Ucidere din culpă. Art.192 NCP. Sentința nr. 126/2015. Judecătoria CONSTANŢA

Judecătoria CONSTANŢA - Sentințe și decizii penale / 2015

Sentința nr. 126/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 09-02-2015

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA C. – SECȚIA PENALĂ

Operator de date cu caracter personal nr. 3047

Dosar nr._

SENTINȚA PENALĂ NR. 126

Ședința publică din data de 09.02.2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE: M. V.

GREFIER: C. A.

Ministerul Public a fost reprezentat de PROCUROR: Sitiavu G.

Pe rol soluționarea cauzei penale privind pe inculpații:

C. L., trimis in judecată in stare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunilor de ucidere din culpă, faptă prevăzută și pedepsită de art. 192 alin. 1, 2 NCP și nerespectarea de către orice persoană a obligațiilor și a măsurilor stabilite cu privire la securitatea și sănătatea în muncă, dacă prin aceasta se creează un pericol grav și iminent de producere a unui accident de muncă sau de îmbolnăvire profesională, iar fapta a avut consecințe deosebite, faptă prevăzută și pedepsită de art. 38 alin. 1, 2 din Legea 319/2006, cu aplicarea art. 38 alin. 2 NCP, art. 5 NCP și

D. L., trimis in judecată in stare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunilor de ucidere din culpă, faptă prevăzută și pedepsită de art. 192 alin. 1, 2 NCP și nerespectarea de către orice persoană a obligațiilor și a măsurilor stabilite cu privire la securitatea și sănătatea în muncă, dacă prin aceasta se creează un pericol grav și iminent de producere a unui accident de muncă sau de îmbolnăvire profesională, iar fapta a avut consecințe deosebite, faptă prevăzută și pedepsită de art. 38 alin. 1, 2 din Legea 319/2006, cu aplicarea art. 38 alin. 2 NCP, art. 5 NCP.

Dezbaterile au avut loc în ședința din data de 29.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată – care face corp comun cu prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, conform art. 391 alin. 1 C.pr.pen, stabilește termen pentru deliberare și pronunțare, data de 06.02.2015, dată la care, având nevoie de timp pentru a delibera, conform art. 391 alin. 2 C.pr.pen, amână pronunțarea la data de 09.02.2015, dată la care,

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Situația de fapt reținută prin rechizitoriu:

Prin rechizitoriul nr._/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C., înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 26.02.2014 sub nr._, au fost trimiși în judecată inculpații C. L. și D. L., reținându-se în sarcina ambilor săvârșirea infracțiunilor de ucidere din culpă prev. de art.192 alin.1 și 2 C.pen. 2009 și nerespectarea de către orice persoană a obligațiilor și a măsurilor stabilite cu privire la securitatea și sănătatea în muncă, dacă prin aceasta se creează un pericol grav și iminent de producere a unui accident de muncă, iar fapta consecințe deosebite, prev. de art.38 alin.1 și 2 din Legea nr.319/2006, ambele cu aplicarea art.38 alin.2 C.pen. și art.5 C.pen.

S-a arătat în esență în cuprinsul actului de sesizare că inculpații nu au respectat măsurile de prevedere pentru efectuarea activității de lăcătuș mecanic, respectiv nu au verificat corespunzător sistemul de prindere și asigurare a unei sarcini în greutate de 18 tone atașate unei macarale ce efectua o manevră de întoarcere, fapt ce a condus la desprinderea sarcinii din sistemul de prindere și precipitarea ei prin cădere peste cabina macaralei în care se afla victima M. M., acesta din urmă fiind acroșat, iar din cauza leziunilor grave pe care le-a suferit a decedat ulterior, după 4 ore de la accidentare.

Pentru dovedirea situației de fapt, au fost menționate următoarele mijloace de probă: proces-verbal de cercetare la fața locului însoțit de planșe foto (f. 8-32 VOL. I d.u.p.); raport medico-legal de necropsie nr.442/A3/2011 din data de 10.10.2011 (f. 50-75 VOL. I d.u.p.); raport de expertiză nr.815/55M/09.11.2011 (f. 83-90 VOL.II d.u.p.), declarațiile martorilor Vănescu T. (f. 76-78 VOL. I d.u.p.), Fleșchiu M. (f. 79-81 VOL. I d.u.p.), P. G.-D. (f. 86-88 VOL. I d.u.p.), B. N. (f. 90-94 VOL. I d.u.p.), declarațiile inculpaților C. L. (f. 117-122; 139, 140 VOL. I d.u.p.) și D. L. (f. 124-130; 142-143 d.u.p.).

Desfășurarea procedurii în camera preliminară și cercetarea judecătorească:

Prin încheierea din camera de consiliu din 07.07.2014, judecătorul de cameră preliminară a constatat că nu au fost formulate cereri și excepții de către inculpați sau de către avocații lor și nici nu s-a considerat necesar ca din oficiu să se invoce vreo excepție, motiv pentru care, în temeiul art.346 alin.2 C.proc.pen. a constatat competența și legalitatea sesizării instanței prin rechizitoriul nr._/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C., a administrării probelor și a actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății cauzei.

La termenul din 06.11.2014, în temeiul art.21 C.proc.pen. a fost introdusă în cauză în calitate de parte responsabilă civilmente . SRL, la solicitarea părților civile, cerere formulată încă din faza de urmărire penală, fiind depusă încă din 24.09.2014 constituirea de parte civilă pentru M. M. și M. M. (f. 19-21).

Astfel, M. M. a solicitat suma de 600 de lei cu titlu de prestație periodică lunară, de la data producerii accidentului, 25.07.2011 și până la încetarea stării de nevoie, precum și 350.000 lei reprezentând pejudiciul moral suferit ca urmare a decesului tatălui său.

M. M. a solicitat suma de 15.000 de lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor de înmormântare, precum și contravaloarea cheltuielilor ocazionate de pomenirile creștinești. De asemenea, a solicitat suma de 350.000 de lei cu titlu de prejudiciu moral suferit ca urmare a decesului său.

La termenul din 11.12.2014, fiindu-le aduse la cunoștință dispozițiile art.374 alin.4, art.375 și art.396 alin.10 C.proc.pen., inculpații au arătat că recunosc fapta în modalitatea descrisă în rechizitoriu și au solicitat ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, fiind audiați sub acest aspect (f. 45-48), cererea fiind admisă de instanță pentru argumentele arătate în încheierea de la acea dată.

De asemenea, instanța a încuviințat la același termen pentru părți proba cu înscrisuri în temeiul art.100 alin.3 C.proc.pen. – f. 24-28; 38, 39; 49-56, iar pentru părțile civile proba testimonială cu doi martori care au fost audiați la 29.01.2015 (f. 65-68). În ședința publică din 29.01.2015 au fost depuse de asemenea înscrisuri (f. 69-73).

La solicitarea instanței au fost atașate fișele de cazier judiciar a inculpaților (f. 11, 13).

Situația de fapt reținută de către instanță:

În fapt, la data de 25.07.2011, în jurul orei 09:21, organele judiciare din cadrul Secției 5 de Poliție C. au fost sesizate cu privire la faptul că în incinta . SRL C. a avut loc un accident de muncă în urma căruia a rezultat vătămarea corporală a numitului M. M..

S-a procedat la cercetarea locului faptei, fiind întocmit în acest sens procesul-verbal de cercetare la fața locului din data de 25.07.2011, ora 10:00. Din cuprinsul acestuia și din planșele foto anexate rezultă că pe platoul betonat din incinta societății . SRL a fost identificat un utilaj tip auto macara cu nr. de înmatriculare_, pe care se afla căzut un capac metalic tip „gură de magazine”, având dimensiunea de aproximativ 20/15 metri și o greutate 18 tone, sprijinit pe sol pe lungime, iar cu partea opusă sprijinit la un unghi de aproximativ 45⁰ de cabina de comandă a automacaralei care prezenta avarii în sensul că era îndoită către interior, până la scaunul macaragiului.

S-a constatat că brațul macaralei era ridicat, iar de cârligul macaralei este atașat un inel de ridicare de formă ovală confecționat din metal de care erau prinse două chei de tachelaj de forma literei „Ω”, confecționate de asemenea din metal (vezi foto nr.17 și 18). Se menționază în procesul-verbal că partea inferioară a acestor chei este mobile, fiind prevăzute la un capăt cu filet exterior, iar la celălalt capăt cu guler de oprire și strângere. Cea de-a doua cheie de tachelaj, cea de jos (foto 18), avea capătul cu filet desprins din ureche, fiind ușor înclinată către sol.

Cu ocazia verificării cheii de tachelaj s-a constatat că aceasta este deformată, părțile laterale fiind trase către exterior, iar filetul exterior al părții mobile a cheii prezintă urme dinamice de frecare, cu lipsă de substanță pe cele patru spire (f. 28-31 d.u.p.).

Înainte de efectuarea cercetării la fața locului, pe platoul respectiv a fost identificată și victima, respectiv numitul M. M., care era întins pe jos și prezenta urme de sânge, fiindu-i acordate îngrijiri medicale de către medici. La scurt timp acesta a fost transportat de urgență la spital unde, după aproximativ 4 ore, a decedat.

Conform raportului medico-legal de necropsie nr.442/A3/2011 din data de 10.10.2011 moartea numitului M. M. a fost violentă, datorându-se șocului traumatic și hemoragic consecutiv multiplelor leziuni somato-viscerale, în cadrul unui politraumatism cranio-toraco-abdominal și de membre inferioare. Leziunile traumatice constatate au putut fi produse prin lovirea cu și de corpuri dure și strivire între plan dur și corp dur și greu. Aceste leziuni pot data cu puțin timp înainte de deces, iar leziunile vertebro-medulare lombare, somato-viscerale abdomine și de membre inferioare au legătură directă cu cauza tanato-generatoare, iar sângele recoltat de la cadavru nu conține alcool.

În cauză s-a întocmit de către Inspectorarul Teritorial de Muncă procesul-verbal de cercetare a evenimentului, fiind solicitate societății comerciale toate înscrisurile necesare, rezultând că . SRL are printre obiecte secundare de activitate și „fabricarea de construcții metalice și părți componente ale structurilor metalice.

În baza contractului nr.760-005A încheiat între . SRL și BODEWES SHIPYARDS B.V. (f. 46 și urm. d.u.p. VOL. II), societatea română avea de executat operațiuni de curățare (sablare) și vopsire a unor capace pentru gurile de magazii ale unei nave, capace ce aveau dimensiuni de 13200mm x 5060 mm x 656 mm si o greutate de 18 tone.

Pentru efectuarea operațiunilor de sablare pe ambele fețe ale capacelor era necesara răsturnarea acestora. Neavând însă în dotare o macara cu care să poată efectua aceste operațiuni, . SRL a încheiat cu . contractul de prestări servicii nr.370/27.06.2011 (f. 60 și urm. d.u.p. VOL. II), având ca obiect „prestații de servicii cu auto, utilaje, automacarale și trailere la cerere”. În baza acestui contract, . SA, în data de 27.06.2011, a pus la dispoziția . SRL o automacara tip „Bumar DS-0401T” cu sarcina maximă de 40 tf (tone forță), condusă de M. M., angajat al ..

Potrivit declarației martorului B. N. (f. 93 și 94 d.u.p. VOL. I), maistru în cadrul . SRL, acesta i-a prezentat numitului M. M. operațiunile ce se impuneau a fi efectuate, dispozitivele necesare în vederea efectuării operațiunilor respective, stabilind verbal cu acesta modalitatea de lucru cu referire la întoarcerea capacelor în siguranță, în prezența legătorilor de sarcină.

Astfel, coroborând declarația acestuia cu cele reținute în procesul-verbal întocmit de Inspectoratul Teritorial de Muncă (f. 7 d.u.p. VOL. II), rezultă că trailerul cu ajutorul căruia se transporta capacul din hală parca pe platforma betonată din fața halei, macaraua urmând a se cala pe latura lungă a capacului. Cu ajutorul a 4 chingi agățate în cele 4 colțuri ale capacului și de cârligul macaralei de ridica capacul de pe trailer și se făcea o rotire de 90⁰, ulterior trailerul părăsind zona.

Martorul a precizat că M. M. a stabilit faptul că, ulterior ridicării capacului de pe trailer, acesta să fie așezat pe două traverse de lemn de brad pentru a evita deterioararea capacului și pentru ca forța de frecare să fie mai mica (prin raportare la situația în care capacul ar fi fost așezat pe beton).

După lăsarea capacului pe poziția de pe care macaragiul l-a ridicat de pe trailer, acesta era lăsat jos pe traversele de lemn, iar din cârligul macaralei erau scoase cele 4 chingi și se prindea în cârlig sistemul de întoarcere compus dintr-un inel, 2 chei de tachelaj de 25 tf și 2 cabluri de 6.300 mm lungime și 32 mm diametru. Prin intermediul altor 2 chei de tachelaj de 12 tf cele două cabluri erau agățate pe latura lungă a capacului.

Învederează martorul că macaragiul a stabilit să întoarcă capacele prin ridicarea acestora de latura care se afla lângă macara pe motiv că dacă îl ridică de cealaltă parte iese din diagram, respectiv că brațul macaralei se lungea prea mult și scădea forța de ridicare, astfel că a precizat că o să ridice capacul prin târâre.

În aceasta modalitate, până în momentul producerii accidentului, au fost ridicate un număr de 7 capace.

Conform declarației martorului Vănescu T. (f. 77 d.u.p. VOL. I), în data de 25.07.2011, în jurul orei 09:00, martorul B. N. i-a solicitat acestuia și inculpaților D. L. si C. L., legători de sarcină, să efectueze o manevră de întoarcere a unui capac de navă de 18 tone, în exteriorul halei, pentru sablat și vopsit. După ce capacul a fost scos pe trailer din hală, operațiunea de ridicare a capacului de pe trailer și lăsarea acestuia pe sol a decurs normal. Au fost scoase chingile cu care a fost ridicat capacul, apoi inculpații D. L. si C. L. au agățat de cârligul macaralei dispozitivul metalic de întoarcere format din inel, de care erau prinse două chei de tachelaj. Pe ultima cheie de tachelaj, de bolțul acesteia, erau prinse două șufe metalice, iar celelalte capete ale șufelor au fost prinse tot cu chei de tachelaj de capetele capacului de navă.

Martorul a precizat că dispozitivul de întoarcere a fost creat în momentul când au început lucrările și nu s-a mai umblat la boț și nu a putut preciza cine a desfiletat și a înfiletat bolțul cheii de tachelaj pentru a introduce șufele pe bolț.

În momentul în care M. M. a ridicat de un capăt capacul pentru a-l întoarce, celălalt capăt fiind aderent la sol, bolțul cheii de tachelaj de care erau prinse șufele a cedat, iar capacul a căzut peste cabina macaralei în care se afla macaragiul, acesta din urmă reușind totuși să iasă din cabină, fiind acroșat în schimb și rănit grav, ulterior producându-se decesul.

Cei doi inculpați, D. L. și C. L., sunt autorizați să desfășoare activităț ca legători de sarcini, astfel cum rezultă din adeverințele de la f. 131 VOL. II d.u.p. Conform prescripțiilor tehnice PT R 1-2010 publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.634 bis/09.11.2010 și a fișei postului (art.130), cei doi aveau obligația de a verifica elementele de legare și a dispozitivelor de prindere (lit.a). Totodată, aceștia aveau obligația conform art.130 lit.e din PT R 1-2010, de a nu lega sau prinde sarcini care sunt aderente la sol sau la alte elemente, astfel cum s-a întâmplat cu capacul în cauză care, în momentul ridicării avea unul din capete aderent la sol, chiar dacă era așezat pe cele două bârne din lemn de brad.

Cu toate acestea, macaragiul M. M. avea mai multe obligații care, din perspectiva instanței, nu au fost respectate. Astfel, conform art.121 lit.b din aceleași prescripții menționate anterior, acesta nu trebuia să transporte sarcina pe deasupra persoanelor. Or, din moment ce capacul respectiv a căzut peste cabina în care se afla, rezultă în mod logic că M. M. nu a respectat această obligație, deficiența privind direcția de rabatare a capacului fiind considerată o deficiență inclusiv de către expert (f. 86 d.u.p. VOL. II). În legătură cu aceeași obligație este și cea de la lit.k, nefiind admisă trecerea sarcinilor peste mașini-unelte, vehicule, în general peste acele obiecte a căror deterioarare poate provoca pagube sau accidente.

Mai mult, văzând instrucțiunile proprii de securitate în muncă a . SA, la art.298 se prevede că este interzisă târârea încărcăturilor cu ajutorul cârligului mecanismului de ridicat. Ridicarea sarcinilor se va face numai pe vertical. În consecință, defunctul avea cunoștință de toate aceste prevederi.

Conform concluziilor raportului de expertiză nr.815/55M/09.11.2011, tehnologia aplicați nu a respectat documentația, întrucât cablurile de ridicare în vederea răsturnării au fost mai mici decât era necesar, alegerea direcției de rabatere a capacului a fost greșită permițând căderea acestuia pe macara, iar asamblarea cheii de tachelaj în care au fost fixate cablurile de prindere ale capaculu a fost deficitară.

Cauza producerii accidentului a reprezentat-o din perspectiva expertului legarea deficitară a capacului în cârligul macaralei. Faptul că numai prima spiră a filetului bolțului a fost distrusă complet indică faptul că numai această spiră a fost înfiletată în piuliță. În situația în care filetul bolțului ar fi fost înfiletat complet si ar fi fost solicitată peste sarcina suportabilă, s-ar fi produs distrugerea tuturor spirelor care au participat la asamblare.

Astfel, forța care a solicitat cheia de tachelaj, conducând la desfacerea acesteia, a depășit forța maximă suportabilă de o singură spiră a filetului, iar nu de toate cele 4 spire, care ar fi putut fi înfiletate in piuliță. De asemenea, desfacerea legăturii piesei din cârligul macaralei s-a produs ca urmare a înfiletării necorespunzătoare a filetului bolțului cheii de tachelaj în piuliță, iar în condițiile une înfiletări corecte toate celelalte deficiențe organizatorice nu ar mai fi contat. Se menționează că la o forță de ridicare de 9 tf, jumătate din greutatea capacului, forța de întindere dintr-un cablu de susținere era de 18,4 tf, valoare la care cheia de 25 tf ar fi trebuit să reziste fără problem, mai ales că sarcina la care poate rezista o astfel de cheie este practic mai mare de 25 tf.

Referitor la deficiențele organizatorice, expertul a reținut că tehnologia aplicată nu a respectat documentația în sensul că respectivele cabluri de ridicare în vederea răsturnării au fost mai mici decât era necesar, unghiul format sub cheia de tachelaj fiind cu 31,7⁰ mai mare decât maximul prevăzut în documentație. Din această perspectivă, în considerentele expertizei se arată că valorile tensiunii asupra cheii de tachelaj a fost mai ridicată, însă acesta valori nu ar fi fost atinse dacă respectivul capac nu era ridicat de la sol. De asemenea, alegerea direcției de rabatare a capacului a permis căderea acestuia peste macara, iar asamblarea cheii de tachelaj în care au fost fixate cablurile de prindere ale capacului a fost deficitară.

Martorul Fleșchiu M. a menționat că macaragiul M. M. avea o experiență vastă și că avea încredere că va efectua în mod corespunzător lucrarea. Cu toate acestea a aflat că macaragiul ridica și întorcea capacele prin târârea piesei, deși în instrucțiunile proprii de securitate în muncă acest lucru era interzis. În plus, macaragiul era cel care stabilea procedura, fiind autorizat I.S.C.I.R., având obligația să manipuleze sarcina astfel încât să nu pună în pericol integritatea altor persoane și a sa, cu atât mai mult cu cât utilajul era o macara de 40 tf și urma să ridice o greutate de doar 18 tone.

Fiind audiat, martorul P. G.-D. a precizat că stabilirea modalității în care urma să se efectueze întoarcerea capacelor gură magazie a fost stabilită de către serviciul tehnic împreună cu operatorul R.S.V.T.I. al . SA, iar B. N. a mai arătat că în acea zi, după ce capacul a fost scos din hală, inculpatul D. L., care avea cea mai mare experiență ca legător de sarcină și care fusese desemnat alături de C. L. să efectueze respectiva manevră, a discutat cu macaragiul M. M. detaliile operațiunii.

Inculpatul C. L. a declarat că în data de 25.07.2011 inculpatul D. L. a fost nominalizat să coordoneze activitatea de întoarcere a unui capac de navă. Împreună cu acesta a agățat sistemul de prindere în cârligul macaralei și a verificat vizual cheile de tachelaj, constatând că bolțurile erau înfiletate până la capăt, ieșind din piulița care era sudată în exteriorul urechii cheii, ambele chei fiind prevăzute în capătul bolțului cu sârmă de siguranță.

Împreună cu inculpatul D. L. a montat și verificat sistemul de prindere al unui capăt al capacului care era format din două chei de tachelaj și două dispozitive, D. L. și Vănescu T. ocupându-se de celălalt capăt al capacului. Ulterior, D. L. i-a făcut semn macaragiului să ridice capacul de la sol pentru a-l întoarce. Deși cunoștea că, în calitate de legător de sarcină avea obligația să nu lege sau să prindă sarcini aderente la sol, cum era și capacul respectiv, macaragiul a afirmat că altfel nu poate să ridice sarcina deoarece, în caz contrar, ar fi trebuit să întindă prea mult brațul macaralei, existând riscul să iasă din diagramă (aspect care se coroborează cu celelalte declarații de martori). Deoarece mai fuseseră ridicate capace în aceeași modalitate, fără a se constata nereguli, inculpatul a menționat că și-a însușit modalitatea de lucru și pentru celelelate capace.

În același sens este și declarația inculpatului D. L., arătând că a verificat vizual cheile de tachelaj, constatând bolțurile erau înfiletate până la capăt, ieșind din piulița care era sudată în exteriorul urechii cheii, ambele chei fiind prevăzute în capătul bolțului cu sârmă de siguranță În plus, inculpatul a adăugat că deși că i-a spus lui M. M. că nu este de acord să întoarcă capacul prin târâre de sol, în calitate de legător de sarcină fiindu-i interzis să lege sarcini aderente la sol, spunându-i defunctului să ridice capacul de la sol în poziție verticală astfel încât că nu îl târască, macaragiul a susținut că iese din diagramă.

Încadrarea juridică a faptelor reținută de către instanță:

Instanța constată că în conformitate cu art.104 din Legea nr.255/2013 privind Legea de punere în aplicare a C.proc.pen. (LPANCPP), pe data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare Legea nr.135/2010 privind Noul Cod de Procedură Penală. Conform art.246 din Legea nr.187/2012, de la aceeași dată a intrat în vigoare și Legea nr.286/2009 privind Codul Penal.

Referitor la modalitate de aplicare a legii penale mai favorabile (art.5 C.pen.), instanța constată că, prin decizia nr.265/6._, publicată în M.Of. nr.372/20.05.2014, Curtea Constituțională a stabilit că dispozițiile art.5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile. În considerente deciziei, Curtea Constituțională a reținut că, în caz de tranziție, judecătorul este ținut de aplicarea legii penale mai favorabile, în ansamblu, fapt justificat prin aceea că nu trebuie să ignore viziunea fie preponderent represivă, așa cum este cazul Codului penal din 1969, fie preponderent preventivă, așa cum este cazul actualului Cod penal. Soluția se impune pentru că nu poate fi încălcată finalitatea urmărită de legiuitor cu ocazia adoptării fiecărui cod în parte, deoarece nu întâmplător cele două coduri, deși fiecare cu o concepție unitară proprie, au viziuni diferite asupra modului în care sunt apărate valorile sociale de către legea penală.

De asemenea, în legătură cu decizia nr.2 din 14 aprilie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție — Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, Curtea Constituțională a constatat că odată cu publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, efectele Deciziei nr.2 din 14 aprilie 2014 a instanței supreme încetează în conformitate cu prevederile art.147 alin.4 din Constituție și cu cele ale art.477¹ din C.proc.pen.

În aceeași măsură, instanța de contencios constituțional a impus modalitatea de aplicare a deciziei Curții Constituționale de către instanțele de judecată, arătând că prevederile art.5 alin. 2 C.pen. nu sunt incidente ca efect al pronunțării deciziei, întrucât, în acest caz, Curtea nu declară neconstituțională o prevedere legală, astfel că nu se produc consecințe asupra existenței normative în ordinea juridică a prevederii supuse controlului, ci se stabilește doar, pe cale de interpretare, un unic înțeles constituțional al art.5 din Codul penal.

Față de acestea, având în vedere că, potrivit art.147 alin.4 din Constituție, deciziile Curții Constituționale sunt definitive și general obligatorii, instanța constată că singura modalitate de aplicare a legii penale mai favorabile în cauza de față este prin stabilirea, în mod concret, a mecanismului de răspundere penală conform ambelor coduri și de a aplica inculpatului mecanismul răspunderii penale cel mai favorabil.

Ca o chestiune prealabilă, instanța constată că limitele de pedeapsă prevăzute atât în art.192 alin.1 și 3 C.pen. 2009, cât și în art.178 alin.1 și 2 C.pen. 1969 pentru infracțiunile pentru care inculpații au fost trimiși în judecată sunt aceleași – respectiv închisoarea de la 2 la 7 ani (de la 1 an și 4 luni la 4 ani și 8 luni închisoare cu aplicarea art.396 alin.10 C.proc.pen. ca urmare a recunoașterii învinuirii de către inculpați, cererea acestora de a urma procedura recunoașterii învinuirii fiind admisă de instanță).

Instanța reține că infracțiunea prev. de art.38 alin.1 și 2 din Legea nr.319/2006 a fost incriminată în Codul penal 2009, la art.350 alin.1 C.pen. Referitor la limitele de pedeapsă, Legea nr.319/2006 prevede pedeapsa închisorii de la 1 la 3 ani sau amenda (de la 8 luni la 2 ani cu reținerea art.396 alin.10 C.proc.pen.), în timp ce Codul penal 2009 prevede pedeapsa închisorii de la 6 luni la 3 ani sau amenda (de la 4 luni la 2 ani închisoare cu reținerea art.396 alin.10 C.proc.pen.). La prima vedere, din perspectiva limitelor de pedeapsă, Codul penal 2009 apare ca fiind mai favorabil în condițiile în care, pentru argumentele ce vor fi arătate, opțiunea instanței este în sensul stabilrii unor pedepse cu închisoarea pentru ambele infracțiuni comise de inculpați.

Cu toate acestea, analiza globală implică și analizarea posibilităților de individualizare a executării pedepselor aplicate inculpaților. Pentru motivele ce vor fi arătate la secțiunea privind individualizarea pedepsei, instanța s-a orientat în cazul inculpaților pedeapse cu închisoarea orientate către minim, oțiunea de individualizare fiind conform Codului penal 1969 suspendarea condiționată a executării pedepsei, în timp ce, conform Codului penal 2009 ar fi îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru amânarea aplicării pedepsei. Rămâne a se stabili care dintre cele două instituții este mai favorabilă pentru ambii inculpați.

Astfel, în cazul suspendării condiționate a executării pdepsei (art.81 și urm. C.pen. 1969), pe durata termenului de încercare, inculpatul nu i se poate impune respectarea unor anumite măsuri de supraveghere sau să execute diverse obligații precum în cazul amânării aplicării pedpsei (art.85 C.pen. 2009).

Or, este evident că este mai favorabilă pentru condamnat suspendarea executării pedepsei în raport cu amânarea aplicării pedepsei, în condițiile în care nu va fi supus niciunei măsuri de supraveghere sau obligații, chiar dacă în cazul amânării aplicării pedepsei nu se pronunță o hotărâre de condamnare, inculpatul nefiind supus niciunei decăderi, interdicții sau incapacități ce ar putea decurge din infracțiunea săvârșită (art.90 alin.1 C.pen. 2009), evident cu condiția să nu săvârșească din nou o infracțiunea până la expirarea termenului de supraveghere și să nu se dispună revocarea sau anularea amânării aplicării pedepsei. Cu toate acestea, în aceeași situație este și inculpatul pentru care s-a dispus suspendarea executării pedepsei, în condițiile în care inclusiv pedepsele accesorii se suspendă (art.71 alin.5 C.pen. 1969), iar la împlinirea termenului de încercare inculpatul este de drept reabilitat (art.86 C.pen. 1969).

Prin urmare, în baza art.386 alin.1 C.proc.pen. va admite cererile de schimbare a încadrărilor juridice formulate de inculpații C. L. și D. L. din infracțiunea de ucidere din culpă prev. de art.192 alin.1 și 2 C.pen. 2009 reținută în sarcina ambilor inculpați în infracțiunea de ucidere din culpă prev. de art.178 alin.1 și 2 C.pen. 1969.

În consecință, legea veche va ultraactiva, astfel încât fapta inculpatului C. L. care, la data de 25.07.2011, în jurul orei 09:00, nu a respectat măsurile de prevedere pentru efectuarea activității de legător de sarcină, în sensul că nu a verificat în mod corespunzător sistemul de prindere format dintr-un inel și două chei de tachelaj de care a fost agățată un capac de magazie de navă în greutate de 18 tone care în plus era aderent la sol, încâlcând așadar prescripțiile tehnice PT R 1-2010 publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.634 bis/09.11.2010 (art.130 lit.a și e), inacțiune care a condus la desprinderea capacului de navă ca urmare a înfiletării necorespunzătoare a filetului bolțului cheii de tachelaj și precipitarea acestuia peste cabina macaralei în care se afla victima M. M., acroșându-l în timp ce părăsea cabina macaralei, decedând după 4 ore la spital ca urmare a leziunilor grave pe care le-a suferit, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de ucidere din culpă, faptă prev. de art.178 alin.1 și 2 C.pen. 1969 cu aplicarea art.5 C.pen. 2009 și nerespectare a obligațiilor și a măsurilor stabilite cu privire la securitatea și sănătatea în muncă dacă fapta a produs consecințe deosebite prev. de art.38 alin.1 și 2 din Legea nr.319/2006, ambele cu aplicarea art.33 lit.b C.pen. 1969.

De asemenea, fapta inculpatului D. L. care, la data de 25.07.2011, în jurul orei 09:00, nu a respectat măsurile de prevedere pentru efectuarea activității de legător de sarcină, în sensul că nu a verificat în mod corespunzător sistemul de prindere format dintr-un inel și două chei de tachelaj de care a fost agățată un capac de magazie de navă în greutate de 18 tone care în plus era aderent la sol, încâlcând așadar prescripțiile tehnice PT R 1-2010 publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.634 bis/09.11.2010 (art.130 lit.a și e), inacțiune care a condus la desprinderea capacului de navă ca urmare a înfiletării necorespunzătoare a filetului bolțului cheii de tachelaj și precipitarea acestuia peste cabina macaralei în care se afla victima M. M., acroșându-l în timp ce părăsea cabina macaralei, decedând după 4 ore la spital ca urmare a leziunilor grave pe care le-a suferit, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de ucidere din culpă, faptă prev. de art.178 alin.1 și 2 C.pen. 1969 cu aplicarea art.5 C.pen. 2009 și nerespectare a obligațiilor și a măsurilor stabilite cu privire la securitatea și sănătatea în muncă dacă fapta a produs consecințe deosebite prev. de art.38 alin.1 și 2 din Legea nr.319/2006, ambele cu aplicarea art.33 lit.b C.pen. 1969.

Elementul material al infracțiunii de ucidere din culpă este reprezentat de orice acțiune sau inacțiune susceptibilă de a produce, direct sau indirect, decesul unei persoane, iar în speță constă în nerespectarea obligațiilor prevăzute de prescripțiile tehnice PT R 1-2010 publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.634 bis/09.11.2010 (art.130 lit.a și e) – inculpații nu au verificat în mod corespunzător sistemul de prindere format dintr-un inel și două chei de tachelaj de care a fost agățată un capac de magazie de navă în greutate de 18 tone care în plus era aderent la sol. Inacțiunea acestora a condus la desprinderea capacului din sistemul de prindere ca urmare a desprinderii piuliței de pe bolțul cheii de tachelaj, capac care l-a lovit în cădere pe defunctul M. M., la acel moment cei doi inculpați îndeplinind meseria de legători de sarcină.

Urmarea imediată este reprezentată de decesul victimei.

Legătura de cauzalitate între inacțiunile inculpaților și urmarea imediată rezultă din raportul medico-legal de necropsie nr.442/A3/2011 din data de 10.10.2011 în cuprinsul căruia se arată că moartea numitului M. M. a fost violentă, datorându-se șocului traumatic și hemoragic consecutiv multiplelor leziuni somato-viscerale, în cadrul unui politraumatism cranio-toraco-abdominal și de membre inferioare. Leziunile traumatice constatate au putut fi produse prin lovirea cu și de corpuri dure și strivire între plan dur și corp dur și greu. Aceste leziuni pot data cu puțin timp înainte de deces, iar leziunile vertebro-medulare lombare, somato-viscerale abdomine și de membre inferioare au legătură directă cu cauza tanato-generatoare.

În ceea ce privește latura subiectivă, inculpații au săvârșit fapta cu vinovăție în forma culpei cu prevedere (art. 19 alin. 1 pct.2 lit.a C.pen. 1969) întrucât aceștia puteau să prevadă rezultatul faptei, însă acesta nu l-au acceptat, socotind fără temei că el nu se va produce. Constatarea instanței are la bază chiar declarațiile inculpaților care au arătat că inițial au discutat cu macaragiul despre faptul că le este interzis să lege sarcini care sunt aderente la sol și, cu toate acestea, din moment ce operațiunile de ridicare inițiale au fost aduse la împlinire, cei doi și-au însușit modalitatea de lucru – „socotind fără temei că rezultatul (vătămarea unei persoane, uciderea acesteia) nu se va produce”.

De asemenea, după cum s-a arătat, instanța consideră că se impune reținerea unei culpe și în sarcina defunctului, având în vedere că acesta a încălcat o . dispoziții legale care, din punctul de vedere al instanței, sunt în legătură de cauzalitate directă cu urmările produse.

Astfel, după cum a menționat și exepertul, direcția de rabatare a fost aleasă greșit; conform art.121 lit.b din aceleași prescripții menționate anterior, acesta nu trebuia să transporte sarcina pe deasupra persoanelor. Or, din moment ce capacul respectiv a căzut peste cabina în care se afla, rezultă în mod logic că M. M. nu a respectat această obligație, metoda aleasă pentru întoarcerea capacului fiind în mod evident deficitară și cauzată și de insistențele defunctului în sensul că ridicarea nu ar fi putut fi făcută pe o altă direcție deoarece ar fi ieșit din „diagramă”.

Pe de altă parte, deși defunctului i s-a comunicat și cunoștea că nu are voie să ridice sarcini de la sol prin târâre, conform art.298 din instrucțiunile proprii de securitate în muncă a . SA al cărei angajat era defunctul, totuși acesta a ales să procedeze în acest mod motivând de asemenea că altfel nu ar putea ridica respectivul capac. Mai mult, din probatoriu rezultă că macaragiul a fost cel care a avut inițiativa ca înainte de ridicarea și întoarcerea capacului acesta să fie poziționat pe două bârne de lemn, pentru a scădea forța de frecare, ceea ce demonstrează că din punct de vedere subiectiv știa că procedura nu este tocmai în regulă.

În consecință, instanța va reține o culpă împărțită între inculpați și defunct, fiecare câte 1/3, aspect ce va fi avut în vedere la individualizarea pedepsei și din perspectiva laturii civile.

În privința celeilalte infracțiuni ce li se rețin în sarcină inculpaților, elementul material al laturii obiective este reprezentat de nerespectarea obligațiilor și a măsurilor stabilite cu privire la securitatea în muncă, cei doi încălcând după cum s-a constatat prescripțiile tehnice PT R 1-2010 publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.634 bis/09.11.2010, urmarea imediată fiind starea de pericol grav și iminent de producere a unui accident de muncă, pericol care de altfel s-a și concretizat în speță, consecințele fiind unele deosebite din moment ce s-a produs decesul unei persoane.

Legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei, cu atât mai mult cu cât urmare a nerespectării obligațiilor pe care le aveau inculpații în calitate de legători de sarcină, s-a produs un accident de muncă în urma căruia victima M. M. a decedat.

Referitor la latura subiectivă, instanța apreciază că cei doi inculpați au acționat cu intenția indirectă în condițiile în care cunoșteau deficiențele modului de operare, după cum de altfel au recunoscut, astfel încât au prevăzut rezultatul faptelor și, deși nu l-au urmărit, au acceptat posibilitatea producerii lui – pericolul grav și iminent de producere a unui accident cu consecințe deosebite, în condițiile în care operațiunea viza întoarcerea unui capac de gură de magazie de 18 tone de dimensiuni considerabile.

Constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.396 alin 2 C.proc.pen., fiind probată dincolo de orice îndoială rezonabilă că faptele inculpaților există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de aceștia, instanța urmează să îi condamne pe aceștia pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art.178 alin.1 și 2 C.pen. 1969 și nerespectare a obligațiilor și a măsurilor stabilite cu privire la securitatea și sănătatea în muncă dacă fapta a produs consecințe deosebite.

Individualizarea judiciară a pedepsei

La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpaților, instanța va avea în vedere, pe lângă atingerea scopului pedepselor stabilit de art.52 C.pen, și dispozițiile art.72 C.pen, respectiv dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Limitele de pedeapsă vor fi reduse cu o treime, conform dispozițiilor art. 396 alin. 10 C.proc.pen. privind procedura în cazul recunoașterii învinuirii admisă față de ambii inculpați.

Incriminarea prev. de art.178 alin.1 și 2 C.pen. 1969 protejează o valoarea deosebit de importantă, primordială, respectiv viața persoanei, protecția fiind necesară inclusiv contra acțiunilor sau inacțiunilor neintenționate ale persoanelor și care aduc atingere acestei valori. De asemenea, fapta este cu atât mai gravă cu cât urmarea imediată este rezultatul nerespectării unor prescripții legale impuse pentru exercitarea în bune condiții a unei profesii sau meserii.

Referitor la gravitatea concretă a faptelor, instanța are în vedere că acestea au fost comise prin inacțiune și au avut ca urmare decesului unei persoane, infracțiunea de ucidere din culpă fiind săvârșită prin încălcarea de către inculpați a prescripțiilor tehnice ce li se adresau, verificând doar vizual bolțul cheii de tachelaj, cu toate că aveau obligația în concret să observe dacă nu cumva piulița respectivă nu cumva este slăbită. Or, conform expetizei a rezultat că spirele de pe bolț erau uzate, ceea ce s-ar fi putut observa la un control temeinic, cu atât mai mult cu cât mai fuseseră ridicate și alte capace; exista așadar riscul ca respectiva legătură să fie uzată, mai ales că de la momentul ridicării primului capac nu a mai fost verificată, după cum a reieșit din probele administrate. Posibilitatea era cu atât mai mare cu cât, în mod evident, ridicarea unei sarcini aderente la sol era mult mai solicitantă ca și tensiune din cauza forțelor de frecare dintre capac și sol, operațiunea implicând și târârea sarcinii. Cu toate acestea, trebuie avută în vedere că pe lângă culpa celor doi inculpați, macaragiul M. M., prin nerespectarea obligațiilor care îi incumbau, a contribuit la producerea accidentului.

De asemenea, fapta incriminată de art.38 alin.1 și 2 din Legea nr.319/2006 are ca obiect juridic acele valori sociale care, pentru buna lor desfășurare, impun din partea salariaților și nu numai respectarea dispozițiilor legale ce le reglementează activitatea și care sunt esențiale pentru desfășurarea activităților în bune condiții, fără a exista un pericol grav și iminent de producere a unui accident de muncă.

În cauză neîndeplinirea obligațiilor pe care inculpații le aveau în calitatea lor de legători de sarcină a condus la producerea accidentului în urma căruia victima M. M. a decedat, astfel încât se poate considera că inacțiunile acestora au avut urmări deosebite. Rămân valabile toate aspectele menționate anterior în legătură cu importanța obligațiilor pe care inculpații le aveau, dar și în privința nerespectării de către macaragiu a prescripțiilor privitoarea la securitatea în muncă ce i se adresau.

În privința persoanei inculpaților, inculpatul C. L. a avut o atitudine sinceră încă de la început, are 46 de ani, este căsătorit și are o fată de 20 de ani, este de profesie lăcătuș mecanic, are școală profesională și lucrează în continuare la . SRL, având caracterizări bune de la locul de muncă, fiind implicat în proiecte de anvergură (f. 55) – telegondola Mamaia, telegondola Piatra N., telegondola S., pasajele pietonale din stațiunea Mamaia, fără a exista abateri de la normele de protecție a muncii sau cele privind activitatea de lăcătuș mecanic.

Se impune așadar stabilirea unor pedepse către minim, ținând seama de gradul de culpă de 1/3 ce i se reține în sarcină, motiv pentru care, în baza art.178 alin.1 și 2 C.pen. 1969 cu aplicarea art.5 C.pen. și a art.396 alin.10 C.proc.pen. îl va condamna pe inculpatul C. L. la pedeapsa de 1 (unu) an și 4 (patru luni închisoare) pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.

În baza art.38 alin.1 și 2 din Legea nr.319/2006 a securității și sănătății în muncă, cu aplicarea art.5 C.pen. și reținerea art.396 alin.10 C.proc.pen. va condamna pe inculpatul C. L. la pedeapsa de 9 (nouă) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a obligațiilor și a măsurilor stabilite cu privire la securitatea și sănătatea în muncă dacă fapta a produs consecințe deosebite.

Din moment ce pentru niciuna dintre infracțiunile deduse judecății nu a intervenit anterior o hotărâre de condamnare definitivă, acestea sunt concurente prin raportare la dispozițiile art.33 lit.b C.pen. 1969.

Așadar, în baza art.34 alin.1 lit.b C.pen. instanța va contopi pedepsele stabilite în sarcina inculpatului de 1 an și 4 luni închisoare și de 9 luni închisoare și va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 (unu) an și 4 (patru) luni închisoare.

În privința pedepselor accesorii, potrivit art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.

Prin urmare, la stabilirea pedepsei accesorii a interzicerii unor drepturi, instanța va avea în vedere atât dispozițiile art.64 și art.71 C.pen. 1969, dar și Decizia nr. LXXIV/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii, precum și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza S. și P. contra României, cauza Hirst contra Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord).

Astfel, instanța subliniază strânsa legătură ce trebuie să existe între infracțiunea săvârșită și interzicerea unui drept (fapta comisă furnizând premisa că e nevoie de interzicerea acelui drept pentru apărarea valorilor ocrotite de legea penală).Or, natura faptelor săvârșite de inculpat – ucidere din culpă, nerespectarea obligațiilor și măsurilor privind securitatea și sănătatea în muncă, susține existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art.64 alin.l lit.a teza a II-a și lit.b C.pen (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat), instanța apreciind că, față de pericolul social concret al faptei – forma de vinovăție fiind culpa în privința inacțiunii care a condus la uciderea unei persoane – și persoana inculpatului, nu se impune interzicerea dreptului de a alege.

Față de aceste considerente, în baza art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal raportat la art.71 alin.1 C.pen. 1969, va interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și b C.pen. 1969.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, având în vedere că pedeapsa principală aplicată inculpatului în urma concursului de infracțiuni nu depășește 2 ani închisoare, iar acesta nu a mai fost condamnat anterior, neavând antecedente penale, ținând seama de vârsta și gradul de educație, de faptul că are loc de muncă stabil, că scopul pedepsei și reinserția socială pot fi atinse fără privarea de libertate a inculpatului, pronunțarea condamnării de 1 an și 4 luni închisoare constituind un avertisment ce îl va determina pe inculpat să nu mai săvârșească infracțiuni și să conștientizeze gravitatea faptelor sale, instanța consideră că nu se impune executarea pedepsei în regim de detenție. Un argument în plus este și implicarea acestuia în proiecte de anvergură, aducându-și aportul fizic și intelectual la finalizarea acestora, astfel încât izolarea inculpatului în mediul penitenciar ar reprezeta o pierdere pentru societate.

Având în vedere argumentele anterioare, instanța consideră că se impune suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii în temeiul art.81alin.1 și 2 C.pen. 1969, pe un termen de încercare de 3 ani și 4 luni calculat conform art.82 alin.1 C.pen. 1969.

Față de această modalitate de individualizare a executării pedepsei închisorii, în baza art.71 alin.5 C.pen. 1969 pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei vor fi suspendate și pedepsele accesorii.

În baza art.404 alin.2 C.proc.pen., va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 și 84 C.pen. 1969 referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni pe durata termenului de încercare, respectiv dacă până la expirarea termenului de încercare condamnatul nu își va îndeplini cu rea-credință obligațiile civile stabilite prin prezenta.

În privința inculpatului D. L., instanța reține că acesta are 48 de ani, este căsătorit și are doi copii minori în întreținere (unul de 7 ani), a absolvit școala profesională și îndeplinește funcția de lăcătuș mecanis la . SRL, neavând antecedente penale. La fel ca celălalt inculpat, D. L. a participal de asemenea la aceleași proiecte menționate anterior, fiind cunoscut ca un bun coleg și un vecin exemplar după cum rezultă din înscrisurile în curcumstanțiere depuse la dosar.

Față de aceste considerente, ținând cont de gradul său de culpă și prin raportare la gravitatea concretă a infracțiunii, în baza art.178 alin.1 și 2 C.pen. 1969 cu aplicarea art.5 C.pen. și a art.396 alin.10 C.proc.pen. instanța îl va condamna pe inculpatul D. L. la pedeapsa de 1 (unu) an și 4 (patru luni închisoare) pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.

În baza art.38 alin.1 și 2 din Legea nr.319/2006 a securității și sănătății în muncă, cu aplicarea art.5 C.pen. și reținerea art.396 alin.10 C.proc.pen. îl va condamna pe același inculpat la pedeapsa de 9 (nouă) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a obligațiilor și a măsurilor stabilite cu privire la securitatea și sănătatea în muncă dacă fapta a produs consecințe deosebite.

Latura civilă:

Potrivit art.998 C.civ. 1864, aplicabil având în vedere data săvârșirii infracțiunii (22.09.2010) și dispozițiile art.103 din Legea nr.71/2011, orice faptă a omului, care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat a-l repara. De asemenea, omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa.

Față de dispozițiile legale precitate, patru sunt condițiile prevăzute de lege pentru angajarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, astfel cum doctrina și jurisprudența constantă le-a consacrat: existența unui prejudiciu, fapta ilicită, vinovăția și legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.

Totodată, în cauză se pune problema și răspunderii comitentului pentru fapta presupusului în condițiile în care inculpații erau la momentul săvârșirii infracțiunii angajați ai părții responsabile civilmente . SRL și desfășura o activitate în interesul acesteia. Or, potrivit art.1000 alin.3 C.civ. 1864, stăpânii și comitenții sunt responsabili de prejudiciul cauzat de servitorii și prepușii lor în funcțiile ce li s-au încredințat. Așadar, pentru angajarea răspunderii comitentului este necesară îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie a prepusului și, în plus, să existe o relație de prepușenie, iar fapta să fi fost săvârșită de prepus „în funcția ce i s-a încredințat”.

În speță sunt îndeplinite condițiile privind fapta ilicită a inculpaților, vinovăția, rezultând de asemenea un prejudiciu suferit de către părțile civile, existând o legătură de cauzalitate evidentă între faptele inculpaților și prejudiciul încercat de rudele defunctului, astfel cum a fost de altfel relevat în urma analizei laturii penale. Totodată, instanța constată că între inculpați și partea resonsabilă cvilmente exista un raport de tipul prepus – comitent, iar fapta inculpaților a fost comisă în exercitarea atribuțiilor de serviciu după cum s-a arătat, fiind în consecință întrunite condițiile răspunderii pentru fapta altuia.

Rămâne așadar de analizat care este prejudiciul încercat de părțile civile în urma decesului numitului M. M..

Astfel, conform art.99 alin.1 C.proc.pen. sarcina probei în cadrul acțiunii civile aparține părții civile ori, după caz, procurorului care exercită acțiunea civilă în cazul în care persoana vătămată este lipsită de capacitate de exercițiu sau are capacitate de exercițiu restrânsă. În cauza de față, având în vedere că nu suntem în prezența unei ipoteze de exercitare a acțiunii civile din oficiu, sarcina probei revine exclusiv părții civile.

În legătură cu primul aspect, doctrina și jurisprudența a fost constată în a aprecia că autorul faptei ilicite are obligația de a repara prejudiciile care au rezultat din plata cheltuielilor de înmormântare privite lato sensu.

Parte civilă M. M., soția defunctului, s-a constituit parte civilă cu suma de 15.000 de lei reprezentând cheltuieli de înmormântare, precum și contravaloarea cheltuielilor ocazionate de pomenirile creștinești. Or, deși i s-a solicitat părții civile în nenumărate rânduri să facă dovada acestor cheltuieli, la dosarul cauzei nu au fost depuse înscrisuri din care să rezulte suma solicitată, iar martorii audiați au susținut să nu pot preciza care este cuantumul cheltuielilor efectuate, că la înmormântare a a participat un număr mare de persoane și că, la pomenirile ulterioare au fost prezente 20-30 de persoane. Deși declarația martorei C. G. se coroborează cu cea a martorei N. E. sub aspectul participanților la înmormântare, nu rezultă din nicio probă administrată care a fost cuantumul exact al cheltuielilor, aceasta din urmă „estimând” costurile la 6.000 de lei. Instanța poate înțelege faptul că partea civilă nu a păstrat bonurile și chitanțele respective, însă, pe latură civilă nu se poate substitui acesteia și să aprecieze în „echitate” ce cheltuieli au fost cauzate de decesul victimei.

Prin urmare, în ciuda faptului că partea responasbilă civilmente a apreciat ca fiind întemeiate solicitările acesteia cu ocazia expunerii concluziilor pe fond, însă doar în parte, în lipsa probelor instanța consideră că cererea părții civile este neîntemeiată sub acest aspect, mai ales că inculpații nu au avut aceeași atitudinea procesuală ca partea responsabilă civilmente.

Cu privire la daunele materiale solicitate de partea civilă M. M., fiica defunctului, instanța constată că acestea vizează o prestație periodică în cuantum de 600 de lei/lunar, de la data producerii accidentului, până la încetarea stării de nevoie. Din înscrisurile depuse la dosar – decizia nr.1062/17.04.2013, a rezultat că partea civilă a pierdut în totalitate capacitatea de muncă, fiind încadrată în grad de handicap conform certificatului nr.4959/15.10.2013 – grad accentuat, permanent, suferind de epilepsie. Mai rezultă că partea civilă primește inclusiv o indemnizație în baza certificatului de handicap și, conform deciziei nr._/28.01.2013, primește o pensie de urmaș de 436 lei. Conform tabelului cu salariile de încadrare, în perioada accidentului defunctul realiza un salariu brut de 1.998 lei și un salariu tarifar de 1.013 lei.

Doctrina și jurisprudența a fost constantă a aprecia că numai dacă pensia de urmaș nu acoperă integral prejudiciul încercat prin pierderea susținătorului pot solicita în completare obținerea de despăgubiri, urmând a se lua în considerare sumele de bani pe care defunctul le afecta pentru întreținerea și pregătirea profesională a celui care beneficiază de pensia de urmaș.

Or, suma de 436 lei/lunar primită de partea civilă apare ca fiind rezonabilă în opinia instanței, cu atât mai mult cu cât defunctul a avut o culpă de 1/3 în producerea accidentului, ceea ce influențează inclusiv despăgubirile materiale și morale. De asemenea, veniturile nete ale defunctului de 1.013 lei nu susține ideea că acesta contribuia cu 600 de lei lunar la întreținerea fiicei sale (adică cu mai mult de ½ din salariu), mai ales că aceasta, în mod logic, era susținută și de mama sa, partea civilă M. M. care obținea conform declarației martorei N. E. un venit de 800 de lei lunar.

În consecință, pretențiile materiale ale părții civile M. M. nu se justifică.

În ceea ce privește daunele morale solicitate de către părțile civile, instanța reține că poate acorda despăgubiri descendenților și a altor rude/persoane care ar dovedi un asemenea prejudiciu, pentru durerea încercată prin moartea victimei, chestiune tranșată de jurisprudență și de doctrină. Astfel, instanța reține că suferințele psihice pe care le încearcă rudele apropiate prin moartea a unui membru de familie, acestea rămânând lipsite de bucuriile și mulțumirile firești procurate de defunct și, nu în ultimul rând, de suportul moral și afecțiunea reciprocă pe care și-o datorau în virtutea relațiilor de rudenie, impun remedii efective din perspectivă juridică, remediul fiind tocmai daunele morale.

Evaluarea bănească a suferințelor părții civile este însă dificil de realizat, mai ales în lipsa unor minime criterii legale și în contextul unei jurisprudențe variate. De altfel, atât Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cât și Înalta Curte de Casație și Justiție, atunci când acordă despăgubiri morale, nu operează cu criterii de evaluare prestabilite, ci judecă în echitate, adică procedează la o apreciere subiectivă a circumstanțelor particulare a cauzei.

De aceea, la stabilirea sumei acordate, instanța va statua în echitate și va ține seama de circumstanțele concrete ale speței, inclusiv de împrejurarea că defunctul a avut o culpă concurentă cu cei doi inculpați, în proporție egală cu aceștia – 1/3.

Astfel, situația părții civile M. M. este una dificilă, este bolnavă de epilepsie, afecțiune ce a fost descoperită chiar anterior produceriii accidentului, fiind ulterior încadrată în grad de handicap, fără putința de a muncă, având incapacitate totală din această perspectivă conform înscrisurilor depuse la dosar. Din declarațiile martorilor a rezultat că familia era unită, modestă, iar tatăl se ocupa în mod real de partea civilă M. M., aceasta din urmă fiind extrem de afectată de moartea tatălui său, rămânând fără sprijinul moral și financiar al acestuia.

Toate aceste elemente se resfrâng și asupra părții civile M. M. care, în mod evident, este pusă în situația de a se descurca singură, să obțină venituri suficiente pentru a-și întreține fiica, să o îngrijească, cu atât mai mult cu cât aceasta din urmă are episoade dese de epilepsie, după cum rezultă din scrisoarea medicală de la dosar.

În aceste condiții, instanța apreciază că nu se face o diferență între părțile civile sub aspectul daunelor morale ca urmare a suferințelor încercate ulterior decesului victimei, motiv pentru care suma de 180.000 de lei pentru fiecare partea civilă cu acest titlu apare ca fiind justificată. Însă, ținând cont de gradul de culpă al defunctului, inculpații și partea recponsabilă civilmnete nu pot fi obligați decât în proporție de 2/3 din această sumă, respectiv la suma de 120.000 de lei către fiecare partea civilă. Instanța, contrar avocatului părții responsabile civilmente, nu poate pleca de la premisa că o astfel de sumă ar fi putut fi obținută de defunct numai după ani de muncă și că acesta ar fi un criteriu relevant în aprecierea daunelor morale. Din perspectiva instanței un asemenea criteriu face abstracție tocmai de ceea ce este esențial sub aspectul daunelor morale – părțile civile nu sunt lipsite de beneficiile financiare procurate de defunct, ci tocmai de prezența acestuia în sânul familiei. Or, o sumă totală de 240.000 lei nu poate fi apreciată ca fiind o îmbogățire fără justă cauză a părților civile, mai ales că în speță nu discutăm de un fapt juridic licit cauzator de prejudicii, cu de un fapt ilicit, temeiul „îmbogățirii” fiind unul just.

Față de toate aceste considerente, în baza art.397 alin.1 C.proc.pen. raportat la art.25 alin.1 C.proc.pen. coroborat cu art.998, 999 și 1000 alin.3 C.civ. 1864 instanța va admite în parte acțiunile civile exercitate de părțile civile M. M. și M. M. în contradictoriu cu inculpații și partea responsabilă civilmente ..

În consecință, va obligă inculpații în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata către partea civilă M. M. a sumei de 120.000 lei cu titlu de daune morale, corespunzătoare gradului de culpă al inculpaților – 2/3.

De asemenea, va obliga inculpații în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata către partea civilă M. M. a sumei de 120.000 lei cu titlu de daune morale corespunzătoare gradului de culpă al inculpaților – 2/3.

Pentru motivele arătate, instanța va respinge ca neîntemeiate solicitările părților civile de obligare a inculpaților și a părții responsabile civilmente la plata de daune materiale.

Cheltuieli judiciare:

În baza art.272 raportat la art.274 alin.1 și 3 C.proc.pen. instanța va obliga inculpații în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata către stat a sumei de 1.000 lei (câte 500 de lei fiecare inculpat), cu titlu de cheltuieli judiciare (500 de lei din cursul urmăririi penale și 500 de lei din faza de judecată).

În baza art.276 alin.1, 2 și 4 raportat la art.274 alin.3 C.proc.pen., văzând chitanța de la f. 73, instanța va obliga inculpații în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata către partea civilă M. M. a sumei de 1.000 de lei reprezentând onorariu avocat (câte 500 de lei fiecare inculpat) conform chitanței nr.0165/23.09.2014.

În baza art.274 alin.1 teza finală raportat la art. 272 alin. 2 C.proc.pen. instanța va constată că prin încheierea din 06.11.2014 au fost avansate din fondurile Ministerului Justiției onorariile parțiale cuvenite avocaților din oficiu în cuantum de 150 de lei fiecare, sumă care va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE:

În baza art.386 alin.1 C.proc.pen. admite cererile de schimbare a încadrărilor juridice formulate de inculpații C. L. și D. L. din infracțiunea de ucidere din culpă prev. de art.192 alin.1 și 2 C.pen. 2009 reținută în sarcina ambilor inculpați în infracțiunea de ucidere din culpă prev. de art.178 alin.1 și 2 C.pen. 1969.
În baza art.178 alin.1 și 2 C.pen. 1969 cu aplicarea art.5 C.pen. și a art.396 alin.10 C.proc.pen. condamnă pe inculpatul C. L. (fiul lui O. și M., născut la data de 22.05.1969 în mun. P., jud. Iași, domiciliat în mun. C., ., ., ., cetățean român, căsătorit, un copil minor, stagiu militar satisfăcut, școală profesională, ocupația – lăcătuș mecanic, cu loc de muncă, fără antecedente penale, CNP:_) la pedeapsa de 1 (unu) an și 4 (patru luni închisoare) pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.

În baza art.38 alin.1 și 2 din Legea nr.319/2006 a securității și sănătății în muncă, cu aplicarea art.5 C.pen. și reținerea art.396 alin.10 C.proc.pen. condamnă pe inculpatul C. L. la pedeapsa de 9 (nouă) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a obligațiilor și a măsurilor stabilite cu privire la securitatea și sănătatea în muncă dacă fapta a produs consecințe deosebite.

În baza art.33 lit.b C.pen. 1969 constată că cele două infracțiuni sunt concurente.

În baza art.34 alin.1 lit.b C.pen. contopește pedepsele stabilite în sarcina inculpatului de 1 an și 4 luni închisoare și de 9 luni închisoare și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 (unu) an și 4 (patru) luni închisoare.

În baza art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal raportat la art.71 alin.1 C.pen. 1969 interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și b C.pen. 1969.

În baza art.81 alin.1 și 2 C.pen. 1969 suspendă condiționat executarea pedepsei închisorii pe un termen de încercare de 3 ani și 4 luni calculat conform art.82 alin.1 C.pen. 1969.

În baza art.71 alin.5 C.pen. 1969 pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei se suspendă și pedepsele accesorii.

În baza art.404 alin.2 C.proc.pen., atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 și 84 C.pen. 1969 referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni pe durata termenului de încercare, respectiv în cazul neîndeplinirii cu rea-credință, până la expirarea termenului de încercare, a obligațiilor civile stabilite prin prezenta.

În baza art.178 alin.1 și 2 C.pen. 1969 cu aplicarea art.5 C.pen. și a art.396 alin.10 C.proc.pen. condamnă pe inculpatul D. L. (fiul lui N. și E., născut la data de 22.07.1967 în mun. C., jud. C., domiciliat în mun. C., ., nr.45, ., ., cetățean român, căsătorit, un copil minor, stagiu militar satisfăcut, școală profesională, lăcătuș mecanic, cu loc de muncă, fără antecedente penale, CNP:_) la pedeapsa de 1 (unu) an și 4 (patru luni închisoare) pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.

În baza art.38 alin.1 și 2 din Legea nr.319/2006 a securității și sănătății în muncă, cu aplicarea art.5 C.pen. și reținerea art.396 alin.10 C.proc.pen. condamnă pe inculpatul D. L. la pedeapsa de 9 (nouă) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a obligațiilor și a măsurilor stabilite cu privire la securitatea și sănătatea în muncă dacă fapta a produs consecințe deosebite.

În baza art.33 lit.b C.pen. 1969 constată că cele două infracțiuni sunt concurente.

În baza art.81 alin.1 și 2 C.pen. 1969 suspendă condiționat executarea pedepsei închisorii pe un termen de încercare de 3 ani și 4 luni calculat conform art.82 alin.1 C.pen. 1969.

În baza art.71 alin.5 C.pen. 1969 pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei se suspendă și pedepsele accesorii.

În baza art.397 alin.1 C.proc.pen. raportat la art.25 alin.1 C.proc.pen. coroborat cu art.998, 999 și 1000 alin.3 C.civ. 1864 admite în parte acțiunile civile exercitate de părțile civile M. M. și M. M., ambele domiciliate în oraș Murfatlar, ., ., ., jud. C. și domiciliul ales în mun. C., ..3, . – la sediul C.A. „C. D. C.”, în contradictoriu cu inculpații și partea responsabilă civilmente ., cu sediul în mun. C., ..2A, Pavilion Adm – cam.1, jud. C..

Obligă inculpații în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata către partea civilă M. M. a sumei de 120.000 lei cu titlu de daune morale, corespunzătoare gradului de culpă al inculpaților – 2/3.

Obligă inculpații în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata către partea civilă M. M. a sumei de 120.000 lei cu titlu de daune morale corespunzătoare gradului de culpă al inculpaților – 2/3.

Respinge ca neîntemeiate solicitările părților civile de obligare a inculpaților și a părții responsabile civilmente la plata de daune materiale.

În baza art.272 raportat la art.274 alin.1 și 3 C.proc.pen. obligă inculpații în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata către stat a sumei de 1.000 lei (câte 500 de lei fiecare inculpat), cu titlu de cheltuieli judiciare (500 de lei din cursul urmăririi penale și 500 de lei din faza de judecată).

În baza art.276 alin.1, 2 și 4 raportat la art.274 alin.3 C.proc.pen. obligă inculpații în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata către partea civilă M. M. a sumei de 1.000 de lei reprezentând onorariu avocat (câte 500 de lei fiecare inculpat) conform chitanței nr.0165/23.09.2014.

În baza art.274 alin.1 teza finală raportat la art. 272 alin. 2 C.proc.pen. constată că prin încheierea din 06.11.2014 au fost avansate din fondurile Ministerului Justiției onorariile parțiale cuvenite avocaților din oficiu în cuantum de 150 de lei fiecare, sumă care rămâne în sarcina statului.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicarea copiei de pe minută.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 09.02.2015.

Președinte Grefier

M. V. C. A.

Tehnored. Jud. MV/19.03.2015 / tehnored. Gref. CA/ 20.03.2015, 2 ex.

← Vătămare corporală din culpă. Art.196 NCP. Sentința nr....		Delapidarea. Art.295 NCP. Sentința nr. 127/2015. Judecătoria... →

Ucidere din culpă. Art.192 NCP. Sentința nr. 126/2015. Judecătoria CONSTANŢA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Ucidere din culpă. Art.192 NCP. Sentința nr. 126/2015. Judecătoria CONSTANŢA