Vătămare corporală din culpă. Art.196 NCP. Sentința nr. 275/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 275/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 27-02-2015
R.
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 3185
SENTINȚA PENALĂ NR. 275/2015
Ședința publică din data de 27 februarie 2015
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR – A. D. M.
Grefier – B. L.
Ministerul Public reprezentat prin A. L. procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N.
Pe rol fiind judecarea cauzei penale privind pe inculpatul D. I. M., trimis în judecată prin rechizitoriu nr. 5459/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj N., având ca obiect pentru săvârșirea infracțiunii de „vǎtǎmare corporalǎ din culpǎ”, faptǎ prevǎzutǎ de art. 196 alin.(2) și (3) N.C.pen.
Dezbaterile pe fond, au avut loc în ședința publică din data de 23 februarie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a fi formulate concluzii scrise de către părțile interesate, a amânat pronunțarea hotărârii, pentru această dată.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei penale de față, reține următoarele:
Prin rechizitoriul din data de 03.06.2014 din dosarul nr. 5459/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N., înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 05.06.2014 sub număr de dosar_, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului D. I. M., cercetat în stare de libertate, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. și ped. de art. 196 alin. (2) și (3) C.pen. 1009.
Potrivit rechizitoriului, în fapt, s-a reținut în esență că în data de 04.06.2013, în jurul orei 17:20, în timp ce conducea autoutilitara marca Ford cu numărul de înmatriculare_, pe . Cluj N., ajungând în dreptul imobilului cu numărul 35, inculpatul nu s-a asigurat la efectuarea manevrei de mers înapoi, acroșând bicicleta condusă corespunzător pe pista special amenajată de către persoana vătămată K. S. C., încălcând astfel și regulile de circulație prevăzute de O.U.G. nr. 195/2002, leziunile corporale suferite de persoana vătămată necesitând pentru vindecare un număr de 120-130 zile de îngrijiri medicale.
Starea de fapt astfel cum a fost prezentată a fost stabilită pe baza următoarelor mijloace de probă: proces-verbal de sesizare din oficiu (fila 7), proces verbal de cercetare la fața locului nr._/19.06.2013 (fila 9), rezultat alcooltest (filele 11, 12), completare proces verbal de cercetare la fața locului cu planșa foto (fila 15-20), plângere persoană vătămată (filele 27-29), buletin de analize nedicale nr. 6575 (fila 32), fișă de examinare nr. 6742 (fila 33), rezultat analiză, Clinica Phoenix (fila 34), scrisoare medicală (fila 36), certificat medico-legal (filele 37-38), raport medico-legal (filele 39-41), bilet de externare (fila 48), scrisoare medicală (fila 49; 50), chitanță (filele 51-53), declarație persoană vătămată (filele 72-74), declarație martor N. G. D. (filele 78-79), declarații inculpat (fila 81; filele 84-85, fila 86), adresă . (fila 88), poliță asigurare (fila 90).
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța reține că astfel cum reiese din actul de sesizare al instanței, în faza de urmărire penală, persoana vătămată s-a constituit parte civilă solicitând obligarea inculpatului și a părții responsabile civilmente, asigurătorul . Reasigurare, la plata sumei de_ euro cu titlu de daune morale și respectiv suma de 3.530, 26 lei cu titlu de daune materiale.
Prin încheierea din camera de consiliu, din data de 28.05.2014, definitivă la aceeași dată, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.
La primul termen de judecată, cu procedura legal îndeplinită, ulterior citirii în extras de către grefierul de ședință în baza art. 374 C. proc. pen. a actului prin care s-a dispus începerea judecății, instanța l-a întrebat pe inculpat dacă solicită ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, aducându-i la cunoștință dispozițiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen. iar, în urma răspunsului afirmativ al acestuia, în baza art. 375, a procedat la ascultarea inculpatului (fila 102).
Având în vedere că, prin declarația sa, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei cu forma de vinovăție reținută prin actul de sesizare al instanței, fiind de acord ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, instanța a admis cererea de judecare în procedura simplificată a recunoașterii învinuirii.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, la termenul din data de 24.11.2014 a fost introdusă în cauză ., în calitate de parte responsabilă civilmente. În același timp, S. C. Județean de Urgențe Cluj s-a constituit parte civilă, solicitând obligarea inculpatului și a părților responsabile civilmente la plata sumei de 1.548, 35 lei.
Prin precizările de acțiune din data de 26.05.2014 (fila 6), respectiv din data de 24.11.2014 (fila 70), partea civilă a precizat cuantumul daunelor materiale solicitate, arătând că față de cele deja pretinse, solicită obligarea inculpatului și a părților responsabile civilmente și la plata sumelor de 4463 lei + 900 lei, depunând înscrisuri justificative (filele 8-9; fila 72).
La dosar au mai fost depuse: CIM încheiat între . și inculpat (filele 14-19), bilet de internare cu anexe (filele 41-44), decont cheltuieli din partea Spitalului C. Județean (fila 83), certificat de căsătorie al inculpatului (fila 100). De asemenea, la termenul din data de 19.01.2015 instanța a audiat martorul I. I. (fila 118).
Analizând ansamblul probelor administrate atât în fața de urmărire penală cât și în faza cercetării judecătorești, instanța constată următoarele:
În fapt, astfel cum rezultă din procesul-verbal de sesizare din oficiu (fila 7), la data de 4 iunie 2013 organele de poliție au fost sesizate cu privire la săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, respectiv că în municipiul Cluj-N., pe . loc un accident rutier soldat cu rănirea unei persoane.
Astfel cum reiese din procesul verbal de cercetare la fața locului (fila 9), coroborat cu declarația martorului N. G. D. (filele 78-79), în data de 04.06.2013, în jurul orei 16-17, inculpatul, în calitate de angajat al ., pe postul de șofer distribuitor (CIM, filele 14-19), a livrat marfă magazinului „Top Drinks”, situat pe . sens, D. I. M. a parcat autoutilitara, marca Ford, de culoare albă cu numere de înmatriculare_ (an fabricație 2004, . WFOVXX BDFV4K71550, ITP valabil până la data de 26.02.2014, RCA valabil, proprietar – .), chiar în fața unui gang de intrare situat la nr. 35 de pe același bulevard. Odată marfa livrată, inculpatul a dorit să plece din respectiva locație.
În timpul efectuării manevrei de mers înapoi, persoana vătămată, K. S. C., în vârstă de 43 de ani a fost lovită. Prin declarațiile sale (filele 84-85), inculpatul a arătat că deși s-a asigurat (s-a uitat în oglinzile retrovizoare), nu a văzut persoana vătămată care circula pe pista de biciclete special amenajată. Acesta s-a oprit întrucât „am auzit în partea stângă spate o bubuitură, ca și cum aș fi dat într-un obstacol”.
Astfel cum reiese din declarația martorului menționat mai sus „doamna a picat (de pe bicicletă) prin dezechilibrare la un contact ușor cu autoturismul”. În acest sens, prin declarația sa (filele 72-74), persoana vătămată a arătat că practic a fost împinsă cu roata din spate a „dubiței”, șoferul acesteia, deși se deplasa cu viteză redusă, neoprind. În momentul contactului cu autoutilitara persoana vătămată a căzut înspre stânga și deși la început a crezut că este o lovitură superficială, „în momentul în care am vrut să calc pe piciorul stâng am simțit o durere insuportabilă, genunchiul nemaiputând să îmi susțină greutatea”.
Instanța mai constată că un indiciu în sensul că accidentul rutier prezentat s-a produs în această modalitate este reprezentat de avariile pe care bicicleta marca Tour de Suisse, gri-violet, proprietatea persoanei vătămate, le prezintă. Astfel cum reiese din procesul verbal de cercetare la fața locului (fila 15) bicicleta în cauză prezenta avarie la roata din spate, care era „îndoită – ondulată”.
În continuare, în baza declarațiilor persoanei vătămate și ale inculpatului, instanța reține că ajutată de D. I. M., K. S. s-a așezat pe banca aflată în apropiere, după care și-a sunat fiica. După ce aceasta din urmă a sosit și a luat bicicleta, transportată de inculpat, persoana vătămată s-a deplasat la Clinica de Urgențe unde a fost diagnosticată cu ruptură la genunchiul stâng, astfel cum reiese din buletinul de analiză-medicală nr. 6575 (fila 32), recomandându-i-se totodată desfășurarea de investigații suplimentare.
În acest sens, persoana vătămată s-a deplasat la Clinica de Ortopedie Phoenix. După cum reiese din rezultatul consultațiilor efectuate leziunile suferite au fost mai grave, astfel: ruptură completă vertical-oblică, corn posterior menisc extern; ruptură completă L.; fractură cu înfundarea platoului tibial, extern, posterior, ruptură capsulă articulară (fila 34), fiindu-i recomandată o intervenție chirurgicală, însă doar ulterior dezinflamării genunchiului. Astfel cum reiese din scrisoarea medicală nr. 105 (fila 36), la momentul respectiv, medicul A. T. i-a recomandat efectuarea de fizioterapie.
În continuare, instanța reține că în perioada 03.09.2013 – 06.09.2013, K. S. a fost internată în vederea realizării intervenției chirurgicale, la externare recomandându-i-se: repaus relativ încă 7 zile, mers cu cârje încă 3 săptămâni, tratament cu Tador și Tromboas, kinetoterapie, revenire la control după 6 săptămâni (bilet externare, fila 48).
Astfel cum rezultă din anexa la biletul de internare și bonurile fiscale (fila 72, dos. u.p. respectiv filele 41-44, dos. inst.), persoana vătămată a continuat să facă kinetoterapie întrucât aceasta a fost recomandarea medicului, în urma controlului din data de 23.10.2013, medicul A. T. constatând o evoluție favorabilă, dar și faptul că genunchiul este ușor tumefiat, recomandând continuarea recuperarea și un nou control după 3 luni. La data de 11.12.2013 același medic a constatat o evoluție favorabilă a genunchiului, stabilind un nou control la 6 luni de la operație. Conform declarațiilor persoanei vătămate, aceasta a început să facă kinetoterapie la un interval de 2 săptămâni de la operație, tratament pe care îl urmează și în prezent și, în continuare o perioadă de 6 luni „și în plus cât va fi nevoie până la vindecarea completă”.
În ceea ce privește zilele de îngrijiri medicale de care persoana vătămată a avut nevoie, instanța constată că deși în primă fază, prin certificatul medical-legal eliberat (filele 37-38 dosarul de urmărire penală) s-a stabilit că acesta este cuprins între 80 și 90 de zile, ulterior prin raportul de expertiză medico-legală nr. 1736/II/b/18 din 11.04.2014 (filele 39-41 dosarul de urmărire penală), s-a constatat că numărul acestora este mai mare, fiind cuprins între 120 și 130 zile. În acest sens, medicul legist a constatat că în urma examenului obiectiv din data de 07.03.2014, persoana vătămată prezintă, la nivelul genunchiului stâng, o cicatrice verticală, de culoare roz-sidefie, cu dimensiuni de 60,5 cm și alte 3 cicatrice cu același aspect dar de dimensiuni mai mici, de 0,5/ 2 cm, 0,8/0,2 cm, 2/0,3 cm, concluzionând că leziunile traumatice prezentate au putut proveni în urma accidentului din data de 04.06.2013. Așadar, având în vedere că doar raportul de expertiză a luat în calcul inclusiv perioada de recuperare post-operatorie, instanța constată că numărul zilelor de îngrijiri medicale este de 120-130.
În sfârșit, instanța constată că astfel cum reiese din procesul verbal de cercetare la fața locului și din rezultatul alcooltestului (filele 11; 12) nici inculpatul și nici persoana vătămată nu se aflau sub influența băuturilor alcoolice.
Starea de fapt astfel cum a fost prezentată a fost stabilită pe baza următoarelor mijloace de probă: proces-verbal de sesizare din oficiu (fila 7), proces verbal de cercetare la fața locului nr._/19.06.2013 (fila 9), rezultat alcooltest (filele 11, 12), completare proces verbal de cercetare la fața locului cu planșa foto (fila 15-20), plângere persoană vătămată (filele 27-29), buletin de analize medicale nr. 6575 (fila 32), fișă de examinare nr. 6742 (fila 33), rezultat analiză, Clinica Phoenix (fila 34), scrisoare medicală (fila 36), certificat medico-legal (filele 37-38), raport medico-legal (filele 39-41), bilet de externare (fila 48), scrisoare medicală (fila 49; 50), chitanță (filele 51-53), declarație persoană vătămată (filele 72-74), declarație martor N. G. D. (filele 78-79), declarații inculpat (fila 81; filele 84-85, fila 86), adresă . (fila 88), poliță asigurare (fila 90), CIM (filele 14-19), încheiat între . și inculpat, bilet de internare cu anexe (filele 41-44), decont cheltuieli din partea Spitalului C. Județean (fila 83), certificat de căsătorie al inculpatului (fila 100), declarație martor I. I. (fila 118).
Cu privire la aplicarea legii penale în timp
În temeiul art. 5 Cod penal, atunci când de la data săvârșirii infracțiunilor au intervenit 2 sau mai multe legi penale, se va aplica cea mai favorabilă dintre acestea.
Constatând că, între data săvârșirii infracțiunii deduse judecății (04.06.2013), când în vigoare era Codul penal 1969 și data pronunțării prezentei hotărâri, a intrat în vigoare noul Cod penal, la 01.02.2014, instanța va face o comparație între cele două legi penale, urmând să o aplice pe cea mai favorabilă inculpatului.
Având în vedere prevederile deciziei Curții Constituționale nr.265 din 6 mai 2014, publicată în M.Of. nr. 372 din 20 mai 2014 (data la care a intrat în vigoare), în baza căreia legea penală mai favorabilă se aplică în mod global, iar nu pe instituții autonome, neputându-se combina dispoziții din legi succesive, instanța constată că identificarea legii penale mai favorabile nu se poate realiza decât ulterior aplicării tuturor instituțiilor de drept material incidente într-o cauză, cu privire la un anumit inculpat.
Luând în considerare că faptele săvârșite de inculpat se regăsesc, sub aspectul tipicității, în ambele reglementări, instanța va constata că există o continuitate a incriminării.
Pentru a putea proceda la compararea reglementărilor în discuție, instanța constată că faptele inculpatului constituie infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin. (2) și (4) Cod penal 1969, respectiv de art. 196 alin. (2) și (3) Cod penal.
Având în vedere că limitele de pedeapsă prevăzute de Codul penal din 1969 pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă sunt aceleași, dar mai ales că Noul Cod penal prevede pedeapsa amenzii penale alternativ cu pedeapsa închisorii, dar și posibilitatea renunțării la/amânării aplicării pedepsei, apreciem că legea penală mai favorabilă este Noul Cod penal.
Cu privire la încadrarea juridică a faptei
Instanța reține că fapta inculpatului D. I. M., care în data de 04.06.2013, în jurul orelor 16-17, în timp ce executa manevra de mers înapoi, la volanul autoutilitarei marca Ford, de culoare albă, cu număr de înmatriculare_, a lovit-o persoana vătămată K. S. C. cu partea din spate a autoturismului, aceasta având nevoie de 120-130 zile de îngrijiri medicale în vederea recuperării, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, faptă prevăzută de art. 196 alin. (2) și (3).
Instanța constată că prin fapta sa de a nu acorda prioritate persoanei vătămate care circula în mod regulamentar pe pista de biciclete, inculpatul a încălcat și dispozițiile art. 35 alin. (1) OUG 195/2002, conform cărora participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor și să nu aducă prejudicii proprietații publice ori private.
În ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii, instanța constată că acțiunea inculpatului constând în conducerea autoutilitarei, respectiv în executarea manevrei de mers înapoi și producerea unui eveniment rutier soldat cu lezarea corporală a persoanei vătămate realizează elementul material al infracțiunii de vătămare corporală, urmarea imediată constând în lovirea și vătămarea persoanei vătămate, K. S..
Având în vedere (1) că fapta de vătămare a fost săvârșită în timp ce inculpatul se afla la volanul autoturismului, ca urmare a nerespectării regulilor de circulație, precum și (2) faptul că numărul zilelor de îngrijire medicale necesare în vederea recuperării a fost mai mare de 90 de zile (de 120-130), instanța constată că sunt îndeplinite condițiile de tipicitate ale infracțiunii.
Raportul de cauzalitate dintre acțiune și rezultat reiese din modalitatea de comitere a faptei dar și din raportul de expertiză întocmit în cauză, prin care s-a constatat că leziunile prezentate persoana vătămată au putut fi cauzate prin accidentul rutier analizat.
În ceea ce privește latura subiectivă a infracțiunii, instanța constată că fapta a fost săvârșită cu forma de vinovăție a culpei cu prevedere, astfel cum aceasta este prevăzută la art. 16 alin. (3) lit. a) Cod penal. Astfel instanța apreciază că inculpatului îi aparține în totalitate culpa în producerea evenimentului rutier, deoarece aceasta nu s-a asigurat suficient înainte de efectuarea manevrei de mers înapoi (conform declarațiilor sale s-a asigurat doar în oglinzile retrovizoare), în condițiile în care traseul pe care urma să îl parcurgă era unul pietonal și traversat de o pistă pentru biciclete. Toate aceste aspecte ar fi impus inculpatului asigurarea atât în partea stângă, cât și în partea dreaptă a autovehiculului (nu numai în spate), dar și cu privire la eventuala rulare a unor biciclete pe pistă – care ar fi avut prioritate.
Pentru a stabili în concret pedeapsa, instanța va avea în vedere că această sancțiune penală reprezintă o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, iar scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni; instanța va ține cont și de faptul că prin executarea acesteia se urmărește formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială, fără însă ca executarea pedepsei să cauzeze suferințe fizice și nici să înjosească persoana inculpatului.
Așadar, în procesul de individualizare judiciară și dozare a pedepsei ce se va aplica inculpatului pentru infracțiunea comisă instanța se va raporta la gravitatea faptei săvârșite și la periculozitatea inculpatului urmând a avea în vedere în mod plural criterii constând în împrejurările și modul de comitere a infracțiunii precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinte ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârstă, starea de sănătate, situația familială și socială, cu referire la limitele speciale de pedeapsă prevăzute de textul incriminator incident.
În concret, instanța constată că din punct de vedere obiectiv fapta comisă de inculpat prezintă o gravitate medie prin prisma rezultatului produs, însă având în vedere acțiunea propriu-zisă a inculpatului - de a executa, la o viteză mică, o manevră de mers înapoi, fără a se fi asigurat suficient, cât și comportamentul acestuia anterior și ulterior comiterii faptei -, apreciem că periculozitatea infractorului nu este una ridicată.
Astfel, instanța ia în considerare că inculpatul este în vârstă de 23 ani, nu are antecedente penale (fișă de cazier, fila 35), este căsătorit (certificat de căsătorie, fila 100), fiind așadar integrat social.
De asemenea, instanța mai ia în considerare comportamentul inculpatului de-a lungul procesului penal și nu numai. Astfel, acesta – imediat după producerea evenimentului rutier a transportat victima la spital, lăsându-i numărul de telefon și declarându-se disponibil în caz de nevoie.
În continuare, D. I. M. a încercat să se împace cu victima, sens în care a efectuat demersuri pentru încheierea unui contract de mediere, care însă nu s-a finalizat cu un rezultat pozitiv.
Având în vedere toate aceste aspecte, făcând și aplicarea art. 396 alin (10) Cod procedură penală, conform căruia în ipoteza recunoașterii învinuirii limitele de pedeapsă se reduc cu o pătrime în cazul amenzii penale și cu o treime, instanța constată că limitele de pedeapsă a închisorii aplicabile în cauză sunt cuprinse între 4 luni și 2 ani. Având în vedere împrejurările comiterii faptei, conduita anterioară a inculpatului și cea adoptată de-a lungul procesului penal, urmările produse, considerăm ca fiind insuficientă aplicarea unei pedepse cu amenda penală și ne vom orienta spre pedeapsa închisorii, apreciind că o pedeapsă de 10 luni închisoare ar fi aptă de a asigura deopotrivă constrângerea inculpatului, cât și atenționarea acestuia asupra necesității de a-și îndrepta conduita și de a nu mai comite infracțiuni în viitor.
Conform art. 83 alin. (1) Cod penal „instanța poate dispune amânarea aplicării pedepsei, stabilind un termen de supraveghere, dacă sunt întrunite următoarele condiții: a) pedeapsa stabilită este... închisoarea de cel mult 2 ani, b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior...c) infractorul și-a prestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității”; d) instanța apreciază această măsură oportună; e) pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea ce atrage condamnarea să nu fie mai mare de 7 ani.
Observând că toate aceste condiții sunt îndeplinite, instanța apreciază că, raportat la persoana inculpatului, la conduita acestuia atât înainte de accident cât și ulterior acestuia, la faptul că acesta a depus eforturi în vederea împăcării cu persoana vătămată și deci a diminuării consecințelor infracțiunii, în cauză nu se impune executarea efectivă a pedepsei, scopul procesului penal putându-se realiza și prin amânarea aplicării pedepsei și supravegherea inculpatului pe un termen de încercare de 2 ani, termen care curge de la data rămânerii definitive a hotărârii, conform art. 84 Cod penal.
În temeiul art. 85 Cod penal, instanța urmează să impună inculpatului respectarea următoarelor obligații: a) să se prezinte la Serviciul de probațiune Cluj, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune, desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe în prealabil schimbarea locuinței și orice deplasare ce depășește 5 zile, precum și întoarcerea, d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de subzistență.
În baza art. 86 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) se vor comunica Serviciului de probațiune Cluj.
În baza art. 83 alin. (4) instanța urmează să atragă atenția inculpatului cu privire la faptul că în cazul nerespectării obligațiilor sau comiterii de noi infracțiuni se poate dispune aplicarea și executarea pedepsei, conform art. 88 Cod penal.
Referitor la latura civilă, instanța reține că astfel cum rezultă din prevederile art. 19 alin. (1), (2) și (5) Cod proc. pen, acțiunea civilă poate fi exercitată în procesul penal, având ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile, potrivit legii civile.
După cum rezultă din prevederile art. 1357 cod civil – 2009, ”cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare”. Așadar, condițiile răspunderii civile delictuale sunt următoarele: (1) fapta ilicită (2) săvârșită cu vinovăție (3) cauzarea unui prejudiciu și (4) existența unui raport de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
Astfel cum reiese din cele de mai sus, instanța constată că în cauză sunt îndeplinite și condițiile răspunderii civile delictuale, fapta ilicită constând în conducerea autoutilitarei fără respectarea regulilor de circulație și lovirea persoanei vătămate prin aceasta. Astfel cum am arătat mai sus fapta a fost săvârșită cu vinovăție.
În ceea ce privește prejudiciul cauzat persoanei vătămate, instanța constată că acesta este reprezentat pe de o parte de cheltuielile efectuate în vederea recuperării, inclusiv kinetoterapie, între fracturarea genunchiului, intervenția chirurgicală și recuperarea persoanei vătămate existând un raport cauză-efect, iar pe de altă parte în suferința psihică cauzată părții civile.
În ceea ce privește cuantumul daunelor materiale, acesta se ridică la suma totală de 12.253 lei, din care 3.530 (taxi, kinetoterapie și medicamente, filele 58, 59, 60, 61-70); 4463 lei (bonuri taxi, file 8-9, taxă expertiză medico-legală); 900 lei (chitanță kinetoterapie, fila 72); 3000 lei (pachet implanturi reconstrucție), 360 lei (sistem drenaj).
Referitor la daunele morale solicitate, instanța constată că persoana vătămată a suferit întrucât o perioadă nu și-a mai putut folosi genunchiul stâng. Astfel cum reiese din declarația martorului I. I. (fila 118) o perioadă de timp K. S. a fost imobilizată la pat ne mai putându-se ocupa de propria persoană, de casă sau de copii, dintre care doi sunt minori, având vârsta de 6, respectiv 10 ani. Astfel, persoana vătămată a trebuit să apeleze la serviciile martorului pentru a se putea descurca în gospodărie, acesta preluând practic toate sarcinile. Astfel, martorul era cel care îi ducea pe copii la grădiniță/școală, pe persoana vătămată la tratament, inclusiv cel care făcea curățenie și mâncare.
Instanța constată că toate acestea i-au cauzat persoanei vătămate o suferință psihică, motiv pentru care va obliga inculpatul la plata în favoarea acesteia a sumei de 1.000 lei pentru fiecare zi de îngrijire-medicală necesară, așadar un total de 130.000 lei, cu titlu de daune morale, urmând deci să admită în parte acțiunea civilă.
În ceea ce privește persoanele responsabile civilmente introduse în cauză, respectiv ., ., ., instanța constată următoarele:
Conform art. 1373 alin. (1) Cod civil din 2009, comitentul este obligat să repare prejudiciul cauzat de prepușii săi ori de câte ori fapta săvârșită de aceștia are legătură cu atribuțiile încredințate.
Având în vedere că astfel cum reiese din contractul individual de muncă depus la dosarul cauzei (filele 14-19), inculpatul era angajat al ., având funcția de șofer distribuitor, instanța constată că . de comitent a inculpatului. Luând în considerare și circumstanțele producerii incidentului descris mai sus, instanța constată că în cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii comitentului pentru fapta prepusului, mai ales în considerarea faptului că astfel cum reiese din declarațiile martorului N. G. D. (filele 78-79) și din adresa . (fila 15), la momentul accidentului inculpatul se afla în timpul orelor de serviciu, desfășurând atribuții de serviciu, evenimentul petrecându-se ulterior livrării mărfii către magazinul „Top Drinks”.
Conform art. 1376 Cod civil, oricine este obligat să repare, independent de orice culpă, prejudiciul cauzat de lucrul aflat sub paza sa.
Astfel cum reiese din contractul de închiriere depus la dosar (fila 70), autoturismul condus de inculpat și implicat în accident era proprietatea ., fiind însă închiriat către ..
Având în vedere dispozițiile art. 1376, instanța constată că relevant pentru atragerea răspunderii, în baza acestui temei, nu este calitatea de proprietar, ci calitatea de păzitor juridic al lucrului respectiv. Astfel, având în vedere că prin paza juridică se înțelege puterea de control asupra lucrului, cu privire la direcție, supraveghere etc., instanța constată că aceasta aparține chiriașului, respectiv . prin prepusul său – D. I. M..
În ceea ce privește asigurătorul, . REASIGURARE, instanța constată că astfel cum reiese din polița de asigurare ./16/H16/DV nr._, aceasta are calitatea de asigurător al autoturismului Ford, implicat în accident.
În consecință, în baza dispozițiilor Ordinului nr. 14/2011, instanța urmează să oblige și această persoană responsabilă civilmente, la plata daunelor materiale și morale acordate persoanei vătămate.
În concluzie, în baza tuturor celor de mai sus, instanța urmează să admită în parte acțiunea civilă și să oblige inculpatul, în solidar cu părțile responsabile civilmente, . și . REASIGURARE, la plata sumei de 12.253 lei cu titlu de daune materiale și respectiv, a sumei de 130.000 lei cu titlu de daune morale, în favoarea părții civile K. S..
În ceea ce privește acțiunea civilă promovată de S. C. Județean de Urgență Cluj-N., instanța constată că urmare a vătămărilor suferite, persoana vătămate K. S. s-a prezentat la UPU unde a primit îngrijiri medicale și hrană, cuantumul acestora ridicându-se la suma de 1548,35 lei (decont cheltuieli, fila 83).
Având în vedere că vătămările care au provocat efectuarea respectivelor cheltuieli i-au fost provocate persoanei vătămate prin acțiunea culpabilă a pârâtului, instanța constată că acesta din urmă este cel care ar fi trebuit să le suporte.
Pentru aceste motive, instanța urmează să admită acțiunea Spitalului C. Județean de Urgență Cluj-N. și să oblige inculpatul, împreună cu părțile responsabile civilmente (pentru argumentele prezentate mai sus), . și . REASIGURARE, la plata sumei de 1548,35 lei, în favoarea acestuia.
În baza art. 274 alin. (1) Cod procedură penală, inculpatul urmează să suporte plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum total de 300 lei, din care 120 lei aferente faza de urmărire penală (decont cheltuieli, fila 91).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
În temeiul art. 396 alin. 4 din Codul de procedură penală raportat la art. 196 alin. 2 și 3 din Codul penal, cu aplicarea art. 396 alin. 10 Codul de procedură penală și cu reținerea 5 din Codul penal stabilește pedeapsa de 10 luni închisoare pentru săvârșirea de către inculpatul D. I.-M., C.N.P. –_, fiul lui I. și S., în vârstă de 23 de ani, născut la data de 17.11.1990 în municipiul Cluj-N., județul Cluj, cu domiciliul în satul B., ., județul Cluj, posesor al C.I. . nr._, studii medii, cetățenie română, necăsătorit, ocupația – conducător auto la S.C. T. I. S.R.L. Cluj-N., stagiul militar neefectuat, fără antecedente penale a infracțiunii de vătămare corporală din culpă față de persoana vătămată K. S. C..
În temeiul art. 83 din Codul penal dispune amânarea aplicării pedepsei de 10 luni închisoare pe durata termenului de supraveghere de 2 ani – stabilit conform art. 84 alin. 1 din Codul penal.
În temeiul art. 85 alin. 1 din Codul penal stabilește ca inculpatul să respecte pe durata termenului de supraveghere de 2 ani a următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la Serviciul de probațiune Cluj, la datele fixate de acesta;
- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
- să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
- să comunice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În temeiul art. 83 alin. 4 din Codul penal atrage atenția inculpatului asupra importanței renunțării la conduita infracțională, inclusiv a respectării măsurilor stabilite în sarcina lor, în caz contrar existând posibilitatea/riscul revocării amânării aplicării pedepsei și a executării ei în regim de detenție.
Constată că s-au constituit părți civile în cauză persoana vătămată K. S. C. cu sumele de 12.253,26 lei daune materiale și de 80.000 euro daune morale și S. C. Județean de Urgență Cluj cu suma de 1.548,35 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor efectuate cu îngrijirea medicală a persoanei vătămate.
Constată că .-Reasigurare SA are calitate de parte responsabilă civilmente în cauză în baza poliței de asigurare ./16/H16/DV nr._ încheiată la data de 18.03.2013.
Constată că . are calitate de parte responsabilă civilmente în cauză în temeiul art. 86 din Codul penal raportat la art. 1373 din Codul civil.
În temeiul art. 397 alin. 1 din Codul de procedură penală raportat la art. 19 și la art. 25 alin. 1 din Codul de procedură penală admite în parte acțiunea civilă formulată în cauză de K. S. C. și obligă inculpatul în solidar cu persoanele responsabile civilmente .-Reasigurare SA și . la plata sumelor de 12.253,26 lei reprezentând daune materiale și de 130.000 lei reprezentând daune morale (1.000 lei*130 zile îngrijiri medicale), respingând celelalte pretenții.
În temeiul art. 397 alin. 1 din Codul de procedură penală raportat la art. 19 și la art. 25 alin. 1 din Codul de procedură penală admite acțiunea civilă formulată în cauză de S. C. Județean de Urgență Cluj și obligă inculpatul în solidar cu persoanele responsabile civilmente .-Reasigurare SA și . la plata sumei de 1.548,35 lei reprezentând cheltuielile efectuate pe parcursul internării persoanei vătămate.
În temeiul art. 398 din Codul de procedură penală raportat la art. 274 alin 1 Cod procedură penală obligă pe inculpat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. D. A. B. L.
Red.-tech. MDA
23.04.2015
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Comisie rogatorie internaţională. Sentința nr. 272/2015.... → |
|---|
