Delapidarea. Art. 215 ind.1 C.p.. Sentința nr. 182/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 182/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 13-02-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
PENAL
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
SENTINTA PENALA NR. 182/2015
Ședința publică de la 13.02.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: O. C.
GREFIER: E. M.
Ministerul Public reprezentat prin T. F. - Procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj N.
Pe rol este pronuntarea cauzei penale privind pe inculpata M. M. N., trimisa in judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecatoria Cluj N., din data de 26.09.2013, dosar parchet nr. 2355/P/2012, pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare in forma continuata fapta prevazuta si pedepsita de art. 2151 alin. 1 C.penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.penal.
La apelul nominal făcut in cauză, nu se prezinta nimeni.
Procedura de citare este legal indeplinită.
Mersul dezbaterilor si pozitia partilor au fost consemnate in incheierea de sedinta publica din data de 20.01.2015, incheiere care face parte integranta din prezenta sentinta penala.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei penale de față, reține următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 2355/P/2012 din data de 26.09.2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N., s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei M. M. N. pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare în formă continuată prev. și ped. de art. 2151 alin. (1) C. pen. 1969 cu aplic. art. 41 alin. (2) C.pen. 1969.
Potrivit actului de sesizare, în fapt, s-a reținut că în cursul lunii ianuarie 2012, având calitatea de funcționar, efectuând activități remunerate în beneficiul părții vătămate P. F. ROMANIA I.F.N. S.A., în baza contractului de agenție nr. 1715-813/20.01.2010 având ca obiect împuternicirea acesteia de a acționa în calitate de intermediar al părții vătămate în procesul de încheiere a unor contracte de împrumut cu diverse persoane fizice, activități constând în predarea sumelor de bani împrumutate către clienți și primirea de la aceștia a sumelor de bani constând în ratele lunare, având astfel atribuții de gestiune cu privire la sumele respective de bani, și-a însușit pe nedrept, în repetate rânduri, suma totală de 5.791,61 lei, prejudiciul cauzat rămânând nerecuperat.
Pentru dovedirea situației de fapt reținută prin rechizitoriu, au fost menționate următoarele probe și mijloace de probă: plângere penală (f. 4), declarație persoană vătămată P. (f. 5-7), declarație reprezentant persoană vătămată (f. 8), înscrisuri (f. 16-24), declarație făptuitor/învinuit (f. 11-14), fișa de cazier judiciar (f. 15), proces verbal de prezentare a materialului de urmărire penală (f. 26).
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 10.03.2014, rămasă definitivă, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, administrării probelor și efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății, potrivit art. 346 alin. (2) C.pr.pen.
La termenul de judecată din data de 20.01.2015, cu procedura legal îndeplinită, ulterior citirii actului de sesizare, instanța a adus la cunoștința inculpatei M. M. N. dispozițiile art. 374 alin. (4) și art. 375 rap. la art. 396 alin. (10) C.pr.pen., privind judecarea în procedură simplificată, precum și soluțiile posibile ca urmare a acestei proceduri.
Inculpata a arătat că solicită ca judecata să aibă loc conform procedurii simplificate, prevăzută de art. 374 alin. (4) C.pr.pen. Ca urmare a admiterii cererii formulate de inculpată, cauza va fi soluționată pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.
Analizând actele și lucrările dosarului, probatoriul administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța reține următoarele:
În fapt, în cursul lunii ianuarie 2012, având calitatea de funcționar, efectuând activități remunerate în beneficiul persoanei vătămate P. F. ROMANIA I.F.N. S.A., fiind împuternicită să acționeze în calitate de intermediar al persoanei vătămate în procesul de încheiere a unor contracte de împrumut cu diverse persoane fizice și având atribuții de gestiune cu privire la sumele de bani primite de la clienți, și-a însușit pe nedrept, în repetate rânduri, suma totală de 5.791,61 lei, prejudiciul cauzat rămânând nerecuperat.
Pentru a reține această situație de fapt, instanța a avut în vedere că potrivit contractului de agenție nr. 1715-183 din data de 21.01.2010 (f. 18-23 d.u.p.) inculpata M. M. N., în calitate de agent, a efectuat activități în beneficiul societății P. F. ROMÂNIA I.F.N. S.A., având îndatorirea de a intermedia încheierea unor contracte de împrumut între societatea indicată și clienți, precum și de a preda sumele de bani împrumutate, respectiv de a primi ratele lunare din partea împrumutaților. Activitatea prestată în calitatea sa de agent independent era remunerată, astfel cum rezultă din anexa nr. 1 a contractului de agenție încheiat (f. 22 d.u.p.)
Din declarația inculpatei acordată reprezentantului persoanei vătămate la data de 21.02.2012 (f. 5-7 d.u.p.) coroborată cu declarația reprezentantului legal al societății (f. 8 d.u.p.) reiese că inculpata M. M. N., în cursul lunii ianuarie 2012, și-a însușit suma de 5.791,61 lei reprezentând încasări clienți în numerar aferente săptămânii nr. 8 din anul 2012, aparținând societății P. F. ROMÂNIA I.F.N. S.A., pe care a folosit-o în interes personal pentru achitarea unor datorii. Potrivit declarației în calitate de învinuit (f. 26 d.u.p.), aceasta a arătat că suma de 5.791,61 lei reprezintă valoarea totală a unor sume de bani însușite la diverse intervale de timp, a căror precizare exactă nu o poate realiza. Astfel cum rezultă din înscrisurile de la filele 16-17 d.u.p., urmarea acestei acțiuni a constat în încetarea colaborării dintre societate și inculpată în calitate de agent intermediar, începând cu data de 29.02.2012, motivul reținut fiind cel al fraudei. Declarațiile inculpatei, atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată corespund celor reținute din ansamblul materialului probator, aceasta recunoscând și regretând fapta reținută în sarcina sa.
În drept, instanța va analiza legea aplicabilă din perspectiva caracterului mai favorabil având în vedere succesiunea mai multor legi penale de la data săvârșirii fapte – ianuarie 2012 până la pronunțarea prezentei sentințe, respectiv a Codului penal din 1969 și a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, precum și dispozițiile art. 5 C.pen. potrivit cărora instanța are obligația de aplicare a legii penale mai favorabile. De asemenea, urmează a se avea în vedere și decizia Curții Constituționale nr. 265/2014, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 372 din 20 mai 2014, prin care s-a stabilit că dispozițiile art. 5 C.pen. sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile. În același sens, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin hotărârea nr. 5/2014 pronunțată de completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 470 din 26 iunie 2014, a stabilit că legea penală mai favorabilă trebuie aplicată global și nu pe instituții.
Pentru a determina legea mai favorabilă aplicabilă în cauză inculpatei M. M. N., instanța va analiza comparativ dispozițiile art. 2151 C.pen. 1969 și pe cele ale art. 295 alin. (1) C.pen. raportat la art. 308 C.pen., având în vedere drept criterii în baza cărora va realiza analiza legii aplicabile, pe care urmează să le aprecieze în concret, conținutul infracțiunii și pedeapsa (natura și limitele acesteia). De asemenea, instanța va analiza tratamentul penal sancționator mai favorabil al infracțiunii continuate, din perspectiva art. 42 C.pen. 1969 și art. 36 alin. (1) C.pen.
Aplicând criteriile enumerate în prezenta cauză, sub aspectul conținutului infracțiunii ce face obiectul judecății, instanța constată că faptele inculpatei, astfel cum au fost reținute în precedent, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare, potrivit ambelor legi penale, între care nu există diferențe de incriminare.
La nivelul limitelor de pedeapsă prevăzute, se remarcă diferențe ale legiuitorului astfel că potrivit art. 2151 alin. (1) C.pen. 1969 sancțiunea constă în pedeapsa închisorii de la 1 la 15 ani, în timp ce art. 295 alin. (1) C.pen. prevede sancțiunea închisorii de la 2 ani la 7 ani și interzicerea dreptului de a ocupa o funcție publică. Reținând că potrivit noii viziuni legislative infracțiunea de delapidare se regăsește în capitolul infracțiunilor de serviciu, spre deosebire de vechiul cod, în care, infracțiunea se regăsea în capitolul faptelor contra patrimoniului, potrivit art. 308 C.pen., în cazul inculpatei care exercita o activitate remunerată în serviciul unei persoane juridice, limitele speciale de pedeapsă se reduc cu o treime, astfel că în analiza comparativă concretă prezentei cauze, trebuie apreciate limitele în raport de acest art. 308 C.pen., adică pedeapsa închisorii de la 1 an și 4 luni la 4 ani și 8 luni.
Întrucât în etapa individualizării judiciare a pedepsei, pentru considerentele care vor fi detaliate la acel punct, instanța se va orienta în stabilirea pedepsei înspre minimul limitelor impuse de lege, dintr-un început se constată că legea penală veche este mai favorabilă, acest minim constând în pedeapsa închisorii de 1 an, spre deosebire de 1 an și 4 luni la care s-a ajuns potrivit noii reglementări.
Nu doar acest aspect, dar și posibilitatea reținerii circumstanței atentuante prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C.pen. 1969 conferă un caracter mai favorabil codului anterior având în vedere că eficiența prevederilor art. 76 alin. (1) lit. d) C.pen. 1969 conferă posibiliatea de stabilire a pedepsei sub acest minim special de 1 an, până la minimul general. În plus, art. 295 alin. (1) impune, cu titlu obligatoriu, stabilirea unei pedepse complementare expres identificată, interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică, aspect care nu se regăsește în dispozițiile codului penal din 1969.
Nu în ultimul rând, raportat la faptul că infracțiunea de delapidare a fost săvârșită în formă continuată, se reține sub acest aspect că legea veche prevedea un tratament penal sancționator mai grav față de actuala reglementare, maximul special putând fi sporit cu 5 ani, conform art. 42 C.pen. 1969, în timp ce art. 36 alin. (1) C.pen. prevede posibilitatea majorării maximului special cu 3 ani. Cu toate acestea, reiterând că individualizarea judiciară se va orienta înspre minimul limitelor legale prevăzute, pentru considerentele și criteriile deja analizate, instanța apreciază că diferența de spor posibil aplicabil de 3 ani în noua lege, respectiv 5 ani în vechea lege, nu poate atrage caracterul mai favorabil, în mod global, al legii penale din 2009.
Față de cele expuse, instanța constată că, raportat la circumstanțele concrete ale cauzei, legea penală mai favorabilă, în raport de situația de fapt particular analizată în conținutul prezentei sentințe penale, este Codul penal din 1969.
Astfel, fapta inculpatei M. M. N. care, în cursul lunii ianuarie 2012, având calitatea de funcționar, efectuând activități remunerate în beneficiul persoanei vătămate P. F. ROMANIA I.F.N. S.A., fiind împuternicită să acționeze în calitate de intermediar al persoanei vătămate în procesul de încheiere a unor contracte de împrumut cu diverse persoane fizice și având atribuții de gestiune cu privire la sumele de bani primite de la clienți, și-a însușit pe nedrept, în repetate rânduri, suma totală de 5.791,61 lei, prejudiciul cauzat rămânând nerecuperat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare, prev. și ped. de art. . 2151 alin. (1) C. pen. 1969 cu aplic. art. 41 alin. (2) C.pen. 1969.
În ceea ce privește subiectul activ al infracțiunii de delapidare, instanța reține că acesta este unul calificat, având în vedere că fapta poate fi săvârșită doar de un funcționar public sau de un funcționar, în accepțiunea art. 147 C.pen. 1969, care gestionează sau administrează bunurile unei persoane juridice publice sau private. În conformitate cu art. 147 alin. (2) C.pen. 1969, inculpata M. M. N., având calitatea de agent intermediar, așa cum reiese din contractul de agenție (f. 18-22), instanța reține că exercitând activități de intermediere contracte de împrumut cu clienți, în serviciul persoanei juridice private, P. F. ROMÂNIA I.F.N. S.A., fiind remunerată în urma activității desfășurate, inculpata deținea calitatea de funcționar la momentul comiterii faptei.
Sub aspectul laturii obiective, potrivit art. 2151 C.pen. 1969, elementul material al infracțiunii de delapidare constă în sustragerea unor bunuri din patrimoniul persoanei juridice, bunuri pe care făptuitorul le gestionează sau le administrează, urmată de însușirea, folosirea sau traficarea acestora. Instanța reține că inculpata, în urma colectării sumelor de bani din săptămâna nr. 8 a anului 2012, având atribuție de gestiune asupra banilor acordați cu titlu de împrumut, respectiv asupra ratelor lunare plătite de către clienții împrumutați de persoana vătămată, și-a însușit, în interes personal, suma totală de 5.791,61 lei. Obligația inculpatei, potrivit contractului de agenție încheiat, era de a returna societății sumele de bani colectate, într-un termen stabilit între părțile contractante, astfel că prin însușirea acestei sume de bani a cauzat un prejudiciu direct persoanei vătămate.
Urmarea imediată constă în diminuarea patrimoniului persoanei vătămate prin scoaterea definitivă a sumelor de bani din sfera patrimonială a acesteia, creându-i-se un prejudiciu în mod direct.
Legătura de cauzalitate dintre acțiunea de însușire a inculpatei și diminuarea patrimoniului persoanei vătămate rezultă din modalitatea concretă de comitere a faptei, respectiv prin nerestituirea în favoarea societății a sumelor de bani primite cu titlu de rate lunare din partea clienților împrumutați.
Sub aspectul laturii subiective, inculpata a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției directe, prevăzută de art. 19 alin.(1) pct. 1 lit.a) C.pen. 1969, întrucât aceasta a prevăzut rezultatul faptei sale și a urmărit producerea unei pagube în patrimoniul persoanei vătămate, prin sustragerea banilor colectați și folosirea acestora în interes propriu.
Infracțiunea a fost săvârșită în formă continuată, fiind incidente dispozițiile art. 41 alin. (2) C.pen. 1969. Astfel, prin reținerea încasărilor ratelor clienților, la diferite intervale de timp, în cursul lunii ianuarie 2012, dar în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpata și-a însușit un total de 5.791,61 lei din patrimoniul persoanei vătămate P. F. ROMÂNIA I.F.N. S.A., acțiunile prezentând, fiecare în individualitatea sa, conținutul infracțiunii de delapidare.
Prin urmare, având în vedere că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 396 al. (2) C.proc.pen., în sensul că fapta dedusă judecății există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpata M. M. N., cu forma de vinovăție prevăzută de lege, urmează a fi declanșată răspunderea penală a acesteia pentru infracțiunea în cauză, instanța urmând să pronunțe o soluție de condamnare.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei, instanța a analizat criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 C.pen. 1969, respectiv dispozițiile părții generale a Codului penal din 1969, limitele de pedeapsă fixate în conținutul art. 2151 C.pen. 1969 – de la 1 la 15 ani închisoare, gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite, modul și împrejurările concrete de comitere a faptei, precum și persoana inculpatei.
Totodată, instanța va da eficiență art. 396 alin. (10) C.pr.pen., inculpata recunoscând săvârșirea faptei și solicitând judecarea acesteia potrivit procedurii simplificate, astfel că reducând cu o treime limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 2151 C.pen. 1969 (de la 1 la 15 ani), urmează a fi stabilită o pedeapsă cu închisoarea cuprinsă între 8 luni și 10 ani. Mai mult, având în vedere lipsa antecedentelor penale și atitudinea de colaborare cu organele de urmărire penală, în favoarea inculpatei a fost reținută circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) instanța urmând să dea eficiență prevederilor art. 76 alin. (1) lit. d) C.pen. 1969 prin condamnarea inculpatei la o pedeapsă sub minimul special.
Din punct de vedere al gradului de pericol social concret al faptei săvârșite, instanța îl apreciază ca fiind unul mediu raportat la valoarea prejudiciului produs și reținând împrejurarea că situația financiară a inculpatei la data faptei se prezenta ca fiind una precară, figurând cu sume de bani datorate unei rude. De asemenea, se va avea în vedere, pentru o justă individualizare judiciară, persoana inculpatei care este în vârstă de 35 ani, căsătorită, are studii medii și, în prezent, este angajată în cadrul ., în calitate de agent de publicitate. Până la momentul săvârșirii prezentei fapte, inculpata a avut o conduită corespunzătoare în societate, nefiind cercetată sau condamnată pentru alte fapte prevăzute de legea penală, aspect dovedit prin fișa de cazier judiciar potrivit căreia inculpata nu figurează ca având antecedente penale.
În consecință, în temeiul art. 2151 alin. (1) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 396 alin. (10) C.proc. pen, și a art. 74 alin. (1) lit. a) C.pen. raportat la art. 76 alin. (1) lit. d) C.pen. 1969 cu reținerea art. 5 C.pen. 2009 va condamna pe inculpata M. M. N. la o pedeapsă de 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare, în formă continuată, pedeapsă pe care o apreciază ca fiind proporțională cu gravitatea faptei deduse judecății și suficientă pentru a se atinge scopul tripartit stabilit de legiuitor prin art. 52 C.pen. 1969, respectiv preventiv, educativ și coercitiv.
Instanța, determinând anterior legea veche drept lege penală mai favoribilă aplicabilă, va analiza aplicarea pedepselor complementare și accesorii conform Codului penal din 1969, în temeiul art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012.
Natura și gravitatea faptelor inculpatei conduc la concluzia incompatibilității morale cu calitatea de ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice fiind, totodată, nedemnă pentru a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat. Prin urmare, instanța va da eficiență art. 71 C.pen. 1969 rap. la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, și va interzice inculpatei, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.pen. 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța apreciază că scopul pedepsei poate fi atins și fără privarea de libertate, întrucât simpla condamnare a inculpatei implică pentru aceasta o constrângere și poate conduce prin ea însăși la reeducarea ei. Pe de altă parte, instanța apreciază că lipsa altor condamnări anterioare impune această soluție pentru o primă condamnare la pedeapsa închisorii, mediul carceral putând avea o influență mai degrabă negativă asupra situației viitoare a inculpatei și a familiei sale.
Pe cale de consecință, instanța urmează să suspende condiționat executarea pedepsei de 5 luni închisoare, conform art. 81 C.pen. 1969, pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 5 luni, calculat potrivit art. 82 alin. (1) C.pen. 1969.
Totodată, instanța îi va atrage atenția inculpatei M. M. N. asupra dispozițiilor art. 83 C.pen. 1969, privind revocarea beneficiului suspendării condiționate în ipoteza săvârșirii unei noi infracțiuni în interiorul termenului de încercare.
Având în vedere faptul că instanța urmează să dispună suspendarea condiționată a executării pedepsei principale, în temeiul art. 71 alin. (5) C.pen. 1969 va suspenda și executarea pedepsei accesorii aplicate.
Sub aspectul laturei civile instanța constată că persoana vătămată P. F. ROMÂNIA I.F.N. S.A., prin declarația dată în calitate de persoană vătămată la data de 05.09.2012 (f. 8 d.u.p.), a susținut că se constituie parte civilă, dar că va preciza cuantumul prejudiciului pe parcursul fazei de judecată a procesului penal.
Nici în faza de urmărire penală, nici ulterior până la începerea cercetării judecătorești, persoana vătămată P. F. ROMÂNIA I.F.N. S.A. nu a precizat întinderea pretențiilor pentru care solicită analiza acțiunii civile în procesul penal, astfel că nerespectate fiind dispozițiile art. 20 alin. (2) C.pr.pen. potrivit cărora constituirea ca parte civilă se face cu indicarea naturii și a întinderii pretențiilor, a motivelor și a probelor pe care acestea se întemeiază, instanța va constata intervenită sancțiunea prevăzută la art. 20 alin. (4) C.pr.pen. constând în imposibilitatea constituirii de parte civilă în procesul penal, fiind însă admisibilă acțiunea la instanța civilă. În consecință, o constituire de parte civilă conformă dispozițiilor legale nu se constată a fi realizată în cauză.
În temeiul art. 272 rap. la art. 274 alin.(1) C.pr.pen., instanța obligă inculpata M. M. N. la plata către stat a sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 274 alin.(1) teza finală rap. la art. 272 alin.(2) C.pr.pen., onorariul avocatului din oficiu B. D. F. (delegație f. 6 d.c.j.), în cuantum de 200 lei va fi avansat din fondurile Ministerului de Justiție și va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Constată că potrivit criteriului aprecierii globale conform deciziei nr. 265/6 mai 2014 pronunțată de Curtea Constituțională a României, legea penală mai favorabilă aplicabilă în prezenta cauză este Codul Penal din 1969, sens în care menține încadrarea juridică stabilită prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N., prin care a fost trimisă în judecată inculpata M. M. N..
În baza art. 2151 alin. (1) C. pen. 1969 raportat la art. 74 alin. (1) lit. a) C.pen. raportat la art. 76 alin. (1) lit. d) C.pen. 1969 cu aplicarea cu aplicarea art. 396 alin. (10) C.proc. pen și cu reținerea art. 5 C.pen. 2009 condamnă pe inculpata M. M. N., fiica lui N. și M., născută la data de 31.05.1979 în mun. Cluj-N., jud. Cluj, având domiciliul în mun. Cluj-N., ., ., având CNP_, cetățenie română, studii medii, fără antecedente penale, căsătorită, angajată în cadrul .- în calitate de agent de publicitate la o pedeapsă de 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare în formă continuată.
În baza art. 71 C.pen. 1969 rap. la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, interzice inculpatei, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II - a și lit. b) C.pen. 1969, respectiv dreptul de a fi ales autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, pe durata executării pedepsei.
În baza art. 81 alin. (1) și art. 82 alin. (1) C. pen. 1969 suspendă condiționat executarea pedepsei de 5 luni închisoare, pe durata termenului de încercare de 2 ani 5 luni socotit de la data rămânerii definitive a suspendării condiționate.
Atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor articolului 83 C.pen. 1969 privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 71 alin. (5) C.pen. 1969 suspendă executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II - a și lit. b) C.pen. 1969 pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate.
Ia act că persoana vătămată P. F. ROMÂNIA I.F.N. S.A. nu s-a constituit parte civilă, potrivit dispozițiilor legale impuse de art. 20 alin. (2) C.pr.pen.
În baza art. 272 rap. la art. 274 alin.(1) C.pr.pen., instanța obligă inculpata M. M. N. la plata către stat a sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 274 alin.(1) teza finală rap. la art. 272 alin.(2) C.pr.pen., onorariul avocatului din oficiu B. D. F., în cuantum de 200 lei va fi avansat din fondurile Ministerului de Justiție și va rămâne în sarcina statului.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicarea copiei minutei sentinței penale.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.02.2015.
JUDECǍTOR,GREFIER,
O. CHIRILĂEMIL M.
red. OC/HCM/5 ex.
| ← Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Sentința nr.... | Furt calificat. Art.229 NCP. Sentința nr. 230/2015.... → |
|---|
