Tulburarea ordinii şi liniştii publice. Art.371 NCP. Sentința nr. 216/2015. Judecătoria BÂRLAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 216/2015 pronunțată de Judecătoria BÂRLAD la data de 22-07-2015
Dosar nr._ /2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BÂRLAD
JUDB
SENTINȚA PENALĂ Nr.216/2015
Ședința publică de la 22 Iulie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C. R.
Grefier L. N.
Ministerul Public P. de pe lângă Judecătoria Bârlad
este reprezentat de procuror B. L. G.
Pe rol judecarea cauzei penale privind pe inculpații P. T. și P. F., părțile civile Ț. C., R. G., S. M. DE URGENȚĂ E. B. BÂRLAD,S. DE AMBULANȚĂ JUDEȚEAN V., având ca obiect tulburarea ordinii și liniștii publice (art.371 NCP) +lovirea sau alte violențe (art.193 NCP)- soluționare latură civilă + soluționare latură penală pentru inculpatul P. T..
Dezbaterile din prezenta cauză au avut loc în ședința publică din data de 09.07.2015, și au fost consemnate în încheierea de ședința din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, în temeiul art. 391 al. 1 NCPP, instanța a acordat termen pentru deliberare și pronunțare la data de 16.07.2015, apoi a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, când, în aceeași compunere,
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad nr. 2314/P/2013 s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaților P. T. și P. F., pentru a fi cercetați sub aspectul comiterii infracțiunilor de: lovirea sau alte violențe și tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. de art.193 al.2 Cod penal și art.371 Cod penal cu aplic.art.38 alin.1 Cod penal și art.5 Cod penal.
În fapt, prin actul de sesizare a instanței s-a reținut, în esență, că în seara zilei de 06.05.2013, aflându-se la barul .. din satul Popeni, . F. l-a agresat pe numitul Ț. C. prin aplicarea unei lovituri cu o sticlă la nivelul capului, cauzându-i leziuni ce au necesitat 7-8 zile de îngrijiri medicale, iar P. T. a agresat persoana vătămată R. G. prin aplicarea unei lovituri cu bâta la nivelul capului cauzându-i leziuni ce au necesitat 8-9 zile de îngrijiri medicale. De asemenea, cu aceeași ocazie, inculpații P. F. și P. T. P. Luigi M. au proferat amenințări la adresa celor prezenți în incinta localului mai sus menționat, comportament care a fost de natură a crea panică și a condus la indignarea și afectarea demnității persoanelor.
Pe parcursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: declarațiile persoanelor vătămate R. G. și Ț. C.; copii ale certificatelor medico-legale privind pe persoanele vătămate R. G. și Ț. C.; declarați de martori; declarații inculpați; proces-verbal de verificare a cheltuielilor de spitalizare cu persoana vătămată Ț. C. la S. M. de Urgență „E. B.” Bârlad și deconturi de cheltuieli cu acesta; adresa de răspuns comunicată de S. de Ambulanță Județean V. privind constituirea de parte civilă și decont de cheltuieli; procese-verbale de confruntare.
Prin încheierea de ședință pronunțată în dosarul nr._, la data de 26.02.2015, s-a constatat în temeiul art. 346 alin. (2) C. proc. pen. legalitatea rechizitoriului cu nr. 2314/P/2013 emis de P. de pe lângă Judecătoria Bârlad, fiind respectate dispozițiile art. 328 C. proc. pen., a administrării probelor, cu respectarea dispozițiilor art. 114-123 din același cod, precum și actelor de urmărire penală dispunându-se totodată începerea judecății.
Prin Încheierea din data de 09.04.2015, pronunțată de instanță în dosarul nr._, s-a dispus disjungerea cauzei privind acțiunea penală pentru inculpatul P. T. și acțiunea civilă formulată de părțile civile Ț. C., R. G., S. M. de Urgență ”E. B.” Bârlad, S. Județean de Ambulanță V., fiind astfel format prezentul dosar.
La termenul din 07.05.2015, înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpatul P. T. a declarat că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, fără administrarea altor probe, conform procedurii prevăzute de art.375 raportat la art 396 alin 10 C.pr.pen.
În acest context, instanța, după ascultarea inculpatului, reținând aplicabilitatea în cauză a normelor procedurale invocate, date fiind aspectele arătate de inculpate, a încuviințat cererea formulată, prezenta procedură judiciară derulându-se în conformitate cu dispozițiile art. 375, Cod proc.penală ce reglementează judecata în cazul recunoașterii învinuirii.
Examinând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține situația de fapt, așa cum a fost prezentată în rechizitoriul parchetului, respectiv faptul că în seara zilei de 06.05.2013, aflându-se la barul .. din satul Popeni, . T. l-a agresat pe numitul R. G. prin aplicarea unei lovituri cu bâta la nivelul capului, cauzându-i leziuni ce au necesitat 8-9 zile de îngrijiri medicale. De asemenea, cu aceeași ocazie, inculpatul P. T. a proferat amenințări la adresa celor prezenți în incinta localului mai sus menționat, comportament care a fost de natură a crea panică și a condus la indignarea și afectarea demnității persoanelor.
Situația de fapt reținută de instanță și vinovăția inculpatului sunt pe deplin dovedite de mijloacele de probă administrate în cauză în faza de urmărire penală din care rezultă existența faptelor de lovire sau alte violențe și tulburarea ordinii și liniștii publice.
În acest context, instanța consideră că probele care susțin vinovăția inculpatului există și sunt dincolo de orice îndoială rezonabilă.
La termenul din data de 09.07.2015, în aplicarea legii penale mai favorabile, s-a solicitat de către reprezentantul Ministerului Public, schimbarea de încadrare din infracțiunile de lovire sau alte violențe și tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. de art.193, alin.2 Cod penal și art.371 Cod penal cu aplic.art.38 alin.1 Cod penal și art.5 Cod penal în infracțiunile prev. de art. 180 alin. 2, Cod penal din 1969 și art. 321 alin. 1, Cod penal din 1969, cu aplic art. 33 lit. a Cod penal din 1969 și art. 5 NCP.
Pentru a stabili corect încadrarea juridică a faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, este necesar ca instanța să stabilească mai întâi legea aplicabilă din perspectiva incidenței legii penale mai favorabile, în aplicarea art. 5 Cod Penal.
Conform Codului penal în vigoare, faptele inculpatului se încadrează în dispozițiile art. 193 al.2, Cod penal și art.371, Cod penal, respectiv „fapta prin care se produc leziuni traumatice sau este afectată sănătatea unei persoane, a cărei gravitate este evaluată prin zile de îngrijiri medicale de cel mult 90 de zile, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani sau cu amendă” și „fapta persoanei care, în public, prin violențe comise împotriva persoanelor sau bunurilor ori prin amenințări sau atingeri grave aduse demnității persoanelor, tulbură ordinea și liniștea publică se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă”. Conform Codului penal 1969, „lovirea sau actele de violență care au pricinuit o vătămare ce necesită pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 20 de zile se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă”, iar „fapta persoanei care, în public, săvârșește acte sau gesturi, proferează cuvinte ori expresii, sau se dedă la orice alte manifestări prin care se aduce atingere bunelor moravuri sau se produce scandal public ori se tulbură, în alt mod, liniștea și ordinea publică, se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani ”.
Analizând succesiunea de legi penale în timp din perspectiva art. 5 din Codul penal în vigoare, care prevede că „în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă”, ținând seama de cele statuate prin Decizia CCR nr. 265 din data de 6 mai 2014 prin care s-a stabilit că dispozițiile art.5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile și nici o autoritate nu poate ignora înțelesul constituțional astfel stabilit, instanța reține că inculpatului îi sunt mai favorabile prevederile din Codul penal din 1969. Acesta, întrucât ne aflăm în situația unor pedepse inegale și, deși pentru infracțiunea de tulburare a ordinii publice sunt prevăzute limite maxime de pedeapsă evident mai reduse conform noului cod, pentru cea de-a doua infracțiune limitele sunt considerabil reduse în vechea reglementare. În analiza în concret a legii penale mai favorabile inculpatului, raportat la criteriile generale de individualizare a pedepsei precum și la circumstanțele inculpatului, instanța reține că se impune aplicarea unei pedepse orientate spre minimul prevăzut de lege, iar scopul pedepsei poate fi atins fără executarea efectivă, iar sub acest aspect, dispozițiile vechiului cod penal prevedeau condiții mai favorabile atât sub aspectul limitei de pedeapsă, în ceea ce privește individualizarea judiciară a acesteia cât și având în vedere instituția concursului de infracțiuni, mai favorabilă conform vechii reglementări.
Pe cale de consecință se va dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor.
În drept, fapta inculpatului P. T. care la data de 06.05.2013 a lovit persoana vătămată R. G. prin aplicarea unei lovituri cu bâta la nivelul capului, cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 8-9 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 180, alin. 2, Cod penal din 1969.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii de lovire sau alte violențe constă în acțiunea inculpatului de a lovi persoana vătămată cu o bâtă.
Urmarea imediată a infracțiunii constă în leziunile produse persoanei vătămate care au necesitat pentru vindecare un număr de 8-9 zile de îngrijiri medicale.
Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată este dovedită de certificatul medico-legal nr.167/09.05.2013 în care se reține că persoana vătămată prezenta leziuni care au putut fi produse prin lovire cu obiecte sau mijloace contondente la data de 06.05.2013 și care necesită pentru vindecare un număr de 8-9 zile de îngrijiri medicale.
Sub aspect subiectiv, aceasta a fost comisă în cauză cu forma de vinovăție a intenției directe, așa cum este ea definită de art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a Cod penal din 1969, inculpatul prevăzând rezultatul faptei comise, rezultat constând în leziunile produse persoanei vătămate, și urmărind producerea acestuia.
Faptele aceluiași inculpat de a adresa amenințări la adresa celor prezenți în incinta localului, constituie infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și liniștii publice, prevăzută de art. 321, alin. 1, Cod Penal 1969.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și liniștii publice constă în acțiunea inculpatului de a profera amenințări la adresa persoanelor prezente în incinta barului din loc. Zorleni.
Urmarea imediată a infracțiunii constă în crearea unei stări de pericol pentru relațiile de conviețuire socială, ca urmare a săvârșirii acțiunii incriminate, legătura de cauzalitate între acțiunea incriminata și urmarea imediata rezultând din însăși săvârșirea faptei.
Sub aspect subiectiv, aceasta a fost comisă în cauză cu forma de vinovăție a intenției directe
Se vor retine, cu privire la încadrarea juridica a faptelor comise, și dispozițiile art. 33, lit. a, Cod Penal 1969, care definesc concursul real de infracțiuni, deoarece infracțiunile au fost săvârșite de aceeași persoana, înainte de a fi condamnata definitiv pentru vreuna din ele.
La individualizarea pedepsei care va fi aplicată inculpatului pentru infracțiunile reținute în sarcina sa, instanța va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsa fixate de art. 180, alin.2, și 321, alin.1, C. pen. 1969 (limite ce vor fi reduse cu o treime), gradul de pericol social concret al faptei relevat de modul de săvârșire al acesteia (prin violență, în spațiu public, în prezența mai multor persoane), de starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Sub acest aspect instanța reține că inculpatul este în vârstă de 47 de ani, a avut o atitudine procesuală corespunzătoare și nu este cunoscut cu antecedente penale.
Se mai reține că inculpatul a cauzat persoanei vătămate leziuni care au necesitata 8-9 zile de îngrijiri medicale.
Instanța apreciază că nu se impune a se reține în ceea ce îl privește pe inculpat aplicarea circumstanțelor atenuante prev. de art.74 Cod penal.
Recunoașterea anumitor împrejurări ca circumstanțe atenuante judiciare nu este posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana inculpatului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul prevăzut de dispozițiile legale se învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei.
Inculpatul a adoptat o atitudine sinceră, recunoscând săvârșirea faptei, a dat dovada că înțelege gravitatea faptelor săvârșite, însa aceste împrejurări nu vor fi reținute ca și circumstanțe atenuante judiciare ci vor primi cuvenita eficiență juridică la stabilirea cuantumului pedepsei.
Reținând vinovăția inculpatului în ceea ce privește săvârșirea infracțiunilor de lovire sau alte violențe și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. de art. 180, alin. 2 și art. 321 alin. 1, Cod penal din 1969, instanța urmează să îi aplice o pedeapsă orientată spre minimul prevăzut de lege (redus cu o treime ca efect al disp.art. 374, alin.4, cod procedură penală).
Având în vedere cele menționate anterior, instanța va dispune condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 5 (cinci) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe reținute în sarcina sa, și la 1 (unu) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, pedepse stabilite într-un cuantum orientat spre minimul (redus cu o treime) prevăzut de lege având în vedere gravitatea faptelor și a consecințelor produse dar și atitudinea de recunoaștere a inculpatului, aspect ce denotă că acesta și-a asumat responsabilitatea faptei sale.
Întrucât faptele săvârșite de inculpat au fost comise de acesta înainte de a fi fost condamnat definitiv pentru vreuna din ele, suntem în prezenta concursului de infracțiuni, urmând ca în conformitate cu prevederile art.34, lit. b, Cod penal 1969, inculpatul sa execute pedeapsa cea mai grea – 1 an închisoare.
Referitor la modalitatea de executare a pedepsei instanța va avea în vedere faptul că inculpatul și-a asumat responsabilitatea conduitei adoptate, astfel că nu se impune scoaterea acestuia din mediul familial și social și plasarea lui în mediu închis, aspecte ce denotă că resocializarea se poate realiza și fără executarea efectivă a pedepsei privative de libertate aplicate, pronunțarea hotărârii constituind un avertisment suficient.
Față de aceste considerente, în baza art. 81, cod penal 1969, va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe o durată de 3 ani termen de încercare stabilit în condițiile art. 82, cod penal 1969.
Instanța va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83, cod penal, a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.
Cu privire la pedeapsa accesorie, instanța reține că, natura faptei săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b din Codul penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
În baza art. 71, alin. 2 cod penal din 1969, va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II a și lit. b cod penal din 1969, de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.
Instanța nu va interzice inculpatului dreptul de a alege, ci doar pe cel de a fi ales, având în vedere exigențele CEDO., reflectate în Hotărârea din 6 octombrie 2005, în cauza Hirst împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, în care Curtea a apreciat, păstrând linia stabilită prin Hotărârea S. și P. împotriva României, că nu se impune interzicerea ope legis a drepturilor electorale, aceasta trebuind să fie dispusă în funcție de natura faptei. Ori, faptele care au făcut obiectul prezentei cauze nu au conotație electorala, astfel că se apreciază că nu se impune interzicerea dreptului de a alege; dreptul de a fi ales sau de a exercita o funcție implicând exercițiul autorității de stat se impune însă a fi interzis, deoarece inculpatele nu ar putea reprezenta un model de conduită pentru cetățeni.
În ceea ce privește latura civilă, S. de urgență „E. B.” Bârlad și S. de Ambulanță Județean V. s-au constituit părți civile în faza de urmărire penală iar la termenul din data de 09.04.2015 (dosar 6080/2014), persoanele vătămate, Ț. C. și R. G., au precizat că se constituie părți civile cu câte 1 000 lei daune materiale și 5 000 lei daune morale, fiecare.
Raportat la data săvârșirii infracțiunii, în cauză sunt aplicabile dispozițiile noului cod civil referitoare la răspunderea civilă delictuală. Astfel, potrivit art. 1357 cod civil, cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.
Articolul 1381 cod civil prevede că orice prejudiciu dă dreptul la reparație, iar dreptul la reparație se naște din ziua cauzării prejudiciului, chiar dacă acest drept nu poate fi valorificat imediat.
Articolul 1385, cod civil prevede că prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel. (2) Se vor putea acorda despăgubiri și pentru un prejudiciu viitor dacă producerea lui este neîndoielnică. (3) Despăgubirea trebuie să cuprindă pierderea suferită de cel prejudiciat, câștigul pe care în condiții obișnuite el ar fi putut să îl realizeze și de care a fost lipsit, precum și cheltuielile pe care le-a făcut pentru evitarea sau limitarea prejudiciului.(4) Dacă fapta ilicită a determinat și pierderea șansei de a obține un avantaj sau de a evita o pagubă, reparația va fi proporțională cu probabilitatea obținerii avantajului ori, după caz, a evitării pagubei, ținând cont de împrejurări și de situația concretă a victimei.
Pentru angajarea răspunderii civile delictuale, trebuie întrunite cumulativ următoarele condiții: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul.
Având în vedere dispozițiile art. 28, cod procedură penală, se reține că sentința penală nr. 128/06.05.2015, pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosar nr._, prin care instanța a condamnat pe inculpatul P. F. pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe are autoritate de lucru judecat în ceea e privește existența faptei și a persoanei care a săvârșit-o.
În ceea ce privește prejudiciul, acesta reprezintă efectul negativ suferit de o persoană ca urmare a faptei ilicite săvârșite de altă persoană și trebuie să fie cert și să nu fi fost reparat.
Sarcina probei existenței prejudiciului și a întinderii acestuia aparține părții civile.
Conform certificatelor medico legale întocmite de Cabinetul medico-legal Bârlad, partea civilă Ț. C. a suferit leziuni de violență care au necesitat 7 – 8 zile îngrijire medicală, iar R. G. a suferit leziuni de violență care au necesitat 8 – 9 zile îngrijire medicală.
Din probele administrate în cauză nu reiese că evoluția stării de sănătate a părților civile nu a fost una favorabilă, care să fi necesitat un nr. de zile de îngrijiri medicale mai mare decât cel indicat, astfel că la stabilirea prejudiciului suferit vor fi avute în vedere concluziile acestor certificate și nr. de zile de îngrijiri medicale menționate în cuprinsul acestora.
Aspectele relatate de martorul B. A. cu privire la faptul că în toamna anului 2013 părțile civile au mers la muncă în Germania de unde au fost trimiși în țară întrucât nu puteau munci nu va fi avută în vedere sub aspectul cuantumului zilelor necesare însănătoșirii întrucât nu este susținută de înscrisuri medicale care să ateste vreo diminuare a capacității de muncă a celor doi.
Având în vedere aceste aspecte, precum și faptul că martorul nu a putut indica cuantumul exact al cheltuielilor efectuate de partea civilă, declarația acestuia nu poate fi avută în vedere la stabilirea întinderii prejudiciului material suferit de către părțile civile în urma accidentului.
În dovedirea pretențiilor civile reprezentând daune materiale partea civilă R. G. a depus la dosarul cauzei bilete microbuz, chitanța ., nr._ pentru suma de 38 lei (contravaloare certificat medico-legal), chitanță . SMB cu dată ilizibilă pentru suma 20 lei, tichete tren.
În ceea ce privește suma de 38 lei reprezentând contravaloarea certificat medico-legal conform chitanței ., nr._ instanța reține că acestea reprezintă cheltuieli ocazionate cu judecata și vor fi avute în vedere ca atare.
Sub aspectul daunelor materiale solicitate, instanța reține că persoanele vătămate nu au dovedit sumele solicitate, la dosar nu se află înscrisuri doveditoare (chitanțe, facturi fiscale) ale sumelor cheltuite de acestea pentru achiziționarea medicamentelor sau pentru ședințele de recuperare de care se presupune că au avut nevoie.
Instanța constată că tichetele de tren depuse de R. G. pentru ruta Bârlad-București nu dovedesc vreo legătură cu cauza, unul datând anterior săvârșirii faptei penale iar unul, deși ulterior faptei nu dovedește că a efectuat această deplasare în legătură sau ca urmare a faptei inculpatului, iar biletele de călătorie nu poartă mențiuni cu privire la data efectuării călătoriei și nici cu privire la ruta efectuată astfel încât nu vor fi reținute sub aspectul prejudiciului material suferit ca urmare a faptei săvârșite de inculpați.
Astfel, instanța apreciază că prejudiciile materiale despre care părțile civile susțin că le-au suferit nu au un caracter cert sub aspectul întinderii sale și, în consecință, nu este îndeplinită una dintre cerințele reparării prejudiciului.
Daunele morale, nu se concretizează într-o stare de fapt, evaluarea acestora nu se poate face prin folosirea unor criterii obiective, iar întinderea lor nu poate fi determinată decât prin aprecieri, în raport de consecințele suferite de partea vătămată. Această întindere nu poate fi cuantificată potrivit unor criterii matematice sau economice, astfel încât în funcție de împrejurările concrete ale speței, statuând în echitate, instanța urmează să acorde despăgubiri apte să constituie o satisfacție echitabilă În același timp, despăgubirile trebuie să prezinte un raport rezonabil de proporționalitate cu atingerea adusă, având în vedere, totodată, gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea și gravitatea atingerii adusă acestora.
Având în vedere concluziile certificatelor medico – legale și numărul de zile de îngrijiri medicale de care a avut nevoie fiecare parte civilă, este evident că acestea au suferit o trauma psihică, constând în suferințele fizice cauzate de fapta inculpaților.
Totodată, apreciază instanța că leziunile suferite au afectat desfășurarea normale a vieții sociale și familiale a părților civile și, pentru toate aceste motive sunt îndreptățite la repararea prejudiciului moral suferit.
În aprecierea instanței, suma de 1 800 lei – pentru perioada de 7 - 8 zile de îngrijiri medicale de care a avut nevoie pentru vindecarea traumelor produse de accident partea civilă Ț. C. și respectiv 2 000 lei pentru perioada de 8 - 9 zile de îngrijiri medicale de care a avut nevoie pentru vindecarea traumelor produse de accident partea civilă R. G., reprezintă o acoperire integrală a acestor prejudicii, respectând, totodată, principiul proporționalității, prin raportare la atingerea adusă, fără ca aceste sume să reprezinte o îmbogățire fără just temei.
Părțile civile S. de urgență „E. B.” Bârlad și S. de Ambulanță Județean V. au depus decontul cheltuielilor ocazionate la filele 53-54, respectiv 56, DUP.
Astfel, în baza art. 25 Noul Cod de procedură penală cu referire la art. 397 Noul Cod de procedură penală raportat la art. 1357 C. civ., instanța va admite în parte acțiunile civile formulate de persoanele vătămate-părți civile Ț. C. și R. G. și va obliga inculpatul P. F. la plata sumei de 1 800 lei către partea civilă Ț. C. și inculpatul P. T. la plata sumei de 2 000 lei către partea civilă R. G., cu titlu de despăgubiri pentru daune morale.
De asemenea, în baza art. 25 Noul Cod de procedură penală cu referire la art. 397 Noul Cod de procedură penală raportat la art. 1357 C. civ., instanța va admite acțiunea civilă formulată de părțile civile S. de urgență „E. B.” Bârlad și S. de Ambulanță Județean V. și va obliga inculpații, în solidar, la plata sumelor de 283,48 lei, respectiv 427,2 lei, cu titlu de despăgubiri pentru daune materiale.
Având în vedere soluția de condamnare, în temeiul art. 274 alin. 1, 2, Cod Proc.P.., instanța va obliga inculpatul P. T. la plata sumei de câte 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
De asemenea, în temeiul art. 276, alin.1, raportat la art. 274, alin.2, Cod Proc.P.., va obliga pe inculpatul P. T. la plata către persoana vătămată R. G. a sumei de 38 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, reprezentând contravaloare certificat medico-legal conform chitanței ., nr._.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE
În baza art. 386 NCPP, schimbă încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului P. T. din infracțiunile de lovire sau alte violențe și tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. de art.193, alin.2 Cod penal și art.371 Cod penal cu aplic.art.38 alin.1 Cod penal și art.5 Cod penal în infracțiunile de lovire sau alte violențe și ultraj contra bunelor moravuri și liniștii publice prev. de art. 180 alin. 2, Cod penal1969 și art. 321, alin. 1, Cod penal1969, cu aplic art. 33 lit. a Cod penal 1969 și art. 5 NCP.
În temeiul dispozițiilor art. 180, alin. 2, Cod penal 1969 cu aplicarea art. 396, alin.10, Cod Proc. P.., condamnă pe inculpatul P. T., CNP –_, fiul lui N. și I., născut la data de 07.02.1968, în ., jud. V., domiciliat în ., jud. V., cetățean român, la o pedeapsă de 5 (cinci) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe.
În temeiul art. 12, alin. 1, din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 71 alin. 1, Cod penal 1969, interzice inculpatului, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale aplicate, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b, Cod penal 1969.
În temeiul dispozițiilor art. 321, alin. 1, Cod penal 1969, cu aplicarea art. 396, alin.10, Cod Proc. P.., condamnă pe inculpatul P. T., CNP –_, fiul lui N. și I., născut la data de 07.02.1968, în ., domiciliat în ., jud. V., cetățean român, la o pedeapsă de 1 (unu) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice.
În temeiul art. 12, alin. 1, din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 71 alin. 1, Cod penal 1969, interzice inculpatului, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale aplicate, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b, Cod penal 1969.
În baza art. 33, alin. 1, lit.b, - art. 34 alin. 1 lit. b și 35, alin.3, Cod penal 1969, contopește pedepsele aplicate inculpatului prin prezenta sentință, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b, Cod penal 1969.
În temeiul art. 81, Cod Penal 1969, suspendă condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 (trei) ani, stabilit în condițiile art. 82, cod penal 1969.
În baza art. 71 alin. 5, cod penal 1969, dispune suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a pedepsei închisorii.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 cod penal, a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.
În baza art. 25 Noul Cod de procedură penală cu referire la art. 397, Cod de procedură penală raportat la art. 1357 C. civ., admite în parte acțiunile civile formulată de părțile civile Ț. C. și R. G. și obligă inculpatul P. T., CNP –_, la plata către partea civilă R. G. a sumei de 2 000 lei, cu titlu de despăgubiri pentru daune morale șiinculpatul P. F., CNP_, la plata către partea civilă Ț. C. a sumei de 1 800 lei cu titlu de despăgubiri pentru daune morale.
De asemenea, în baza art. 25 Noul Cod de procedură penală cu referire la art. 397 Noul Cod de procedură penală raportat la art. 1357 C. civ., instanța va admite acțiunea civilă formulată de părțile civile S. de urgență „E. B.” Bârlad și S. de Ambulanță Județean V. și obligă inculpații, în solidar, la plata sumelor de 283,48 lei către S. de urgență „E. B.” Bârlad, respectiv 427,2 lei către S. de Ambulanță Județean V., cu titlu de despăgubiri pentru daune materiale.
În temeiul art. 276, alin.1, raportat la art. 274, alin.2, Cod Proc.P.., va obliga pe inculpatul P. T. la plata către persoana vătămată R. G. a sumei de 38 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. obligă pe inculpatul P. T. la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 Iulie 2015
Președinte, Grefier,
C. R. L. N.
Red. C.R
Tehnored. L.N./
9 ex/ 22.07.2015
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 354/2015.... | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... → |
|---|
