Abuz de încredere. Art.238 NCP. Sentința nr. 878/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 878/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 26-06-2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR._
Operator de date cu caracter personal nr. 3185
SENTINȚA PENALĂ NR. 878/2015
Ședința publică din 26.06.2015
Instanța constituită din:
Judecător: M. Ș. G.
Grefier: A. G. P.
Ministerul Public este reprezentat prin d-na F. T., procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N.
Pe rol se află judecarea cauzei penale privind pe inculpatul D. S. C., trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz de încredere, prev. de art. 238 alin. (1) din C.p., cu aplicarea art. 5 din C.p.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța constată că mersul dezbaterilor și cuvântul participanților la procesul penal au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 10.06.2015, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre când instanța, având nevoie de o perioadă mai îndelungată în vederea deliberării a stabilit pronunțarea la 12.06.2015, dată la care a amânat pronunțarea la 26.06.2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N., emis la data de 19.01.2015, în dosarul de urmărire penală nr. 7259/P/2012, a fost trimis în judecată, în stare libertate, inculpatul D. S. C., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz de încredere, prevăzută de art. 238 alin. (1) din C.p., cu aplicarea art. 5 din C.p.
În actul de sesizare a instanței, s-a reținut că, în data de 30 iulie 2012, S.C. D. L. S.R.L. cu sediul în Mun. București, .. ., înregistrată la Registrul Comerțului sub numărul J_, C. RO_, reprezentată prin administrator Ș. P., a formulat o plângere penală împotriva numitului D. S. C., administrator al .., cu sediul în Cluj-N., relativ la comiterea infracțiunii de abuz de încredere. S-a arătat că la data de 02.11.2011 s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare comercială între cele două societăți, colaborarea decurgând normal până în luna februarie 2012, astfel că la data de 14.02.2012, prin acordul părților, din cauza neplății facturilor restante, marfa vândută de S.C. D. L. S.R.L. către .. s-a reîntors în patrimoniul primei societăți, fiind întocmită în acest sens și factura storno nr._/14.02.2012. Tot în data de 14.02.2012 s-a încheiat un proces-verbal de custodie pentru marfa cuprinsă în factura storno, inculpatul D. S. C. fiind de acord ca această marfa să rămână în custodia .., în vederea restituirii ei ulterioare. La data de 25 mai 2012, reprezentantul zonal al S.C. D. L. S.R.L., martorul I. C. s-a deplasat la locul indicat de .. pentru ridicarea mărfii (loc depozitare din G., jud. Cluj), constatând lipsa acesteia. Fiind întrebat de martor unde se află marfa lăsată în custodie conform procesului verbal de custodie, inculpatul D. S. C. a afirmat că a înstrăinat marfa către o persoană din Vatra Dornei. P. a reținut că din cele declarate de reprezentantul persoanei vătămate S.C. D. L. S.R.L., P. Ș., reiese faptul că din cauza soldului acumulat de .. care a ajunsese la valoarea de 100.000 lei, s-a decis stornarea mărfii aflate în posesia acestei societăți, emițându-se factura storno nr._/14.02.2012, iar la aceeași dată marfa a fost lăsată în custodia administratorului D. S. C., în depozitul aparținând .. din loc. G., jud. Cluj, procesul-verbal fiind semnat de suspect, dar și de reprezentantul S.C. D. L. S.R.L., martorul I. C.. La data de 25 mai 2012, cu ocazia prezentării martorului I. C., dar și a martorului V. T. (administrator S.C. Agromec G. S.A.), s-a constatat lipsa mărfii lăsate în custodie, inculpatul spunându-le că a înstrăinat marfa unor terțe persoane din Vatra Dornei. Ulterior, martorul I. C. a mai purtat discuții cu D. D. C., acesta din urmă spunându-i că a vândut marfa lăsată în custodie unei societăți comerciale din Câmpia Turzii, denumită .. sau ceva asemănător, respectiv că acesta avea de încasat bani de la acea societate pentru această marfa.
S-a relevat că în declarația dată în 26.11.2012 în fața organelor de cercetare penală, D. S. C. a recunoscut semnarea procesului-verbal de custodie, iar cu privire la marfa lăsată în custodie a reieșit că a înstrăinat-o, recunoscând faptul că nu ar fi trebuit să dispună de această marfa. Inculpatul a mai declarat că, în data de 16.02.2012, ar fi anunțat societatea S.C. D. L. S.R.L. să vină să preia marfa lăsată în custodie, fiind însă amânat.
Cu ocazia audierii în calitate de suspect în data de 26.03.2013, numitul D. S. C. și-a menținut declarația anterioară, precizând că a avut de recuperat la clientul .. din Câmpia Turzii suma de 80.424 lei reprezentând contravaloarea cantității de ulei industrial livrat, fapt pentru care a apelat la numitul Birtaș V. L. pentru a recupera această sumă de bani. Ulterior, marfa lăsată în custodie a fost predată de D. S. C. către Birtaș V. L., neprimind de la acesta contravaloarea mărfii.
Din declarația dată în 28.03.2014, de către inculpatul D. S. C., reiese că la data de 06.04.2012 a predat marfa lăsată în custodie de societatea D. L. București către numitul Birtaș V. L., căruia i-a emis un aviz de însoțire a mărfii în vederea vânzării acesteia către .. Vatra Dornei, factura urmând a fi încheiată după obținerea datelor de identificare a acestei firme, și că marfa a fost încărcată într-un camion adus de numitul Birtaș V. L..
În faza urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: declarațiile reprezentantului persoanei vătămate, dl. P. Ș. (f. 24, 31-32); declarațiile martorului I. C. (f. 34-35, 39); contractul de vânzare-cumpărare comercială din 02.11.2011 (f. 40-42); factura fiscală storno nr._/14.02.2012 (f. 43); procesul-verbal de custodie din 14.02.2012 (f. 44); declarația martorului V. T. (f. 45); copiile facturilor fiscale nr. 61/18.01.2011, nr. 59/16.12.2011, nr. 62/12.01.2012, nr. 64/18.01.2012, nr. 66/26.01.2012, nr. 68/30.01.2012, nr. 54/16.12.2012 (f. 48-54); procesul-verbal din 12.09.2012 (f. 56); procesul-verbal din 11.04 2013 (f. 62); declarația din data de 19.11.2012, respectiv 26.11.2012 a numitului D. S. C. (f. 64-66); declarația din data de 26.03.2013 luată numitului D. S. C. în calitate de învinuit (f. 67-70); declarația din data de 8.03.2014 a suspectului D. S. C. (f. 72-73); declarația din data de 16.06.2014 a inculpatului D. S. C. (f. 7-9); ordinul de plată din 03.04.2014 privind depunerea sumei de 1.000 lei (f. 10).
Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 26.01.2015, sub nr._ .
În etapa camerei preliminare a fost invocată neregularitatea rechizitoriului de către inculpat, iar prin încheierea penală din data de 01.04.2015, definitivă prin necontestare, judecătorul de cameră preliminară a respins excepția neregularității rechizitoriului, a constatat legalitatea sesizării, competența Judecătoriei Cluj-N., legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală.
În cursul judecății, a fost depusă la dosar fișa de cazier judiciar actualizată (f. 32 din dosarul instanței).
Partea civilă a formulat o precizare la constituirea de parte civilă (f. 34-36) solicitând obligarea inculpatului D. S. C. la plata sumei de 20.077,57 lei, parte neachitată din contravaloarea mărfii lăsate în custodie și înstrăinată de inculpat, la plata dobânzii legale aferente sumei de 21.077,57 lei calculată de la data săvârșirii faptei – 06.04.2012 – până la data de 02.04.2014, la plata dobânzii legale aferente sumei de 20.077,57 lei, calculate de la data de 04.04.2014 și până la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești, cu titlu de beneficiu nerealizat, precum și la plata dobânzii legale aferente sumei de 20.077,57 lei, calculate de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești până la data achitării integrale. A solicitat și obligarea la plata cheltuielilor judiciare.
Întrucât inculpatul nu a recunoscut fapta pentru săvârșirea căreia s-a dispus trimiterea sa în judecată, a fost urmată procedura simplificată. La data de 06.05.2015, s-a dispus readministrarea probatoriului contestat de către inculpat. S-a respins, ca neutilă soluționării cauzei, cererea de efectuare a unei expertize contabile. Declarația martorului V. T. dată în cursul urmăririi penale nu a fost contestată.
La termenul de judecată din data de 10.06.2015 a fost administrată proba cu înscrisuri (f. 47-50 din dosarul instanței), a fost audiat reprezentantul legal al părții civile (f. 61-62 din dosarul instanței), respectiv s-a luat o declarație martorului I. C. (f. 63-64 din dosarul instanței).
Inculpatul nu a dorit să dea declarații suplimentare în cursul judecății (încheierea de la fila 42-verso)
Au depus la dosar concluzii scrise atât de către inculpat (f. 71-73 din dosarul instanței), cât și de partea civilă (f. 74-79 din dosarul instanței).
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin plângerea prealabilă înregistrată la 30.07.2012 (depusă la oficiul poștal la data de 25.07.2012 – f. 16-17 din dosarul de urmărire penală), S.C. D. L. S.R.L. a solicitat tragerea la răspundere penală a inculpatului D. S. C., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz de încredere, întrucât ar fi dispus fără drept de marfa aflată în proprietatea sa în valoare de 21.077,57 lei.
Având în vedere că societatea a luat la cunoștință de săvârșirea infracțiunii și de identitatea făptuitorului la data de 25.05.2012 prin angajatul său I. C. (filele 34-35 din dosarul de urmărire penală), condiția de procedibilitate și pedepsibilitate este îndeplinită, plângerea prealabilă fiind introdusă în termenul legal de 2 luni prevăzut de legea în vigoare la data introducerii (art. 284 alin. (1) corob. cu art. 186 alin. (3) și art. 187 alin. (1) din C.p.p. de la 1968).
La data de 02.11.2011 s-a încheiat între S.C. D. L. S.R.L., reprezentată prin P. Ș., în calitate de vânzător, și .., reprezentată prin D. S. C., în calitate de cumpărător, un contract de vânzare-cumpărare comercială cadru, vizând lubrifianți și alte produse comercializate de vânzător, prin raportare la prețurile cuprinse într-o anexă. Produsele urmau să fie livrate de către vânzător în baza unei comenzi ferme transmise de către cumpărător. Contractul putea înceta oricând prin acordul comun al părților (contractul de vânzare-cumpărare comercială de la filele 40-42 din dosarul de urmărire penală).
În baza acestui contract cadru, între părți s-au derulat raporturi comerciale, fiind predate mai multe mărfuri către societatea administrată de către inculpat, sens în care au fost emise facturi fiscale de către vânzător. După cum reiese din declarația dată, în calitate de învinuit la data de 26.03.2013, de către D. S. C. (f. 67-70 din dosarul de urmărire penală), vânzătorul a acceptat ca plata mărfurilor livrate să se facă și după 30 de zile de la recepție. Aceleași aspecte sunt susținute și de declarațiile martorului I. C. (f. 34-35 din dosarul de urmărire penală și f. 63 din dosarul instanței) și declarațiile reprezentantului părții civile, P. Ș. (f. 24 din dosarul de urmărire penală și f. 61-62 din dosarul instanței).
Așadar, în nici un moment procesual nu s-a contestat faptul că inițial, în baza contractului și a facturilor subsecvente, inclusiv a celor vizate de factura de stornare (nr. 1554/01.02.2012 și nr. 1569/08.02.2012), marfa predată de către partea civilă a intrat în proprietatea societății administrate de către inculpat. Astfel, susținerea inculpatului din concluziile scrise, în sensul că facturile de achiziție refuzate ca probe de către instanță ar fi dovedit că proprietatea asupra bunurilor i-ar fi aparținut, iar instanța ar fi trebuit să permită o asemenea probațiune, nu are fundament. Cele două facturi invocate de către inculpat nu ar fi dovedit decât că, la data emiterilor lor, marfa a intrat în proprietatea .., aspect necontestat de către părți, dar nu ar fi avut vreo relevanță probatorie asupra evoluției ulterioare a raporturilor juridice dintre părțile contractante cu privire la marfa predată în baza facturilor.
Societatea administrată de inculpat a început să acumuleze restanțe la plată după cum rezultă circumstanțial din declarația dată în calitate învinuit (f. 67-70 din dosarul de urmărire penală), în care se arată că nu a mai primit banii de la clienții societății, precum și din declarațiile reprezentantului părții civile, P. Ș. (f. 24 din dosarul de urmărire penală și f. 61-62 din dosarul instanței), respectiv din declarațiile martorului I. C. (f. 34-35 din dosarul de urmărire penală și f. 63 din dosarul instanței), din care reiese că societatea administrată de inculpat acumulase restanțe de aproximativ 100.000 lei.
În acest context, S.C. D. L. S.R.L., prin angajatul său, martorul Iacovonea C., cu acordul reprezentantului legal al societății, P. Ș., a ajuns la o înțelegere cu inculpatul, în calitate de administrator .., în sensul ca marfa cuprinsă în două facturi să fie stornată, urmând să fie restituită către S.C. D. L. S.R.L.. Chiar în declarația dată în calitate de învinuit (f. 69 din dosarul de urmărire penală), D. S. C. a precizat că a solicitat S.C. D. L. S.R.L. să-i facă stornarea mărfii în valoare de 21.000 lei. Oricum, nu este relevant care dintre părți a avut inițiativa stornării, ci faptul că a existat consens din acest punct de vedere.
Prealabil stornării, în data de 14.02.2012, martorul I. C. și inculpatul D. S. C. s-a deplasat la un depozit indicat de către inculpat situat în localitatea G., jud. Cluj, unde cei doi au constatat că marfa există în depozit. Depozitul respectiv aparținea S.C. Agromec G. S.A., potrivit declarației martorului V. T., administratorul acestei societăți (f. 45 din dosarul de urmărire penală).
În aceeași zi din data de 14.02.2012, în care s-a emis factura de stornare la sediul S.C. D. L. S.R.L. din București (factura de la fila 43 din dosarul de urmărire penală), a fost transmisă electronic către inculpat (mesajul listat de la fila 50 din dosarul instanței).
Tot în aceeași zi, martorul I. C., având mandat (verbal) din partea administratorului S.C. D. L. S.R.L., și inculpatul D. S. C. au întocmit procesul-verbal de custodie (fila 44 din dosarul de urmărire penală) cuprinzând toate bunurile indicate și în factura de stornare emisă de S.C. D. L. S.R.L. și mențiunea că marfa a fost lăsată în custodie în depozitul aparținând .. din localitatea G.. Martorul și inculpatul au semnat acest proces-verbal în deplină cunoștință de cauză (după cum rezultă din declarațiile martorului și ale inculpatului din cursul urmăririi penale).
Faptul că factura de stornare nu ar îndeplini anumite condiții pentru a fi valabilă ca factură fiscală nu are vreo înrâurire asupra raportului civil care consacră intenția părților. De asemenea, este lipsit de relevanță faptul că procesul-verbal de custodie ar fi fost semnat de către un angajat al S.C. D. L. S.R.L., iar nu de către reprezentantul societății, întrucât ambii semnatari cunoșteau întinderile mandatului în baza căruia a acționat martorul I. C., în calitate de angajat al S.C. D. L. S.R.L.
Practic, ambele înscrisuri menționate, factura de stornare și procesul-verbal de custodie, respectiv declarațiile martorului I. C. și cele ale inculpatului D. S. C. din cursul urmăririi penale relevă că părțile contractului au novat (în sensul art. 1609 alin. (1) din C.civ.) obligațiile rezultând din contractul de vânzare-cumpărare comercială și cele două facturi emise în baza acestuia, proprietatea mărfii găsite în depozitul folosit de inculpat revenind la vânzătorul S.C. D. L. S.R.L., totodată, fiind lăsată în depozit inculpatului pentru un termen nedeterminat.
În condițiile obligației novate, fiecare dintre părți cunoștea faptul că marfa menționată în procesul-verbal era proprietatea S.C. D. L. S.R.L. și că inculpatul nu avea dreptul să dispună de aceasta.
În data de 06.04.2012, inculpatul D. S. C. a dispus pe nedrept de marfa primită în custodie, conform procesului-verbal din data de 14.02.2012, înstrăinând-o unei terțe persoane și cauzând astfel un prejudiciu în sumă de 21.077,57 lei părții civile S.C. D. L. S.R.L. Acest aspect reiese din declarațiile martorului I. C., din declarația martorului indirect V. T., cât și din declarațiile date în calitate de învinuit și inculpat în cursul urmăririi penale.
S.C. D. L. S.R.L. a aflat de dispariția mărfii din depozit la data de 25.05.2012, când martorul I. C. s-a prezentat la depozitul din localitatea G. împreună cu inculpatul, ocazie cu care a constatat faptul că marfa lipsește (declarația martorului de la filele 34-35 din dosarul de urmărire penală).
În drept, fapta inculpatului D. S. C. care, în calitate de administrator al .., în data de 06.04.2012, a dispus pe nedrept de marfa primită în custodie, conform procesului-verbal din data de 14.02.2012 încheiat cu partea civilă S.C. D. L. S.R.L., prin angajatul său I. C., pentru a fi păstrată până când va fi ridicată de către partea civilă, înstrăinând-o unei terțe persoane și cauzând astfel un prejudiciu în sumă de 21.077,57 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz de încredere, prevăzute de art. 213 alin. (1) din V.C.p.
Ținând seama de faptul că nu se va orienta spre o pedeapsă cu executare, apreciind că dispozițiile relative la suspendarea condiționată a executării pedepsei sunt mai blânde decât cele privind amânarea aplicării pedepsei (prin raportare în special la constrângerile pe care le implică obligațiile adiacente), instanța va constata că Vechiul Cod penal din 1968 (V.C.P.) este legea penală mai favorabilă inculpatului.
Va recalifica infracțiunea reținută în sarcina inculpatului D. S. C. prin rechizitoriul din data de 19.01.2015, emis în dosarul nr. 7259/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N., din infracțiunea de abuz de încredere prevăzută de art. 238 alin. (1) din N.C.p. în infracțiunea de abuz de încredere prevăzută de 213 alin. (1) din V.C.p.
Din perspectiva laturii obiective a infracțiunii trebuie observat că elementul material este reprezentat de acțiunea inculpatului de a dispune de mărfurile încredințate, prin înstrăinarea lor unei terțe persoane.
Obiectul material al infracțiunii este reprezentat de mărfurile menționate în factura de stornare care sunt bunuri mobile prin natura lor, în sensul art. 213 din V.C.p. Nu prezintă relevanță faptul că este vorba de bunuri consumptibile, atâta timp cât este cert faptul că inculpatul nu a avut dreptul de a dispune de bunuri, având obligația de a le restitui proprietarului.
Cerința laturii obiective ca bunurile să fi aparținut altuia este îndeplinită în cauză după cum reiese din procesul-verbal de custodie, factura de stornare, declarațiile reprezentantului legal al părții civile, declarațiile martorului I. C. și din declarațiile inculpatului din cursul urmăririi penale.
Marfa în cauză i-a fost încredințată inculpatului cu titlu de depozitare (procesul-verbal de custodie evidențiind de fapt încheierea unui contract de depozit), intenția reală a părților fiind ca bunurile să fie păstrate până când vor fi preluate de către partea civilă – în sensul art. 2103 din C.civ.
Prin titlu, în sensul legii penale, nu se înțelege întocmirea unui înscris ad probationem, relevantă fiind voința reală a părților. Astfel, faptul că înscrisurile nu ar îndeplini condițiile stipulate de anumite reglementări fiscale nu afectează valabilitatea titlului în sensul legii penale.
Inculpatul a dispus pe nedrept de bunurile încredințate, întrucât potrivit convenției cu partea civilă și dispozițiilor legale relative la contractul de depozit (art. 2.120 din C.civ.) nu avea acest drept.
Fiind o infracțiune de rezultat, pentru a fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunii se impune ca inculpatul să fi schimbat situația juridică a bunurilor. În cauză, bunurile au ieșit din detenția precară a inculpatului și din posesia părții civile și au intrat în posesia altei persoane.
Legătura de cauzalitate este evidentă, întrucât acțiunea de înstrăinare a condus la schimbarea situației juridice a bunurilor.
Sub aspectul laturii subiective, fapta a fost săvârșită cu intenție directă, deoarece inculpatul a cunoscut titlu precar al detenției sale, a prevăzut rezultatul faptei sale (. altei persoane și lipsirea părții civile de atributele dreptului de proprietate) și l-a urmărit.
Nu prezintă relevanță din perspectiva laturii subiective a infracțiunii, că inculpatul nu dorea pe termen mediu/lung prejudicierea persoanei vătămate, urmând ca ulterior să-i restituie contravaloarea bunurilor vândute.
La individualizarea pedepsei, instanța are în vedere faptul că prejudiciul produs prin infracțiune a fost ridicat și că a fost doar în mică parte recuperat.
De asemenea, instanța observă că infracțiunea a fost comisă de inculpat, în calitate de administrator al unei societăți comerciale, în contextul în care se afla într-o dificultate financiară provocată de nerecuperarea unor sume de bani de la proprii clienți.
Inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale și a avut o conduită normală în societate. În cursul urmăririi penale a recunoscut comiterea infracțiunii, iar în cursul judecății și-a schimbat poziția procesuală, susținând nefundamentat că ar fi fost proprietarul mărfii înstrăinate.
Referitor la persoana inculpatului, acesta are vârsta de 30 de ani, are studii superioare, de ocupație inginer, fiind angajat în muncă, astfel că șansele sale de schimbare a conduitei și de a nu mai comite infracțiuni sunt ridicate.
În consecință, raportându-se la criteriile generale de individualizare reglementate de art. 72 din V.C.p., urmărind stabilirea pedepsei celei mai potrivite pentru asigurarea scopului preventiv, educativ și, deopotrivă, punitiv, statuat de art. 52 din V.C.p., în temeiul art. 396 alin. (2) din C.p.p., instanța îl va condamna pe inculpatul D. S. C. la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii abuz de încredere, prevăzute de art. 213 alin. (1) din V.C.p.
În baza art. 71 rap. la art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din V.C.P., va interzice inculpatului pe perioada executării pedepsei închisorii, cu titlu de pedeapsă accesorie, dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat. În acest sens, va face aplicarea directă și prioritară a dispozițiilor art. 3 din Protocolul I la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale (astfel cum a fost interpretat prin hotărârea dată în cauza Hirst vs. Regatul Unit) și a deciziei LXXI (71)/2007 dată în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secțiile Unite. Apreciază că interzicerea dreptului la vot ar fi o măsură disproporționată în raport cu gravitatea și specificul faptei și constată că nu se pune problema interzicerii dreptului prev. de art. 64 lit. c) C.p.
Referitor la modalitatea de executare a pedepsei, ținând seama de persoana inculpatului, de comportamentul său după comiterea faptei, instanța apreciază că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta și, chiar fără executarea pedepsei, inculpatul nu va mai săvârși alte infracțiuni.
Așadar, în temeiul art. 81 alin. (1) și (2) rap. la art. 82 din V.C.p., instanța va suspenda condiționat executarea pedepsei de 3 luni închisoare aplicate inculpatului D. S. C. pe un termen de încercare de 2 (doi) ani și 3 (trei) luni.
Conform art. 71 alin. (5) din V.C.p., va suspenda executarea pedepselor accesorii aplicate inculpatului pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În temeiul art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și 84 din V.C.p., privind revocarea suspendării condiționate a executării și executarea pedepsei în regim de detenție, în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de încercare de 2 ani și 3 luni, respectiv în cazul neîndeplinirii obligațiilor civile stabilite prin prezenta hotărâre până la expirarea termenului de încercare.
Latura civilă
Pentru fi antrenată răspunderea civilă delictuală a inculpatului, trebuie întrunite 4 condiții cumulative: existența uneia/mai multor fapte ilicite, a prejudiciului, a legăturii cauzalitate între faptă și prejudiciu și a vinovăției.
După cum s-a relevat anterior, în sarcina inculpatului s-a reținut o faptă ilicită care a adus atingere patrimoniului părții civile, prin abuzarea de încrederea conferită inculpatului.
Fapta comisă a produs cu siguranță un prejudiciu material, aspect relevat de probele menționate la analiza situației de fapt. Prejudiciul inițial s-a ridicat la suma de 21.077,57 lei (contravaloarea mărfurilor potrivit înțelegerii inițiale a părților), din care inculpatul a plătit suma de 1.000 lei.
Prejudiciul provocat părții civile este cert și nereparat până în prezent.
Legătura de cauzalitate între fapta de abuz de încredere și prejudiciu este evidentă, acțiunea inculpatului fiind singura cauză a producerii pagubei materiale.
Vinovăția inculpatului există sub forma intenției directe.
Așadar, în conformitate cu în conformitate cu art. 397 alin. (1) din C.p.p., art. 25 alin. (1) din C.p.p. și art. 19 alin. (5) din C.p.p. rap. la art. 1349 alin. (1) și (2), art. 1357, art. 1381 din C. civ. și art. 1385 din C.civ., instanța va admite acțiunea civilă precizată exercitată în cadrul procesului penal de către partea civilă S.C. D. L. S.R.L. împotriva inculpatului D. S. C..
Va obliga inculpatul la plata sumei de 20.077,57 lei către partea civilă, cu titlu de despăgubiri (diferență neachitată din contravaloarea mărfii lăsate în custodie și înstrăinate de către inculpat).
Referitor la dobânda legală, trebuie observat că potrivit art. 1385 alin. (3) din C.civ., despăgubirea trebuie să cuprindă și câștigul pe care în condiții obișnuite l-ar fi realizat partea civilă. Totodată, în conformitate cu art. 1385 alin. (2) din C.civ., trebuie acordate despăgubiri și pentru un prejudiciu viitor, dacă producerea lui este neîndoielnică.
Totodată, conform art. 1535 alin. (1) din C.civ., dacă o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la data scadenței până la data plății, în cuantumul stabilit de părți sau, în lipsă, în cuantumul prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească un prejudiciu. Acest text de lege se regăsește în materia executării obligațiilor în general prevăzută de Codul civil, și se aplică indiferent de izvorul contractul sau delictual al obligațiilor.
În consecință, instanța va obliga pe inculpat la plata dobânzii legale aferente sumei de 21.077,57 lei, calculate de la data de 06.04.2012 (data înstrăinării bunurilor de către inculpat, care reprezintă data ieșirii din patrimoniul părții civile) și până la data de 02.04.2014, către partea civilă.
Va obliga pe inculpat la plata dobânzii legale aferente sumei de 20.077,57 lei, calculate de la data de 03.04.2014 (întrucât la data de 02.04.2015 inculpatul a realizat o plată parțială) și până la data achitării integrale a contravalorii mărfii, către partea civilă.
Cheltuieli judiciare
În baza art. 398 și art. 274 alin. (1) din C.p.p., va obliga pe inculpat la plata sumei de 300 lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare (din care suma de 120 lei - în cursul urmăririi penale, iar suma de 180 lei - în etapa camerei preliminare și a judecății).
În conformitate cu art. 276 alin. (1) din C.p.p., observând înscrisurile depuse la dosarul instanței în faza judecății (f. 51-60), cât și în etapa camerei preliminare (f. 17), va obliga pe inculpat la plata sumei de 4.501,31 lei către partea civilă, cu titlu de cheltuieli judiciare din care suma de 4.175 lei reprezentând onorariu avocațial (1.100 lei în camera preliminară și 3.075 lei în cursul judecății), iar suma de 326,31 lei reprezentând contravaloarea cazare la hotel a reprezentantului părții civile în vederea audierii la termenul din 10.06.2015.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
- În temeiul art. 5 alin. (1) din N.C.p.,
Constată că Vechiul Cod penal din 1968 (V.C.P.) este legea penală mai favorabilă inculpatului.
Recalifică infracțiunea reținută în sarcina inculpatului D. S. C. prin rechizitoriul din data de 19.01.2015, emis în dosarul nr. 7259/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N., din infracțiunea de abuz de încredere prevăzută de art. 238 alin. (1) din N.C.p. în infracțiunea de abuz de încredere prevăzută de art. 213 alin. (1) din V.C.p.
II. În temeiul art. 396 alin. (2) din C.p.p.,
Condamnă pe inculpatul D. S. C., fiul lui I. si E. V., născut în data de 16.06.1984, în orașul Cugir, jud. A., domiciliat în ., ., nr. 34D, ., posesorul CI . nr._ eliberat de SPCLEP Cluj-N., CNP_, studii superioare, stagiul militar neefectuat, de ocupație inginer, loc de muncă la S.C. Samiplastic S.A., fără antecedente penale, la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii abuz de încredere, prevăzute de art. 213 alin. (1) din V.C.p.
În baza art. 71 rap. la art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din V.C.p.,
Interzice inculpatului pe perioada executării pedepsei închisorii, cu titlu de pedeapsă accesorie, dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
III. În temeiul art. 81 alin. (1) și (2) rap. la art. 82 din V.C.p.,
Suspendă condiționat executarea pedepsei de 3 luni închisoare aplicată inculpatului D. S. C. pe un termen de încercare de 2 (doi) ani și 3 (trei) luni.
Conform art. 71 alin. (5) din V.C.p.,
Suspendă executarea pedepselor accesorii aplicate inculpatului pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În temeiul art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012,
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și 84 din V.C.p., privind revocarea suspendării condiționate a executării și executarea pedepsei în regim de detenție, în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de încercare de 2 ani și 3 luni, respectiv în cazul neîndeplinirii obligațiilor civile stabilite prin prezenta hotărâre până la expirarea termenului de încercare.
IV. În conformitate cu art. 397 alin. (1) din C.p.p., art. 25 alin. (1) din C.p.p. și art. 19 alin. (5) din C.p.p. rap. la art. 1349 alin. (1) și (2), art. 1357, art. 1381 din C.civ. și art. 1385 din C.civ.,
Admite acțiunea civilă precizată exercitată în cadrul procesului penal de către partea civilă S.C. D. L. S.R.L., cu sediul în București, ., ., reg. ./2001, împotriva inculpatului D. S. C..
Obligă inculpatul la plata sumei de 20.077,57 lei către partea civilă, cu titlu de despăgubiri (diferență neachitată din contravaloare mărfii lăsate în custodie și înstrăinate de către inculpat).
Obligă inculpatul la plata dobânzii legale aferente sumei de 21.077,57 lei, calculate de la data de 06.04.2012 și până la data de 02.04.2014, către partea civilă.
Obligă inculpatul la plata dobânzii legale aferente sumei de 20.077,57 lei, calculate de la data de 03.04.2014 și până la data achitării integrale a contravalorii mărfii, către partea civilă.
V. În baza art. 398 și art. 274 alin. (1) din C.p.p.,
Obligă inculpatul la plata sumei de 300 lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare (din care suma de 120 lei - în cursul urmăririi penale, iar suma de 180 lei - în etapa camerei preliminare și a judecății).
În conformitate cu art. 276 alin. (1) din C.p.p.,
Obligă inculpatul la plata sumei de 4.501,31 lei către partea civilă, cu titlu de cheltuieli judiciare din care suma de 4.175 lei reprezentând onorariu avocațial (1.100 lei în camera preliminară și 3.075 lei în cursul judecății), iar suma de 326,31 lei reprezentând contravaloarea cazare la hotel a reprezentantului părții civile în vederea audierii la termenul din 10.06.2015.
Cu drept de apel, în termen de 10 zile de la comunicarea copiei de pe dispozitiv, pentru procuror, inculpat și partea civilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, data de 26.06.2015.
JUDECĂTOR, GREFIER,
M. Ș. G. A. G. P.
Red. și tehno. Jud. G.M.Ș.
5 ex./25.09.2015
| ← Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată. Art.340... | Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Sentința nr. 895/2015.... → |
|---|
