasat la domiciliul său, de unde soția sa S. L. a solicitat la ora 13 ,58, prin numărul de urgență 112, intervenția ambulanței, care l-a preluat pe S. G. transportându-l la S. Județean de Urgență Tulcea, unde a rămas internat până la data de 15.10.2012, fiind trimis la S. C. Județean de Urgență C. - Secția chirurgie, unde de asemenea a rămas internat până la data de 18.10.2012 cu diagnosticul fractură de unghi mandibular stâng cu deplasare.
La data de 22.10.2012, persoana vătămată S. G. a fost examinată medico-legal în cadrul Serviciului Județean de Medicină -Legală Tulcea, stabilindu-se că prezenta un număr de 7 ( șapte) semne de violență, respectiv: echimoze, escoriații și tumefacții în zonele periorbitală dreapta, periorbitală stânga, unghi intern și extern ochi stâng, bază piramidă nazală, mandibular stânga, laterocervical stânga, cervical anterior, paramedian dreapta, buză inferioară stânga, pavilion auricular stâng, față anterioară torace, precum și imobilizare intermaxilară cu ațele de sârmă ondulată.
Potrivit concluziilor certificatului medico-legal nr.793/22.10.2012, S. G. prezenta leziuni traumatice contuze ce au putut fi produse prin lovire cu corp dur, leziunile traumatice puteau data din 14.10.2012 și necesitau îngrijiri medicale timp de circa 35 de zile de la data producerii.
S-a apreciat că, în drept, fapta inculpatului R. D., de a exercita la data de 14.10.2012 în jurul orelor 1330, lovituri cu un corp dur (o piatră), asupra persoanei vătămate S. G., cauzându-i vătămări ce au necesitat pentru vindecare, îngrijiri medicale de circa 35 de zile, constituie infracțiunea de loviri sau alte violențe prev. de art. 193 alin. 2 din C.pen. cu aplic. art. 5 din C.pen.
S-a învederat că vinovăția inculpatului R. D. rezultă din următoarele mijloace de probă: declarațiile persoanei vătămate S. G. coroborate cu declarațiile martorului G. C., certificatul medico-legal emis de S.M.L. Tulcea nr. 793/22.10.2012 și raportul de constatare criminalistică nr._/05.09.2014 întocmit de I.P.J.Tulcea-Serviciul criminalistic.
S-a mai susținut că în cursul urmăririi penale inculpatul R. D. a negat permanent faptul că l-ar fi agresat fizic pe S. G. la data de 14.10.2012, precizând că a avut discuții cu acesta în jurul orei 14,00, timp în care a fost amenințat de către persoana vătămată, motiv pentru care s-a refugiat în propria sa curte. Declarațiile sale sunt contrazise de martorul ocular G. C. care a perceput nemijlocit comiterea faptei și de concluziile certificatului medico-legal care stabilesc în mod cert că victima a fost lovită cu un corp dur.
Persoana vătămată a fost de acord să fie testată poligraf la data de 31.07.2014, iar la întrebările relevante în cauză, respectiv: ,,în 14.10.2012, R. D. te-a lovit în maxilar pe partea stângă?" și „în 14.10.2012, R. D. te-a lovit cu picioarele în torace și abdomen?", a răspuns afirmativ, iar răspunsurile sale nu au provocat modificări specifice comportamentului simulat.
S-a arătat că inițial persoana vătămată a susținut că incidentul a avut loc în jurul orelor 1130, iar inculpatul a propus mai mulți martori pentru a dovedi că la acea oră se afla la biserică fiind sărbătoarea de Sf. P.. în cauză au fost audiați martorii B. I., Leșcaru E., B. A., C. G., C. L. și M. V. care au declarat că inculpatul a participat la slujba religioasă și ulterior a servit masa la biserică între orele 09,00 -13,30/1400.
Ulterior, persoana vătămată a declarat că incidentul a avut loc în jurul orei 13,40, și considerăm că această susținere este cea reală, având în vedere că la orele 13,58, soția persoanei vătămate a apelat numărul de urgență 112, iar la rândul său inculpatul R. D. a apelat numărul de urgență la ora 14,22, ambele persoane reclamând fapte de loviri și alte violențe.
Inculpatul a formulat la data de 25.10.2012, plângere penală împotriva numitului S. G., pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare reclamând fapta comisă la aceiași dată, 14.10.2012, iar în urma finalizării cercetărilor, s-a dispus prin rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Babadag nr. 993/P/2013 din data de 07.11.2013, neînceperea urmăririi penale.
În ceea ce privește latura civilă s-a arătat că persoana vătămată S. G. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 10.000 lei despre care a precizat că reprezintă daune și cheltuieli.
Prin adresa nr. 4.417/14.03.2014, S. Județean de Urgență Tulcea a comunicat că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 217,63 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de internarea persoanei vătămate S. G. în perioada 14 - 15.10.2012.
Prin adresa nr. 9126/26.03.2014, S. C. Județean de Urgență C. a comunicat că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 1.180,43 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de internarea persoanei vătămate S. G. în perioada 15 -18.10.2012.
Constatând că au fost respectate dispozițiile legale care garantează aflarea adevărului, că urmărirea penală este completă și că există probele necesare și legal administrate, precum și că fapta reținută în prezenta cauză a fost săvârșită de inculpatul R. D., iar acesta răspunde penal,în temeiul art.327 lit.a C.pr.pen., s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului R. D. - CNP_, fiul lui I. și M., ns. la data de 03.09.1959 în ., domiciliat în loc. C., ., cetățenie română, căsătorit, situația militară îndeplinită, studii medii, pensionar, cu antecedente penale, pentru comiterea infracțiunii prev. de art.193 alin.2 cod penal cu aplic.art.5 cod penal.
Inculpatul a fost cercetat în stare de liberate, și nu și-a exercitat dreptul de a fi asistat de un apărător ales .
Totodată în temeiul art.274 alin. 1 și 2 C.proc.pen. s-a solicitat obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 120 lei.
Prin încheierea dată în camera preliminară din data de 23.04.2015, în baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen. a fost respinsă cererea formulată de inculpatul R. D. privind restituirea cauzei la P. de pe lângă Tribunalul Tulcea, s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr.408/P/2014 din 06.02.2015 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea privind pe inculpatul R. D. –CNP_, fiul lui I. și M., născut la data de 03.09.1959 în ., domiciliat în localitatea C., ., căsătorit, situația militară îndeplinită, studii medii, pensionar, cu antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev.de disp.art.193 alin. 2 cod penal, cu aplic. art. 5 cod penal și s-a dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpatul R. D..
Inculpatul a formulat contestație împotriva Încheierii de cameră preliminară din data de 23.04.2015, solicitând în esență trimiterea cauzei la P. și refacerea urmăririi penale, iar la data de 23 iunie 2015 Tribunalul Tulcea a respins contestația formulată de R. D., ca nefondată, motiv pentru care, ulterior, s-a stabilit prim termen de judecată.
In cursul cercetării judecătorești,, în ședința de judecată din data de 24.09.2015, fiind audiat, inculpatul nu a recunoscut că a agresat-o fizic pe partea vătămată susținând că nu este autorul faptei din octombrie 2012, susținând că partea vătămată dacă se lovește dă vina pe el. Recunoaște că în ziua de 14.10.2012 a fost la biserică fiind hram, a stat la biserică și la hram și ulterior la masa care s-a servit la hram până după ora 15, nu a consumat băuturi alcoolice întrucât are probleme cardiace.
Nu știe ce a făcut S., astfel că nu își poate explica cum a obținut certificatul medico legal, acesta vrea doar bani, i-a dat o dată bani și vrea și în continuare bani de la el .
A mai declarat inculpatul că D. M. este o persoană cu care a stat la masă și care poate confirma că a plecat după ora 15 de la hram, de asemenea C. G. este un alt martor care poate confirma același lucru și alte persoane, în jur de 40 .
In aceeași zi a venit soția lui S. la el și i-a reproșat că i-a bătut soțul, dar crede că aceasta era băută, beau toți trei și soțul ei și G. C. care este omul de curte al lor .
A susținut inculpatul că nu îl dușmăneste pe S. și nu este într-o stare conflictuală cu acesta. Când venea de la biserică S. îl aștepta cu cosorul și el a fugit când l-a văzut, partea vătămată în mod frecvent consumând băuturi alcoolice, toată lumea știe acest lucru .Când a venit soția părții vătămate la el a sunat la 112 pentru că aceasta l-a amenințat întrebându-l ce a avut cu soțul ei, a apelat 112 după ora 15,00.
Partea vătămată S. G. a declarat că se constituie parte civilă cu suma de 14.400 lei reprezentând 10.000 lei daune morale și diferența de 4400 lei despăgubiri materiale sumă pe care o solicită de la R. D., susținând că în ziua de 14.10.2012 a plecat cu G. C. la câmp cu căruța, în jurul orei 11,30, nu a ajuns la câmp a trecut doar pe lângă locuința unui consătean N. G. unde era priponit un cal, iar lângă căruță, în spatele ei era un mânz care s-a oprit la acea cabalină lucru care l-a observat mai târziu în timp ce își continua drumul spre câmp. S-a întors cu căruța care să ia mânzul împreună cu martorul G. C., a ajuns la locul unde se afla mânzul, dar calul care era legat doar de un picior a scăpat și a fugit, în acel moment a apărut inculpatul R. D., care nu știe dacă era băut, el a spus că a fost la biserică, unde se făcuse hram .
A susținut partea vătămată că inculpatul l-a întrebat de ce a dat drumul la calul respectiv, precizând că respectivul cal nu îi aparținea lui R. ci aparținea lui N. M.. R. s-a repezit la el și l-a lovit cu o piatră în zona mandibulei stânga, a căzut la pământ și inculpatul a continuat să îl lovească cu picioarele și cu pumnii .Când și-a mai revenit s-a ridicat singur de la sol, timp în care inculpatul i-a spus lui G. C. să îl ridice el de la pământ acesta refuzând și spunându-i inculpatului că trebuie să vină poliția.A mers acasă, iar soția sa a sunat la 112, iar după aceea aceasta a mers la șosea să aștepte ambulanța .
Susține de asemenea că inculpatul este autorul faptei de lovire asupra sa însă nu poate preciza cu exactitate ora la care soția sa a sunat la ambulanță, 13 și ceva, nu mai știe dacă soția sa a sunat imediat la ambulanță după ce a sosit acasă sau a mai durat ceva timp, întrucât avea mandibula ruptă fața lovită și ochiul i s-a închis.Crede că a fost căzut la pământ circa un sfert de oră de la locul faptei și până la acasă este o distanța pe care a parcurs-o în 10 minute, nu a avut un ceas la el ca să poată aprecia timpul scurs, așa că ceea ce a declarat este cu aproximație.
Partea civilă a mai declarat că nu are nimic cu inculpatul, relația de dușmănie este din partea acestuia, la ora actuală inculpatul strigă după el și îi aduce injurii însă în ultimul timp nu a mai fost agresat fizic de inculpat, din anul 2006.
Drumul pe care s-a deplasat este un drum de tara pe care merg atelajele la câmp, în ziua respectivă nu erau persoane pe stradă și nu consumase băuturi alcoolice înainte să plece la câmp.
În cauză au fost audiați martorii din rechizitoriu G. C. și S. L..
Martorul G. C. și-a menținut declarațiile date la poliția din Topolog la Baia și la Tulcea, susținând că nu este omul de curte a lui S. G. ci vecin cu acesta, are vârsta de 75 de ani și nu bea de 15 ani, nu bea nici cu S. G..
A declarat martorul că în ziua de 14.10.2012 a mers cu S. G. la câmp cu căruța și R. D. l-a bătut pe S. în acea zi, i-a dat cu o piatră în obraz lui S. după care l-a lovit cu pumnii și picioarele. După ce partea vătămată a căzut la pământ inculpatul l-a lovit cu pumnii și picioarele. Stie că în ziua respectivă R. venea de la biserică unde fusese și hram, nu știe dacă a băut dar totul a pornit de la o cabalină, dar care nu-i aparținea inculpatului și de la mânzul părții vătămate care a rămas lângă aceasta .
R. i-a spus să îl ridice de la sol pe S., iar el i-a spus că nu pune mâna pe el până nu vine poliția, partea vătămată s-a ridicat singură de la pământ, ulterior plecând amândoi spre casa lui S.. Soția părții vătămate a sunat la 112, crede că pe la orele 11- 12, el nu avea ceas, de aceea nu știe ora precis.
Nu a băut înainte de a pleca la câmp cu S., iar partea vătămată nu consumă în mod frecvent alcool, ocazional un pahar .Inculpatul îl dușmănește pe S., dar invers nu, fiind de față de mai multe ori când inculpatul întâlnindu-se cu S. i-a strigat hoțule, banditule.
După ce a venit S. de la spital R. l-a chemat pe el la o vecină, N. D., să îl convingă să își schimbe declarația în sensul că nu este el vinovat.
Martora S. L. a declarat că este soția părții civile și vrea să depună mărturie.
Aceasta a declarat că nu poate preciza ora la care soțul ei a plecat la câmp și deasemenea nu poate aprecia timpul scurs de la plecarea lui până când s-a întors bătut, întrucât s-a luat cu treburile și nu știe cât timp a trecut.A sunat la 112 și a ieșit la șosea să aștepte ambulanța, care a fost oprită de către R., dar ea i-a spus șoferului că nu el este persoana ce trebuie ajutată.
Martora a mai arătat că nu este adevărat că în ziua respectivă a mers la R. să-i ceară socoteală de ce i-a făcut soțului său, din contră, în aceeași zi, R. a venit pe .-a amenințat pe G. C. și încerca să convingă pe alți vecini să-i fie martori .R. i-a spus lui G. C. să meargă la un vecin Năparu, dar acesta a refuzat spunându-i că merge la tribunal să spună cele întâmplate .
A învederat martora că, consumă băuturi alcoolice ca orice om, dar în acea zi nu era beată așa cum afirmă inculpatul, a venit și poliția care a confirmat faptul că nu era beată, iar soțul ei și cu G. C. nu au băut înainte să plece la câmp și acesta nu consumă decât ocazional băuturi alcoolice, iar G. C. nu mai bea de 15 ani .
A sunat la 112 imediat după ce soțul ei a ajuns acasă, acesta avea ochiul stând aproape închis, era vânăt, iar de la ora la care a sunat la 112 și ora la care a venit ambulanța au trecut circa 20 de minute.
Martora a mai declarat că de când s-au mutat în loc.C., inculpatul i-a dușmănit că soțul ei are pensie și el este amărât și actualmente există o stare conflictuală, inculpatul fiind cel care îi șicanează, fără ca S. să îl provoace.
Inculpatul a solicitat administrarea probei testimoniale cu martorii D. M., C. G. și Năparu D., cerere ce i-a fost admisă de instanță.
Martorul D. M. a declarat că în ziua de 14 octombrie 2012 a participat la slujba religioasă cu ocazia sărbătorii Sfintei P., care s-a terminat în jurul orei 11,30-12, au servit imediat și masa care s-a dat după slujbă, la Căminul cultural, acasă plecând în jurul orelor 12,30-13, iar la masă a stat cu R. D. și cu numitul C. G. și toată lumea de la masa respectivă a plecat la această oră.
Depoziția acestui martor se coroborează și cu depoziția martorului C. G. care a declarat că în ziua de 14 octombrie 2012 a participat la slujba religioasă, iar după aceea fiind hramul bisericii s-a dat o masă la Căminul cultural la care a stat până în jurul orei 1, printre persoanele care au stat la masă fiind și inculpatul R. D. care a plecat înaintea lui înainte de ora 14. În acea zi inculpatul a cântat în strana bisericii, după care a stat la masă, iar de la căminul cultural până la casa lui R. D. e o distanță mai mare de 1 km, care se parcurge în jumătate de oră.
Năparu D. a declarat că nu este adevărat că inculpatul a chemat pe martorul C. G. la ea acasă pentru a-l convinge să-și schimbe declarația, în sensul că inculpatul nu este vinovat.
Masa de hram s-a terminat în jurul orelor 13-14 iar la masă s-au așezat oamenii începând cu ora 12 imediat după slujbă. Între casa inculpatului R. D. și căminul cultural sunt aproximativ 1 km și crede că parcurge această distanță în 20 de minute.
Înainte de terminarea dezbaterilor instanța a întrebat pe reprezentantul Parchetului, pe inculpați și partea civilă dacă mai au alte cereri de formulat, excepții de invocat și pentru că nu au existat cereri și excepții s-a acordat cuvântul în fond.
Cu ocazia cuvântului în fond, inculpatul prin apărător a solicitat aplicarea legii mai favorabile, apreciind că disp.art.181 cod penal vechi sunt mai puțin restrictive, motiv pentru care a solicitat schimbarea încadrării juridice, din art.193 alin.2 noul cod penal în art.181 cod penal din 1969.
Instanța apreciază că asemenea cerere nu poate fi primită întrucât ea nu poate fi făcută după acordarea cuvântului pe fondul cauzei, cererea trebuia făcută înainte de închiderea dezbaterilor și acordarea cuvântului pe fondul cauzei. Chiar dacă cererea ar fi fost făcută în termen, se apreciază că dispozițiile art.193 alin.2 cod penal nou sunt mai favorabile, întrucât pedeapsa prevăzută pentru această infracțiune este de la 6 luni la 5 ani sau cu amendă, decât disp.art.181 cod penal vechi, care prevede o pedeapsă de la 6 luni la 5 ani.
Inculpatul, prin apărător, a solicitat achitarea, întrucât singurele probe din care ar rezulta că este vinovat de agresarea părții vătămate sunt declarațiile lui S. G., ale soției acestuia și ale martorului G. C.. De asemenea este incertă ora la care s-ar fi petrecut așa zisa agresiune fizică care inițial a fost 11,30, iar la serviciul de urgență 112 s-a sunat la orele 13,58 .
În susținerea nevinovăției sale, inculpatul, prin apărător, a mai invocat faptul că partea vătămată, fiind în stare de ebrietate a căzut din căruță și s-a lovit, că rezultatul testului poligraf nu poate fi luat în considerare nefiind o probă legală într-o cauză penală.
Instanța nu va reține susținerile inculpatului, întrucât martorul G. C. a perceput nemijlocit comiterea faptei, iar acesta a avut o atitudine consecventă în declarații atât în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată declarând că R. D. l-a bătut pe S. în ziua de 14 octombrie 2012, i-a dat cu o piatră în obraz lui S. după care l-a lovit cu pumnii și picioarele, după ce acesta a căzut la pământ, iar inculpatul i-a spus să îl ridice de la sol pe S., dar el i-a spus că nu pune mâna pe el până nu vine poliția și „tu l-ai omorât, tu să-l ridici”.
Partea vătămată s-a deplasat la domiciliul său, unde la orele 13,58, soția sa a apelat numărul de urgență 112, conform fișei evenimente semnalate în SNAU 112 întocmită de IPJ Tulcea la data de 14.10.2012, iar instanța apreciază că deși inițial partea vătămată a declarat că incidentul a avut loc la orele 11,30, în realitate incidentul s-a petrecut în jurul orelor 13,40 această susținere fiind cea reală, altfel nu se explică de ce apelarea numărului de urgență 112 s-a făcut la 13,58 cu atât de mare întârziere față de orele 11,30, dacă aceasta ar fi fost ora incidentului, iar soția părții vătămate a declarat că a apelat numărul de urgență 112, imediat după ce S. G. a ajuns acasă.
Inculpatul a declarat că a stat la masă cu ocazia hramului bisericii și că a plecat după ora 15 de la hram, aspect infirmat de către martorii C. G. și D. M., din declarațiile cărora se reține că au stat la masă la hram cu R. D. și că au plecat cu toții înainte de ora 14.
Cât privește testarea poligraf a părții vătămate S. G. se constată că acesta a fost de acord cu asemenea testare deși nu era obligat să o facă, iar la întrebările relevante în cauză dacă R. D. l-a lovit în maxilar pe partea stângă și l-a lovit cu picioarele în torace și abdomen a răspuns afirmativ, răspunsurile sale nu au provocat modificări specifice comportamentului simulat, per a contrario a fost sincer în susținerea sa că a fost lovit de inculpat.
Inculpatul a mai învederat că partea vătămată a căzut din căruță fiind beată și s-a lovit, susțineri infirmate de foaia de observație clinică generală întocmită cu ocazia internării părții vătămate la 14. 0ctombrie 2012 în S. județean de urgență Tulcea la secția chirurgie și de Raportul camerei de gardă, în care nu se menționează acest aspect, mențiune care se face atunci când persoana examinată este în stare de ebrietate.
Tot din aceste acte rezultă că partea vătămată S. G. prezintă traumatism prin agresiune cranio-facială maxilă mandibulă, fractură unghi mandibular stâng, iar certificatul medico-legal concluzionează că diagnosticul la externarea din S. județean de urgență C. este de traumatism acut prin lovitură cu corp dur; fractură de unghi mandibular stâng cu deplasare, leziunile traumatice au putut fi produse prin lovire cu corp dur.
Se reține că aceste înscrisuri se coroborează cu declarația martorului G. C. că autorul agresiunii fizice asupra părții vătămate este inculpatul R. D..
Din întreg probatoriul administrat în cauză, instanța reține că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de lovire și alte violente, prev. de disp.art.193 alin.2 cod penal cu aplic. art.5 cod penal.
La stabilirea situației de fapt expusă mai sus, instanța a avut în vedere principiul liberei aprecieri a probelor, care lasă instanței libertatea să aprecieze concludența tuturor probelor, indiferent de faza procesuală în care au fost administrate în scopul aflării adevărului și principiul aflării adevărului, care impune instanței să dea valoare acelor probe care, coroborate cu alte probe legal administrate, exprimă adevărul.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu vinovăție sub forma intenției directe deduse din atitudinea acestuia de a prevedea rezultatul faptei lui și de urmărire a acestuia prin săvârșirea faptei.
Cum săvârșirea infracțiunii și vinovăția inculpatului au fost dovedite, instanța va dispune condamnarea acestuia proporțional gradului ridicat de pericol social al faptei comise si periculozității făptuitorului, acesta nefiind la prima abatere, persistând în activitatea infracțională prin comiterea aceleiași infracțiuni de lovire și alte violențe, asupra aceleiași persoane S. G.,fiind condamnat prin sentința penală 159/18.10.2007 pronunțată de Judecătoria Babadag, având în vedere și numărul mare de zile de îngrijiri medicale de care a avut nevoie partea civilă pentru vindecare, urmând a fi condamnat inculpatul R. D. la 1 an închisoare.
În baza art. 91 C. pen. va dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, aplicată inculpatului și stabilește un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispozițiilor art. 92 C. pen.
În baza art. 93 alin. 1 lit.a - e Cod penal, inculpatul va fi obligat ca pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Tulcea, la datele fixate de acesta;
b)să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c)să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e)să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art.93 alin. 2 cod penal inculpatul este obligat să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către Serviciul de Probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate .
În baza art. 93 alin. 3 cod penal, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 90 de zile, la Primăria Topolog.
În conformitate cu disp.art.96 cod penal, se atrage atenția inculpatului asupra revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Partea civilă a declarat că se constituie parte civilă cu suma de 14.400 lei, reprezentând 10.000 lei daune morale și diferența de 4400 lei despăgubiri materiale .
Instanța consideră că partea civilă are dreptul la daune morale, iar stabilirea cuantumului despăgubirii echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o doză apreciabilă de arbitrar dar, ceea ce trebuie evaluat în realitate este despăgubirea care vine să compenseze prejudiciul, iar nu prejudiciul ca atare.
Despăgubirea pentru a reprezenta o reparație trebuie raportată la prejudiciul moral suferit, la gravitatea, importanța și consecințele acestuia pentru persoana vătămată.
Se apreciază că pretențiile părții civile, sub forma daunelor morale, se justifică, având în vedere prejudiciul moral ce i-a fost adus, suferințele fizice produse, urmările săvârșirii faptei, ținând cont de numărul de îngrijiri medicale, 35 zile, instanța considerând ca temeinice acordarea de daune morale, în cuantumul solicitat, daune morale pe care le stabilește la suma de 10.000 lei, astfel că, pe cale de consecință urmează a obliga inculpatul la plata sumei de 10.000 lei către partea civilă, cu titlu de daune morale.
Respinge cererea părții civile S. G. de obligare a inculpatului la pretenții civile-despăgubiri materiale, întrucât nu au fost dovedite, iar susținerile nedovedite nu au relevanță juridică.
Având în vedere că părțile civile S. Județean de Urgență Tulcea și S. C. Județean de Urgență C. s-au constituit părți civile în cauză, cu sumele de 217,63 lei și respectiv 1180,43 lei, reprezentând pretenții civile și cum a fost stabilită vinovăția inculpatului, pe cale de consecință va obliga inculpatul R. D. la plata sumei de 217,63 lei către partea civilă S. Județean de Urgență Tulcea și la plata sumei de 1180,43 lei către S. C. Județean de Urgență C., cu titlu de pretenții civile..
Ținând cont că partea civilă a făcut dovada cheltuielilor ocazionate cu acest proces în speță onorariul de avocat, în baza art. 276 al. 1 cod pr.penală va obliga inculpatul la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către partea civilă .
În baza art.274 alin.1 cod pr.penală va obliga inculpatul la plata sumei de 450 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art.193 al. 2 Cod penal cu aplicarea art. 5 al. 1 Cod penal, condamnă pe inculpatul R. D., CNP_, fiul lui I. și M., născut la data de 03.09.1959 în ., domiciliat în localitatea C., ., cetățenie română, studii medii, căsătorit, situația militară îndeplinită, pensionar, cu antecedente penale, la 1 an închisoare.
În baza art. 91 C. pen. dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, aplicată inculpatului și stabilește un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispozițiilor art. 92 C. pen.
În baza art. 93 alin. 1 lit.a - e Cod penal, inculpatul va fi obligat ca pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Tulcea, la datele fixate de acesta;
b)să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c)să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e)să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art.93 alin. 2 cod penal inculpatul este obligat să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către Serviciul de Probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate .
În baza art. 93 alin. 3 cod penal, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 90 de zile, la Primăria Topolog.
În conformitate cu disp.art.96 cod penal, se atrage atenția inculpatului asupra revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă S. G., domiciliat în localitatea C., . împotriva inculpatului R. D..
Obligă inculpatul R. D. la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă S. G. .
Respinge cererea părții civile S. G. de obligare a inculpatului la pretenții civile-despăgubiri materiale.
Obligă inculpatul R. D. la plata sumei de 217,63 lei către partea civilă S. Județean de Urgență Tulcea, cu sediul în mun. Tulcea, ., județ Tulcea și la plata sumei de 1180,43 lei către S. C. Județean de Urgență C., cu sediul în C., ., județul C., cu titlu de pretenții civile..
În baza art. 276 al. 1 cod pr.penală obligă inculpatul la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către partea civilă .
În baza art. 274 alin. 1 C. proc. pen. obligă inculpatul la plata sumei de 250 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicarea minutei .
Pronunțată în ședință publică, azi, 3.11.2015.
Președinte, Grefier,
Ș.-L. E.-I. B. M. S.
Red jud. ȘLEI- 27.11.2015
Tehnored.gr.BMS- 27.11.2015/5ex.
..2015
| ← Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Sentința nr. 129/2015.... | Acord de recunoaştere a vinovăţiei. Art.483 NCPP. Sentința... → |
|---|
