Înşelăciunea (art. 215 C.p.). Sentința nr. 169/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 169/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 16-02-2015 în dosarul nr. 29780/212/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA PENALĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
SENTINȚA PENALĂ NR. 169
Ședința publică din data de 16 februarie 2015
Completul compus din:
Președinte: Jud. M. N.
Grefier: C. I.-A.
Ministerul Public a fost reprezentat de Procuror: C. A.
Din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria C.
S-a luat în examinare cauza penală privind pe inculpatul S. R. R. – trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, faptă prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. 1, 2 cod penal.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 14 ianuarie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată - care face corp comun cu prezenta - când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat succesiv pronunțarea la data de 29 ianuarie, 16 februarie 2015, dată la care,
INSTANȚA
La data de 26.11.2012 a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei C. sub nr._, rechizitoriul nr. 1318/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul C., prin care a fost trimis în judecată inculpatul S. R. R., privind comiterea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 1 și 2 c.p. 1969.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut că inculpatul S. R., în perioada septembrie - octombrie 2007, prin promisiuni mincinoase și prin folosirea de calități mincinoase, a indus-o în eroare pe partea vătămată B. M., obținând de la aceasta suma totală de 25.000 de euro.
În dovedirea situației de fapt reținute prin rechizitoriu, au fost administrate următoarele mijloace de probă: declarațiile părții – vătămate B. M.; procese - verbale de investigații; procese - verbale de confruntare; declarații martori; declarațiile date în calitate de învinuiți de numiții S. R. R., B. M., D. I., R. S. și Z. R..
În cursul cercetării judecătorești, la termenul de judecată din 01.03.2013, instanța a adus la cunoștința inculpatului faptele pentru care a fost trimis în judecată și încadrarea juridică a acestora, precum și împrejurarea că are dreptul să nu dea nicio declarație, atrăgându-i-se, totodată, atenția că, dacă va da declarații, tot ceea ce va spune va putea fi folosit și împotriva sa.
Inculpatul, fiind interpelat dacă dorește să dea o declarație amănunțită, s-a prevalat de dreptul la tăcere.
La același termen, instanța a dispus introducerea în cauză, în calitate de persoană vătămată, a soțului părții civile B. M., în persoana numitului B. C. și a încuviințat proba cu audierea martorilor ascultați în cursul urmăririi penale și a persoanei vătămate.
La termenul de judecată din 10.06.2013, instanța a procedat la audierea părții civile B. M. și a persoanei vătămate B. C. (filele nr. 22-25).
La termenul de judecată din 04.11.2013 au fost ascultați martorii D. I. G., Z. R. și Sinka Iutko (filele nr. 43-45).
La termenul din 08.10.2014, s-a făcut aplicarea disp. art. 383 c.p.p., cu privire la audierea martorului M. M. A. și a fost încuviințată pentru inculpat proba cu audierea martorilor T. A. L. și I. T..
Cei doi martori încuviințați inculpatului au fost audiați la termenul din 05.11.2014 (filele nr. 152-153). La același termen, în raport de nenumăratele demersuri de căutare a martorului R. S. pentru aducerea sa în fața instanței, s-a făcut aplicarea disp. art. 383 c.p.p. cu privire la audierea acestuia.
La termenul din 14.01.2015 au fost atașate la dosarul cauzei relațiile solicitate de la ANAF, privind veniturile obținute de . SRL în perioada 31.12._07.
Situația de fapt reținută în actul de sesizare este următoarea:
La data de 05.03.2008 s-a înregistrat la P. de pe lângă Tribunalul Constanta plângerea învinuitei-parte vătămată B. M. împotriva învinuitului S. R. R., cu privire la comiterea de către acesta din urmă a infracțiunii de trafic de influență, prev. de art.257 C.pen.
Prin rezoluția din data de 31.03.2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul C. s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de S. R. R., cu privire la comiterea infracțiunii de trafic de influență, prev. de art.257 C.pen., și disjungerea și continuarea cercetărilor față de acesta sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune.
Conform declarației învinuitei - parte vătămată B. M. a rezultat faptul că, în luna mai 2007, a luat hotărârea de a efectua un credit bancar în sumă de 10.000 de euro, iar pentru obținerea unui credit mai avantajos a luat legătura cu martora M. M. A., care avea cunoștințe în mediu bancar. Potrivit declarației învinuitei-parte vătămată B. M., martora M. M. A. a fost de acord să o ajute, cerându-i în schimb să solicite un credit mai mare, diferența să i-o dea acesteia, care se obliga să plătească și toate ratele la bancă.
Deoarece B. M. mai avea un credit pe numele său, a convenit cu sora sa, învinuita D. I. ca aceasta să contracteze creditul de la Bancpost în numele său.
Astfel, conform declarației învinuitei-parte vătămată B. M., coroborată cu declarația învinuitei D. I., a rezultat faptul că aceasta din urmă, ajutată de către martora M. M. A., s-a adresat băncii pentru întocmirea dosarului de creditare, prezentând o adeverință falsă de salarizare întocmită de către învinuita - parte vătămată B. M., prin care se atesta în mod fals faptul că învinuita D. I. este angajată ca economist la S.C.M. ..L. C. - societate administrată de către învinuita - parte vătămată B. M..
Dosarul de creditare pe numele învinuitei D. I. a fost aprobat de către Bancpost - Sucursala C., pentru suma totală de 23.000 euro.
Conform declarației învinuitei D. I., anterior ridicării sumei de bani de la bancă, martora M. M. A. i-a solicitat să o împuternicească pe ea să ridice suma de bani, ceea ce s-a și întâmplat. Astfel la data de 01.07.2007, martora M. M. A. a ridicat suma de 23.000 euro, iar conform declarației martorei, între ea și B. M. a existat o înțelegere, potrivit căreia întregul credit trebuia încasat de către martora M. M. A., care urma să plătească și ratele la bancă, iar învinuita parte vătămată B. M., primea în schimb de la martoră pentru ajutorul acordat suma de 6000 euro. De altfel, conform declarației martorei M. M. A., coroborate cu înscrisurile primite de la Bancpost-Sucursala C., rezultă faptul că martora achită ratele aferente creditului acordat.
Tot în cursul lunii august 2007, învinuita – parte vătămată B. M., aflând că martora M. M. A. a ridicat toți banii de la bancă și nu i-a dat ei nicio parte din aceștia, a apelat la un prieten de familie, învinuitul S. R. R., pentru a o ajuta să recupereze o parte din respectivii bani, povestindu-i întreaga situație, inclusiv că ea a falsificat adeverința depusă la dosarul de credit, care atesta în mod fals locul de muncă și venitul învinuitei D. I..
După această discuție, conform declarației învinuitei - parte vătămată B. M., coroborată cu declarația martorului Bulimete C., a rezultat faptul că învinuitul S. R. R. s-a oferit să îi ajute să recupereze o parte din banii obținuți prin creditul de la Bancpost, susținând că are un prieten care este comisar de poliție.
Astfel la sfârșitul lunii august 2007, potrivit declarației învinuitei - parte vătămată B. M., a rezultat faptul că învinuitul S. R. le-a propus o întâlnire la Carrefour, unde învinuita - parte vătămată B. M. a venit însoțită de către soțul său și de către învinuita D. I., iar învinuitul S. R. R. a venit însoțit de către un bărbat.
Conform declarațiilor lui B. M. și D. I., învinuitul S. R. R., 1-a prezentat pe bărbatul cu care venise însoțit ca fiind „ d-nul comisar S.". Respectivului bărbat, identificat ulterior în persoana învinuitului R. S., i-au adus la cunoștință situația creată în urma creditului solicitat, iar acesta ar fi spus, conform declarațiilor învinuitei - parte vătămată B. M. și ale învinuitei D. I., că are nevoie de timp pentru a găsi o rezolvare la respectiva problemă.
De asemenea, potrivit declarațiilor învinuitei - parte vătămată B. M. și a martorului B. C. a rezultat faptul că s-au întâlnit de mai multe ori cu învinuitul S. R. R., care le-a spus de fiecare dată că îi poate ajuta, dar deoarece martora M. M. A. ar fi formulat o plângere penală împotriva lui B. M. pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals, învinuita - parte vătămată B. M. trebuie să-i dea diferite sume de bani, cu care să plătească la poliție pentru mușamalizarea dosarului.
Deoarece a crezut afirmațiile învinuitului S. R., de frică că va răspunde penal, conform susținerilor învinuitei - parte vătămată B. M. și ale martorului B. C., a rezultat faptul că i-au dat de mai multe ori diverse sume de bani, pentru „a fi distrus dosarul de fals de la poliție ". Astfel, inițial i-a oferit învinuitului S. R. R. suma de 7000 euro, iar după două - trei zile i-a mai oferit 2000 de euro,
După alte câteva zile, potrivit acelorași declarații, învinuitul S. R. R. i-a precizat învinuitei - parte vătămată B. M., că deoarece urmează să sosească la C. o echipă de control din cadrul Ministerului de Interne, pentru a verifica dosarul de fals al învinuitei - parte vătămată B. M., fapt pentru care i-a mai pretins suma de 10.000 de euro, pe care ar fi urmat să o împartă cu membrii echipei de control.
Astfel, întrucât învinuita - parte vătămată B. M. a crezut cele relatate de către învinuitul S. R. R., i-a oferit acestuia în mai multe tranșe diverse sume de bani, în total ajungându-se la suma de 25.000 de euro.
Fiind audiată martora M. M. A. a declarat că nu a formulat nicio plângere la poliție față de B. M. și de asemenea a subliniat faptul că nu-i cunoaște pe învinuiții S. R. R., R. S. și Z. R..
Declarațiile învinuitei - parte vătămată B. M. sunt susținute atât de către sora sa, învinuita D. I., soțul său, martorul B. C., cât și de către învinuitul R. Sandei. Astfel acesta a declarat faptul că deoarece în anul 2007, sora sa, martora R. C. a cumpărat prin intermediul învinuitului S. R. R. un autoturism care necesita unele reparații, în luna iulie, învinuitul R. Sandei 1-a contactat pe S. R. R., în vederea realizării unei întâlniri pentru a stabili modul de efectuare al reparaților la respectivul autoturism. În aceste condiții, învinuitul R. Sandei a declarat că s-a întâlnit într-un bar, din incinta hipermarketului Carffour, cu învinuitului S. R. R., care mai era însoțit de două femei și un bărbat. De asemenea învinuitul R. S. a declarat că a făcut cunoștință cu respectivele persoane, el fiind prezentat de către învinuitul S. R. R. cu apelativul „domnul S. " și în niciun caz nu a fost prezentat ca fiind comisar de poliție. În cursul discuțiilor purtate, învinuitul R. S. a declarat că a înțeles că soții B. aveau o problemă cu o sumă de bani care le-ar fi fost ridicată din cont de către o persoană. Într-adevăr, învinuitul a recunoscut că i-ar fi spus învinuitei -parte vătămată B. M. că va încerca să o ajute, în problema expusă, în sensul de a lua legătura cu respectiva persoană care i-ar fi luat din cont suma de bani, dar în nicio discuție avută cu învinuita - parte vătămată B. M. nu i-a promis acesteia că o va ajuta să se rezolve în mod favorabil un dosar penal aflat pe numele învinuitei - parte vătămată B. M..
De asemenea învinuitul R. Sandei a declarat ca nu a pretins și nu a primit nicio sumă de bani de la familia B., în schimb învinuitul a confirmat faptul că a fost de față de mai multe ori când învinuitul S. R. R. a primit diverse sume de bani de la familia B., fără însă a cunoaște ce reprezentau respectivele sume de bani. Totodată învinuitul R. Sandei a mai precizat faptul că deși el nu s-a prezentat față de familia B. cu apelativul de comisar, a admis că este posibil ca învinuitul S. R. R., să-i fi indus în eroare pe aceștia prin prezentarea sa ca fiind comisar.
Despre remiterea de către învinuita - parte vătămată B. M. a unor sume de bani către învinuitul S. R. R. a avut cunoștință și martora Sinka Iutko, care a declarat că în a doua jumătate a anului 2007, a împrumutat-o pe învinuita -parte vătămată B. M. cu suma de 5000 de euro, sumă pe care a înțeles că aceasta trebuie să i-o dea învinuitului S. R. R., care, la rândul său, s-a angajat că o va ajuta într-un dosar penal, el cunoscând un comisar din cadrul poliției. De asemenea, martora Sinka Iutko a mai declarat că în cursul anului 2007 ea și-a dat seama că învinuitul S. R. R. îi induce în eroare pe membrii familiei B., cu privire la existența unui dosar penal pe numele lui B. M..
Fiind audiat învinuitul S. R. R. nu a recunoscut faptul că a solicitat diverse sume de bani de la familia B., creându-le reprezentarea falsă că îi poate ajuta în soluționarea unui dosar penal, învinuitul a susținut în toate declarațiile date că nu a auzit niciodată de o persoană cu numele de M. M. A., și niciodată familia B. nu i-a spus nimic despre vreun credit pe care l-ar fi contractat sau despre faptul că învinuita - parte vătămată B. M. ar avea un dosar penal.
Analizând situația de fapt reținută în actul de sesizare, prin prisma întregului material probator administrat în cauză, atât în faza de urmărire penală, cât și în cursul cercetării judecătorești, instanța reține următoarele:
Înainte de orice altă analiză, se impune constatarea că actuala reglementare, prin prisma limitelor de pedeapsă mai reduse, constituie lege penală mai favorabilă, astfel încât, în baza art. 386 c.p.p., art. 5 cod penal, va dispune schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în actul de sesizare a instanței în sarcina inculpatului S. R. R., din infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1 și 2 c.p. 1969 în infracțiunea prev. de art. 244 alin. 1 și 2 c.p.
Instanța constată că, prin rechizitoriul nr. 1318/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul C., prin care a fost trimis în judecată inculpatul S. R. R., privind comiterea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 1 și 2 c.p. 1969, s-au dispus totodată soluții de netrimitere în judecată, după caz, sub aspectul comiterii infracțiunilor de înșelăciune, fals în înscrisuri sub semnătură privată și fals în declarații, a învinuitului persoană vătămată B. M. și a învinuiților D. I. G., Z., R. și R. S., ultimii trei fiind propuși de Ministerul Public ca martori în faza judecății.
Fiind audiați la termenul de judecată din 10.06.2013, persoana vătămată, constituită parte civilă, B. M. și persoana vătămată B. C. au dat declarații pe care instanța le reține ca fiind contradictorii.
În plus, B. M., în depoziția dată, în mod repetat a revenit asupra propriilor afirmații, făcute în cadrul aceleiași declarații, fiind ezitantă asupra multora dintre împrejurările cu privire la care a fost audiată. În acest sens, deși inițial a afirmat că ea nu a avut nicio contribuție la întocmirea adeverinței cu veniturile numitei D. I. G., ulterior, referindu-se la momentul în care a avut întrevederea mijlocită de inculpat, cu martorul R. S., când i-a relatat acestuia despre modul fraudulos în care s-a obținut creditul bancar, a revenit și a declarat că „parcă eu am modificat acea adeverință, fapt pe care i l-am spus acelui comisar – n.i. R. S.” (aceasta în contextul în care B. M. a pretins că sumele de bani îi erau solicitate de acest martor și de inculpat pentru a o ajuta în presupusul dosar penal ce avea ca obiect falsificarea acelei adeverințe de venit).
De asemenea, referindu-se la persoanele care au mai asistat la această întrevedere, persoana vătămată a indicat mai întâi și pe sora sa, după care, imediat, a revenit și a declarat „nu mai sunt sigură dacă și sora mea era de față”. Aceeași nesiguranță a manifestat-o B. M. și în ceea ce privește apelativul sub care inculpatul i l-a prezentat pe martorul R. S..
Ceea ce este însă cel mai important este faptul că, atât din declarația părții civile B. M., cât și din cea a persoanei vătămate B. C., rezultă că inculpatul doar ar fi asistat, fiind (aproape) constant prezent la întâlnirile cu martorul „comisarul” R. S., acesta din urmă fiind cel care le-ar fi pretins sume de bani (totalizând 25.000 euro) și le-ar fi promis că îi ajută în așa-zisul dosar penal.
Astfel, B. M. declară „în perioada ce a urmat, am stabilit să ne întâlnim la Carrfour și, tot în prezența inculpatului, acest comisar ne-a cerut, mai exact ne-a sugerat că trebuie să dăm niște bani, pentru că trebuie, la rândul său, să dea la șefii lui”. Tot din declarația persoanei vătămate rezultă „comisarul și inculpatul ne-au creat convingerea că banii sunt pentru cei de la poliție pentru dosarul pe care îl aveam noi cu adeverința” și „acest comisar chiar mi-a dat o citație emisă de organele de poliție din București”, iar în continuare „împreună cu inculpatul și acest comisar am dat curs citațiilor și am mers la București, unde comisarul ne-a luat citațiile și a urcat la poliția capitalei, în semn că va rezolva problema”. De asemenea B. M. a mai declarat că „s-a întâmplat să ne fie arătat de către comisar, tot în prezența inculpatului și un înscris despre care a afirmat că este plângerea numitei M. pentru uzul de fals. Nu-mi mai aduc aminte dacă ne-a arătat acest înscris sau nu” (ultima propoziție înscriindu-se în același plan, evidențiat anterior, al nesiguranței manifestate de partea civilă cu ocazia audierii din 10.06.2013). În fine, B. M. a mai declarat „nu-mi aduc aminte dacă despre această adeverință i-am povestit inculpatului înainte de a ne întâlni cu comisarul”.
La rândul său, persoana vătămată B. C., audiată la același termen din 10.06.2013, a declarat „după o zi sau două, ne-am întâlnit cu acest comisar și nu mai țin minte dacă inculpatul era prezent, dar este posibil să fi fost, și, în acest context, acest comisar le-a spus soției și cumnatei mele că sunt urmărite penal, lucru pe care l-a aflat cât a stat să se intereseze de acest dosar.” În continuare, și B. C., în depoziția sa, indică același rol secundar al inculpatului în cadrul acțiunilor de inducere în eroare a soției sale și a sa, martorul R. S., presupus comisar de poliție, fiind cel care a avut contribuția principală în a-i determina să le remită presupusa sumă totală de 25.000 euro, sub pretextul mușamalizării unui așa-zis dosar penal.
Așa cum s-a evidențiat anterior, prin rechizitoriul prin care a fost trimis în judecată inculpatul S. R. R., s-au dispus și soluții de netrimitere în judecată, iar cea de scoatere de sub urmărire penală față de învinuitul R. S., a fost dată în raport cu aceleași acțiuni de inducere în eroare a persoanei vătămate B. M., pe care, sub pretextul că ar fi comisar de poliție și că o ajută în soluționarea favorabilă a unui dosar în care este cercetată penal, acest învinuit ar fi determinat-o să-i remită sume de bani totalizând 25.000 euro.
Organul de urmărire penală a apreciat că în cauză, în raport cu învinuitul R. S., este incident principiul in dubio pro reo, întrucât nu se poate proba mai presus de orice dubiu activitatea infracțională a acestuia. Deși soluția procurorului nu se bucură de autoritate de lucru judecat, întrucât nu a fost adoptată printr-o hotărâre judecătorească, totuși ea este definitivată prin neatacarea ei la procurorul ierarhic superior și (după caz) în instanță.
Or, din cele ce au precedat, s-a evidențiat că inculpatul a avut un rol chiar mai mic decât cel al numitului R. S. în presupusele acțiuni de înșelare a persoanei vătămate B. M., fapt ce rezultă din chiar declarațiile acesteia din urmă și ale soțului său.
La toate acestea se adaugă, așa cum s-a arătat anterior, faptul că inclusiv persoana vătămată a fost cercetată penal în prezenta cauză, în faza de urmărire penală având și calitatea de învinuit, iar prin rechizitoriu s-a dispus, în ceea ce o privește, o soluție de netrimitere în judecată. În acest context, declarațiile date de această parte în cursul urmăririi penale trebuie privite cu rezervă, întrucât B. M., având dublă calitate procesuală, a făcut afirmații în acord atât cu interesul unei persoane vătămate, dar mai ales cu cel al unui învinuit, exercitându-și dreptul la apărare. De altfel, anterior, au fost scoase în relief contradicțiile din propria declarație dată la termenul din 10.06.2013.
Nu trebuie omis nici faptul că B. M. obișnuia să se împrumute la inculpat, fapt atestat chiar de către aceasta „este adevărat că pentru a plăti această autodubă, m-am împrumutat de la inculpat, cu o sumă pe care mi-o amintesc ca fiind de 4-5000 euro; referitor la sumele de bani împrumutate de inculpat, nu am rămas niciodată datoare la el, dar nu pot să spun când și în ce împrejurări s-au restituit acești bani, soțul meu fiind cel care făcea acest lucru”. De menționat că, audiat la același termen, soțul numitei B. M., persoana vătămată B. C., în dezacord cu cele afirmate de soția sa, a negat faptul că s-ar fi împrumutat de la inculpat cu sume de bani atunci când și-a cumpărat autoduba.
În fine, justificând proveniența sumelor de bani pe care le-a remis inculpatului și comisarului, B. M. a declarat că o bună parte din totalul de 25.000 euro ar fi provenit din veniturile pe care le obținea . SRL, în cadrul căreia era administrator, fapt ce intră însă în contradicție cu datele oferite de prin adresa ANAF nr._/03.12.2014, din care rezultă că în perioada 2006-2007 această societate a înregistrat pierderi și nu profit.
Instanța reamintește că prin adoptarea prezumției de nevinovăție ca principiu de bază, distinct de celelalte drepturi care garantează și ele libertatea persoanei - dreptul la apărare, respectarea demnității umane - s-au produs o . restructurări ale procesului penal și a concepției organelor judiciare, care trebuie să răspundă următoarelor cerințe: vinovăția se stabilește în cadrul unui proces, cu respectarea garanțiilor procesuale, deoarece simpla învinuire nu înseamnă și stabilirea vinovăției; sarcina probei revine organelor judiciare, motiv pentru care interpretarea probelor se face în fiecare etapă a procesului penal, concluziile unui organ judiciar nefiind obligatorii și definitive pentru următoarea fază a procesului; la adoptarea unei hotărâri de condamnare, până la rămânerea definitivă, inculpatul are statutul de persoană nevinovată; la adoptarea unei hotărâri de condamnare definitive prezumția de nevinovăție este răsturnată cu efecte „erga omnes"; hotărârea de condamnare trebuie să se bazeze pe probe certe de vinovăție, iar în caz de îndoială, ce nu poate fi înlăturată prin probe, trebuie să se pronunțe o soluție de achitare. Înfăptuirea justiției penale solicită instanțelor de judecată să nu își fundamenteze o hotărâre pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe baza probe decisive, complete și sigure, care să reflecte realitatea obiectivă.
Când în urma administrării tuturor probelor necesare soluționării cauzei, se ajunge la îndoială în privința vinovăției inculpatului și prezumția de nevinovăție nu este răsturnată, orice îndoială este în favoarea inculpatului(în același sens fiind si art.6 par.2 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului).
Față de aceste considerente, în baza art. 396 alin. 5 rap. la art. 16 alin. 1 lit. c) C.p.p. instanța va achita pe inculpatul S. R. R., privind comiterea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 244 alin. 1 și 2 cod penal, întrucât nu există probe că inculpatul a săvârșit infracțiunea.
Pe cale consecință, în baza art. 19 c.p.p. raportat la art. 25 c.p.p., art. 397 alin. 1 c.p.p., va respinge, ca neîntemeiate, pretențiile civile formulate de partea civilă B. M..
În baza art. 275 alin. 3 C.p.p., cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 386 c.p.p., art. 5 cod penal, dispune schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în actul de sesizare a instanței în sarcina inculpatului S. R. R., din infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1 și 2 c.p. 1969 în infracțiunea prev. de art. 244 alin. 1 și 2 c.p.
În baza art. 396 alin. 5 rap. la art. 16 alin. 1 lit. c) C.p.p. achită pe inculpatul S. R. R. (fiul lui T. și M., născut la data de 01.04.1975 în mun. C., jud. C., domiciliat în mun. C., Răchitași, nr. 10, jud. C., CNP_), privind comiterea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 244 alin. 1 și 2 cod penal, întrucât nu există probe că inculpatul a săvârșit infracțiunea.
În baza art. 19 c.p.p. raportat la art. 25 c.p.p., art. 397 alin. 1 c.p.p., respinge, ca neîntemeiate, pretențiile civile formulate de partea civilă B. M..
În baza art. 275 alin. 3 C.p.p., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 16.02.2015.
Președinte, Grefier,
M. N. C. I.-A.
Conf. art. 406/4 c.p.p., semnează
Grefier-șef Secția Penală
E. M.
Tehnored. Jud. MN/tehnored. Gref. AIC/04.08.2015, 2 ex.
| ← Părăsirea locului accidentului ori modificarea sau ştergerea... | Tâlhărie (art.211 C.p.). Sentința nr. 208/2015. Judecătoria... → |
|---|
