Furt. Art.228 NCP. Sentința nr. 181/2015. Judecătoria CORNETU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 181/2015 pronunțată de Judecătoria CORNETU la data de 26-05-2015
Dosar penal nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CORNETU
SENTINȚA PENALĂ NR. 181
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 26.05.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: M. V. B.
GREFIER: R. Ș.
Din partea Ministerului Public – P. de pe lângă Judecătoria Cornetu, a participat procuror A. V..
Pe rol se află soluționarea cauzei penale privind pe inculpatul P. C., arestat în altă cauză, trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat, faptă prev. și ped. de art. 228 alin 1- 229 alin 1 lit b și d și alin 2 C.p. și partea civilă S. O. M..
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc la termenul de judecată din data de 11.05.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, în temeiul art. 391 alin 1 C.p.p, a stabilit termenul de pronunțare la data de 26.05.2015, hotărând următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei penale de față constată următoarele:
La data de 21.10.2014 a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Cornetu, sub nr._, rechizitoriul cu nr.604/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu a fost trimis în judecată, în stare de arest in alta cauza, inculpatul P. C. pentru savarsirea infracțiunii de furt calificat prev.de art. 228 alin.1-229 alin.1 lit.b si d, alin.2 lit.b C.p.
În actul de sesizare s-a reținut, în fapt că in noaptea de 05/06.02.2011 inculpatul P. C. a patruns prin efractie in locuinta persoanei vatamate S. O. M. din comuna 1 Decembrie, ., ., jud. Ilfov de unde a sustras o unitate de calculator, un monitor, o camera vidoe marca Sonuy si 50 gr. aur, creand un prejudiciu de 10.000 lei.
Situația de fapt mai sus menționată se susține cu următoarele mijloace de probă: plangere si declaratii persoana vatamata (f.16,17,60); raport de constatare tehnico-stiintifica dactiloscopica (f.27); proces verbal de cercetare la fata locului (f.18); plansa foto (f.25); declaratii inculpat (f.13, 18, 58); cazier (f.16), precum si celelalte inscrisuri existente la dosar.
La dosarul cauzei s-a atașat cazierul judiciar al inculpatului (fila 37 d.i.).
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 03.12.2014, definitivă, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, administrării probelor și efectuării actelor de urmărire penală, și a dispus începerea judecății.
În ședința de judecată din data de 05.01.2015, inculpatul a arătat că dorește ca judecata să se facă potrivit art. 375 Cod procedură penală, a recunoscut în totalitate săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa în actul de sesizare, solicitând ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală și a înscrisurilor prezentate de părți, respectiv: plangere si declaratii persoana vatamata prin care a arătat că in seara zile de 05/06.02.2011, persoană necunoscută a patruns prin efractie in locuinta sa de unde a sustras o unitate de calculator, un monitor, o camera vidoe marca Sony si 50 gr. aur, creand un prejudiciu de 10.000 lei. (f.16,17,60); raport de constatare tehnico-stiintifica dactiloscopica, ale cărui concluzii sunt în sensul că urmele găsite la locul faptei aparțin numitului P. C. (f.27-33); proces verbal de cercetare la fata locului (f.18); plansa foto (f.25); declaratii inculpat în care recunoaște faptele comise (f.13, 18, 58); cazier inculpat, din care rezultă că acesta are antecedente penale (f.16).
Persoana vătămată S. O. M. s-a constituit parte civilă în cursul urmăririi penale cu suma de_ lei, reprezentând daune materiale. În cursul judecății, și-a precizat constituirea de parte civilă, solicitând și suma de_ lei, reprezentând daune morale.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt: in noaptea de 05/06.02.2011 inculpatul P. C. a patruns prin efractie in locuinta persoanei vatamate S. O. M. din comuna 1 Decembrie, ., ., jud. Ilfov de unde a sustras o unitate de calculator, un monitor, o camera vidoe marca Sonuy si 50 gr. aur, creand un prejudiciu de 10.000 lei.
În ceea ce privește legea mai favorabilă, instanța reține următoarele:
Prin Legea nr. 286/2009 legiutorul a adoptat noul Cod Penal al României pentru a răspunde necesităților practice care reclamau ajustări ale legislației penale, mesajul juridic și social al codului penal fiind întemeiat, în esență, pe obiectivul reformării politicii punitive a statului printr-o abordare conceptuală cuprinzând o revizuire a pedepselor și o ordonare logică prin condensarea legislației (o . infracțiuni din legi speciale au fost incluse în cod, unele sub formă modificată).
Potrivit Legii nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial nr. 757 din 12 noiembrie 2012, noua legislație penală a intrat în vigoare la data de 01.02.2014.
În ceea ce privește infracțiunea de furt calificat pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, instanța reține că pedeapsa prevăzută de noul cod este mai mică, însă având în vedere că fapta este săvârșită în stare de concurs real cu alte fapte pentru care inculpatul a fost condamnat definitiv potrivit legii vechi, apreciază că mai favorabil este tratamentul prevăzut de vechiul cod penal, având în vedere că pe noul cod, în caz de concurs, este obligatorie stabilirea unui spor. De asemenea, instanța tine cont de faptul că s-ar îndrepta asupra limitei minime prevăzute de vechiul cod penal în ceea ce privește pedeapsa.
Prin urmare, în baza art. 5 Cod penal cu referire la Decizia nr. 265 din 6 mai 2014 pronunțată de Curtea Constituțională, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 371 din 20.05.2014, constată că legea penală mai favorabilă este Codul penal de la 1969:
Astfel, în baza art. 386 alin. 1 C.pr.pen. va schimba încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului P. C. în actul de sesizare a instanței din infracțiunea de furt calificat prev. de art. 228 alin. 1 – 229 alin. 1 lit. b și d și alin. 2 Cp în infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1- 209 alin. 1 lit. g și i Cod penal de la 1969 și infracțiunea de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. 1 și 2 Cod penal de la 1969, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal de la 1969.
Din analiza materialului probator și coroborarea mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale, instanța constată că faptele există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpatul P. C..
Sub aspect obiectiv, fapta inculpatului P. C. care, în noaptea de 05/06.02.2011 a pătruns fără drept prin efractie in locuinta persoanei vatamate S. O. M. din comuna 1 Decembrie, ., ., jud. Ilfov întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. 1 și 2 Cod penal.
Sub același aspect, fapta inculpatului P. C. care in noaptea de 05/06.02.2011 inculpatul P. C. a patruns prin efractie in locuinta persoanei vatamate S. O. M. din comuna 1 Decembrie, ., ., jud. Ilfov de unde a sustras o unitate de calculator, un monitor, o camera video marca Sonuy si 50 gr. aur, creand un prejudiciu de 10.000 lei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1 -209 alin. 1 lit. g și i Cod penal.
În privința laturii subiective, inculpatul a săvârșit infracțiunile cu intenție directă.
La individualizarea pedepselor ce urmează a fi aplicate inculpatului, instanța va avea în vedere criteriile prev. de art. 72 Cod penal, și anume: dispozițiile din partea generală a Codului penal privind forma de vinovăție; limitele de pedeapsă fixate în partea specială a codului penal pentru infracțiunile deduse cercetării; gradul de pericol social concret al infracțiunilor, pe care instanța în apreciază ca fiind ridicat raportat la modalitatea în care au fost săvârșite infracțiunile, împrejurările în care acestea au fost comise și urmările produse- (în timpul nopții, prin pătrunderea în spațiul privat al mai multor persoane, prin efracție, folosind obiecte contondente, în scopul obținerii nemeritate a unor foloase materiale); la relațiile sociale încălcate și care privesc patrimoniul persoanei și spațiul său privat, la forma de vinovăție cu care a acționat, respectiv intenție directă, la urmările produse- (scoaterea din patrimonial părții vătămate a bunurilor sustrase de către inculpat și obținere de către acesta din urmă a unor sume de bani prin valorificarea bunurilor sustrase); la persoana și conduita inculpatului: care are vârsta de 27 de ani, este neșcolarizat, nu are ocupație sau loc de muncă, nu a depus diligențe în vederea reparării pagubei produse prin infracțiuni, iar raportat la prezenta cauză a cooperat cu organele judiciare și a recunoscut săvârșirea infracțiunilor.
În ceea ce privește coexistența, în concurs real, a infracțiunilor de violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. 1 Cod penal și furt calificat, săvârșit prin efracție, prev. de art 208 alin. 1 -209 alin. 1 lit. i Cod penal, instanța apreciază următoarele:
Potrivit art. 41 alin. (3) Cod penal, infracțiunea este complexă când în conținutul său intră, ca element sau ca circumstanță agravantă, o acțiune sau inacțiune care constituie prin ea însăși o faptă prevăzută de legea penală, iar potrivit art. 33 lit. a C.pen, concurs de infracțiuni există când două sau mai multe infracțiuni au fost săvârșite de aceeași persoană, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna din ele, concursul existând chiar dacă una dintre infracțiuni a fost comisă pentru săvârșirea (infracțiune mijloc) sau ascunderea altei infracțiuni (infracțiune scop), în aceste cazuri fiind în prezența unui concurs caracterizat (de conexitate).
Infracțiunea de violare de domiciliu în forma ei tipică, constă în pătrundere fără drept, în orice mod, într-o locuință, încăpere, dependință sau loc împrejmuit ce ține de acestea, fără consimțământul persoanei care le folosește. Elementul material al acestei infracțiuni se realizează astfel în această modalitate, prin acțiunea de a pătrunde, fără drept, într-o locuință, încăpere, dependință sau loc împrejmuit ținând de acestea.
Prin “locuință” se înțelege orice loc destinat efectiv și actual uzului domestic al uneia sau mai multor persoane, “încăperea” este o parte din locuință, prin “dependințe” se înțeleg locurile care direct sau indirect sunt în relație de dependență față de locuință(ex. bucătăria, pivnița, magazia), iar “loc împrejmuit” înseamnă orice loc care este separat printr-o îngrădire de jur împrejur, care ține de locuință sau dependințe și care are legătură cu uzul domestic și cu libertatea persoanei.
Se constată că legiuitorul tinde să ocrotească, prin incriminarea în sfera ilicitului penal a infracțiunii prev. de art. 192 Cod penal aspectele care țin strict de viața intimă a persoanei, importanța inviolabilității acestui drept fiind recunoscută atât de legislația internă (art. 27 alin. 1 din Constituția României) cât și de normele comunitare (art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului).
În ceea ce privește infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin.1 - 209 lit. i C.pen, atât doctrina cât și practica judiciară au înțeles prin ”efracție” spargerea, ruperea, demontarea din locul său a unui dispozitiv de închidere, precum și orice alte acțiuni pentru realizarea cărora este necesară folosirea forței și care au ca rezultat fie înlăturarea acelor dispozitive, fie punerea lor în situația de a face posibilă . în care este închis sau accesul acestuia la bunurile care se află acolo. Există efracție atât în cazurile când aceasta privește sisteme exterioare de închidere (ex: uși de la o locuință, uși de la un spațiu comercial, geamul unui autoturism, etc.), dar și când are în vedere sisteme interioare de închidere(ex: dulapuri, case de bani, etc).
Instanța apreciază că există un concurs real între infracțiunea de violare de domiciliu și infracțiunea de furt calificat prin efracție, prima din infracțiuni fiind de fapt mijlocul prin care făptuitorul își atinge scopul propus, respectiv însușirea pe nedrept a unui bun.
Această concluzie vine în condițiile în care legătura de cauzalitate între violarea de domiciliu și furtul calificat, nu este una necesară, ci de circumstanță, efracția putându-se efectua și asupra încuietorilor unui dulap, unei casete de valori, unei mașini, etc., ceea ce nu implică și existența infracțiunii de violare de domiciliu.
Se constată că elementele din conținutul constitutiv al celor două infracțiuni analizate sunt esențialmente diferite, putându-se aprecia că, prin incriminarea furtului prin efracție, nu s-a urmărit același tratament juridic pentru comiterea acestei infracțiuni în vederea sustragerii de bunuri din orice tip de imobil sau în scopul sustragerii de bunuri dintr-o locuință sau anexe ce țin de aceasta, regimul de protecție fiind unul special.
Este general admis că interpretarea legii penale trebuie să urmărească cunoașterea voinței reale a legiuitorului, exprimată în norma de drept interpretată, iar nu crearea unei alte norme de drept sau denaturarea sensului acesteia, legile penale fiind de strictă interpretare (poenalia sunt strictissimae interpetationis), înțelesul lor neputând fi extins prin interpretare.
Interpretând textul de incriminare al furtului calificat aflat spre analiză, se poate observa că suntem într-adevăr în prezența unei infracțiuni complexe ca variantă agravată, însă numai din prisma absorbirii infracțiunii de distrugere de către infracțiunea de furt, absorbție care este prevăzută în mod expres de legiuitor, prin utilizarea cuvântului „efracție”.
A extinde această rațiune și cu privire la infracțiunea de violare de domiciliu și astfel a include această infracțiune ca un simplu element circumstanțial în conținutul infracțiunii de furt calificat prin efracție, în condițiile în care nu rezultă nici explicit, nici implicit o asemenea voință a legiuitorului, ar însemna să se adauge la lege și să fie lăsată în acest fel, fără sancțiune, atingerea dreptului la viață domestică a persoanei.
Această concluzie este reliefată pe de-o parte de faptul că pătrunderea fără drept într-o locuință nu implică în mod natural înlăturarea violentă a unui obstacol, fiind doar una din modalitățile prin care făptuitorul poate pătrunde în locuință, iar pe de altă parte, violarea de domiciliu nu se confundă cu efracția, ci ea poate constitui o acțiune ulterioară, care aduce atingere unor relații sociale diferite, pe care efracția doar o facilitează, fără a coexista în mod natural, ci doar în cazurile în care furtul prin efracție se săvârșește dintr-o locuință.
Prin urmare, a considera că furtul prin efracție nu poate fi săvârșit decât printr-o pătrundere într-o locuință, este total greșit, în condițiile în care se observă că efracția poate conduce la pătrunderea fără drept într-un imobil care nu are destinația de locuință(ex: sediul unei societăți comerciale, sală de sport, un autovehicul, etc.), în această situație, putându-se reține doar infracțiunea de furt calificat, fără infracțiunea de violare de domiciliu.
Toate considerentele arătate mai sus, duc în mod evident la concluzia că violarea de domiciliu are o existență autonomă față de furtul calificat în forma prev. de art. 208 alin. 1 -209 alin. 1 lit. i C.pen., fără să se excludă dar și fără a coexista întotdeauna.
Pentru identitate de rațiune, prin decizia nr. XXXI/2007, publicată în Monitorul Oficial nr. 772 din 14 noiembrie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție,Secțiile Unite, a stabilit cu privire la încadrarea juridică a faptei de pătrundere, în orice mod, într-o locuință sau dependințe ale acesteia ori într-o curte sau într-un loc împrejmuit ce ține de domiciliul persoanei urmată de săvârșirea unei tâlhării că: “fapta de pătrundere, în orice mod, într-o locuință sau dependințe ale acesteia ori într-o curte sau într-un loc împrejmuit ce ține de domiciliul persoanei urmată de săvârșirea unei tâlhării constituie un concurs real între infracțiunea de violare de domiciliu, prev. de art. 192 Cod penal și tâlhărie, prev. de art. 211 alin. 21lit. c Cod penal ”(care incriminează tâlhăria comisă într-o locuință sau în dependințe ale acesteia).
De altfel, potrivit Noului Cod Penal (art. 228), furtul comis prin violarea unui domiciliu reprezintă o variantă agravantă a furtului calificat, cu regim sancționator distinct, aspect care denotă voința legiuitorului de a ocroti în mod diferit relațiile sociale distincte încălcate prin săvârșirea furtului prin efracție și a violării de domiciliu.
Față de cele arătate mai sus, instanța consideră că în prezenta cauză, săvârșirea de către inculpatul P. C. a infracțiunii de furt calificatprin efracție, din locuința părții civile S. O. M., atrage aplicabilitatea dispozițiilor art. 33 lit. a) din Cod penal, referitoare la concursul real de infracțiuni între această infracțiune și cea de violare de domiciliu, întrucât privește două valori sociale distincte protejate de lege, respectiv în principal cele privitoare la patrimoniul persoanei și în secundar cele privitoare la inviolabilitatea domiciliului acestora, activitățile desfășurate și rezoluțiile infracționale fiind separate, cu dispoziții sancționatorii diferite.
Instanța apreciază că scopul preventiv educativ al pedepsei prevăzut de legiuitorul român în art. 52 Cod penal poate fi atins prin aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege, redus cu o treime potrivit art. 396 alin. 10 Cod procedură penală.
Astfel, în baza art. 208 alin. 1- 209 alin. 1 lit. g și i Cod penal cu art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, va condamna inculpatul P. C. la pedeapsa de 4 patru ani închisoare.
În baza art. 192 alin. 1 și 2 Cod penal penal și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, va condamna același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În temeiul art. 33 lit. a Cod penal Cod penal de la 1969 constată că faptele din prezenta cauză sunt concurente cu faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 138/15.03.2013 a Judecătoriei Cornetu, definitivă prin decizia penală 734/29.04.2013 a C..
Va descontopi pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 138/15.03.2013 a Judecătoriei Cornetu, definitivă prin decizia penală 734/29.04.2013 a C. și va repune în individualitatea lor pedepsele de: 4 ani închisoare (aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin. 1- 209 alin. 1 lit. g și i Cod penal) și de 2 ani și 8 luni închisoare (aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 192 alin. 1 și 2 Cod penal).
În temeiul art. 36 alin. 1 Cod penal din 1969, cu referire la art. 33 lit. a și 34 lit. b Cod penal din 1969, va contopi cele 2 pedepse de 4 ani închisoare, respectiv de 3 ani închisoare (aplicate prin prezenta) cu pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 138/15.03.2013 a Judecătoriei Cornetu, definitivă prin decizia penală 734/29.04.2013 a C., așa cum au fost repuse în individualitatea lor, rezultând pedeapsa cea mai grea, de 4 (patru) ani închisoare, sporită cu 6 (șase) luni închisoare, în final inculpatul urmând să execute 4 (patru) ani și 6 (șase) luni închisoare.
Cu privire la sporul de 6 luni închisoare aplicat, instanța consideră că acesta apare ca fiind necesar având în vedere numărul de infracțiuni săvârșite și gravitatea acestora. Totodată, instanța consideră că sporul este necesar, având în vedere că acesta reprezintă o parte din pedeapsa care nu se va executa ca urmare a aplicării regulilor de la concursul de infracțiuni. Or, neaplicarea în cauză a unui spor ar reprezenta un semn de nepedepsire față de inculpat, care ar fi sancționat doar pentru una dintre fapte.
În baza art. 71 alin. 2 Cod penal de la 1969 cu referire la art. 12 din legea nr. 187/2012 va interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal de la 1969.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța reține că având în vedere gravitatea infracțiunii comise, pericolul concret ridicat al acesteia (respectiv periculozitatea sporită a faptelor comise de inculpat care a condus fără permis un autoturism), urmările produse dar și cele care s-ar fi putut produce, cât și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, cauza Hirst Contra Marii Britanii, infracțiunile săvârșite de inculpat creează față de acesta o nedemnitate în exercitarea dreptului de a fi ales în autorității sau funcții elective publice dar și a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, și lit.b C. pen., motiv pentru care exercițiul acestora va fi interzis pe perioada executării pedepsei în condițiile și pe durata stabilite de art.71 cod penal, cu referire la art. 12 din legea nr. 187/2012.
În baza art. 404 alin. 4 lit a Cod proc. pen. va scădea din pedeapsa de 4 (patru) și 6 luni închisoare aplicată inculpatului, perioada deja executată de la data de 19.12.2012 la zi.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, se constată că în termen legal partea vătămată S. O. M. s-a constituit parte civilă în cursul urmăririi penale cu suma de_ lei, reprezentând daune materiale. În cursul judecății, și-a precizat constituirea de parte civilă, solicitând și suma de_ lei, reprezentând daune morale.
La termenul de judecată din 11.05.2015 inculpatul a recunoscut în totalitate pretențiile părții civile, declarând că este de acord să le achite.
Instanța, în baza art. 23 alin. 2 Cod procedură penală va lua act de recunoașterea de către inculpat a pretențiilor civile formulate de partea civilă S. O. M., prin urmare în baza art. 397 alin.1 rap. la art. 23 alin. 3 Cod procedură penală va admite acțiunea civilă astfel cum a fost precizată de partea civilă S. O. M. și va obliga inculpatul la plata către această parte de despăgubiri civile în cuantumul sumei de_ lei,_ lei cu titlu de daune materiale și_ lei cu titlu de daune morale.
În baza art. 274 alin. 1 C.pr.pen. va obliga inculpatul la plata sumei de 3000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat. Onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 200 de lei se avansează din fondurile Ministerului de Justiție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 5 Cod penal cu referire la Decizia nr. 265 din 6 mai 2014 pronunțată de Curtea Constituțională, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 371 din 20.05.2014, constată că legea penală mai favorabilă este Codul penal de la 1969:
În baza art. 386 alin. 1 C.pr.pen. schimbă încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului P. C. în actul de sesizare a instanței din infracțiunea de furt calificat prev. de art. 228 alin. 1 – 229 alin. 1 lit. b și d și alin. 2 Cp în infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1- 209 alin. 1 lit. g și i Cod penal de la 1969 și infracțiunea de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. 1 și 2 Cod penal de la 1969, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal de la 1969.
În baza art. 208 alin. 1- 209 alin. 1 lit. g și i Cod penal de la 1969 cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, condamnă inculpatul P. C. (fiul lui C. I. și F., născut la data de 13.09.1987 în . G., major neînregistrat, cu locuința la domiciliul părinților săi din comuna 1 Decembrie, ., . 1, apartament 11, județ Ilfov, necăsătorit, neșcolarizat, fără ocupație, persoană privată de libertate în Penitenciarul G., CNP_) la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare.
În baza art. 71 alin. 2 Cod penal de la 1969 cu referire la art. 12 din legea nr. 187/2012 interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal de la 1969.
În baza art. 192 alin. 1 și 2 Cod penal de la 1969 cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, condamnă același inculpat la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.
În baza art. 71 alin. 2 Cod penal de la 1969 cu referire la art. 12 din legea nr. 187/2012 interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal de la 1969.
În temeiul art. 33 alin. 1 lit a Cod penal de la 1969 constată că faptele din prezenta cauză sunt concurente cu faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 138/15.03.2013 a Judecătoriei Cornetu, definitivă prin decizia penală 734/29.04.2013 a C..
Descontopește pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 138/15.03.2013 a Judecătoriei Cornetu, definitivă prin decizia penală 734/29.04.2013 a C. și repune în individualitatea lor pedepsele de: 4 ani închisoare (aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin. 1- 209 alin. 1 lit. g și i Cod penal) și de 2 ani și 8 luni închisoare (aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 192 alin. 1 și 2 Cod penal).
În temeiul art. 36 alin. 1 Cod penal din 1969, cu referire la art. 33 lit. a și 34 lit. b Cod penal din 1969, contopește cele 2 pedepse de 4 ani închisoare, respectiv de 3 ani închisoare (aplicate prin prezenta) cu pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 138/15.03.2013 a Judecătoriei Cornetu, definitivă prin decizia penală 734/29.04.2013 a C., așa cum au fost repuse în individualitatea lor, rezultând pedeapsa cea mai grea, de 4 (patru) ani închisoare, sporită cu 6 (șase) luni închisoare, în final inculpatul urmând să execute 4 (patru) ani și 6 (șase) luni închisoare.
În baza art. 71 alin. 2 Cod penal din 1969 interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal din 1969 cu titlu de pedeapsă accesorie.
Pedeapsa se execută în regim de detenție în conformitate cu prevederile art. 57 Cod penal din 1969.
Deduce perioada deja executată de la data de 19.12.2012 la zi.
În baza art. 23 alin. 2 Cod procedură penală ia act de recunoașterea de către inculpat a pretențiilor civile formulate de partea civilă S. O. M., prin urmare în baza art. 397 alin.1 rap. la art. 23 alin. 3 Cod procedură penală va admite acțiunea civilă astfel cum a fost precizată de partea civilă S. O. M. și obligă inculpatul la plata către această parte de despăgubiri civile în cuantumul sumei de_ lei,_ lei cu titlu de daune materiale și_ lei cu titlu de daune morale.
În baza art. 274 alin. 1 C.pr.pen. obligă inculpatul la plata sumei de 3000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat. Onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 200 de lei se avansează din fondurile MJ.
Cu apel în 10 zile de la comunicarea copiei minutei.
Pronunțată în sedință publică, astăzi, 26.05.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. V. B. R. Ș.
pentru grefier aflat în C.M
semnează grefierul șef
Red. Jud.- M.V.B./ 01.07.2015
Tehn/List. Gref. - V.L.M. – 5 ex
| ← Vătămare corporală din culpă. Art.196 NCP. Sentința nr.... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Sentința nr.... → |
|---|
