Tâlhărie (art.211 C.p.). Sentința nr. 208/2015. Judecătoria CONSTANŢA

Judecătoria CONSTANŢA - Sentințe și decizii penale / 2015

Sentința nr. 208/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 23-02-2015 în dosarul nr. 17386/212/2013

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA C. – SECȚIA PENALĂ

Operator de date cu caracter personal nr. 3047

Dosar nr._

SENTINȚA PENALĂ NR.208

Ședința publică din data de 23.02.2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE: M. V.

GREFIER: C. A.

Ministerul Public a fost reprezentat de PROCUROR: Sitiavu G.

Pe rol soluționarea cauzei penale privind pe inculpații:

I. G., trimis in judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, faptă prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. 1, alin. 2¹ lit. a din C.pen.

S. C. F., trimis in judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, faptă prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. 1, alin. 2¹ lit. a din C.pen.

C. V., trimis in judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, faptă prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. 1, alin. 2¹ lit. a din C.pen., cu aplicarea art. 37 lit. b din C.pen.

Dezbaterile au avut loc în ședința din data de 29.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată – care face corp comun cu prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, conform art.391 alin.1 C.proc.pen, a stabilit termen pentru deliberare și pronunțare data de 06.02.2015, dată la care, având nevoie de timp pentru a delibera, conform art.391 alin. 2 C.proc.pen, a amânat pronunțarea la data de 16.02.2015 și ulterior succesiv la datele de 20.02.2015 și 23.02.2015, dată la care,

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Situația de fapt reținută prin rechizitoriu:

Prin rechizitoriul nr.6079/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C., înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 02.07.2013 sub nr._, au fost trimiși în judecată în stare de libertate inculpații I. G. și S. C.-F., ambii pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art.211 alin.1 și alin.2¹ lit.a C.pen. 1969 și C. V. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în stare de recidivă postexecutorie prev. de art.211 alin.1 și alin.2¹ lit.a C.pen. 1969 și art.37 alin.1 lit.b C.pen. 1969 reținându-se în esență că inculpații I. G. și S. C.-F., în seara zilei de 26.04.2010, au sustras prin efracție din rezervorul autotrenului cu nr. de înmatriculare_, cantitatea de 295 litri de motorină, în valoare de 2.000 lei, iar apoi au profitat de faptul că inculpatul C. V. a intervenit la cererea celorlalți doi inculpați și, prin folosirea de amenințări și violențe fizice la adresa persoanei vătămate M. N. și a martorilor aflați în jurul acesteia, asigurâmdu-le scăparea și păstrarea motorinei furate.

Procurorul a arătat că în seara zilei de 26.04.2010, ora 20:30, numiții A. M. și fiul acestuia A. S. au mers la garajul situat în incinta fostului I.U.G. din orașul Murfatlar, județul C., locul unde aveau parcate cele 2 camioane ce le aparțineau, alături de alte camioane proprietatea altor persoane.

Martorii au ajuns în parcarea respectivă cu un autoturism și au oprit în fața unității, au coborât și, pentru că nu au văzut paznicul prin apropiere, au intrat singuri în parcare. Aceștia au dezlegat sârma înfășurată în jurul zăvorului porții de acces, au deschis zăvorul și au pătruns în interior, mergând spre cele două camioane.

Pe drum însă, după ce au parcurs o distanță relativ mică de la intrare, i-au observat pe inculpații I. G. și S. C.-F. care se aflau lângă un camion TIR cu nr._ despre care știau că aparținea persoanei vătămate M. N.. Acel camion ocupa primul loc din șirul celor parcate și era la o distanță de 10-15 metri față de poarta de acces.

Cei doi inculpați cărau mai multe bidoane din material plastic pline cu motorina pe care o sustrăgeau din rezervorul acelui camion și le duceau în portbagajul automobilului marca Wolksvagen Passat combi cu nr.CC-4451-CB. Automobilul lor era staționat chiar lângă TIR-ul din care sustrăgeau motorină, la aproximativ 20-30 cm de rezervor, și avea portbagajul atât de umplut încât era lăsat aproape de sol. Martorii au observat în momentul în care s-au apropiat de mașina inculpaților că în portbagajul mașinii lor se mai aflau și multe alte bidoane de plastic, pline cu motorină.

Martorii și-au dat sama că inculpații forțaseră capacul rezervorului de la camionul persoanei vătămate M. N. și sustrăgeau motorină din interiorul acestuia. De aceea, pentru a-i prinde pe cei doi inculpați, ei au închis la loc poarta de acces. În același timp au fost și ei observați de către inculpați, aceștia urcând repede în autoturismul lor și au pornind motorul, venind și ei la rândul lor la poarta de acces pe care intenționau să iasă din parcare. Nu au reușit însă pentru că martorii au închis la loc poarta de acces, iar A. M. le-a blocat ieșirea cu propria lui mașină, pe care a pus-o în fața porții unității.

În acel moment inculpatul I. G., care era la volan, a coborât geamul portierei din dreptul lui și apoi, împreună cu celălalt inculpat, le-au cerut insistent dar zadarnic martorilor să le permită să plece din acel loc. Cei din urmă au refuzat, deși inculpații le-au dat asigurări că nu din autocamioanele lor furaseră motorină.

În final, într-o ultimă încercare de a-i îndupleca să le permită să fugă din acel loc, cei doi învinuiți le-au spus martorilor că furaseră motorina care se afla în bidoanele aflate în mașina lor din rezervorul camionului ce aparținea lui „P.”, iar ei au înțeles de la cine, știind că sub acest nume era cunoscută persoana vătămată M. N. care era de profesie preot și locuia în . în acea parcare avea camionul cu nr. de înmatriculare_ .

Cei doi martori au rămas neînduplecați în hotărârea lor de a-i reține acolo pe inculpați, ba mai mult, au început să telefoneze diferiților șoferi și proprietari care în acel moment aveau parcate camioanele în incinta I.U.G. Murfatlar. Urmare a telefoanelor primite de la cei doi martori, la poarta unității au început să apară și alte persoane care aveau parcate acolo camioanele.

Printre acele persoane care au venit la solicitarea martorilor menționați se aflau: M. N., I. I., A. M., și alții, persoane cărora cei doi martori le-au relatat ceea ce se întâmplase până în acel moment, adică din clipa în care i-au surprins pe inculpați furând motorină din camionul persoanei vătămate M. N., până când aceștia au încercat să plece cu mașina lor plină cu bidoanele pe care le umpluseră cu motorina furată, iar ei i-au împiedicat să părăsească parcarea și i-au chemat în ajutor pe cei care aveau camioane în acel loc.

De asemenea, tot atunci, martorul A. M. a telefonat și la poliție, solicitând ajutorul. În acel timp, observând că le este barată trecerea și că au început să vină și alte persoane, inculpații s-au îndepărtat de poarta de la . au mers cu mașina în partea din spate a parcării, într-un loc opus acesteia, de unde au început și ei să își folosească propriile lor telefoane mobile ca să telefoneze la diferite persoane cărora le-au cerut ajutor.

La un moment dat, la poarta de la intrare unde erau martorii, a venit și inculpatul C. Valentitin într-o mașină marca Ferrari, după ce fusese chemat telefonic de către ceilalți doi inculpați care i-au cerut ajutorul. După ce a ajuns în acel loc, inculpatul C. V. a coborât din mașina cu care venise și, folosind un ton ridicat, răstit și amenințător, le-a cerut în mod imperios tuturor celor de față să le permită celorlalți doi inculpați să plece cu mașina lor din parcare, respectiv să deschidă poarta de acces și să deblocheze . martorului A. M., însă toți martorii au refuzat să dea curs cererilor lui, arătându-i motivele pentru care vor să-i rețină pe cei doi inculpați și mașina lor, până la venirea poliției.

Refuzul l-a determinat în acțiunea sa și mai mult pe îincupatul C. V., care a început să devină tot mai recalcitrant și să insiste tot mai violent în cererile sale. Astfel, el le-a adresat cuvinte injurioase și amenințătoare, bruscându-l pe I. I. și chiar pe martorul A. M. pe care l-a îmbrâncit, în sensul că i-a pus mâinile pe piept și l-a împins.

Incupatul C. V. a reușit astfel să deschidă puțin poarta metalică de acces în parcare, apoi a mers la mașina cu care venise, s-a urcat la volan și a pornit motorul, pornind cu viteză spre autoturismul cu care martorul A. M. blocase . teama de a nu-i fi lovită mașina, acest martor a urcat repede la volanul ei, a pornit la rândul lui motorul șia mutat-o din acel loc.

Pentru un interval de timp scurt C. V. a reușit să elibereze calea celorlalți doi inculpați care au profitat de acea ocazie și au pornit cu viteză mașina lor în care aveau motorina sustrasă, reușind să treacă prin poarta metalică întredeschisă de C. V. și pe lângă autoturismul martorului A. M., autoturism care până atunci le barase trecerea spre exteriorul parcării. Imediat după ei a pornit în viteză și C. V., astfel că cele două mașini în care se aflau cei trei inculpați s-au îndepărtat cu viteză, dispărând din acel loc înainte de a veni echipajul de poliție.

Ulterior, după plecarea celor trei inculpați, persoana vătămată M. N. a verificat camionul său cu nr. de înmatriculare_ și a observat că rezervorul acestuia fusese forțat, iar motorina din interior fusese furată aproape în întregime pentru că lipsea cantitatea de 295 litri.

Fiind audiați cei trei inculpați au susținut că nu au sustras motorină din rezervorul camionului persoanei vătămate M. N., că inculpații I. G. și S. C.-F. nu aveau în portbagajul mașinii lor bidoane cu motorină iar inculpatul C. V. venise în ajutorul lor pentru că nu erau lăsați de alte persoane să iasă din parcare și îi acuzau de furtul de motorină; acea acuzație era ireală, cu atât mai mult cu cât au verificat și au văzut cu toții că în portbagajul autoturismului inculpaților nu era niciun bidon.

Inculpații I. G. și S. C.-F., explicând prezența lor și a autoturismului lor în incinta parcării, au arătat că în seara precedentă inculpatul I. G. i-a împrumutat mașina unei rude de-a sa care a venit cu ea la locul de muncă, situat la o fabrică de paleți de lemn din cadrul aceleiași unități – I.U.G. Murfatlar.

În ziua menționată, acea rudă a constatat că motorul mașinii nu mai pornea, motiv pentru care i-a adus la cunoștință acest lucru proprietarului ei, iar cel din urmă a apelat la prietenul lui, inculpatul S. C.-F. care se pricepea la repararea motoarelor auto, să vină ca să remedieze defecțiunea. Cel din urmă a venit, a reparat mașina dar când cei doi inculpați au încercat să iasă cu ea din din parcare, au fost blocați de către celelalte persoane care i-au acuzat fară motiv de furtul de motorină din camioanele parcate în acel loc. De aceea au apelat la ajutorul celui de-al treilea inculpat, respectiv C. V., care a venit la ei și le-a înlesnit plecarea din acel loc.

În sprijinul afirmațiilor lor inculpații au propus ca martori pe G. S., M. T. și G. M..

Astfel, martorii G. S. și M. T. au relatat că sunt colegi de serviciu cu G. M. și lucrează în incinta I.U.G. Murfatlar. Într-o zi din luna aprilie 2010, G. M. a venit la locul lui de muncă cu mașina fratelui său, I. G., de la care o împrumutase pentru a rezolva niște probleme personale. La sfârșitul programului de muncă, în jurul orei 17:00, G. M. nu a mai reușit să pornească motorul mașinii cu care venise astfel că i-a telefonat fratelui său să vină să o repare și apoi a plecat acasă. După o jumătate de oră au văzut la acea mașină pe I. G. și pe S. C., care i-au întrebat dacă le pot da un patent. Martorii au răspuns că nu au, apoi au plecat împreună spre casele lor, părăsind pe cei doi inculpați și ieșind din unitate printr-o altă zonă de acces în incintă decât cea arătată mai sus. După ce au ajuns la o depărtare de 300 metri, au auzit gălăgie în spatele lor. S-au oprit și au văzut că se certau mai multe persoane la poarta de acces pe care ei nu o folosiseră atunci când au plecat acasă. Nu au stat mult pentru că, la îndemnul lui M. T., și-au continuat drumul spre casă și nu mai cunosc nimic cu privire la ceea ce s-a întâmplat în urma lor și nici cu privire la sustragerea de combustibil din alte mașini.

Martorul G. M. a relatat că în acea zi a venit la serviciu cu mașina împrumutată de la fratele său. La orele 17:00, când s-a sfârșit programul de lucru, a constatat că nu-i mai pornește motorul. I-a telefonat fratelui său să vină să-și ia mașina pentru că nu știe să o repare, iar apoi a părăsit unitatea și a plecat acasă. După o oră a venit acasă la el fratele său căruia i-a dat cheia mașinii iar inculpatul a plecat. Martorul nu cunoaște dacă fratele său, inculpatul I. G., a fost însoțit de o altă persoană și nu mai cunoaște nimic altceva.

Procurorul a arătat că instanța nu poate reține apărările inculpaților deoarece aceștia nu sunt martori oculari și au relatat aspecte care nu au legătură cu faptele ce li se rețin acestora în sarcină.

Situația de fapt reținută de procuror se întemeiază pe următoarele mijloace de probă: declarațiile persoanei vătămate (f. 13, 15 d.u.p.); procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșele foto (f. 16-23 d.u.p.); declarațiile martorilor – A. M. (f. 25-32 d.u.p.), A. S. (f. 33-36 d.u.p.), I. I. (f. 37-40 d.u.p.), A. M. (f. 41, 42 d.u.p.), I. V. N. (f. 43, 44 d.u.p.), G. S. (f. 45-47 d.u.p.), M. T. (f. 48, 49 d.u.p.), G. M. (f. 50, 51 d.u.p.); declarațiile inculpaților I. G. (f. 52; 57, 58 d.u.p.); S. C.-F. (f. 59; 63, 64) și C. V. (f. 65; 70 d.u.p.).

Desfășurarea cercetării judecătorești:

La termenul din 23.01.2014 instanța a constatat regularitatea actului de sesizare și a luat act de împrejurarea că inculpații C. V. și S. C.-F. nu doresc să dea declarație (f. 48, 49 d.u.p.). De asemenea, fiind prezent la termenul din 20.03.2014, inculpatul I. G. a arătat că nu dorește să dea declarații (f. 61), astfel că instanța a procedat la audierea persoanei vătămate M. N. (f. 62-64). De asemenea, inculpații prin avocați au arătat că solicită readministrarea tuturor probelor administrate în cursul urmăririi penale.

În ședința publică din 24.04.2014 inculpatul I. prin avocat a depus o planșă foto cu anumite aspecte din incinta parcării respective, fiind audiați și martorii A. M., A. S. și I. V.-N. (f. 83-88).

Cercetarea judecătorească a continuat la 18.09.2014 cu audierea martorului I. I. (f. 99, 100), iar la data de 30.10.2014 cu audierea martorilor M. T. și A. M. (f. 121-124). La 04.12.2014 au fost audiați martorii G. M. și G. S..

Pe parcursul cercetării judecătorești au fost puse în discuție mai multe schimbări de încadrare juridică, urmând ca instanța să se pronunțe odată cu fondul asupra lor:

-din infracțiunea de tâlhărie prev. de art.211 alin.1, alin.2¹ lit.a C.pen. în infracțiunea de furt simplu prev. de art.228 alin.1 C.pen. 2009 sau furt calificat prev. de art.228 alin.1 raportat la art.229 alin.1 lit.b C.pen. (pentru inculpatul S. C. F.), din infracțiunea de tâlhărie în stare de recidivă postexecutorie prev. de art.211 alin.1, alin.2¹ lit.a C.pen. cu aplicarea art.37 alin.1 lit.b C.pen. în infracțiunea de amenințare în stare de recidivă postexecutorie prev. de art.206 alin.1 C.pen. 2009 cu aplicarea art.41 alin.1 C.pen. 2009 și art.43 alin.5 C.pen. 2009 (inculpatul C. V.), respectiv din infracțiunea de tâlhărie prev. de art.211 alin.1, alin.2¹ lit.a C.pen. în infracțiunea de furt simplu prev. de art.228 alin.1 C.pen. 2009 (inculpatul I. G.) – avocații inculpaților.

-din infracțiunea de tâlhărie prev. de art.211 alin.1, alin.2¹ lit.a C.pen. în infracțiunea de furt calificat prev. de art.208 alin.1 raportat la art.209 alin.1 lit.a și g C.pen. 1969, respectiv din infracțiunea de tâlhărie în stare de recidivă postexecutorie prev. de art.211 alin.1, alin.2¹ lit.a C.pen. aplicarea art.37 alin.1 lit.b C.pen. în două infracțiuni, respectiv lovire și alte violențe în stare de recidivă postexecutorie prev. de art.180 alin.1 C.pen. cu reținerea art.37 alin.1 lit.b C.pen. 1969 și amenințare în stare de recidivă postexecutorie prev. de art.193 alin.1 C.pen. 1969 cu aplicarea art.37 alin.1 lit.b C.pen. 1969 – instanța din oficiu.

-din infracțiunea de tâlhărie în stare de recidivă postexecutorie prev. de art.211 alin.1 și alin.2¹ lit.a C.pen. 1969 în infracțiunea de tâlhărie calificată în stare de recidivă postexecutorie prev. de art.233 raportat la art.234 alin.1 lit.d C.pen. 2009 cu aplicarea art.41 alin.1 și art.43 alin.5 C.pen. 2009 – instanță din oficiu.

Situația de fapt reținută de instanță:

În fapt, din declarațiile martorilor A. M. și A. S. rezultă că la data de 26.04.2010, în jurul orei 20:00 – 20:15, în timp ce se întuneca, au ajuns la poarta de acces în curtea fostului I.U.G. Murfatlar cu autoturismul marca VW Passat cu nr. de înmatriculare_ .

Astfel cum rezultă din ansamblul probelor administrate, în curtea respectivă erau parcate de obicei autocamioanele mai multor societăți de transport, în perioada în care acestea nu erau plecate în cursă, cei doi martori intenționând chiar în acea seară să plece cu autotrenurile_ și_ aparținând . (administrată de unul dintre martori).

Ajunși în dreptul porții de acces au constatat că aceasta era asigurată cu un zăvor legal cu un lanț prin interior, iar la acel moment curtea garajului nu era supravegheată de niciun paznic, aspect confirmat de martorul A. V. care a arătat că în jurul orei 19:30 fusese trimis acasă de persoana vătămată M. N., acesta comunicându-i că nu are nevoie de paznic pentru tirurile lui.

În aceste condiții, martorul A. S. a tras ușor de cele două porți și, prin spațiul astfel creat, a reușit să deschidă porțile și, în acel moment, martorii i-au observat pe inculpații I. G. și S. C.-F. lângă tirul aparținând societății administrate de persoana vătămată M. N. (. Trans SRL) cu nr. de înmatriculare_ . Martorii au arătat că la o distanță foarte mică de tir se afla și autoturismul aparținând inculpatului I. G. – un VW de culoare verde cu nr. de înmatriculare CC-4451-CB.

Inculpații I. G. și S. C.-F. confirmă faptul că, în timp ce se aflau în parcarea I.U.G. Murfatlar, i-au observat în timp ce se pregăteau să plece pe martorii A. M. și A. S.. De asemenea, inculpații precizează că se aflau în incinta I.U.G. Murfatlar pentru a repara autoturismul VW Passat.

Cei doi martori au arătat că au observat câteva canistre de motorină pe care inculpații le transportau în portbagajul autovehiculului lor, aceștia bănuind că bidoanele respective sunt pline din moment ce autoturismul VW Passat era lăsat în partea din spate.

Martorii au fost de asemenea observați de inculpați, motiv pentru care aceștia s-au urcat în autoturism și s-au îndreptat către ieșirea din parcare, porțile fiind însă închise și asigurate între timp de martori pentru ca cei doi inculpați să nu poată părăși parcarea. De asemenea, martorul A. M. a blocat ieșirea din parcare cu autoturismul VW Passat, folosit pentru a ajunge la fața locului. Atât martorii, cât și inculpații confirmă faptul că a existat un dialog între ei, A. M. și A. S. reproșându-le că sustrag motorină din autocamionul respectiv și, pe fondul acestor discuții, aceștia din urmă au început să îi apeleze și pe ceilalți proprietari care aveau tirurile parcate în zonă – persoana vătămată M. N. și martorii I. I. și A. M. – pentru a veni la fața locului, aspect confirmat de aceștia.

Văzând că martorii refuză să deschidă poarta și că au sunat și alți proprietari de autocamioane, cei doi inculpați s-au retras de la poarta respectivă mai în spatele parcării și s-au hotărât să apeleze la ajutorul inculpatului C. V.. Acesta din urmă arată în declarația dată în cursul urmăririi penale că a fost sunat de inculpatul I. G. care i-a comunicat că se află în incinta fostului I.U.G. Murfatlar împreună cu S. G. și că nu sunt lăsați să plece de proprietarii TIR-urilor, aceștia blocând poarta.

Din acest moment situația de fapt nu este foarte clară în privința persoanelor care au ajuns în fața porții, din probele administrate rezultând că între timp, în afară de martorii A. M. și A. S. au ajuns și persoana vătămată M. N., dar și inculpatul C. V., acesta din urmă venind cu autoturismul său marca Alfa R..

Acesta din urmă a arătat că, ajuns la fața locului, l-a recunoscut la A. M. pe care l-a întrebat de ce nu le dă voie celorlalți doi inculpați să iasă din parcare, martorul comunicându-i că „popa de la Poarta Albă îi acuză pe cei doi să i-ar fi furat motorină” (f. 70 d.u.p.). Inculpatul susține că martorul a dat curs solicitării sale și a deschis poarta fără a lovi vreo persoană și fără a adresa amenințări sau cuvinte jignitoare.

Cu toate acestea, martorul A. M. a precizat inclusiv în fața instanței de judecată că a fost împins de către C. V. care le adresa injurii celor prezenți și îi amenința cu acte de violență și, în această învălmășeală, inculpatul a reușit să întredeschidă poarta de intrare în unitate, timp în care de ieșire s-a apropiat autoturismul marca VW P. în care se aflau ceilalți doi inculpați și care au reușit să iasă din parcare. Ulterior inculpatul C. V. a părăsit și el zona la volanul autoturismului său marca Alfa R..

Declarațiile acestuia se coroborează cu cele ale martorului A. S., dar și cu declarațiile persoanei vătămate M. N., ambele date în cursul urmăririi penale, aceștia arătând că s-au opus ca cei doi inculpați care rămăseseră blocați în interior să părăsească parcarea, însă C. V. a tras de poarta respectivă în timp ce amenința cu acte de violență. Instanța nu va reține însă împrejurarea că inculpatul C. V. s-ar fi îndreptat amenințător spre poartă cu autoturismul său Alfa R. ceea ce l-a determinat pe martorul A. M. să își mute autoturismul din fața porții deoarece nu rezultă din niciun mijloc de probă o atare situație de fapt. Declarația martorului A. M. este în sensul că din cauza atitudinii violente a inculpatului C. și-a mutat mașina, nicidecum ca urmare a faptului că acesta din urmă s-ar fi îndreptat spre el amenințător cu autoturismul Alfa R..

Cu puțin timp înainte ca inculpații I. și S. să părăsească parcarea, la fața locului a ajuns și martorul I. I. care confirmă faptul că a auzit mai multe persoane certându-se în zona porților de ieșire (astfel că este exclusă varianta inculpatului C. V. cum că fără nicio presiune martorului A. M. a deschis porțile respective) și că a văzut cum un autoturism care avea luminile stinse a părăsit incinta I.U.G. Murfatlar. Ulterior, după ce inculpații au plecat, au ajuns la fața locului martorul A. M. și I. V. N. care au aflat de la martorii A. M., A. S. și persoana vătămată M. N. ce se întâmplase, respectiv că inculpații I. G. și S. C.-F. au reușit să părăsească parcarea respectivă fiind ajutați de C. V. în maniera descrisă anterior, după ce anterior au sustras motorină din tirul aparținând societății comerciale administrată de M. N..

La fața locului au sosit organele de poliție, după ce inculpații au părăsit zona, fiind efectuată cercetarea la fața locului. Astfel, conform procesului-verbal și a planșelor foto existente, s-a constatat că bușonul de la rezervorului de carburant al autotrenului cu nr. de înmatriculare_ era forțat, că în imediata apropiere a vehiculului s-au identificat pe sol urme de carburant, iar în urma măsurării cantității din rezervor persoana vătămată M. N. a declarat că lipsesc aproximativ 295 l de motorină.

În fața instanței persoana vătămată a arătat că de fapt nu s-ar fi sustras motorină din rezervorul său, arătând că inculpații nici nu ar fi avut cum să sustragă carburant din moment ce rezervorul este prevăzut cu o sită care nu permite introducerea unor instrumente pentru a scoate motorină. Declarațiile persoanei vătămate sunt în mod evident nesincere și făcute în favoarea inculpaților din moment ce în fotografiile nr.10 și 11 din dosarul de urmărire penală se observă în mod clar cum chiar organele de poliție au putut măsura cantitatea de carburant din rezervor tocmai prin introducerea unui instrument gradat în interiorul rezervorului. Așadar, contrar susținerilor persoanei vătămate, inculpații au putut sustrage motorina din interiorul rezervorului, iar toți martorii care au fost prezenți la fața locului au confirmat expres să persoana vătămată a constatat în acea seară că din autocamion lipsește motorină.

Declarațiile persoanei vătămate din faza de judecată sunt de asemenea nesincere și nu se coroborează nici măcar cu declarațiile inculpaților în privința prezenței la fața locului a inculpaților S. și C., cu toate că susține chiar că a verificat interiorul autoturismului numitului I. G. fără a observa în interior vreun recipient cu motorină. De altfel, această afirmație s-ar corobora doar cu cea a inculpatului I. G. care a precizat în cursul urmăririi penale să le-a arătat portbagajul „tuturor șoferilor de tir”, aspect ce poate fi confirmat de M. T. și S.. Or, martorii M. T. și G. S. nu au confirmat această variantă, singurii care au observat bidoanele cu motorină fiind doar cei doi martori – A. M. și A. S..

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că potrivit art. 6 par.1 din Convenție mijloacele de probă trebuie, în principiu, să fie administrate în fața acuzatului, în ședință publică în vederea unei dezbateri contradictorii. Cu toate acestea, Curtea a apreciat că autoritățile judiciare pot găsi justificat să se folosească de declarațiile date de către un martor (în înțelesul autonom dat de Covenție) în timpul fazei de instrucție preparatorii (urmărirea penală), cu condiția ca ele să fie coroborate cu alte mijloace de probă (Cauza Vaquero Hernandez și alții c. Spaniei, hotărârea din data de 2 noiembrie 2010).

De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat într-o hotărâre pronunțată împotriva României (Cauza A. I. R. c. României, hotărârea din data de 3 mai 2011) că nu este afectată echitatea procedurii dacă instanțele naționale au înlăturat într-o manieră motivată declarațiile prin care unii martori au revenit asupra depozițiilor anterioare.

Or, declarațiile persoanei vătămate din faza de judecată nu se coroborează cu niciunul dintre mijloacele de probă administrate în cauză, fiind vădit nesincere, „revenirea” asupra declarațiilor inițiale pe motiv că „șeful” poliției din Murfatlar ar avea vreun interes în condamnarea celor trei inculpați și că i-a dictat declarațiile neputând fi considerată ca justificată, mai ales că nu există nicio probă în acest sens. Simplele afirmații trebuie să aibă măcar o bază factuală, să existe indicii în sensul celor arătate; or, persoana vătămată a semnat și și-a însușit declarațiile din cursul urmăririi penale, fără a face vreo obiecțiune și niciunul dintre ceilalți martori nu au învederat instanței că s-ar fi făcut presiuni asupra lor într-un sens sau altul. De altfel, cele arătate de persoana vătămată judecătorului nu sunt susținute nici măcar de apărare, declarațiile inculpaților fiind chiar în contradicție cu cele afirmate de persoana vătămată. În consecință, instanța va avea în vedere declarațiile persoanei vătămate din cursul urmăririi penale care se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.

Pe de altă parte, apărarea inculpaților I. și S. în sensul că se aflau în incinta I.U.G. Murfatlar pentru a repara autoturismul VW Passat pe care inculpatul I. îl împrumutase fratelui său, martorul G. M., nu poate fi reținută în cauză.

Presupunând că martorii M. T., G. S. și G. M. au în vedere data de 26.04.2010, din declarațiile acestora, care se coroborează cu cele ale inculpaților I. și S., rezultă că la un moment dat aceștia din urmă au ajuns în incinta I.U.G. Murfatlar pentru a repara un autoturism pe care inculpatul G. M. îl împrumutase anterior de la fratele său, inculpatul I. G.. De menționat că martorul G. M. lucra la aceeași unitate situată în interiorul I.U.G. Murfatlar cu ceilalți doi martori – M. T. și G. S..

G. S. și M. T. au arătat că până când au plecat i-au observat pe cei doi inculpați lucrând la autoturism și, pe înserate, au închis hala și i-au salutat pe cei doi inculpați care aveau în continuare capota deschisă la mașină. De asemenea, aceștia au arătat că în interiorul parcării mai erau în acel moment și alte persoane, șoferi de tir. La un moment dat, după ce s-au îndepărtat la aproximativ 200-300 m, au auzit gălăgie, s-au întors spre parcare însă nu au putut vedea nimic, astfel că și-au continuat deplasarea.

Totuși, pe de-o parte, inculpatul I. precizează că a ajuns în parcarea respectivă la orele 17:00 și să remedierea defecțiunii a durat 20-30 min. Prin urmare, în jurul orei 17:30 ar rezulta că au încercat să părăsească parcarea, moment în care au fost opriți de cei doi martori. Ba mai mult, inculpatul precizează că martorii M. T. și G. S. au fost de față în momentul în care le-a arătat portbagajul persoanelor strânse la fața locului, aspect care nu se coroborează nici cu declarațiile celor doi martori și nici cu alte mijloace de probă administrate în cauză.

Pe de altă parte, inculpatul S. a arătat că au ajuns în parcare în timp ce se întuneca (ora 17:30-18:00), deși pe 26 aprilie, conform criteriului realității, la acea oră este fără îndoială zi, și să reparația a durat 20 de minute, fără însă a indica prezența martorilor G. S. și M. T..

Inculpatul C. V. arată că a fost sunat de inculpatul I. G. în jurul orei 20:30-20:45, apărarea nereușind să explice cum au fost „lipsiți de libertate” inculpații I. și S. timp de aproape 2 ore, până la sosirea inculpatului C. V.. Așadar, declarațiile inculpaților și ale martorilor nu sunt susținute de niciun mijloc de probă și sunt contradictorii chiar între ele. În plus, martorii nu au observat nimic în legătură cu fapta ce li se reține în sarcină inculpaților, apărarea încercând să dovedească nevinovăția acestora pe baza unor prezumții care însă nu au niciun suport în realitate – că inculpații se aflau acolo cu alt scop; că în momentul în care martorii G. S. și M. T. încă lucrat la autoturism și că aceștia nu au observat nimic suspect; cum din senin, după câteva sute de metri, cei doi martori au auzit gălăgie, fără a putea preciza însă despre ce este vorba. De altfel, în prima declarați luată inculpatului I. G., acesta nici măcar nu a făcut referire la cei doi martori – M. M. și G. S. (f. 52), însă cu toate acestea, în declarația din 10.11.2012 îi indică ce cei doi ca fiind persoanele care de altfel a asistat la momentul în care a deschis portbagajul și le-a arătat proprietarilor de tiruri că nu are canistre/bidoane pline cu motorină în interior.

În consecință, instanța va înlătura declarațiile celor trei martori audiați din partea apărării ca nefiind pertinente, neexistând niciun indiciu că martorii se referă la fapta comisă de cei trei inculpați la data de 26.04.2010.

Instanța consideră că trebuie subliniate anumite aspecte deosebit de importante care rezultă din probatoriul administrat: inculpatul C. V. a recunoscut faptul că persoanele pe care le-a găsit în fața porții în acea zi i-au comunicat faptul că îi suspectează pe ceilalți doi inculpați că au sustras motorină dintr-un rezervor; deși nu erau lăsați să plece, fiind „victimele” unei infracțiuni de lipsire de libertate în mod ilegal, inculpații I. și S. nu au apelat la organele de poliție, ci l-au sunat pe inculpatul C. V. pentru a îi ajuta; deși aveau posibilitatea să aștepte organele de poliție chemate de cei prezenți pentru a lămuri situația de fapt și pentru a depune plângere penală împotriva celor care nu le permiteau părăsirea I.U.G. Murfatlar, cu ajutorul inculpatului C. ceilalți doi inculpați au părăsit cu luminile stinse incinta parcării, cu toate că afară se înnoptase.

Prin urmare, instanța reține că din probele administrate rezultă fără niciun dubiu că inculpații I. și S. au sustras motorină din rezervorul autocamionului cu ajutorul unor bidoane, și, fiind prinși în flagrant de către martorii A. M. și A. S., pentru a-și asigura scăparea, au apelat la inculpatul C. V. care, prin amenințări cu acte de violență, îmbrâncindu-l chiar pe A. M., a reușit să deschidă porțile parcării contrar vionței celor prezenți, moment în care inculpații I. și S. au reușit să iasă cu mașina în care se aflau bidoanele de motorină.

Încadrarea juridică reținută de instanță:

Ca o chestiune prealabilă, avocații inculpaților au pus în discuție reținerea sau nu a circumstanței agravante prevăzută de art.209 alin.1 lit.g C.pen. în măsura în care instanța ar schimba încadrarea juridică în sensul reținerii infracțiunii de furt/furt calificat în sarcina inculpaților I. G. și S. C.-F., cu toate că nici măcar procurorul în încadrarea juridică nu a reținut că ar fi vorba de o tâlhărie comisă în timpul nopții, fiind reținută doar agravanta prevăzută de art.211 alin.2¹ lit.a (tâlhăria comisă de două sau mai multe persoane împreună).

Or, din cele ce preced, rezultă că martorii A. M. și A. S. au ajuns în parcarea respectivă în jurul orei 20:00-20:15 și că între momentul acesta și cel al părăsirii zonei de către toți cei trei inculpați au trecut aproximativ 30-40 minute. Este de notorietate, conform mai multor surse de informare (spre ex. http://www.sunrisesunset.. de 26 aprilie 2010 soarele a apus la C. la ora 20:04 și că între acest moment și cel al instalării nopții se scurge o perioadă de timp rezonabilă denumită „amurg”, moment considerat de doctrină și jurisprudență ca nefăcând parte din noapte. De asemenea, este de remarcat că martorii audiați au fost în măsură să îi observe atât pe cei doi inculpați, bidoanele pe care aceștia le transportau, dar și împrejurarea că toți inculpații au părăsit zona (I. și Sănescu având luminile stinse la mașină în condițiile în care iluminatul nu funcționa încă). Sunt aspecte care trebuie să le profite inculpaților în condițiile în care, în lipsa altor elemente, instanța nu poate determina cu exactitate dacă la 30 minute de la apusul soarelui se instalase sau nu pe deplin noaptea, neavând la îndemână elemente ce țin de poziția topografică a localității și condițiile atmosferice din momentul respectiv. În consecință, instanța nu va reține faptul că fapta a fost comisă în timpul nopții.

Cu toate acestea, nu se poate reține în sarcina celor doi inculpați infracțiunea de furt simplu/furt calificat câtă vreme, ulterior însușirii de către inculpații I. și S. a cantității de aproximativ 295 l de carburant (furtul consumându-se chiar în momentul în care martorii A. M. și A. S. i-au surprins pe cei doi), aceștia au apelat la inculpatul C. V. pentru a îi ajuta să păstreze bunurile sustrase și că părăsească parcarea în momentul în care au constatat că nu li se permite acest lucru de către cei doi martori. Ajuns la fața locului, deși inculpatului C. i s-a comunicat că inculpații I. și S. sunt suspectați că au sustras combustibil din rezervorul unui autocamion (după cum chiar inculpatul recunoaște), acesta i-a amenințat pe cei prezenți cu acte de violență, le-a adus injurii și chiar l-a îmbrâncit pe A. M., acesta din urmă, de teamă, mutând autoturismul său din dreptul porții. În aceste împrejurări, C. V. a reușit să deschidă porțile, moment în care inculpații I. și S. au părăsit parcarea cu autoturismul în care anterior încărcaseră cantitatea de 295 l de motorină, fiind urmați de inculpatul C..

Or, chiar fără a cunoaște detaliile conversației dintre inculpații I. și C., instanța reține că în mod evident C. V. a fost chemat de I. G. și S. C.-F. pentru a le asigura scăparea și bunurile sustrase, aceștia având inclusiv reprezentarea că acesta va întrebuința amenințări și violențe pentru realizarea acestui scop; de asemenea, din momentul în care inculpatului C. i s-a comunicat de către cei prezenți motivul pentru care inculpații I. și S. sunt reținuți în interiorul parcării, acesta a acceptat cel puțin posibilitatea producerii rezultatului faptei sale, respectiv că este posibil să asigure scăparea unor persoane care au comis infracțiunea de furt. Oricum, dată fiind relația de prietenie dintre inculpații I. și C., instanța consideră că acesta din urmă cunoștea cu exactitate încă înainte de venirea la fața locului faptul că primul împreună cu inculpatul S. au sustras motorină dintr-un camion.

Prin urmare, după comiterea infracțiunii de furt calificat de către inculpații I. și S., inculpatul C. V. a întrebuințat amenințări și violențe pentru ca infractorii să își asigure scăparea și bunurile sustrase. Doctrina și jurisprudența sunt constante în sensul că amenințările și violențele nu trebuie neapărat să fie exercitate de către autorii furtului, ci poate fi exercitate și de o altă persoană, condiția fiind aceea ca aceasta din urmă să cunoască faptul că autorii au comis infracțiunea de furt/furt calificat, sau cel puțin să accepte la nivel subiectiv o asemenea posibilitate. Așadar, inculpații au comis infracțiunea de tâlhărie.

Instanța constată de asemenea că, în conformitate cu art.104 din Legea nr.255/2013 privind Legea de punere în aplicare a C.proc.pen. (LPANCPP), pe data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare Legea nr.135/2010 privind Noul Cod de Procedură Penală. Conform art.246 din Legea nr.187/2012, de la aceeași dată a intrat în vigoare și Legea nr.286/2009 privind Codul Penal.

Referitor la modalitate de aplicare a legii penale mai favorabile (art.5 C.pen.), instanța constată că prin decizia nr.265/6._, publicată în M.Of. nr.372/20.05.2014, Curtea Constituțională a stabilit că dispozițiile art.5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile. În considerente deciziei, Curtea Constituțională a reținut că, în caz de tranziție, judecătorul este ținut de aplicarea legii penale mai favorabile, în ansamblu, fapt justificat prin aceea că nu trebuie să ignore viziunea fie preponderent represivă, așa cum este cazul Codului penal din 1969, fie preponderent preventivă, așa cum este cazul actualului Cod penal. Soluția se impune pentru că nu poate fi încălcată finalitatea urmărită de legiuitor cu ocazia adoptării fiecărui cod în parte, deoarece nu întâmplător cele două coduri, deși fiecare cu o concepție unitară proprie, au viziuni diferite asupra modului în care sunt apărate valorile sociale de către legea penală.

De asemenea, în legătură cu decizia nr.2 din 14 aprilie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție — Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, Curtea Constituțională a constatat că odată cu publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, efectele Deciziei nr.2 din 14 aprilie 2014 a instanței supreme încetează în conformitate cu prevederile art.147 alin.4 din Constituție și cu cele ale art.477¹ din C.proc.pen.

În aceeași măsură, instanța de contencios constituțional a impus modalitatea de aplicare a deciziei Curții Constituționale de către instanțele de judecată, arătând că prevederile art.5 alin.2 C.pen. nu sunt incidente ca efect al pronunțării deciziei, întrucât, în acest caz, Curtea nu declară neconstituțională o prevedere legală, astfel că nu se produc consecințe asupra existenței normative în ordinea juridică a prevederii supuse controlului, ci se stabilește doar, pe cale de interpretare, un unic înțeles constituțional al art.5 din Codul penal.

Față de acestea, având în vedere că, potrivit art.147 alin.4 din Constituție, deciziile Curții Constituționale sunt definitive și general obligatorii, instanța constată că singura modalitate de aplicare a legii penale mai favorabile în cauza de față este prin stabilirea, în mod concret, a mecanismului de răspundere penală conform ambelor coduri și de a aplica inculpaților mecanismul răspunderii penale cel mai favorabil.

Pentru cele ce vor fi arătate la secțiunea privind individualizarea judiciară a pedepsei, instanța consideră că în cazul inculpatului I. G. se impune aplicarea unei pedepse cu închisoarea, iar ca modalitate de executare suspendarea sub supraveghere.

La prima vedere dispozițiile art.233 C.pen. 2009 (corespondentul art.211 alin.1 și alin.2¹ lit.a C.pen. 1969) apar ca fiind mai favorabile date fiind limitele de pedeapsă (de la 2 la 7 ani închisoare și interzicerea exercitării unor drepturi). Cu toate acestea, conform Codului penal 1969 instanța consideră că se impune reținerea circumstanței atenuante prev. de art.74 alin.1 lit.a C.pen. 1969, ceea ce permite coborârea limitelor de pedeapsă sub minimul special, până la 1 an închisoare.

Deși pedeapsa la care instanța s-ar fi orientat conform noului Cod penal ar fi fost de 2 ani și 6 luni închisoare, iar conform Codului penal 1969 pedeapsa ar fi de 3 ani închisoare, analiza legii penale mai favorabile nu se oprește aici. Astfel, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere – Codul penal 1969 este mai favorabilă decât suspendarea executării sub supraveghere – Codul penal 2009, în condițiile în care inculpatul nu este obligat să desfășoare o activitate neremunerată în folosul comunității și, la împlinirea termenului de încercare este reabilitați de drept dacă nu a mai săvârșit o altă infracțiune și dacă nu a încălcat cu rea-credință măsurile de supraveghere. În schimb, pe noul Cod penal, la expirarea termenului de supraveghere pedeapsa se consideră doar executată, începând să curgă termenul de reabilitare. Așadar global Codul penal 1969 apare ca fiind mai favorabil pentru inculpatul I. G..

În privința inculpatului S. C.-F., analizând fișa de cazier judiciar a acestuia, reține instanța că acesta a fost condamnat pentru o infracțiune concurentă la pedeapsa de 6 luni închisoare, pedeapsa fiind suspendată sub supraveghere conform art.86¹ C.pen. Ținând cont că minimul special al pedepsei închisorii pentru infracțiunea de tâlhărie este de 7 ani conform Codului penal 1969, chiar și cu reținerea de circumstanțe atenuante judiciare ce țin de gravitatea concretă a faptei și de persoana infractorului, nu s-ar putea aplica o pedeapsă mai mică de 3 ani și 6 luni închisoare, urmând ca rezultanta să fie de 3 ani și 6 luni după anularea suspendării sub supraveghere și contopirea acestei pedepse cu cea de 6 luni. Or, văzând prevederile art.86¹ alin.2 C.pen. 1969 singura modalitate de individualizare în acest caz ar fi executarea pedepsei rezultante în regim de detenție.

Cu toate acestea, în raport de toate împrejurările cauzei, instanța consideră că și în cazul inculpatului S. C.-F. se justifică o modalitate de executare neprivativă de libertate, astfel că sunt mai favorabile pentru inculpat dispozițiile noului Cod penal (art.233 C.pen. 2009 raportat la art.77 lit.a C.pen.), o pedeapsă de 2 ani și 10 luni închisoare fiind justificată pentru motivele care vor fi arătate, la care se va adăuga 1/3 din 6 luni închisoare (respectiv 2 luni închisoare), în total 3 ani închisoare. Or, inclusiv o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare poate fi suspendată sub supraveghere conform noului Cod penal – art.91 alin.1 lit.a C.pen. 2009.

Prin urmare, în cazul inculpatului S. este mai favorabilă legea nouă.

Aceeași concluzie se impune și în privința inculpatului C. V. câtă vreme în cazul său nu pot fi reținute circumstanțe atenuante, dată fiind antecedența penală (recidivă postexecutorie), astfel că potrivit Codului penal 1969 i s-ar putea aplica o pedeapsă minimă de 7 ani închisoare. Totodată, infracțiunea dedusă judecății este concurentă cu o altă infracțiune pentru care inculpatul a fost condamnat la 1 an închisoare. În final, făcând contopirea, ar rezulta o pedeapsă rezultantă de 7 ani închisoare în regim de detenție.

Conform noului Cod penal (art.233 C.pen. 2009 raportat la art.77 lit.a C.pen. cu aplicarea art.41 alin.1 și 43 alin.5 C.pen. 2009), instanța consideră că o pedeapsă de 3 ani închisoare este suficientă în cazul inculpatului pentru infracțiunea dedusă judecății, la aceasta adăugându-se un spor de 4 luni închisoare (1/3 din pedeapsa de 1 an concurentă), urmând ca inculpatul să execute în final 3 ani și 4 luni închisoare în regim de detenție.

În consecință, instanța va respinge ca neîntemeiate cererile de schimbare a încadrării juridice a faptelor formulate de avocații inculpaților, respectiv din infracțiunea de tâlhărie prev. de art.211 alin.1, alin.21 lit.a C.pen. în infracțiunea de furt simplu prev. de art.228 alin.1 C.pen. 2009 sau furt calificat prev. de art.228 alin.1 raportat la art.229 alin.1 lit.b C.pen. (pentru inculpatul S. C. F.), din infracțiunea de tâlhărie în stare de recidivă postexecutorie prev. de art.211 alin.1, alin.21 lit.a C.pen. cu aplicarea art.37 alin.1 lit.b C.pen. în infracțiunea de amenințare în stare de recidivă postexecutorie prev. de art.206 alin.1 C.pen. 2009 cu aplicarea art.41 alin.1 C.pen. 2009 și art.43 alin.5 C.pen. 2009 (C. V.), respectiv din infracțiunea de tâlhărie prev. de art.211 alin.1, alin.21 lit.a C.pen. în infracțiunea de furt simplu prev. de art.228 alin.1 C.pen. 2009 (inculpatul I. G.).

De asemenea, pentru aceleași motive, instanța va respinge ca neîntemeiată schimbarea de încadrare juridică pusă în discuție de instanță din oficiu față de inculpații S. C. F. și I. G. din infracțiunea de tâlhărie prev. de art.211 alin.1, alin.21 lit.a C.pen. în infracțiunea de furt calificat prev. de art.208 alin.1 raportat la art.209 alin.1 lit.a și g C.pen. 1969, respectiv din infracțiunea de tâlhărie în stare de recidivă postexecutorie prev. de art.211 alin.1, alin.21 lit.a C.pen. aplicarea art.37 alin.1 lit.b C.pen. în două infracțiuni, respectiv lovire și alte violențe în stare de recidivă postexecutorie prev. de art.180 alin.1 C.pen. cu reținerea art.37 alin.1 lit.b C.pen. 1969 și amenințare în stare de recidivă postexecutorie prev. de art.193 alin.1 C.pen. 1969 cu aplicarea art.37 alin.1 lit.b C.pen. 1969.

Instanța va respinge ca neîntemeiată și schimbarea încadrării juridice pusă în discuție din oficiu cu referire la inculpatul C. V., din infracțiunea de tâlhărie în stare de recidivă postexecutorie prev. de art.211 alin.1 și alin.21 lit.a C.pen. 1969 în infracțiunea de tâlhărie calificată în stare de recidivă postexecutorie prev. de art.233 raportat la art.234 alin.1 lit.d C.pen. 2009 cu aplicarea art.41 alin.1 și art.43 alin.5 C.pen. 2009.

În condițiile în care instanța va reține în sarcina fiecăruia dintre inculpați legea penală mai favorabilă, iar corespondentul art.211 alin.1 și alin.2 lit.a¹ C.pen. 1969 este art.233 C.pen. 2009 cu aplicarea art.77 lit.a C.pen. (cu același conținut constitutiv, evident cu reținerea stării de recidivă pentru inculpatul C. V.), nu este neapărat necesară schimbarea de încadrare juridică, neexistând nicio vătămare pentru inculpați din această perspectivă.

În privința inculpatului I. G. legea veche va ultraactiva astfel că fapta acestuia de a sustrage 295 l de motorină în valoare de 1277,35 lei împreună cu inculpatul S. C.-F., în ziua de 26.04.2010, în jurul orei 20:00-20:15, prin efracție, din rezervorul autotrenului cu nr. de înmatriculare_, părăsind ulterior locul faptei datorită inculpatului C. V. care a intervenit la cererea lor și, prin folosirea de amenințări față de cei prezenți și violențe fizice la adresa martorului A. M., le-a asigurat scăparea, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prev. de art.211 alin.1 alin.21 lit.a C.pen. 1969 cu aplicarea art.5 C.pen. 2009.

Fapta inculpatului S. C.-F. care la data de 26.04.2010, în jurul orei 20:00-20:15, prin efracție, împreună cu inculpatul I. G., a sustras din rezervorul autotrenului cu nr. de înmatriculare_ cantitatea de 295 l de motorină în valoare de 1277,35 lei, părăsind ulterior locul faptei datorită inculpatului C. V. care a intervenit la cererea lor și, prin folosirea de amenințări față de cei prezenți și violențe fizice la adresa martorului A. M., le-a asigurat scăparea, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prev. de art.233 C.pen. 2009 cu aplicarea art.77 lit.a C.pen.

Fapta inculpatului C. V. care la data de 26.04.2010, în jurul orei 20:30, a intervenit la cererea celorlalți doi inculpați și, prin folosirea de amenințări față de cei prezenți și violențe fizice la adresa martorului A. M., le-a asigurat scăparea și păstrarea cantității de 295 de litri de motorină, cu toate că avea cunoștință de faptul că inculpații I. și S. și-au însușit pe nedrept cantitatea respectivă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie în stare de recidivă postexecutorie prev. de art.233 C.pen. art.77 lit.a C.pen. și art.41 alin.1 și 43 alin.5 C.pen. 2009 cu aplicarea art.5 C.pen. 2009.

Sub aspectul laturii obiective, inculpații au realizat elementul material al infracțiunii de tâlhărie prev. de art.211 alin.1 și 2 lit.b și c C.pen. 1969; astfel, după ce inculpații I. G. și S. C.-F. și-au însușit cantitatea de 295 de litri de motorină, producându-se așadar urmarea imediată, respectiv deposedarea persoanei vătămate și aproprierea bunului de către inculpați, în vederea păstrării bunului furat și pentru a-și asigura scăparea, au apelat la inculpatul C. V.. Acesta din urmă, prin întrebuințarea de amenințări față de cei care încercau să îi rețină pe ceilalți doi inculpați, prin întrebuințarea de violențe față de martorul A. M., îmbrâncindu-l, a reușit să deschidă poarte parcării în care se aflat inculpații I. și S., aceștia din urmă reușind că iasă cu autoturismul în care anterior au depozitat cantitatea de motorină sustrasă.

Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată este dovedită în cauză, astfel cum s-a arătat la secțiunea „Situația de fapt”.

Atașat elementului material este și elementul circumstanțial (conform Codului penal 1969), respectiv circumstanța agravantă (Codul penal 2009) vizând modalitatea de săvârșire a faptei – de trei persoane împreună.

Sub aspectul laturii subiective, instanța apreciază că inculpații au prevăzut rezultatul faptei, urmărind producerea lui prin săvârșirea infracțiunii, fiind așadar întrunite condițiile prevăzute de art.19 alin.1 pct.1 lit.a C.pen. 1969 respectiv art.16 alin.3 lit.a C.pen. 2009 – forma de vinovăție a intenției directe.

De asemenea, din moment ce anterior inculpatul C. V. a fost anterior condamnat la pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare prin sentința penală nr.494/15.03.2007 a Judecătoriei C., definitivă prin decizia penală nr.527/P/30.10.2007 a Curții de Apel C., fiind liberat condiționat la 20.05.2008 cu un rest de 167 de zile, pedeapsa considerându-se executată așadar la 02.11.2008, instanța constată că la 26.04.2010 nu era împlinit termenul de reabilitare de drept de 3 ani prevăzut de art.165 alin.1 C.pen. În consecință, se impune reținerea art.41 alin.1 și art.43 alin.5 C.pen. 2009, fapta fiind comisă în stare de recidivă postexecutorie.

În aceste condiții, constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.211 alin.1 și 2¹ lit.a C.pen. 1969 (inculpatul I.), art.233 raportat la art.77 lit.a C.pen. 2009 (inculpatul S.) și art.233 raportat la art.77 lit.a C.pen. 2009 cu reținerea art.41 alin.1 și 43 alin.5 C.pen. 2009, văzând și prevederile art.396 alin.2 C.proc.pen, instanța reține că dincolo de orice dubiu rezonabil faptele există, au fost săvârșite de către inculpați și constituie infracțiuni, motiv pentru care va dispune condamnarea acestora.

Individualizarea judiciară a pedepselor:

La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului I. G. instanța va avea în vedere, pe lângă atingerea scopului pedepselor stabilit de art.52 C.pen. 1969, și dispozițiile art.72 C.pen. 1969, respectiv dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În privința celorlalți doi inculpați instanța se va raporta la criteriile generale de individualizare prevăzute de art.74 C.pen., respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Cu privire la fapta săvârșită, instanța reține că infracțiunea complexă de tâlhărie ocrotește două valori sociale importante, pe de o parte, patrimoniul persoanei fizice sau juridice, iar pe de altă parte, față de modalitatea concretă în care fapta a fost săvârșită, integritatea psihică și fizică a persoanei care trebuie protejată împotriva oricărui act de violență exercitat asupra sa, pericolul abstract al faptei fiind concretizat în limitele de pedeapsă prevăzute de lege – de la 7 la 20 de ani conform Codului penal 1969, respectiv de la 2 la 7 ani conform Codului penal 2009 (cu mențiunea că în cazul inculpatului C., ca urmare a reținerii stării de recidivă, limitele se majorează cu ½ - de la 3 ani la 10 ani și 6 luni închisoare).

În concret, inculpații I. și S. au fost surprinși în flagrant în timp ce sustrăgeau motorină din rezervorul autotrenului cu nr. de înmatriculare_ aparținând societății administrate de persoana vătămată, profitând de faptul că parcarea nu era păzită. Cu toate acestea, inculpații au refuzat să își asume faptele și, fiind încolțiți, au apelat la inculpatul C. V. care a sosit deîndată la fața locului reușind prin amenințări și violențe, bruscându-l chiar pe martorul A. M., să le asigure celorlalți doi inculpați atât scăparea, cât și bunurile sustras. Deși prejudiciul nu este unul ridicat (2.000 de lei – 1.277,35 lei cantitatea de motorină și restul contravaloarea bușonului de la rezervorul de carburant), modalitatea de comiterea a acesteia, faptul că cei doi inculpați au încercat din răsputeri să își asigure scăparea în ciuda faptului că au existat martori oculari care i-au văzut în timp ce încărcau bidoanele de carburant în autoturismul ce îi aparținea inculpatului I. G., iar inculpatul C. V. a aderat cu știință și fără nici cea mai mică remușcare la „planul de evadare” conceput spontan, amenințând cu acte de violență și intimidând persoanele prezente la fața locului, relevă totuși o gravitate crescută a faptei.

În privința persoanei inculpaților, I. G. are 33 de ani, este implicat într-o relație de concubinaj și are un copil minor în întreținere, studii 10 clase, ocupație – conducător auto, cu loc de muncă la acest moment – f. 125 (lucrător comercial). Pe parcursul procesului penal inculpatul a avut o atitudine nesinceră, negând săvârșirea infracțiunii, încercând chiar să construiască un scenariu în care l-a implicat și pe fratele său, fără însă a avea o corespondență în realitatea obiectivă. Față de lipsa antecedentelor penale, ținând cont de caracterizarea de la dosar (f. 126), luând în considerare și gravitatea concretă a faptei cel puțin din perspectiva prejudiciului, se impune reținerea circumstanței atenuante prevăzută de art.74 alin.1 lit.a C.pen. 1969 – conduita bună a infractorului înainte de comiterea infracțiunii, astfel că limitele de individualizare vor fi de la 1 an la 7 ani închisoare fără o zi.

Față de aceste considerente, în baza art.211 alin.1, alin.2¹ lit.a C.pen. 1969 cu reținerea art.74 alin.1 lit.a C.pen. 1969 și a art.76 alin.1 lit.b C.pen. 1969 și aplicarea art.5 C.pen. 2009, instanța îl va condamna pe inculpatul I. G. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

În privința pedepselor accesorii, potrivit art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.

Prin urmare, la stabilirea pedepsei accesorii a interzicerii unor drepturi, instanța va avea în vedere atât dispozițiile art.64 și art.71 C.pen. 1969, dar și Decizia nr. LXXIV/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii, precum și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza S. și P. contra României, cauza Hirst contra Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord).

Astfel, instanța subliniază strânsa legătură ce trebuie să existe între infracțiunea săvârșită și interzicerea unui drept (fapta comisă furnizând premisa că e nevoie de interzicerea acelui drept pentru apărarea valorilor ocrotite de legea penală).Or, natura faptei săvârșite de inculpat, susține existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art.64 alin.l lit.a teza a II-a și lit.b C.pen (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat), instanța apreciind că, față de pericolul social concret al faptei și față de persoana inculpatului, nu se impune interzicerea dreptului de a alege.

Față de aceste considerente, în baza art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal raportat la art.71 alin.1 C.pen. 1969, va interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și b C.pen. 1969.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța consideră că scopul pedepsei și reinserția socială pot fi atinse fără privarea de libertate a inculpatului, pronunțarea condamnării constituind un avertisment ce îl va determina să nu mai săvârșească infracțiuni, fiind însă necesar un control strict asupra acestuia, pe o perioadă îndelungată, de natură să garanteze instanței că inculpatul va avea o evoluție pozitivă în plan social și profesional. În consecință, se impune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege – pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 4 ani (3 ani închisoare), iar infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an. În ciuda atitudinii de nerecunoaștere, aspectele ce țin de persoana inculpatului evaluate în contextul gravității concrete a faptei îi sunt favorabile: copil minor în întreținere, relație de concubinaj, un loc de muncă de natură a-i asigura veniturile.

Prin urmare, în baza art.86¹ C.pen. 1969 instanța va suspenda executarea pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 6 ani, calculat conform art.862 alin.1 C.pen. 1969.

În baza art.86³ alin.1 C.pen. pe durata termenului de încercare condamnatul va trebui să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul C.;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art.71 alin.5 C.pen. 1969 pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere se vor suspenda și pedepsele accesorii.

În baza art.404 alin.2 C.proc.pen., instanța va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.864 alin.1 și 2 C.pen. 1969 referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni pe durata termenului de încercare ori în cazul neîndeplinirii cu rea-credință a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege ori stabilite de instanță.

Referitor la inculpatul S. C.-F., instanța reține că acesta are 28 de ani, cetățean român, necăsătorit, studii – 10 clase, asociat într-o societate comercial, are un copil minor în întreținere (f. 150), fiind anterior condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere la pedeapsa de 6 luni închisoare, pedeapsă suspendată sub supraveghere pe un termen de încercare de 3 ani (f. 114). Inculpatul nu a recunoscut comiterea infracțiunii, în ciuda faptului că a fost prins practic în flagrant de cei doi martori – A. M. și A. S..

Prin urmare, cu reținerea art.5 alin.1 C.pen. 2009, în baza art.233 C.pen. și aplicarea art.77 lit.a C.pen. și a art.78 alin.1 C.pen. 2009 instanța îl va condamna pe inculpatul S. C.-F. la pedeapsa de 2 (doi) ani și 10 (zece) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie și interzicerea drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a și b pe o perioadă de 1 (unu) an și 6 (șase) luni ce urmează a fi executată de la rămânerea definitivă a prezentei conform art.68 alin.1 lit.b C.pen. 2009.

Din moment ce prezenta este concurentă cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare prin sentința penală nr.629/24.05.2012 pronunțată de Judecătoria C., definitivă prin decizia penală nr.616/16.09.2013 a Curții de Apel C. (art.38 alin.1 C.pen. 2009), instanța va anula suspendarea sub supraveghere dispusă în baza art.97 alin.1 C.pen. 2009 și în baza art.97 alin.1 teza finală raportat la art.39 alin.2 C.pen. 2009 va contopi pedeapsa de 2 ani și 10 luni închisoare aplicată prin prezenta cu pedeapsa de 6 luni închisoare, aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 10 luni la care adaugă un spor de 2 luni (1/3 din pedeapsa de 6 luni), urmând ca inculpatul să execute în final o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare.

Din moment ce pedeapsa complementară va începe să fie executată de la data rămânerii definitive a prezentei și nu există un mecanism prin care să se aplice pedepsele accesorii într-o asemenea situație, chiar art.65 alin.3 dispunând că pedeapsa accesorie se execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată (în cazul suspendării sub supraveghere, la expirarea termenului de supraveghere), în cazul de față inculpatului nu i se pot aplica pedepse accesorii fără încălcarea principiului legalității sancțiunilor. De altfel, modificările ce se preconizează a fi aduse Codului penal vizează inclusiv faptul că, în cazul suspendării sub supraveghere, pedepsele accesorii se vor suspenda, conform reglementării anterioare.

Instanța a antamat deja modalitatea executării pedepsei, în condițiile în care sunt îndeplinite toate condițiile pentru suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. Astfel, pedeapsa aplicată ca urmare a concursului de infracțiuni este de 3 ani închisoare, inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, manifestându-și totodată acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității. De asemenea, inculpatul realizează în mod licit venituri, fiind asociat la o societate comercială, are un copil minor în întreținere și, în ciuda atitudinii de nerecunoaștere avută pe parcursul procesului penale, ținând cont și de gravitatea concretă a faptei (prejudiciul redus de 2.000 de lei), instanța consideră că prezenta condamnare va reprezenta un avertisment suficient ce îl va determina pe inculpat să își reconsidere poziția față de valorile sociale și să nu mai comită alte infracțiuni. Este însă necesară supravegherea strictă a conduitei sale pe un termen îndelungat, ca o garanție pentru instanță și societate că reinserția inculpatului se va realiza în bune condiții.

Față de aceste motive, în baza art.91 C.pen. și art.97 alin.2 teza I C.pen. 2009 instanța va dispune suspendarea executării sub supraveghere pe un termen de încercare de 4 ani conform art.92 alin.1 C.pen. 2009.

În baza art.93 alin.1 C.pen. 2009, pe durata termenului de supraveghere, condamnatul va trebui să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul C., la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență;

În baza art.93 alin.2 lit.d C.pen. instanța va impune condamnatului obligația de a nu părăsi teritoriul României, fără acordul instanței.

În baza art.93 alin.3 C.pen. și art.404 alin.2, pe parcursul termenului de supraveghere, condamnatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 80 de zile în cadrul Serviciului de Gospodărire din cadrul Primăriei orașului Murfatlar ori în cadrul Direcției de Gospodărire Comunală din cadrul Primăriei C..

În baza art.404 alin.2 C.proc.pen. și art.96 alin.1 și 4 C.pen. instanța va atrage atenția inculpatului că, dacă pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea-credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse ori stabilite de lege, sau săvârșește o nouă infracțiune, instanța revocă suspendarea și dispune executarea pedepsei.

În privința inculpatului C. V., instanța reține că acesta are 32 de ani, cetățean român, studii 10 clase, fără ocupație sau loc de muncă, având o relație de concubinaj. Studiind fișa de cazier a acestuia, instamța observă că a fost condamnat anterior atât pentru infracțiuni îndreptate împotriva patrimoniului, cât și pentru infracțiuni la regimul circulației pe drumurile publice. Totodată, ultima condamnare a fost dispusă pentru o infracțiune îndreptată contra integrității fizice a persoanei.

Așadar, se pare că în ciuda condamnărilor dispuse, incupatul nu s-a îndreptat și a continuat să săvârșească infracțiuni, inclusiv cu violență. De altfel, contribuția sa la comiterea tâlhăriei a fost una majoră câtă vreme a fost cel care i-a amenințat pe cei care încercau să îi rețină pe ceilalți doi inculpați, brucându-l chiar pe A. M., în ciuda faptului că i s-a comunicat că cei doi au sustras motorină din rezervorul unui tir. Prin urmare, inculpatul nu a pus pe primul plan valorile sociale ocrotite de legea penală, în ciuda faptulu că în anul 2010 executase deja mai multe pedepse cu închisoarea în regim de detenție, ci a preferat să își ajute prietenii să scape de rigorile legii. De altfel, infracțiunea săvârșită este în stare de recidivă postexecutorie după cum instanța a arătat la secțiunea corespunzătoare.

Ținând însă seama de gravitatea concretă a faptei în contextul în care inculpatul nu a participat efectiv la sustragerea motorinei, ajutându-i doar pe ceilalți inculpați să păstreze bunurile furate și să își asigure scăparea fără însă a se manifesta violent decât prin îmbrâncirea unui martor, manifestarea sa având mai degrabă scopul de a intimida, cu aplicarea art.5 alin.1 C.pen. 2009, în baza art.233 C.pen. și aplicarea art.77 lit.a C.pen. și a art.78 alin.1 C.pen. 2009, cu reținerea art.41 alin.1 și art.43 alin.5 C.pen. 2009 instanța îl va condamna pe inculpatul C. V. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie și interzicerea drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a și b pe o perioadă de 1 (unu) an și 6 (șase) luni ce urmează a fi executată după executarea pedepsei închisorii sau considerarea ei ca executată.

În baza art.65 alin.1 C.pen. instanța va interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art.66 alin.1 lit.a și b pe durata prevăzută de art.65 alin.3 C.pen. 2009, interzise ca pedeapsă complementară.

În baza art.40 alin.1 C.pen. 2009 raportat la art.38 alin.1 C.pen. 2009 instanța va constata că prezenta este concurentă cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare prin sentința penală nr.629/24.05.2012 a Judecătoriei C., definitivă prin decizia penală nr.616/16.09.2013 a Curții de Apel C. (pentru loviri și alte violențe prev. de art.180 alin.2 cu aplicarea art.37 alin.1 lit.b C.pen. 1969).

În baza art.40 alin.1 C.pen. 2009 raportat la art.39 alin.1 lit.b C.pen. 2009 instanța va contopi pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin prezenta cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentința anterior menționată, va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare la care va adăuga un spor de 4 luni (1/3 din pedeapsa de 1 an închisoare), urmând ca inculpatul să execute în final 3 (trei) ani și 4 (patru) luni închisoare în regim de detenție.

În baza art.65 alin.1 C.pen. 2009 instanța va interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie, pe lângă pedeapsa rezultantă, drepturile prevăzute de art.66 alin.1 lit.a și b pe durata prevăzută de art.65 alin.3 C.pen. 2009.

Computarea măsurilor privative; scăderea perioadei deja executate:

În baza art.404 alin.4 lit.a C.proc.pen. și art.72 alin.1 C.pen. 2009 instanța va scădea din durata pedepsei aplicată inculpatului S. C.-F. durata arestării preventive de la 11.10.2011 până la 12.01.2012.

În baza art.404 alin.4 lit.a, art.40 alin.3 C.pen. art.72 alin.1 C.pen. 2009 instanța va scădea din durata pedepsei închisorii aplicată inculpatului C. V. perioada arestării preventive de la 11.10.2011 la 12.01.2012 și perioada executată de la 18.09.2013 la 10.03.2014.

Măsuri de siguranță:

Ținând cont de faptul că inculpații au dobândit cantitatea de 295 de litri de mororină și că persoana vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză, iar motorina nu se mai găsește, văzând calculul făcut de M. N. în cursul urmăririi penale conform căruia valoarea motorinei sustrase a fost de 1.277,35 lei, în baza art.112 alin.1 lit.e și alin.5 C.pen. 2009 instanța va confisca de la fiecare inculpat suma de 425,75 lei.

Latura civilă:

Instanța va lua act că persoana vătămată M. N. nu s-a constituit parte civilă.

Cheltuieli judiciare:

În baza art.272 raportat la art.274 alin.1 C.proc.pen. instanța va obliga fiecare inculpat la plata către stat a sumei de 2.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare (1.000 de lei din cursul urmăririi penale și 1.000 de lei din faza de judecată), în total 6.000 lei.

În baza art.274 alin.1 teza finală raportat la art. 272 alin. 2 C.proc.pen. instanța va dispune avansarea onorariilor parțiale ale avocaților din oficiu conform împuternicirilor . nr.809 și . nr.5262, câte 150 de lei fiecare conform încheierii din 23.01.2014, sume ce rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge ca neîntemeiate cererile de schimbare a încadrării juridice a faptelor formulate de avocații inculpaților, respectiv din infracțiunea de tâlhărie prev. de art.211 alin.1, alin.21 lit.a C.pen. în infracțiunea de furt simplu prev. de art.228 alin.1 C.pen. 2009 sau furt calificat prev. de art.228 alin.1 raportat la art.229 alin.1 lit.b C.pen. (pentru inculpatul S. C. F.), din infracțiunea de tâlhărie în stare de recidivă postexecutorie prev. de art.211 alin.1, alin.21 lit.a C.pen. cu aplicarea art.37 alin.1 lit.b C.pen. în infracțiunea de amenințare în stare de recidivă postexecutorie prev. de art.206 alin.1 C.pen. 2009 cu aplicarea art.41 alin.1 C.pen. 2009 și art.43 alin.5 C.pen. 2009, respectiv din infracțiunea de tâlhărie prev. de art.211 alin.1, alin.21 lit.a C.pen. în infracțiunea de furt simplu prev. de art.228 alin.1 C.pen. 2009 (inculpatul I. G.).

Respinge ca neîntemeiată schimbarea de încadrare juridică pusă în discuție de instanță din oficiu față de inculpații S. C. F. și I. G. din infracțiunea de tâlhărie prev. de art.211 alin.1, alin.2¹ lit.a C.pen. în infracțiunea de furt calificat prev. de art.208 alin.1 raportat la art.209 alin.1 lit.a și g C.pen. 1969, respectiv din infracțiunea de tâlhărie în stare de recidivă postexecutorie prev. de art.211 alin.1, alin.2¹ lit.a C.pen. aplicarea art.37 alin.1 lit.b C.pen. în două infracțiuni, respectiv lovire și alte violențe în stare de recidivă postexecutorie prev. de art.180 alin.1 C.pen. cu reținerea art.37 alin.1 lit.b C.pen. 1969 și amenințare în stare de recidivă postexecutorie prev. de art.193 alin.1 C.pen. 1969 cu aplicarea art.37 alin.1 lit.b C.pen. 1969.

Respinge ca neîntemeiată cererea de schimbare a încadrării juridice pusă în discuție cu referire la inculpatul C. V., din infracțiunea de tâlhărie în stare de recidivă postexecutorie prev. de art.211 alin.1 și alin.2¹ lit.a C.pen. 1969 în infracțiunea de tâlhărie calificată în stare de recidivă postexecutorie prev. de art.233 raportat la art.234 alin.1 lit.d C.pen. 2009 cu aplicarea art.41 alin.1 și art.43 alin.5 C.pen. 2009.

În baza art.211 alin.1, alin.21 lit.a C.pen. 1969 cu reținerea art.74 alin.1 lit.a C.pen. 1969 și a art.76 alin.1 lit.b C.pen. 1969 și aplicarea art.5 C.pen. 2009, condamnă pe inculpatul I. G. (zis „C.”, fiul lui G. și M., născut la data de 03.11.1981 în mun. C., jud. C., domiciliat în orașul Murfatlar, ., fără forme legale pe ..22, jud. C., cetățean român, 10 clase, ocupație – conducător auto, relație de concubinaj, un copil minor în întreținere, fără antecedente penale, CNP:_) la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

În baza art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal raportat la art.71 alin.1 C.pen. 1969 interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și b C.pen. 1969.

În baza art.86¹ C.pen. 1969 suspendă executarea pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 6 ani, calculat conform art.86² alin.1 C.pen. 1969.

În baza art.86³ alin.1 C.pen. pe durata termenului de încercare condamnatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul C.;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art.71 alin.5 C.pen. 1969 pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere se suspendă și pedepsele accesorii.

În baza art.404 alin.2 C.proc.pen., atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.86⁴ alin.1 și 2 C.pen. 1969 referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni pe durata termenului de încercare ori în cazul neîndeplinirii cu rea-credință a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege ori stabilite de instanță.

Cu reținerea art.5 alin.1 C.pen. 2009, în baza art.233 C.pen. și aplicarea art.77 alin.1 C.pen. și a art.78 alin.1 C.pen. 2009 condamnă pe inculpatul S. C.-F. (fiul lui O. și E., născut la data de 24.04.1986 în mun. C., jud. C., domiciliat în oraș Murfatlar, ..2, ., cetățean român, necăsătorit, studii 10 clase, asociat într-o societate comercială, cu antecedente penale, CNP:_) la pedeapsa de 2 (doi) ani și 10 (zece) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie și interzicerea drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a și b pe o perioadă de 1 (unu) an și 6 (șase) luni ce urmează a fi executată de la rămânerea definitivă a prezentei conform art.68 alin.1 lit.b C.pen. 2009.

În baza art.97 alin.1 C.pen. 2009 anulează suspendarea executării pedepsei sub supraveghere dispusă prin sentința penală nr.629/24.05.2012 pronunțată de Judecătoria C., definitivă prin decizia penală nr.616/16.09.2013 a Curții de Apel C.

În baza art.97 alin.1 teza finală raportat la art.38 alin.1 C.pen. 2009 constată că prezenta este concurentă cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare prin sentința anterior menționată, pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prev. de art.217 alin.1 C.pen.

În baza art.97 alin.1 teza finală raportat la art.39 alin.2 C.pen. 2009 contopește pedeapsa de 2 ani și 10 luni închisoare aplicată prin prezenta cu pedeapsa de 6 luni închisoare, aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 10 luni la care adaugă un spor de 2 luni (1/3 din pedeapsa de 6 luni), urmând ca inculpatul să execute în final o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare.

În baza art.91 C.pen. și art.97 alin.2 teza I C.pen. 2009 dispune suspendarea executării sub supraveghere pe un termen de încercare de 4 ani conform art.92 alin.1 C.pen. 2009.

În baza art.93 alin.1 C.pen. 2009, pe durata termenului de supraveghere, condamnatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul C., la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență;

În baza art.93 alin.2 lit.d C.pen. impune condamnatului obligația de a nu părăsi teritoriul României, fără acordul instanței.

În baza art.404 alin.2 C.proc.pen. și art.96 alin.1 și 4 C.pen. atrage atenția inculpatului că, dacă pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea-credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse ori stabilite de lege, sau săvârșește o nouă infracțiune, instanța revocă suspendarea și dispune executarea pedepsei.

În baza art.404 alin.4 lit.a C.proc.pen. și art.72 alin.1 C.pen. 2009 scade din durata pedepsei durata arestării preventive de la 11.10.2011 până la 12.01.2012.

Cu aplicarea art.5 alin.1 C.pen. 2009, în baza art.233 C.pen. și aplicarea art.77 alin.1 C.pen. și a art.78 alin.1 C.pen. 2009, cu reținerea art.41 alin.1 și art.43 alin.5 C.pen. 2009 condamnă pe inculpatul C. V. (zis „C.” fiul lui A. și G., născut la data de 15.05.1982 în mun. C., jud. C., domiciliat în oraș Murfatlar, ..4, jud. C., cetățean român, studii 10 clase, fără ocupație sau loc de muncă, relație de concubinaj, cu antecedente penale, CNP:_) la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie și interzicerea drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a și b pe o perioadă de 1 (unu) an și 6 (șase) luni ce urmează a fi executată după executarea pedepsei închisorii sau considerarea ei ca executată.

În baza art.65 alin.1 C.pen. interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art.66 alin.1 lit.a și b pe durata prevăzută de art.65 alin.3 C.pen. 2009.

În baza art.40 alin.1 C.pen. 2009 raportat la art.38 alin.1 C.pen. 2009 constată că prezenta este concurentă cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare prin sentința penală nr.629/24.05.2012 a Judecătoriei C., definitivă prin decizia penală nr.616/16.09.2013 a Curții de Apel C. (pentru loviri și alte violențe prev. de art.180 alin.2 cu aplicarea art.37 alin.1 lit.b C.pen. 1969).

În baza art.40 alin.1 C.pen. 2009 raportat la art.39 alin.1 lit.b C.pen. 2009 contopește pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin prezenta cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentința anterior menționată, aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare la care adaugă un spor de 4 luni (1/3 din pedeapsa de 1 an închisoare), urmând ca inculpatul să execute în final 3 (trei) ani și 4 (patru) luni închisoare în regim de detenție.

În baza art.65 alin.1 C.pen. 2009 interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art.66 alin.1 lit.a și b pe durata prevăzută de art.65 alin.3 C.pen. 2009.

În baza art.404 alin.4 lit.a, art.40 alin.3 C.pen. art.72 alin.1 C.pen. 2009 scade din durata pedepsei închisorii perioada arestării preventive de la 11.10.2011 la 12.01.2012 și perioada executată de la 18.09.2013 la 10.03.2014.

În baza art.112 alin.1 lit.e și alin.5 C.pen. 2009 confiscă de la fiecare inculpat suma de 425,75 lei.
Ia act că persoana vătămată M. N., domiciliat în com. Poarta Albă, ., jud. C., nu s-a constituit parte civilă.
În baza art.272 raportat la art.274 alin.1 C.proc.pen. obligă fiecare inculpat la plata către stat a sumei de 2.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare (1.000 de lei din cursul urmăririi penale și 1.000 de lei din faza de judecată), în total 6.000 lei.

În baza art.274 alin.1 teza finală raportat la art. 272 alin. 2 C.proc.pen. dispune avansarea onorariilor parțiale ale avocaților din oficiu conform împuternicirilor . nr.809 și . nr.5262, câte 150 de lei fiecare conform încheierii din 23.01.2014, sume ce rămân în sarcina statului.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicarea copiei de pe minută.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23.02.2015.

Președinte Grefier

M. V. C. A.

Tehnored. Jud. MV/14.04.2015/tehnored. Gref. CA/ 27.03.2015, 2 ex.

← Înşelăciunea (art. 215 C.p.). Sentința nr. 169/2015....		Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Sentința nr.... →

Tâlhărie (art.211 C.p.). Sentința nr. 208/2015. Judecătoria CONSTANŢA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Tâlhărie (art.211 C.p.). Sentința nr. 208/2015. Judecătoria CONSTANŢA