Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Sentința nr. 202/2015. Judecătoria CORNETU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 202/2015 pronunțată de Judecătoria CORNETU la data de 10-06-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CORNETU
Sentința penală nr. 202/2015
Ședința publică din data de 10.06.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. LIVIȘOR
GREFIER: U. A. E.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Cornetu a fost reprezentat de doamna procuror V. L. E..
Pe rol se află judecarea cauzei penale privind pe inculpatul C. M. A. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. 2 C.pen. cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. b C.pen., părțile civile P. I., S. C. DE URGENȚĂ „DR. B. – A.” și S. C. C..
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc la termenul de judecată din data de 03.06.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, în temeiul art. 391 alin. 1 C.p.p a stabilit pronunțarea pentru astăzi, 10.06.2015, hotărând următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față reține următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 1465/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul C. M. A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 180 alin. 2 C.pen. 1969 cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. b C.pen. 1969.
În actul de sesizare s-a reținut că inculpatul în data de 19.03.2010, în jurul orelor 19,30, în timp ce se afla pe . Popești Leordeni, jud. Ilfov, l-a agresat pe numitul P. I., provocându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 14-16 zile de îngrijiri medicale.
Situația de fapt expusă în rechizitoriu s-a reținut în baza următoarelor mijloace de probă menționate în actul de sesizare: declarația părții vătămate P. I. (filele 13, 14-15, 16, 17); declarația inculpatului (filele 38, 39, 40, 41); declarația martorului Abdel Rehim P. (filele 22, 23-24, 25); certificat medico-legal nr. A2/J/167/2010, eliberat de Serviciul de medicină legală Ilfov (filele 18-19).
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 14.05.2014, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, administrării probelor și efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.
La termenul de judecată din 24.09.2014, cu procedura legal îndeplinită, ulterior citirii actului de sesizare, instanța a adus la cunoștința inculpatului dispozițiile art. 374 alin.(4) C.p.p. raportat la art. 396 alin.(10) C.p.p. privind judecata în procedura simplificată, precum și soluțiile posibile ca urmare a acestei proceduri.
Inculpatul a arătat că solicită ca judecata să aibă loc conform procedurii simplificate prevăzută de art. 374 alin.(4) C.p.p., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei (fila 117 d.i.)
Cu toate acestea, instanța având în vedere faptul că, în raport de înscrisurile existente la dosar (filele nr. 58 si 59 dosar instanța), a avut o îndoială asupra discernământului inculpatului în momentul săvârșirii faptei, a respins cererea inculpatului de judecată potrivit procedurii simplificate și a dispus efectuarea cercetării judecătorești potrivit art. 374 alin. 5 și alin. 10 C.pr.pen.
În cursul cercetării judecătorești:
- s-a dispus și efectuat expertiza medico-legală psihiatrică nr.A1/J/PSH/386/2014 (f.170-174 d.i.);
- a fost audiată partea civilă P. I. (f.180 d.i.);
La dosarul cauzei s-a atașat fișa de cazier judiciar a inculpatului (f.94-95 d.i.)
Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța reține următoarea situație de fapt:
La data de 19.03.2010, la Poliția Popești Leordeni, s-a prezentat P. I. care a reclamat faptul că în aceeași zi, în jurul orelor 19:30, în timp ce se afla la domiciliul său, în fața porții, a fost agresat de către C. M. A..
Din depoziția persoanei vătămate P. I. reiese că la data de 19.03.2010, în jurul orelor 19:30, în timp ce se afla în fața porții, C. M. A. l-a lovit fără niciun motiv cu pumnii în zona feței.
Ulterior, persoana vătămată s-a deplasat la Serviciul de Medicină-Legală Ilfov, unde a fost examinată, iar potrivit certificatului medico-legal nr.A2/J/167/22.03.2010 aceasta a necesitat pentru vindecare un nr. de 14-16 zile de îngrijiri medicale.
Fapta, așa cum aceasta a fost descrisă de către persoana vătămată, este confirmată și de martora Abddel Rehim P., care, fiind audiată, a arătat că C. M. A. a venit la magazinul ce-l deține și, în urma unor discuții contradictorii, a început să aibă o atitudine agresivă aducându-i injurii, iar la momentul în care tatăl său, P. I., a ieșit la poartă să vadă ce se întâmplă C. M. A. l-a lovit fără motiv cu pumnul în față.
Fiind audiat în cursul urmăririi penale, inculpatul a arătat că la data de 19.03.2010 s-a deplasat la magazinul de lângă domiciliul său care aparține numitei P.. Aceasta i-a comunicat să nu mai vină la magazinul său întrucât este un hoț. După ce a plecat din magazin, pe drum, s-a întâlnit cu P. I., tatăl numitei P., care i-a vorbit urât și i-a adus injurii, motiv pentru care 1-a împins cu palma. Inculpatul a arătat că nu 1-a agresat pe P. I., dar în urma împingerii acesta a căzut la pământ.
În faza de judecată, inculpatul s-a prevalat de dispozițiile art.375 alin.1 C.p.p. coroborate cu art.396 alin.10 C.p.p., recunoscând săvârșirea faptei astfel cum a fost descrisă în actul de sesizare, declarația acestuia coroborându-se cu declarațiile persoanei vătămate, cu declarațiile martorului Abddel Rehim P. și cu mențiunile certificatului medico-legal nr.A2/J/167/22.03.2010 care atestă că: - P. I.prezintă leziuni de violență ce pot data din ziua de 19.03.2010 posibil produse prin lovire cu corp dur pentru care necesită 14-16 zile de îngrijiri medicale, constatându-se următoarele leziuni traumatice: contenție externă piramidă nazală; ambii ochi pleoapele inferioare și suborbitar bilateral cu câte o echimoză violaceu-gălbuie neomogene de circa 4/3 cm. Fiecare; parietal drept cu un placard excoriat de circa 2/2 cm. acoperit de cruste brune.
Văzând declarațiile persoanei vătămate și declarațiile martorului Abddel Rehim P., care se coroborează și cu mențiunile certificatului medico-legal, care atestă prezența unor leziuni și la nivelul feței, persoana vătămată și martorul declarând că inculpatul a fost lovit cu pumnii în zona feței, instanța va reține în parte, în ansamblul materialului probator, declarațiile inculpatului date în faza de urmărire penală. De altfel, inculpatul s-a prevalat de dispozițiile art. 396 alin.10 C.p.p. în faza de judecată, recunoscând săvârșirea faptei astfel cum a fost descrisă în actul de sesizare.
Probatoriul administrat relevă faptul că inculpatul C. M. A., în data de 19.03.2010, în jurul orelor 19:30, în timp ce se afla pe . Popești Leordeni, jud. Ilfov, l-a lovit cu pumnii în zona feței pe numitul P. I., provocându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 14-16 zile de îngrijiri medicale, fapta inculpatului întrunind în fapt și drept elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art.180 alin.2 din Codul penal din 1969 cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. b din Codul penal din 1969.
Reținând, astfel, că în mod corect procurorul a dispus, la data de 17.10.2013, trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art.180 alin.2 din Codul penal din 1969 cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. b din Codul penal din 1969, instanța constată că odată cu . data de 01.02.2014, a Legii nr.286/2009 privind Codul penal, devin aplicabile dispozițiile art.5 alin.1 C.p., potrivit cărora, în cazul în care, de la data săvârșirii faptei și până la soluționarea definitivă a cauzei, se succed în timp cel puțin două legi penale, se aplică legea penală mai favorabilă. În ceea ce privește noțiunea de lege penală mai favorabilă, la stabilirea acesteia în prezenta cauză, instanța va avea în vedere Decizia nr.265/06.05.2014 a Curții Constituționle privind înțelesul constitutional al art.5 alin.1 C.p., publicată în Monitorul Oficial al României pe data de 20.05.2014, conform căreia “ Dispozițiile art.5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi successive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile”.
Astfel, pentru identificarea legii penale mai favorabile, văzând și Decizia Curții Constituționale mai sus menționată, instanța va avea în vedere toate particularitățile cauzei deduse judecății, efectuând o analiză comparativă a normelor existente în cele două legi succesive, relevante pentru situația inculpatului - respectiv cele referitoare la condițiile de incriminare, la condițiile de tragere la răspundere penală, la criteriul sancțiunii principale.
Pe cale de consecință, analizând fapta reținută în sarcina inculpatului, instanța constată că aceasta se regăsește și în legea nouă, fiind tot o formă agravantă a infracțiunii de lovire sau alte violențe. Astfel, in ceea ce privește încadrarea juridica a infracțiunii de lovire sau alte violențe reținuta de procuror in sarcina inculpatului in cuprinsul rechizitoriului si pentru comiterea căreia s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatului, prevăzută de dispozițiile art. 180 alin.2 din Codul penal din 1969 cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. b din Codul penal din 1969, instanța retine ca aceasta în prezent se regăsește ca si incriminare in dispozițiile art. 193 alin.2 Cod penal cu aplic.art.41 alin.1 Cod penal.
În urma evaluării tuturor criteriilor de identificare a legii penale mai favorabile, raportându-se la criteriul sancțiunii principale, dar și la prevederile privind tratamentul sancționator al recidivei postexecutorii, prev.de art. 43 alin.5 Cod penal, ce impun majorarea cu jumătate a limitelor de pedeapsă, instanța constată că legea veche este mai favorabilă, deoarece permite în cadrul procesului de individualizare a pedepsei stabilirea unei sancțiuni penale mai blânde decât cea care ar putea fi stabilită dacă s-ar aplica inculpatului dispozițiile legii noi.
Pentru toate aceste motive, instanța constată că legea penală mai favorabilă în cazul inculpatului este legea veche, respectiv Codul penal din 1969.
Astfel, în drept, fapta inculpatului C. M. A. care în data de 19.03.2010, în jurul orelor 19:30, în timp ce se afla pe . Popești Leordeni, jud. Ilfov, l-a lovit cu pumnii în zona feței pe numitul P. I., provocându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 14-16 zile de îngrijiri medicale, întrunește în fapt și drept elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art.180 alin.2 din Codul penal din 1969 cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. b din Codul penal din 1969 și art.5 alin.1 Cod penal.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii de lovire sau alte violențe constă în acțiunea inculpatului de lovire a persoanei vătămate cu pumnii în zona feței, a capului, cauzându-i leziuni traumatice.
Urmarea imediată constă în leziunile traumatice provocate persoanei vătămate, ce au necesitat 14-16 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, iar legătura de cauzalitate între fapta inculpatului și vătămarea integrității corporale a persoanei vătămate este evidentă.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu intenție indirectă, conform art.19 alin.1 pc.t 1 lit.b) din Codul penal din 1969, din împrejurările cauzei și din modalitatea de aplicare a loviturilor rezultând că inculpatul a prevăzut că prin acțiunea sa de lovire va provoca persoanei vătămate leziuni ce vor necesita pentru vindecare zile de îngrijiri medicale, rezultat pe care, deși nu l-a urmărit, l-a acceptat prin săvârșirea faptei.
Instanța, în speță, nu poate reține iresponsabilitatea inculpatului ca și cauză care înlătură caracterul penal al faptei (art.47 Cod penal 1969) întrucât, potrivit raportului de expertiză medico-legală psihiatrică nr.A1/J/PSH/386/2014 (f.170-174 d.i.), deși inculpatul a prezentat la 19.03.2010 diagnosticul de tulburare schizo-afectivă, consecutiv celui de tulburare borderline de personalitate, acesta a avut păstrată la acea dată capacitatea psihică de apreciere critică asupra conținutului și consecințelor socio-juridice ale faptei sale, având discernământul păstrat față de fapta pentru care este cercetat.
De asemenea, cu privire la apărarea inculpatului potrivit căreia persoana vătămată l-ar fi provocat prin aceea că l-a făcut hoț, aceasta nu reiese din coroborarea probelor.
De altfel, pentru incidența acestei instituții se cere ca victima să dovedească o agresivitate sau o altă comportare care să fie considerată ca gravă, de natură să cauzeze făptuitorului o stare de puternică tulburare sau emoție, încât să nu fie în stare să se abțină de la o ripostă prin săvârșirea de infracțiuni. Legea nu cere ca fapta provocatorului să fie la fel de gravă ca riposta celui provocat, dar pentru existența unei puternice tulburări sau emoții se presupune, de regulă, ca faptele celor în cauză să aibă o apropiată semnificație. Prin urmare, întrucât comportamentul persoanei vătămate nu a fost dovedit ca fiind agresiv, circumstanța atenuantă a provocării nu poate fi reținută de instanță.
Analizând și starea de recidivă în care se află inculpatul, instanța reține că acesta a fost condamnat prin sentința penală nr.2841/21.12.2005 a Judecătoriei B., definitivă prin nerecurare la 30.12.2005, la o pedeapsă rezultantă cu închisoarea de 2 ani, fiind arestat la data de 04.10.2005 și eliberat la data de 27.12.2006, rămânând cu un rest de executat de 280 zile. Prin raportare la art. 37 din vechiul cod penal, inculpatul a executat pedeapsa în totalitate până la data săvârșirii faptei, însă nu s-a împlinit termenul de reabilitare prevăzut de art. 135 vechiul Cod penal și sunt îndeplinite și condițiile art. 38 vechiul Cod penal, deci inculpatul a săvârșit fapta în stare de recidivă postexecutorie.
La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului pentru infracțiunea reținută în sarcina sa, se va ține seama de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 din Codul penal din 1969, respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de lege reduse cu o treime ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 396 alin.10 C.p.p. (închisoarea de la 2 luni la 1 an și 4 luni), gradul de pericol social concret, dedus din împrejurările comiterii faptei, inculpatul lovind-o pe persoana vătămată cu pumnii în zona capului. Se va ține seama totodată de intensitatea loviturilor și de urmările cauzate, persoanei vătămate fiindu-i provocate leziuni care au necesitat 14-16 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
Instanța reține că în cauză sunt incidente dispozițiile art.396 alin. 10 C.pr.pen. întrucât, deși în cauză s-a efectuat cercetare judecătorească în procedură comună, inculpatul este în drept să beneficieze în continuare de dispozițiile referitoare la reducerea limitelor de pedeapsă deoarece în urma cercetării judecătorești instanța a reținut aceeași situție de fapt ca cea descrisă în actul de sesizare și recunoscută de inculpat.
Instanța va avea în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului, care este cunoscut cu antecedente penale, nu este căsătorit, nu are loc de muncă și prezintă o tulburare schizo-afectivă în remisiune, precum și tulburare de personalitate de tip antisocial cu potențial mare de agresivitate. Pe parcursul procesului a avut o atitudine în mare parte cooperantă și, deși în faza de urmărire penală a prezentat o versiune de comiterea a faptei oarecum diferită de cea reală, totuși, în faza de judecată și-a recunoscut fapta.
În raport de toate aceste elemente de individualizare, în temeiul art.180 alin.2 cu aplic. art. 37 alin.1 lit.b din Codul penal din 1969, art. 5 alin.1 din Codul penal și art.396 alin.10 Cod procedură penală, va condamna pe inculpatul C. M. A. la pedeapsa de 5 (cinci) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe cu aplicarea legii penale mai favorabile, apreciind că acest cuantum este suficient pentru atingerea scopului prevăzut de legea penală și îndeplinirea funcțiilor de constrângere, de reeducare și de exemplaritate ale pedepsei.
Având în vedere starea de recidivă constatată, pedeapsa se va executa în regim de detenție în conformitate cu prevederile art. 57 din Codul penal din 1969.
În temeiul art. 71 raportat la art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a și lit. b) din Codul penal din 1969 cu referire la art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012, va interzice inculpatului, pe perioada executării pedepsei principale aplicate, următoarele drepturi: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
Deliberând asupra laturii civile a cauzei, instanța reține că persoana vătămată P. I. s-a constituit ca parte civilă cu suma de 300 lei, reprezentând daune materiale, respectiv cu suma de 2.000 lei (majorată de la 1.000 lei), reprezentând daune morale.
Totodată, S. de Urgență B.-A. s-a constituit parte civilă pentru suma de 212, 00 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor ocazionate de asistența medicală acordată persoanei vătămate.
De asemenea, S. C. C. s-a constituit parte civilă pentru suma de 87, 48 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor ocazionate de asistența medicală acordată persoanei vătămate.
Potrivit dispozițiilor 998-999 din vechiul cod civil (aplicabil în speță în raport de data faptei-19.03.2010), pentru angajarea răspunderii civile delictuale este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unei fapte ilicite, producerea unui prejudiciu, existența unei legături de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția autorului faptei ilicite.
Părțile civile S. de Urgență B.-A. și, respectiv, S. C. C. au dovedit prejudiciul suferit prin înscrisurile depuse la dosar (filele nr. 42-45, 48 d.i), astfel încât se vor admite cererile acestora.
Referitor la pretențiile civile formulate de partea civilă P. I., având în vedere situația de fapt reținută, instanța constată că sunt întrunite în speță condițiile răspunderii civile delictuale întrucât există o faptă ilicită săvârșită cu vinovăție de către inculpat și s-a produs un prejudiciu părții civile existând legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
Sub aspectul prejudiciului de ordin nepatrimonial, instanța apreciază că partea civilă a suferit un prejudiciu moral, ca urmare a leziunilor provocate de inculpat, având în vedere suferința fizică produsă.
În ceea ce privește cuantumul prejudiciului moral, instanța apreciază că, față de urmările produse de fapta inculpatului, suma de 2.000 lei apare ca justificată cu titlu de daune morale.
Instanța apreciază că acest cuantum, în contextul circumstanțelor cauzei, constituie o satisfacție echitabilă și asigură menținerea unei proporționalități între suferințele provocate și sarcina impusă inculpatului, nefiind justificată o micșorare a despăgubirilor solicitate.
Instanța urmează să respingă cererea de acordare a despăgubirilor materiale formulată de partea civilă ca nefondată, din probele administrate nerezultând că în urma acțiunii ilicite a inculpatului partea civilă a suferit un prejudiciu material.
Având în vedere cele înscrise în raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr.A1/J/PSH/386/2014 (f.170-174 d.i.), în care se arată că actualmente inculpatul prezintă o tulburare schizo-afectivă în remisiune (sub tratament antipsihotic), precum și tulburare de personalitate de tip antisocial cu potențial mare de agresivitate, fapt pentru care Comisia a recomandat aplicarea măsurii de siguranță a obligării la tratament medical psihiatric, consecutiv cu împrejurarea invederată de inculpat în ultimul său cuvânt cum că a întrerupt tratamentul, instanța, în temeiul art. 113 din Codul penal din 1969, va aplica inculpatului măsura de siguranță a obligării la tratament medical, ce se va executa potrivit art.566 alin.1 și 3 Cod procedură penală.
În temeiul art. 398 raportat la art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, va obliga inculpatul la plata sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat (urmărire penală și instanță).
Onorariul cuvenit apărătorului din oficiu al inculpatului C. M. A. în cuantum de 200 lei va rămâne în sarcina statului și va fi avansat, potrivit art.272 din Codul de procedură penală, din fondurile Ministerului Justitiei.
Onorariul cuvenit apărătorului din oficiu al părții civile P. I. în cuantum de 200 lei va rămâne în sarcina statului și va fi avansat, potrivit art.272 din Codul de procedură penală, din fondurile Ministerului Justitiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
În temeiul art.180 alin.2 cu aplic. art. 37 alin.1 lit.b din Codul penal din 1969, art. 5 alin.1 din Codul penal și art.396 alin.10 Cod procedură penală, condamnă pe inculpatul C. M. A. (fiul lui I. și P., născut la data de 26.02.1987 în București, sectorul 1, cu domiciliul în Popești Leordeni, ., jud. Ilfov, CNP_, cetățean român, necăsătorit, cunoscut cu antecedente penale) la pedeapsa de 5 (cinci) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe cu aplicarea legii penale mai favorabile.
În temeiul art. 71 raportat la art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a și lit. b) din Codul penal din 1969 cu referire la art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012, interzice inculpatului, pe perioada executării pedepsei principale aplicate, următoarele drepturi: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
Pedeapsa se execută în regim de detenție în conformitate cu prevederile art. 57 din Codul penal din 1969.
În temeiul art.397 alin.1 rap. la art.19 și art. 25 alin. 1 Cod procedură penală cu ref. la art. 998-999 din vechiul Cod civil, admite, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă P. I.. Obligă pe inculpatul C. M. A. la plata către părtea civilă P. I. a sumei de 2.000 lei, reprezentând daune morale.
În temeiul art.397 alin.1 rap. la art.19 și art. 25 alin. 1 Cod procedură penală cu ref. la art. 998-999 din vechiul Cod civil coroborat cu art.313 alin.1 din Legea nr.95/2006, admite acțiunea civilă formulată de partea civilă S. de Urgență B.-A.. Obligă pe inculpatul C. M. A. la plata sumei de 212, 00 lei către această parte civilă, reprezentând despăgubiri materiale - contravaloarea cheltuielilor ocazionate de asistența medicală acordată persoanei vătămate.
În temeiul art.397 alin.1 rap. la art.19 și art. 25 alin. 1 Cod procedură penală cu ref. la art. 998-999 din vechiul Cod civil coroborat cu art.313 alin.1 din Legea nr.95/2006, admite acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. C.. Obligă pe inculpatul C. M. A. la plata sumei de 87, 48 lei către această parte civilă, reprezentând despăgubiri materiale - contravaloarea cheltuielilor ocazionate de asistența medicală acordată persoanei vătămate.
În temeiul art. 113 din Codul penal din 1969, aplică inculpatului măsura de siguranță a obligării la tratament medical, ce se va executa potrivit art.566 alin.1 și 3 Cod procedură penală.
În temeiul art. 398 raportat la art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, obligă inculpatul la plata sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat (urmărire penală și instanță).
Onorariul cuvenit apărătorului din oficiu al inculpatului C. M. A. în cuantum de 200 lei rămâne în sarcina statului și va fi avansat, potrivit art.272 din Codul de procedură penală, din fondurile Ministerului Justitiei.
Onorariul cuvenit apărătorului din oficiu al părții civile P. I. în cuantum de 200 lei rămâne în sarcina statului și va fi avansat, potrivit art.272 din Codul de procedură penală, din fondurile Ministerului Justitiei.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicarea copiei minutei.
Pronunțată, în ședință publică, azi 10.06.2015.
Președinte,Grefier,
D. LivișorUrloi A. E.
Red. D.L./ teh. U.A.E./ 2 ex./10.06.2015
| ← Vătămare corporală din culpă. Art.196 NCP. Sentința nr.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 173/2015.... → |
|---|
