Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 90/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 90/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 03-02-2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
Operator de date cu caracter personal 3047
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR.90
Ședința publică din data de 03 februarie 2015
PREȘEDINTE – V. V.
GREFIER - A. B.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public
PROCUROR - D. P.
Pe rol, soluționarea cauzei penale având ca obiect plângerea formulată de petentul S. I. împotriva rezoluției de netrimitere în judecată pronunțată de P. de pe lângă Judecătoria C. în dosarul nr.9009/P/2011.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apărătorul petentului, avocat I. Ghiulfer Aisun și apărătorul intimaților, în substituire pentru avocat S. Calafus, lipsind părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, constatându-se depuse relațiile solicitate Parchetului de pe lângă Judecătoria C..
Fiind întrebați, reprezentantul Ministerului Public și apărătorii prezenți precizează că nu mai au cereri/probe de formulat în cază.
Instanța acordă cuvântul cu privire la plângerea formulată de petentul S. I..
Avocatul petentului solicită admiterea plângerii, ce a fost comunicată petentului la data de 18.11.2013. Menționează că a arătat pe larg în plângerea scrisă motivele ce au stat la baza formulării acesteia.
Precizează că în referatul organelor de cercetare penală nu se face referire la cei doi martori audiați cu identitate protejată, nici organele de cercetare penală și nici procurorul nu au văzut oportunitatea citării acestor doi martori. În cauză au fost formulate numeroase plângeri pentru tergiversarea soluționării cauzei, raportat la durata lungă a cercetărilor.
Arată că procurorul de caz nu a făcut diligențe pentru aflarea adevărului și s-a limitat la referatul întocmit de organele de cercetare penală, deși unul dintre martori a declarat că are cunoștință cine a lovit. De asemenea, nu a fost prezentată martorilor o fotografie cu intimatul R. L. pentru a-l identifica pe acesta. Procurorul de caz a procedat la audierea martorilor cu identitate protejată, cărora le-a arătat și fotografii cu intimatul, însă acest din ultimă aspect s-a omis a se consemna în procesul-verbal întocmit.
În continuare, menționează că au fost audiați trei martori ale căror depoziții au fost înlăturate de procurorul de caz și de organele de cercetare penală, această atitudine subiectivă nefiind însă motivată.
Deși s-a comunicat că se dorește reaudierea celor doi martori, nu s-au depus diligențe în acest sens, cu toate că se cunoștea identitatea acestora de către procuror. Apreciază că procurorul de caz a soluționat plângerea în mod superficial și solicită admiterea plângerii.
Avocatul intimaților solicită respingerea plângerii, cu consecința menținerii rezoluției din data de 26.06.2013 ca fiind legală și temeinică. Apreciază că în mod corect s-a dispus soluția de neîncepere a urmăririi penale față de cei doi intimați pe care îi reprezintă. Solicită respingerea plângerii pentru considerentele expuse în rezoluția comunicată petentului.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea plângerii și susține soluția de netrimitere în judecată a Ministerului Public. Consideră că au fost administrate suficiente probe, soluția fiind întemeiată pe adevărul judiciar. Consideră că au fost efectuate suficiente demersuri pentru aflarea adevărului și solicită respingerea plângerii.
JUDECĂTORUL DE CAMERĂ PRELIMINARĂ
Deliberând asupra cauzei penale de față constată următoarele:
La data de 06.01.2014 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._, plângerea formulată de petentul S. I., împotriva rezoluției nr. 9009/P/2011 din data de 26.06.2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria C..
În susținerea plângerii petentul a arătat că ordonanța atacată este netemeinică și nelegală întrucât soluția dispusă s-a emis în baza unui probatoriu incomplet și interpretat în mod greșit, considerându-se în mod eronat de către procuror că faptele sesizate în sarcina intimatului R. L., respectiv lovirea sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. 2 Cp. nu a fost săvârșită de acesta, șantaj prev. de art. 194 Cp. nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii, calomnie prev. de art. 206 Cp., nu este prevăzută de legea penală, fiind dezincriminată, uz de armă letală din categoria celor supuse autorizării, faptă prev. de art. 1361 din Legea 295/2004, întrucât fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii și în sarcina intimatului B. C., respectiv lovire sau alte violențe, faptă prev. de art 180 alin. 2 Cp., întrucât fapta nu a fost săvârșită de acesta.
In cauză a fost depus dosarul de urmărire penală nr. 9009/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C..
Analizând actele și lucrările din dosarul de urmărire penală, judecătorul reține următoarele:
Prin rezoluția nr. 9009/P/2011 din 26.06.2013 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a numitului R. L., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lovirea sau alte violențe, faptă prev. și ped. de art. 180 alin. 2 Cp., întrucât fapta nu a fost săvârșită de acesta, neînceperea urmăririi penale față de numitul R. L., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj, faptă prev. și ped. de art. 194 Cp., întrucât fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii, neînceperea urmăririi penale față de numitul R. L., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de calomnie, faptă prev. și ped. de art. 206 Cp., întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală, fiind dezincriminată, neînceperea urmăririi penale față de numitul R. L., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de uz de armă letală din categoria celor supuse autorizării, faptă prev. și ped. de art. 1361 din Legea 295/2004, întrucât fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii, neînceperea urmăririi penale față de numitul S. I., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare, faptă prev. și ped. de art. 193 alin. 1 Cp., întrucât fapta nu a fost săvârșită de acesta și neînceperea urmăririi penale față de numitul B. C., cercetat pentru săvârșirea infracțiuni de lovire sau alte violențe, faptă prev. și ped. de art. 180 alin. 2 Cp., întrucât fapta nu a fost săvârșită de acesta.
Pentru a dispune astfel, procurorul a reținut, raportat la referatul organului de cercetare penală faptul că, la data de 23.05.2011, numitul S. I. a formulat plângere penală la P. de pe lângă Judecătoria C. împotriva numitului R. L. pentru săvârșirea de către acesta a infracțiunilor de șantaj, loviri sau alte violențe, calomnie și uz de armă neletală din categoria celor supuse autorizării, fără drept.
Din cuprinsul plângerii rezultă că petentul, în ziua de 19.05.2011, în jurul orei 19,00, în timp ce se afla pe . C., a fost șicanat în trafic de conducătorul autoturismului BMW X6 cu număr de înmatriculare_ fiind forțat din cauza manevrelor de intimidare efectuate în mers să staționeze pe partea dreaptă în apropierea unei spălătorii auto aflate în zonă. Acesta a precizat că șoferul autoturismului BMW X6 a oprit de asemenea pe partea dreaptă a sensului de mers, a coborât având în mână dreaptă un pistol și fără să spună ceva l-a lovit cu patul pistolului în cap. In același timp, ocupantul locului dreapta față al autoturismului_ a coborât din autoturism având de asemenea un pistol în mână și a amenințat lumea prezentă spunându-i să nu declare ce a văzut.
După ce a fost lovit în repetate rânduri de R. L., numitul S. I. a afirmat că a scos un pistol pe care-l purta asupra sa, moment în care cei doi s-au urcat în autoturismul BMW și au plecat.
Partea vătămată a afirmat că la fața locului, în timpul incidentului a sosit și un prieten de-al său pe nume Birkan Izmir care a fost amenințat cu pistolul de cel care-l însoțea pe R. L..
Imediat după incident la fața locului au sosit reprezentanții mass-mediei locale cărora R. L. le-a spus în cuprinsul unui interviu televizat că S. I. are datorii de achitat către el în cuantum de 400.000 lei, lucru susținut de partea vătămată ca fiind nereal.
Partea vătămată a depus un certificat medico-legal eliberat de Serviciul de Medicină Legală C. care concluzionează că acesta prezintă leziuni traumatice ce s-au putut produce prin lovire cu și de corpuri dure, pot data din ziua de 19.05.2011 și necesită un număr de 4-5 zile de îngrijiri medicale de la data producerii.
La data de 24.06.2011 au fost audiați la P. de pe lângă Judecătoria C. martorii cu identitate protejată „P. A." și "A. I.". Din depozițiile acestora a reieșit că, în timp ce se aflau pe . C. au observat cum un autoturism marca BMW X6 cu număr de înmatriculare_ sau_ a depășit un alt autoturism marca BMW, după ce anterior a încercat să intre în coliziune cu acesta, s-a postat în fața acestuia și a frânat, obligând și conducătorul celălalt să frâneze. Din autoturismul BMW X6 au coborât doi bărbați, conducătorul descris ca fiind chel și solid iar cel de-al doilea slăbuț, șaten, îmbrăcat cu pantalon și cămașă în dungi. A coborât de asemenea și conducătorul celuilalt autoturism marca BMW care a început să se îmbrâncească cu șoferul autoturismului BMW X6, ambii având în mâna câte un pistol. Când au ajuns în dreptul spălătoriilor situate în zonă, șoferul autoturismului BMW X6 a lovit cu patul pistolului în zona capului pe cel cu care se îmbrâncea acesta din urmă a căzut și a fost lovit cu piciorul de cel de-al doilea ocupant al autoturismului BMW X6. După incident, cei doi agresori au plecat și la fața locului a ajuns un alt autoturism de teren al cărui conducător l-a ajutat pe cel lovit să urce în propria mașină și să plece de la fața locului.
Martorul Birkan Izmir a afirmat că, în ziua de 19.05.2011, se deplasa la volanul autoturismului său pe . C. și a observat pe partea dreaptă a sensului de mers două autoturisme staționate, respectiv un Mercedes despre care afirmă că aparține numitului S. I. și un BMW X6 despre care afirmă că aparține unui vecin de-al numitului S.. Cei doi erau coborâți din autoturisme și mergeau unul spre celălalt având o atitudine conflictuală, iar când a oprit lângă aceștia pentru a vedea ce se întâmplă, un bărbat ce avea în mână un pistol i-a spus să nu se amestece fără a-l amenința cu arma. Numitul Birkan Izmir a afirmat că a plecat imediat, nu a observat dacă cei doi s-au lovit sau dacă aveau în mâini vreo armă. Totodată, acesta susține că nu a văzut dacă în interiorul autoturismului BMW X6 se mai afla vreo persoană.
La data de 19.05.2011, numitul R. L. a formulat plângere penală la Secția 4 Poliție C. împotriva numitului S. I. sub aspectul săvârșirii de către cel din urmă a infracțiunii de amenințare.
Din cuprinsul plângerii și a declarației consemnată de numitul R. L. precum și din cuprinsul declarației de învinuit dată de acesta rezultă faptul că, în ziua de 19.05.2011, în jurul orei 19.00, în timp ce se afla pe . C., la volanul autoturismului său marca BMW model X6 cu număr de înmatriculare_ și în care se mai aflau numiții B. C. și Cătescu E., a fost depășit de autoturismul marca BMW cu număr de înmatriculare_ condus de numitul S. I., după ce în prealabil acesta a mers în paralel cu autoturismul BMW X6 pe o distanță de aproximativ 200 metri, efectuând manevre șicanatoare. Când au ajuns în dreptul unor spălătorii auto din zonă, S. I. 1-a blocat în trafic pe numitul R. L. determinându-1 pe acesta din urmă să oprească autoturismul pe partea dreaptă a sensului de mers. Cei doi au coborât din mașini iar numitul S., despre care R. L. afirmă că purta la brâu, într-un toc, un pistol, a venit la el aplicându-i câteva lovituri și deoarece s-a ferit din raza acestuia de acțiune, agresorul s-a dezechilibrat și a căzut.
Numitul R. L. a relatat că după ce s-a ridicat, numitul S. I. a scos pistolul din toc și 1-a îndreptat spre el, amenințându-l că îl va împușca. Speriat, R. L. a strigat la numitul B. C. să-i aducă pistolul pe care-1 avea în autoturism și acesta s-a conformat. S. I. a lăsat pistolul în jos și în acel moment R. L. afirmă că s-a urcat In autoturism si a plecat spre sectia 4 politie pentru a formula plângere penala cu privire la cele intamplate. Declaratiile numitilor B. C. si Catescu E. ocupanti ai autoturismului la data incidentului au confirmat afirmațiile numitului R. L., iar numitul Catescu E. a afirmat ca ocupa bancheta din spate a autoturismului BMW_ si nu a coborat din acesta pe toate perioada desfășurării evenimentelor.
Față de acest ansamblu probatoriu, procurorul, în acord cu organul de cercetare penală a considerat că în cauză nu se poate reține dincolo de orice dubiu că intimații au săvârșit infracțiunile reținute în sarcina lor.
Fiind nemulțumit de soluția procurorului, petentul a formulat plângere împotriva acesteia la prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria C., care a soluționat-o prin rezoluția nr. 2283/II/2/2013, respingând-o ca nefondată.
Analizând ordonanța procurorului, prin prisma criticilor formulate de petent și în limitele dispozițiilor art. 341 alin. 2 C.p.p., din interpretarea cărora rezultă că verificarea soluției procurorului se face pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei și a notelor scrise depuse de procuror și părți, judecătorul de cameră preliminară reține următoarele:
Potrivit art. 285 C.p.p., urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existența infracțiunilor, la identificarea persoanelor care au săvârșit o infracțiune și la stabilirea răspunderii penale a acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată.
Din definiția dată de lege obiectului urmăririi penale se poate trage concluzia că acesta constă, în primul rând, în strângerea de probe cu privire la învinuirea adusă unei persoane, iar, în al doilea rând, constă în evaluarea acestor probe pentru luarea unei hotărâri cu privire la continuarea procesului penal prin trimiterea în judecată a inculpatului sau cu privire la încetarea activității în această fază procesuală.
În doctrină s-au analizat sintagmele utilizate de legiuitor în definiția obiectului urmăririi penale, arătându-se că prin „strângerea probelor necesare” se înțelege operațiile de descoperire, de adunare și de conservare a probelor fără de care nu s-ar putea cunoaște dacă s-a comis sau nu o faptă care ar putea fi o infracțiune și dacă cel presupus că a săvârșit-o este făptuitorul. Prin „existența infracțiunilor” se înțelege în primul rând existența materială a unei fapte și, în al doilea rând, dacă acea faptă este prevăzută de legea penală și constituie o tentativă pedepsibilă sau o faptă consumată. Prin expresia „identificarea făptuitorului” se înțelege că probele adunate trebuie să procure și date necesare pentru cunoașterea făptuitorilor (autori, instigatori, complici), atât în privința persoanei lor fizice, cât și cu privire la identitate. Prin „stabilirea răspunderii” se înțelege că probele necesare trebuie să privească nu numai materialitatea faptelor, ci și date suficiente pentru a se putea cunoaște dacă făptuitorii au lucrat sau nu în mod vinovat, dacă pot fi trași la răspundere penală pentru faptele săvârșite și „dacă este sau nu cazul” să se dispună trimiterea în judecată.
În cauza de față, se constată că organul de urmărire penală nu numai că nu a administrat toate mijloacele de probă care ar fi putut conduce la aflarea adevărului, dar a dat totodată o interpretare total eronată probatoriului administrat, ignorând în regulile de interpretare a probelor, dând prevalență unor mijloace de probă subiective în fața unora a căror obiectivitate nu poate fi contestată.
Mai mult decât atât, organul de urmărire penală nici nu a motivat de ce a exclus unele de probele legal administrate și a dat prioritate altora, apreciind în mod discreționar asupra acestora.
Astfel, este inexplicabil cum organul de urmărire penală a considerat că declarațiile unor persoane acuzate și a uneia a cărei prezență la momentul incidentului nu a fost confirmată prin vreo altă probă, pot să înlăture declarațiile persoanei vătămate a cărei stare medicală a fost atestă de specialiști din cadrul serviciului de medicină legală și ale cărei declarații se coroborează cu declarațiile unor martori oculari cu identitate protejată, care au susținut teza reclamată de persoana vătămată.
In condițiile acestui probatoriu insuficient și interpretării eronate a probatoriului administrat, judecătorul de cameră preliminară va desființa în parte rezoluția atacată și va dispune trimiterea cauzei procurorului în vederea;
- continuării urmăririi penale față de intimatul R. L. sub aspectul comiterii infracțiunii de loviri sau alte violențe prev. de art. 180 alin. 2 C.pen. 1969;
- începerii urmăririi penale sub aspectul comiterii a două infracțiunii de uz de armă fără drept prev. de art. 343 alin. 2 C.pen.;
- începerii urmăririi penale sub aspectul comiterii infracțiunii de complicitate la loviri sau alte violențe prev. de art. 26 rap. la art. 180 alin. 2 C.pen. 1969, având în vedere că atât din declarațiile persoanei vătămate dar și a martorului propus de aceasta nu rezultă că în afară de intimatul R. L. ar mai fi agresat altcineva victima, însă intimatul ar fi fost ajutat moral la comiterea faptei.
În vederea obținerii de probe în cadrul procesului penal se va proceda la reaudierea persoanei vătămate, a martorilor cu identitate protejată și a martorului Birkan Izmir, pentru a lămuri contradicțiile dintre declarațiile acestora și cele ale intimatului și a martorilor B. C. si Catescu E., care de asemenea vor fi reaudiați în același sens. Totodată se va proceda la recunoașterea din grup sau fotografii, pentru a verifica dacă martorii cu identitate protejată și martorul Birkan Izmir îi recunosc pe numiții R. L. și B. C..
În ceea ce privește infracțiunea de șantaj prev. de art. 194 Cp., din probatoriul administrat în cauză nu rezultă elementele constitutive ale acestei infracțiuni, nicio probă administrată nefiind de natură să reflecte scopul în care persoana vătămată ar fi fost agresată. In mod evident și soluția procurorului referitoare la infracțiunea de calomnie prev. de art. 206 Cp. este cea legală, fapta nu este prevăzută de legea penală, fiind dezincriminată, împrejurare care de altfel ar fi trebuit să fie cunoscută de avocatul petentului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
In baza art. 2781 alin. 8 lit. b C. proc. pen., admite în parte plângerea formulată de petentul S. I., împotriva rezoluției nr. 9009/P/2011 din data de 26.06.2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria C..
Desființează în parte rezoluția atacată (menținută prin rezoluția nr. 2283/II/2/2013 a prim procurorului Parchetului de pe langa Judecatoria Constanta) și dispune trimiterea cauzei procurorului în vederea
- continuării urmăririi penale față de intimatul R. L. sub aspectul comiterii infracțiunii de loviri sau alte violențe prev. de art. 180 alin. 2 C.pen. 1969;
- începerii urmăririi penale sub aspectul comiterii a două infracțiunii de uz de armă fără drept prev. de art. 343 alin. 2 C.pen.;
- începerii urmăririi penale sub aspectul comiterii infracțiunii de complicitate la loviri sau alte violențe prev. de art. 26 rap. la art. 180 alin. 2 C.pen. 1969.
Menține restul dispozițiilor actului procedural atacat.
In baza art. 275 C.pr.pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 03.02.2015.
Președinte, Grefier,
V. V. A. B.
Red. Jud. V.V./28.05.2015
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Sentința nr. 93/2015.... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Sentința nr. 91/2015.... → |
|---|
