Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Încheierea nr. 111/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 111/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 30-01-2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 3185
ÎNCHEIERE PENALĂ NR. 111/2015
Ședința publică din data de 30 ianuarie 2015
Completul constituit din:
Judecător de cameră preliminară: M. G. M.
Grefier: R. E. P.
Ministerul Public reprezentat prin d-na A. L., procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N.
Pe rol se află judecarea cauzei penale având ca obiect plângerea formulată de către contestatoarea D. S. D. împotriva rezoluției Procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N. din data de 18.05.2012 dată în dosarul nr. 3283/P/2011, precum și împotriva ordonanței prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N..
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța constată că dezbaterile asupra fondului cauzei și cuvântul părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 22 ianuarie 2015, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de o perioadă mai îndelungată în vederea deliberării a amânat pronunțarea pentru data de 30 ianuarie 2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA :
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N. la data de 16.01.2014, contestatoarea D. S. D. a atacat Ordonanța nr.3283/P/2011 din 18.05.2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N. prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul C. M. R. pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz de încredere prevăzută de art.213 din Codul penal din 1968, înșelăciune prevăzută de art.215, alin.1, 2 și 3 din Codul penal din 1968, fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art.290 din Codul penal din 1968, uz de fals prevăzută de art.291, teza a II-a din Codul penal din 1968, fals în declarații prevăzută de art.292 din Codul penal din 1968 și participație improprie la fals intelectual prevăzută de art.31 raportat la art.289 din Codul penal din 1968, cu aplicarea art.33, lit.a din Codul penal din 1968.
În plângerea sa, contestatoarea a susținut în esență că intimatul, adică fostul soț al contestatoarei, a deposedat-o în mod nelegal de un autoturism proprietate personală, ajungând coproprietar în mod fraudulos prin acte și declarații false, că nu s-au depus în cauză minime diligențe pentru dovedirea falsului, că soluția procurorului nu reflectă situația de fapt reală, că faptelor li s-a dat o interpretare complet eronată, că termenul de prescripție a răspunderii penale începe să curgă de la data săvârșirii infracțiunii, adică de la data folosirii înscrisului, că toate infracțiunile săvârșite ulterior falsului reprezintă scopul final, respectiv obținerea unui câștig din înstrăinările succesive ale autovehiculului, că pentru prejudiciul cauzat contestatoarei este răspunzătoare și . factura de achiziționare a automobilului poartă nu doar semnătura angajatului, ci și ștampila societății, că i s-a emis o factură proforma în vederea contractării unui credit bancar exclusiv pe numele contestatoarei, dar după acordarea creditului făptuitorul s-a oferit să o ajute să ridice autovehiculul, ocazie cu care acestuia i s-a eliberat o factură în care a fost inserat în mod ilicit și numele lui, moment din care făptuitorul s-a considerat coproprietar, că procurorul nu a stabilit nici cine este titularul semnăturii de pe factură, încălcând principiul aflării adevărului, că susținerile procurorului conform cărora nu ar fi existat manopere frauduloase exercitate de făptuitor sunt eronate, că nu trebuie să existe identitate între persoana indusă în eroare și cea prejudiciată, că subiectul pasiv principal al infracțiunii de înșelăciune este contestatoarea ântrucât ea este cea prejudiciată și că prejudiciul pe care l-a suferit constă în înstrăinarea autoturisnului fără consimțământul ei, prin mijloace ilicite. A mai susținut că în ce privește tardivitatea plângerii, reținută de procuror sub aspectul infracțiunii de abuz de încredere, organele de cercetare penală aveau obligația de a observa existența acestei infracțiuni după prima plângere, că plângerea cuprinde o dublă manifestare de voință a persoanei vătămate: atât o încunoștiințare a organelor de urmărire penală despre săvârșirea unei infracțiuni cât și o expresie a voinței persoanei vătămate ca pentru acea infracțiune să fie declanșată urmărirea penală și să fie pusă în mișcare acțiunea penală. A susținut că intimatul a comis infracțiunea de abuz de încredere prin însușirea bunului mobil întrucât făptuitorul era doar un detentor precar și prin refuzul abuziv de a-l restitui și înstrăinarea acestuia. A susținut de asemenea că a fost întârziată nejustificat comunicarea soluției procurorului, că nici unul dintre procurori nu s-a pronunțat punctual cu privire la argumentele concrete aduse în cauză, fiindu-i astfel încălcat dreptul la un proces echitabil și că prim procurorul nu a analizat cu atenție considerentele invocate.
Instanța a solicitat din oficiu și a fost atașat dosarul penal nr.3283/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N. și Ordonanța nr.1893/II/2/2013 din 27.11.2013 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N..
În dosarul penal nr.3283/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N., finalizând cercetările efectuate, procurorul a dispus prin rezoluția din data de 18.05.2012, neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul C. M. R. pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz de încredere prevăzută de art.213 din Codul penal din 1968, înșelăciune prevăzută de art.215, alin.1, 2 și 3 din Codul penal din 1968, fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art.290 din Codul penal din 1968, uz de fals prevăzută de art.291, teza a II-a din Codul penal din 1968, fals în declarații prevăzută de art.292 din Codul penal din 1968 și participație improprie la fals intelectual prevăzută de art.31 raportat la art.289 din Codul penal din 1968, cu aplicarea art.33, lit.a din Codul penal din 1968.
Sub aspectul infracțiunilor de fals material în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art.290 din Codul penal din 1968, uz de fals prevăzută de art.291, teza a II-a din Codul penal din 1968, fals în declarații prevăzută de art.292 din Codul penal din 1968 și participație improprie la fals intelectual prevăzută de art.31 raportat la art.289 din Codul penal din 1968, procurorul a reținut împlinirea termenului de prescripție a răspunderii penale în temeiul art.122, alin.1, lit.d din Codul penal din 1968, sub aspectul infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art.215, alin.1, 2 și 3 din Codul penal din 1968, procurorul a reținut că probele administrate nu relevă folosirea unor manopere frauduloase exercitate de intimat prin care să o fi indus în eroare pe persoana vătămată și că oricum chiar dacă ar fi falsificat sau determinat falsificarea unor înscrisuri nu a produs o pagubă în patrimoniul persoanei vătămate care s-a desesizat voluntar de autoturism, fără să fi fost indusă în eroare, închiriindu-l intimatului imediat după achiziție, iar sub aspectul infracțiunii de abuz de încredere prevăzută de art.213 din Codul penal din 1968, procurorul a reținut tardivitatea plângerii contestatoarei.
Împotriva acestei rezoluții, contestatoarea a formulat plângere la prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N. care a fost respinsă prin Ordonanța nr.1893/II/2/2013 din 27.11.2013.
Împotriva Rezoluției Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N. dată la data de 18.05.2012 în dosarul penal nr.3283/P/2011, contestatoarea a formulat în termenul legal, plângere la Judecătoria Cluj-N. care a fost înregistrată sub nr.de mai sus.
În dosarul instanței, au mai fost depuse în probațiune, înscrisuri.
Analizând dosarul cauzei și probele administrate în cauză de către P. de pe lângă Judecătoria Cluj-N., instanța apreciază că în cauză s-au efectuat toate actele de cercetare penală necesare pentru soluționarea plângerii penale formulate împotriva intimatului.
Instanța reține în fapt că dincolo de argumentele care au stat la baza soluției procurorului și motivele invocate de contestatoare, certificatul de incinerare emis la data de 31.08.2014 de autoritățile spaniole din Insulele Canare, Tenerife atestă decesul intimatului C. M. R. (f 66).
Potrivit art.16, alin.1, lit.f din Codul de procedură penală, acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare, iar când a fost pusă în mișcare nu mai poate fi exercitată dacă a intervenit decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică.
Prin urmare, raportat la decesul intimatului, nici una dintre soluțiile de admitere a plângerii enumerate în art.341, alin. 6 și alin.7 din Codul de procedură penală nu mai este posibilă sub aspect juridic.
În consecință, în temeiul articolului 341, aliniatul 6, litera a din Codul de procedură penală, instanța va respinge ca nefondată plângerea formulată de către contestatoarea D. S. D. și va menține Ordonanța nr.3283/P/2011 din 18.05.2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N. prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul C. M. R., în prezent decedat, pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz de încredere prevăzută de art.213 din Codul penal din 1968, înșelăciune prevăzută de art.215, alin.1, 2 și 3 din Codul penal din 1968, fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art.290 din Codul penal din 1968, uz de fals prevăzută de art.291, teza a II-a din Codul penal din 1968, fals în declarații prevăzută de art.292 din Codul penal din 1968 și participație improprie la fals intelectual prevăzută de art.31 raportat la art.289 din Codul penal din 1968, cu aplicarea art.33, lit.a din Codul penal din 1968 și Ordonanța nr.1893/II/2/2013 din 27.11.2013 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N. prin care s-a respins plângerea formulată de către contestatoare împotriva soluției procurorului.
În temeiul articolului 275, aliniatul 5 raportat la aliniatul 2 din Codul de procedură penală, instanța va obliga contestatoarea să plătească suma de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
H O T A R A S T E:
În temeiul articolului 341, aliniatul 6, litera a din Codul de procedură penală, respinge ca nefondată plângerea formulată de către contestatoarea D. S. D., cu domiciliul procesual ales în Cluj-N., ..8, ..
Menține Ordonanța nr.3283/P/2011 din 18.05.2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N. prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul C. M. R., fiul lui M. și E., născut la data de 15.04.1960, în localitatea Bistrița, jud.Bistrița-Năsăud, CNP_, în prezent decedat, pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz de încredere prevăzută de art.213 din Codul penal din 1968, înșelăciune prevăzută de art.215, alin.1, 2 și 3 din Codul penal din 1968, fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art.290 din Codul penal din 1968, uz de fals prevăzută de art.291, teza a II-a din Codul penal din 1968, fals în declarații prevăzută de art.292 din Codul penal din 1968 și participație improprie la fals intelectual prevăzută de art.31 raportat la art.289 din Codul penal din 1968, cu aplicarea art.33, lit.a din Codul penal din 1968.
Menține și Ordonanța nr.1893/II/2/2013 din 27.11.2013 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N. prin care s-a respins plângerea formulată de către contestatoare împotriva soluției procurorului.
În temeiul articolului 275, aliniatul 5 raportat la aliniatul 2 din Codul de procedură penală, obligă contestatoarea să plătească suma de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30 ianuarie 2015.
JUDECĂTOR GREFIER
M. M. G. P. R. E.
Red./Dact 27.04.2015
M.M.G.
| ← Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Sentința nr. 338/2015.... | Vătămare corporală din culpă. Art.196 NCP. Sentința nr.... → |
|---|
