Ucidere din culpă. Art.192 NCP. Sentința nr. 144/2015. Judecătoria CORNETU

Judecătoria CORNETU - Sentințe și decizii penale / 2015

Sentința nr. 144/2015 pronunțată de Judecătoria CORNETU la data de 08-05-2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA CORNETU

SENTINȚA PENALĂ NR. 144/2015

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 08.05.2015

INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:

PREȘEDINTE: D. LIVIȘOR

GREFIER: U. A. E.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Cornetu a fost reprezentat de doamna procuror V. L. E..

Pe rol se află judecarea cauzei penale privind pe inculpatul S. L. C. trimis în judecată pentru săvârșirii infr. de ucidere din culpă, prev. și ped. de art. 192 alin.1, 2 și 3 din Codul penal cu aplicarea art.5 din Codul penal, părțile civile I. V., I. F. A., C. S., C. G., C. N., C. F., I. M., I. O. TUDORIȚA, I. M., I. I., B. N. NELUȚ, I. C. C. D., C. M., R. P., R. A. M., R. G., C. N., R. I., C. L., R. V. și partea responsabilă civilmente S.C. H. POFTICIOȘILOR S.R.L. și asigurătorul L. I. INSURANCE COMPANY prin mandatar S.C. AVUS INTERNATIONAL S.A.

Dezbaterile și susținerile părților au avut loc la termenul de judecată din data de 08.04.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, în temeiul art. 391 alin. 1 C.p.p a stabilit pronunțarea pentru data de 22.04.2015, pentru data de 06.05.2015 și pentru data de astăzi 08.05.2015, hotărând următoarele:

INSTANȚA:

Deliberând asupra cauzei penale de față constată următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 718/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecatoria Cornetu a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul S. L. C. sub aspectul săvârșirii infr. de ucidere din culpă, prev. și ped. de art. 192 alin.1, 2 și 3 din Codul penal cu aplicarea art.5 din Codul penal.

În actul de sesizare, în esență, s-a reținut că inculpatul S. L. C., în data de 02.02.2013, a condus auto marca Chrysler Voyager cu nr.de înmatriculare P8231AT pe DN 6, în orașul B., și, în timp ce rula pe banda a doua, a pierdut controlul volanului și a părăsit partea carosabilă acroșând cu partea laterală stânga pe cei trei pietoni care se aflau pe trotuar, cauzând decesul acestora.

Situația de fapt expusă în rechizitoriu s-a reținut în baza următoarelor mijloace de probă menționate în actul de sesizare: raportul de expertiză tehnică judiciară; declarația martorului B. C. C.; declarație martor C. I.; declarație parte responsabilă civilmente . prin administrator V. A. V.; declarații părți civile I. V., I. F., C. S., C. G., C. N., C. F., I. M., I. O., I. M., I. I., C. D., C. M., R. P., R. A., R. G. și C. N.; declarațiile inculpatului S. L. C.; proces verbal de cercetare la locul faptei, schiță și planșă foto; rapoarte medico legale de necropsie A3/J/28/2013, A3/J/29/2013 și A3/J/30/2013; bon etilotest; buletin de analiză toxicologică.

Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 06.05.2014, definitivă prin necontestare, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, administrării probelor și efectuării actelor de urmărire penală, și a dispus începerea judecății.

La termenul de judecată din 10.12.2015, cu procedura legal îndeplinită, ulterior citirii actului de sesizare, instanța a adus la cunoștință inculpatului dispozițiile art. 374 alin. 4 C.pr.pen. raportat la art. 396 alin. 10 C.pr.pen., privind judecata în procedură simplificată, precum și soluțiile posibile ca urmare a acestei proceduri. Inculpatul S. L. C. a arătat că solicită ca judecata să aibă loc conform procedurii simplificate, prevăzută de art. 374 alin. 4 C.pr.pen.

Ca urmare a admiterii cererii formulate de inculpat, nu au fost administrate alte probe pe latura penală a cauzei, cauza fiind soluționată pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.

La dosarul cauzei s-a atașat cazierul judiciar al inculpatului (fila 39 dosar instanță vol I).

Pe parcursul procesului penal nu a fost dispusă față de inculpat nicio măsură preventivă.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține aceeași situație de fapt ca cea expusă în rechizitoriu, respectiv:

În data de 02.02.2013, în jurul orei 18:30-pe timp de noapte, inculpatul S. L. C. a condus auto marca Chrysler Voyager cu nr.de înmatriculare P8231AT pe DN 6, în orașul B., și urmare a nerespectării dispozițiilor legale și a măsurilor de prevedere privind circulația pe drumurile publice, în timp ce rula pe banda a doua, a pierdut controlul volanului și a părăsit partea carosabilă acroșând cu partea laterală stânga trei pietoni care se aflau pe trotuar, cauzând decesul acestora.

Situația de fapt expusă anterior rezultă din coroborarea următoarelor mijloace de probă: proces verbal de cercetare la fața locului, schiță și planșe foto (f.8-101 d.u.p.); proces verbal de ridicare și suport optic de stocare a imaginilor (f.102, 103 d.u.p.); raport de expertiză tehnică (f.109-136 d.u.p.); declarațiile martorilor B. C.-C. și și C. I. (f.137-147 d.u.p.); declarațiile inculpatului S. L. C. (f.187-195 d.u.p.); rapoartele de autopsie medico-legală ale defuncților C. A. – în vârstă de 51 ani, I. C. Alesia – în vârstă de 5 ani și I. M. A. – în vârstă de 6 ani.

Astfel, instanța reține că la data de 02.02.2013, în jurul orelor 18:50, organele de poliție din cadrul I.P.J. Ilfov- Serviciul Rutier au fost sesizate de către dispecerul unității cu privire la faptul că pe D.N. 6, pe raza orașului B., jud. Ilfov, în jurul orei 18:30, s-a produs un accident de circulație soldat cu decesul a trei persoane.

Cu ocazia cercetării la fața locului s-a stabilit că accidentul de circulație s-a produs pe D.N. 6, în interiorul localității B., la km. 11+300 m., unde suprafața părții carosabile este din asfalt, având o lățime de 13,20 m., circulația desfășurându-se în ambele sensuri, pe câte două benzi de mers cu lățimea de 3,30 m., cele două sensuri de circulație fiind delimitate prin marcaj cu linie dublă continuă. De asemenea, s-a constatat că la momentul producerii accidentului, suprafața carosabilă era umedă și fără denivelări, iar în zonă nu erau montate indicatoare rutiere de interzicere sau restricție.

Totodată, la fața locului au fost identificate cele trei victime decedate, în persoana numiților C. A., I. Mărio- A. și I. C.- Alesia, bunic și nepoți, despre care s-a stabilit că în momentul accidentului se aflau, în calitate de pietoni, pe marginea șoselei, la o distanță de circa 4 metri de platforma drumului așteptând sosirea unui microbuz de transport persoane care circula către A.. De asemenea, au fost identificate și autovehiculele implicate în accident, respectiv un autoturism marca Chrysler Voyager, culoare gri, înmatriculat în Bulgaria sub nr. P 8231 AT, avariat preponderent pe partea laterală stânga, și oprit pe acostamentul sensului București- A., pătruns cu partea frontală în curtea imobilului nr. 320, pe o direcție oblică, și o autoutilitară marca Mercedes Sprinter, culoare alb, cu nr. de înmatriculare_, despre care s-a stabilit că inițial era parcată pe acostamentul sensului București - A., în dreptul intrării în imobilul nr. 320, orientată cu fața către A., aceasta prezentând avarii la partea din spate, preponderent pe partea dreaptă. În urma impactului, autoutilitarei Mercedes i-a fost imprimată o mișcare de rotație incompletă către stânga, oprindu-se tot pe acostamentul sensului către A., însă orientată cu fața către axul drumului și cu partea laterală dreapta în contact cu o altă autoutilitară, marca Dacia, culoare alb, nr. de înmatriculare_, parcată pe acostament, orientată de asemenea cu fața către A..

Cu ocazia cercetării la fața locului s-a stabilit că în autoturismul Chrysler Voyager cu nr. de înmatriculare P 8231 AT se aflau două persoane, respectiv conducătorul auto S. L.- C. și pasagerul B. C.- C., ce ocupa locul din dreapta- față.

Din primele cercetări, s-a stabilit că persoana aflată la volanul autoturismului Chrysler Voyager cu nr. de înmatriculare P 8231 AT, respectiv inculpatul S. L.-C., ce rula inițial pe banda a II-a a sensului București- A., a pierdut controlul asupra direcției de mers, împrejurare în care a părăsit partea carosabilă, acroșând cu partea laterală stânga pe cei trei pietoni aflați pe trotuar, precum și autoutilitara marca Mercedes Sprinter ce staționa în fața imobilului nr. 320.

Prin raportul de autopsie medico-legală nr. A3/J/28/2013 emis de S.M.L. Ilfov s-a concluzionat că moartea numitului C. A. a fost violentă, fiind cauzată de hemoragia și dilacerarea meningo-cerebrală consecutivă unui traumatism cranio-cerebral cu fractură multieschiloasă de boltă și bază craniană, survenit în cadrul unui politraumatism. La autopsie s-au mai constatat escoriații, plăgi, fractură ambe oase gambă stânga, fracturi costale bilaterale, contuzii și rupturi pulmonare, ruptură cardiacă, ruptură hepatică, precum și alte leziuni, toate acestea putând fi produse prin lovire cu și de corpuri/ planuri dure, în condițiile unui accident rutier, și fiind în legătură de cauzalitate directă necondiționată cu decesul.

Potrivit raportului de autopsie medico-legală nr. A3/J/29/2013 emis de S.M.L. Ilfov și moartea minorei I. C.-Alesia a fost violentă, fiind cauzată de hemoragia și dilacerarea meningo-cerebrală și de trunchi cerebral consecutive unui traumatism cranio- cervical cu fractură de coloană vertebrală cervicală și luxație atlanto-occipitală, survenite în cadrul unui politraumatism. La autopsie s-au mai constatat escoriații, plăgi, fractură humerus drept, contuzii pulmonare, precum și alte leziuni, toate acestea putând fi produse prin lovire cu și de corpuri/ planuri dure, în condițiile unui accident rutier, și fiind în legătură de cauzalitate directă necondiționată cu decesul.

Din raportul de autopsie medico-legală nr. A3/J/30/2013 emis de S.M.L. Ilfov rezultă că moartea minorului I. M.-A. a fost violentă, fiind cauzată de hemoragia și dilacerarea meningo-cerebrală consecutivă unui traumatism cranio- 3 cerebral cu fractură multieschiloasa de boltă și bază craniană, survenit în cadrul unui politraumatism. La autopsie s-au mai constatat escoriații, plăgi, fractură ambe oase gambă stânga, fractură cervicală nivel CI, contuzii pulmonare, rupturi splenice, precum și alte leziuni, toate acestea putând fi produse prin lovire cu și de corpuri/ planuri dure, în condițiile unui accident rutier, și fiind în legătură de cauzalitate directă necondiționată cu decesul.

Fiind audiat în cursul urmăririi penale, inculpatul S. L.- C. a declarat că nu poate preciza în ce circumstanțe a survenit accidentul rutier, amintindu-și doar că în momentele premergătoare se deplasa pe banda I a sensului București- A., cu o viteză de aproximativ 110 km/h, în condițiile unui carosabil umed. De asemenea, acesta a declarat că în momentul producerii accidentului se deplasa către restaurantul-pizzerie al cărui angajat era, situat în zona Primăriei B., după ce anterior, împreună cu colegul său, martorul B. C.- C., efectuase o livrare de pizza la o adresă din orașul B.. Cu privire la autoturismul Chrysler, inculpatul a precizat că acesta este proprietatea administratorului societății la care era angajat, fiind utilizat pentru livrarea de pizza la adrese mai îndepărtate.

În cauză a fost ascultat și martorul B. C.-C., coleg de serviciu cu inculpatul și pasager în autoturismul Chrysler, aceasta declarând că în momentele premergătoare accidentului inculpatul S. L.-C. a accelerat puternic, circulând cu o viteză de circa 150 km/h în localitate, iar la coborârea podului de peste Șoseaua de Centură, într-o curbă ușoară la stânga, deplasându-se pe banda a II-a de mers, nu a apreciat corespunzător distanța față de autoturimul ce rula în fața sa, împrejurare în care, pentru a evita impactul cu acesta, a frânat și virat către dreapta, ieșind astfel de pe suprafața carosabilă și pătrunzând pe trotuar, unde a accidentat trei persoane, un adult și doi copii, ce staționau în zonă.

Cu ocazia cercetării la fața locului a fost identificat martorul C. I., acesta declarând că anterior producerii accidentului, în timp ce conducea autoturismul proprietate personală pe DN 6, direcția către A., rulând cu o viteză de circa 70 km/h pe banda a II-a, în zona podului de peste Șoseaua de Centură a fost devansat prin dreapta de autoturismul condus de către inculpatul, care se deplasa cu o viteză mult superioară, apreciată de martor ca fiind în jurul valorii de 160 km/h.

În cauză s-a dispus și efectuat de către expertul judiciar P. A. o expertiză judiciară în domeniul accidentelor de trafic rutier, din raportul întocmit rezultând, în esență, următoarele:

- direcția de deplasare a autoturismului Chrysler Voyager cu nr.de înmatriculare P8231AT a fost pe DN 6 localitatea B. pe banda nr. 2 a sensului de mers dinspre București către Cornetu;

- pietonii se aflau pe acostamentul din partea dreaptă a DN 6 raportat la sensul de mers al autoturismului Chrysler;

- autoutilitarele Mercedes Sprinter și Dacia se aflau parcate pe acostamentul din partea dreapta a DN 6 raportat la sensul de mers al autoturismului Chrysler;

- în momentele premergătoare impactului autoturismul Chrysler se deplasa cu o viteza medie de cca. 144 km/h;

- starea de pericol care a condus la producerea accidentului a fost creată de conducătorul auto S. L. C. care în momentele premergătoare impactului a circulat pe DN 6 în B. cu viteza de 144 km/h depășind viteza maximă legală autorizată de 50 km/h, a pierdut controlul asupra direcției pătrunzând pe acostamentul de pe partea dreaptă raportat la direcția sa de deplasare și intrând în coliziune cu autoutilitara Mercedes parcată și trei pietoni;

- cauzele părăsirii autoturismului Chrysler a suprafeței carosabile s-au datorat neadaptării vitezei de deplasare la condițiile de trafic de către conducătorul auto astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță și efectuarea în mod necorespunzător a manevrelor de frânare și virare;

- conducătorul auto S. L. C. nu a respectat prevederile art. 35 pct. 1, art.41 pct. 1 și art. 48 din OUG 195/2002 și ar fi avut posibilități de prevenire a accidentului dacă ar fi respectat regimul legal de viteză și ar fi circulat pe DN 6 menținând traiectoria vehiculului pe suprafața carosabilă în limitele sensului de deplasare al autovehiculului;

- pietonii C. A., I. C. Alesia și I. M. A. se aflau pe acostament în momentele premergătoare impactului și nu au dispus de posibilități tehnice de evitare a accidentului.

Concluziile desprinse de către expertul judiciar sunt susținute și de imaginile surprinse de o cameră de supraveghere montată în zona în care s-a produs evenimentul rutier, imagini ce au fost ridicate pe un suport optic (f.103 d.u.p.). În aceste imagini se observă cum autoturismul condus de către inculpat pe timp de noapte se deplasează cu o viteză mult superioară autoturismelor ce îl precedau, situație în care, pentru a nu intra în coliziune cu acestea, frânează și virează concomitent către dreapta, părăsind astfel suprafața carosabilă.

În raport de toate cele ce preced, instanța constată că inculpatul S. L. C. poartă culpa exclusivă a producerii accidentului de circulație soldat cu decesul a trei persoane, respectiv: C. A. – în vârstă de 51 ani, I. C. Alesia – în vârstă de 5 ani și I. M. A. – în vârstă de 6 ani.

De altfel, vinovația inculpatului rezultă și din declaratia sa din faza de judecată, prin care a recunoscut acuzațiile care i se aduc prin actul de sesizare.

Cu referire la încadrarea în drept a faptei astfel cum a fost reținută, instanța constată următoarele:

Cu referire la încadrarea în drept a faptei astfel cum a fost reținută, instanța constată următoarele:

Prin Decizia nr.265 din 6 mai 2014, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.5 din Codul penal, publicată în Monitorul Oficial nr.372 din 20.05.2014, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate ridicată de Înalta Curte de Casație și Justiție — Secția penală în Dosarul nr. 5._ și a constatat că dispozițiile art.5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.

Așadar, în aplicarea Deciziei nr.265 din 6 mai 2014 a Curții Constituționale, obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, instanța va proceda la identificarea legii penale mai favorabilă, în mod global, inculpatului, având în vedere succesiunea de legi intervenită în cursul procesului.

În acest sens, instanța reține că, potrivit art. 5 alin. 1 din Codul penal în vigoare, în cazul în care, de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

Determinarea caracterului „mai favorabil” are în vedere o . elemente, cum ar fi: cuantumul sau conținutul pedepselor, condițiile de incriminare, cauzele care exclud sau înlătură răspunderea penală, influența circumstanțelor atenuante sau agravante, normele privitoare la participare, tentativă, recidivă, concurs, modalitatea de executare a pedepsei etc.

Criteriile de determinare a legii penale mai favorabile au în vedere, așadar, atât condițiile de incriminare și de tragere la răspundere penală, cât și condițiile referitoare la pedeapsă și la modalitatea de executare a acesteia.

Cu referire la succesiunea de legi penale, instanța constată că inculpatul a comis fapta la 02.02.2013, când era în vigoare C.p. din 1969, fapta fiind încadrată ca fiind infracțiune, prev. de art. 178 alin. 1, 2 și 5 din Codul penal din 1969, iar după . noului Cod penal, aceiași faptă, prin raportare la conținutul constitutiv al infracțiunii, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev.de art. 192 alin.1, 2 și 3 din Codul penal.

În această împrejurare, instanța reține că în cauză operează o succesiune de legi penale, fiind astfel incidente prev. art. 5 alin.1 din Codul penal, privind aplicarea legii penale mai favorabile, întrucât de la săvârșirea infracțiunii și până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, urmând astfel a se aplica legea mai favorabilă.

Analizând comparativ cele două legi penale ce intră în această succesiune, instanța constată că potrivit noii reglementări, limitele de pedeapsă pentru infracțiunea dedusă judecății, în modalitatea reținută în sarcina inculpatului, sunt mai mari în condițiile în care potrivit alin. 3 al art.192 limitele speciale se majorează cu jumătate.

Astfel, din perspectiva iterată, Codul penal din 1969 apare ca lege penală mai favorabilă, în mod global.

În cauza de față, întrucât inculpatul a săvârșit o nouă infracțiune, din culpă, în termenul de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1319/07 iulie 2009 pronunțată de Judecătoria Tîrgu J., definitivă prin neapelare, instanța va reține și incidența dispozițiilor art. 40 alin. 1 din Codul penal din 1969, constatând că fapta dedusă judecății a fost săvârșită în stare de pluralitate intermediară.

Prin urmare, în baza art. 377 alin. 4 din Codul de procedură penală raportat la art. 5 din Codul penal, se va admite cererea reprezentantului Ministerului Public și, în consecință, se va schimba încadrarea juridică a faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată din infracțiunea de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 alin. 1, 2 și 3 din Codul penal, în infracțiunea de ucidere din culpă în stare de pluralitate intermediară, prevăzută de art. 178 alin. 1, 2 și 5 din Codul penal din 1969 cu aplicarea art. 40 alin. 1 din Codul penal din 1969.

Așadar, în drept, fapta inculpatului S. L. C. constând în aceea că la data de 02.02.2013, în jurul orei 18:30-pe timp de noapte, a condus auto marca Chrysler Voyager cu nr.de înmatriculare P8231AT pe DN 6, în orașul B., și urmare a nerespectării dispozițiilor legale și a măsurilor de prevedere privind circulația pe drumurile publice, în timp ce rula pe banda a doua, a pierdut controlul volanului și a părăsit partea carosabilă acroșând cu partea laterală stânga trei pietoni care se aflau pe trotuar, cauzând decesul acestora, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă în stare de pluralitate intermediară, prevăzută de art. 178 alin. 1, 2 și 5 din Codul penal din 1969 cu aplicarea art. 40 alin. 1 din Codul penal din 1969 și a art. 5 din Codul penal.

Elementul material al infracțiunii este reprezentat de orice acțiune sau inacțiune susceptibilă de a produce, direct sau indirect, decesul unei persoane, iar în speță, constă în acțiunea inculpatului de a pierde controlul direcțieide mers a autoturismuluiși dea părăsi partea carosabilă acroșând cu partea laterală stânga trei pietoni care se aflau pe trotuar.

Acțiunea a fost săvârșită de către un conducător de vehicul cu tracțiune mecanică, așa cum este definit de OUG nr. 195/2002, rep., („persoană care conduce un vehicul echipat cu motor în scopul deplasării pe drum”).

Acțiunea inculpatului a avut ca rezultat moartea a trei persoane, din care doi minori cu vârsta de 5 și, respectiv, 6 ani.

Legătura de cauzalitate între acțiunea inculpatului și decesul celor trei victimei a fost stabilită prin rapoartele medico-legale de necropsie nr. A3/J/28/2013, nr. A3/J/29/2013 și nr. A3/J/28/2013.

Pe latură subiectivă, inculpatul a săvârșit fapta cu vinovăție în forma culpei (art. 19 alin. 2 lit. b C.pen.1969) întrucât, nu a prevăzut rezultatul faptei sale, însă putea și trebuia să îl prevadă, așa cum rezultă din raportul de expertiză tehnică judiciară, inculpatul având posibilitatea evitării producerii accidentului dacă ar fi respectat regimul legal de viteză și ar fi circulat pe DN 6 menținând traiectoria vehiculului pe suprafața carosabilă în limitele sensului de deplasare al autovehiculului.

Constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.396 alin. 2 C.pr.pen. întrucât fapta există, a fost săvârșită de inculpat și constituie infracțiune, instanța va dispune condamnarea inculpatului S. L. C. pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă în stare de pluralitate intermediară, prevăzută de art. 178 alin. 1, 2 și 5 din Codul penal din 1969 cu aplicarea art. 40 alin. 1 din Codul penal din 1969.

La individualizarea pedepsei principale, instanța are în vedere scopul pe care îl îndeplinesc pedepsele conform art.52 C.pen.1969 și criteriile generale de individualizare enumerate de art.72 alin.1 C.pen. 1969, respectiv: dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în art.178 alin.2 C.pen. 1969, reduse cu o treime conform art.396 alin.10 C.pr.pen. (închisoarea de la 1 an și 6 luni la 4 ani și 6 luni), gradul de pericol social, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Raportat la dispozițiile art.18¹ alin.2 C.pen.1969, se reține gravitatea faptei nu doar din prisma urmării produse (decesul a nu mai puțin de trei persoane, din care doi copii minori în vârstă de 5 și, respectiv, 6 ani), dar și din împrejurările că inculpatul a condus autoturismul cu viteză foarte ridicată, în localitate (144 km/h, aproape triplul vitezei maxime admise pe sectorul de drum), pe timp de noapte, în jurul orei 18:30 (când traficul este extrem de aglomerat), în condițiile unui carosabil umed, toate împrejurări ce dovedesc o încălcare flagrantă și, deopotrivă, gravă a regulilor de circulație.

Totodată, se mai reține că inculpatul transporta în autoturism încă o persoană, astfel că trebuia să dovedească și mai multă precauție.

Cu privire la persoana inculpatului, se reține că are studii medii, este căsătorit, are 1 copil minor, lucrează ca pizzar și este cunoscut cu antecedente penale, împrejurări ce denotă că inculpatul, deși integrat socio-economic, nu a avut o conduită bună înainte de săvârșirea infracțiunii dedusă judecății.

În cursul procesului penal, inculpatul a avut o atitudine sinceră, recunoscând și regretând faptele, împrejurare ce a fost valorificată potrivit art.396 alin.10 C.pr.pen.

În consecință, făcând aplicarea dispozițiilor art.396 alin.10 C.pr.pen., instanța apreciază că, pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept, este necesară aplicarea unor pedepse orientate spre maximul special, respectiv 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de de ucidere din culpă în stare de pluralitate intermediară, prevăzută de art. 178 alin. 1, 2 și 5 din Codul penal din 1969 cu aplicarea art. 40 alin. 1 din Codul penal din 1969 și art.5 Cod penal.

Ca urmare a stabilirii legii vechi ca lege mai favorabilă, conform art. 12 din Legea nr. 187/2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.

În aplicarea unitară a legii penale sub aspectul pedepselor, reținând încadrarea juridică din textul Codului penal din 1969, în baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 se va face aplicarea art. 71 alin. 2 din Codul penal din 1969 și se va interzice inculpatului exercițiul drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a teza a-II-a și b din Codul penal din 1969.

Cu privire la individualizarea judiciară a executării pedepsei, instanța consideră că atingerea scopului și îndeplinirea funcțiilor de constrângere, reeducare și de exemplaritate a pedepsei se poate realiza numai prin executarea pedepsei în regim de detenție.

În acest sens, luând în considerare că infracțiunea a fost comisă prin încălcarea flagrantă a regulilor de circulație, ca urmare a unui comportament hazardat și periculos al inculpatului în trafic, instanța consideră că în cauză nu trebuie făcută aplicarea dispozițiilor art. 86 ind.1 din Codul penal din 1969 și a art.86 ind.4 alin.1 din Codul penal din 1969 cu trimitere la art. 83 alin. 3 fraza I din Codul penal din 1969, care permit suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, ci, dimpotrivă, s-ar crea impresia de impunitate, atât pentru inculpat cât și pentru opinia publică, pentru o faptă deosebit de gravă, soldată cu pierderea a nu mai puțin de trei vieți omenești.

Ca o consecință a reținerii stării de pluralitate intermediară, conform art. 40 alin. 1 din Codul penal în redactarea anterioară, stabilită ca lege penală mai favorabilă conform art. 5 din Codul penal, și cu respectarea regimului sancționator special reglementat de art. 83 din Codul penal din 1969 rap. la art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012, se va revoca suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1319/07 iulie 2009 pronunțată de Judecătoria Tîrgu J., definitivă prin neapelare, pedeapsă ce se va adauga la pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin prezenta, rezultând pedeapsa de 6 (șase) ani închisoare, ce se va executa în regim de detenție.

În baza art. 71 alin. 1 din Codul penal din 1969 rap. la art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 se va aplica inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b din Codul penal din 1969.

Deliberând asupra laturii civile a cauzei, instanța constată că în cauză, urmare a decesului celor trei victime, s-au constituit părți civile următoarele persoane:

A. - pe de o parte, în raport de relația de rudenie cu defunctul C. A., numiții (f.70 dosar instanță vol.I):

1. C. N. - în calitate de soră a defunctului, s-a constituit parte civilă cu suma de 2.500.000 lei – daune morale și 5.000 lei – daune materiale;

2. C. F. - în calitate de soră a defunctului, s-a constituit parte civilă cu suma de 2.500.000 lei – daune morale și 20.000 lei – daune materiale;

3. C. D. - în calitate de frate al defunctului, s-a constituit parte civilă cu suma de 2.500.000 lei – daune morale și 5.000 lei – daune materiale;

4. C. M. - în calitate de frate al defunctului, s-a constituit parte civilă cu suma de 2.500.000 lei – daune morale și 5.000 lei – daune materiale;

5. R. P. - în calitate de nepot al defunctului, s-a constituit parte civilă cu suma de 1.000.000 lei – daune morale și 5.000 lei – daune materiale;

6. R. A. M. - în calitate de nepot al defunctului, s-a constituit parte civilă cu suma de 1.000.000 lei – daune morale și 5.000 lei – daune materiale;

7. R. G. - în calitate de nepot al defunctului, s-a constituit parte civilă cu suma de 1.000.000 lei – daune morale și 5.000 lei – daune materiale;

8. C. N. - în calitate de frate al defunctului, s-a constituit parte civilă cu suma de 2.500.000 lei – daune morale și 5.000 lei – daune materiale;

9. R. I. - în calitate de nepot al defunctului, s-a constituit parte civilă cu suma de 1.000.000 lei – daune morale și 5.000 lei – daune materiale;

10. C. L. - în calitate de nepoată a defunctului, s-a constituit parte civilă cu suma de 1.000.000 lei – daune morale și 5.000 lei – daune materiale și

11. R. V. - în calitate de nepot al defunctului, s-a constituit parte civilă cu suma de 1.000.000 lei – daune morale și 5.000 lei – daune materiale.

B. - pe de altă parte, în raport de relația de rudenie cu defuncții I. M. – A. și I. C. Alesia, precum și cu defunctul C. A., numiții (f.92-98 dosar instanță vol.I):

1. I. V. - în calitate de tată a defuncților I. M. – A. și I. C. Alesia, precum și în calitate de ginere a defunctului C. A., s-a constituit parte civilă cu sumele de: 1.000.000 euro – daune morale în raport de decesul fiului I. M. A., 1.000.000 euro – daune morale în raport de decesul fiicei I. C. Alesia, 200.000 euro – daune morale în raport de decesul socrului C. A.; și 50.000 euro – daune materiale pentru cheltuielile privind înmormântarea, pomana de înmormântare și pomenirile ulterioare pentru cei doi copii;

2. I. F. A. - în calitate de mamă a defuncților I. M. – A. și I. C. Alesia, precum și în calitate de fiică a defunctului C. A., s-a constituit parte civilă cu sumele de: 1.000.000 euro – daune morale în raport de decesul fiului I. M. A., 1.000.000 euro – daune morale în raport de decesul fiicei I. C. Alesia, 500.000 euro – daune morale în raport de decesul tatălui C. A.;

3. C. S. - în calitate de bunică maternă a defuncților I. M. – A. și I. C. Alesia, precum și în calitate de soție a defunctului C. A., s-a constituit parte civilă cu sumele de: 200.000 euro – daune morale în raport de decesul nepotului I. M. A., 200.000 euro – daune morale în raport de decesul nepoatei I. C. Alesia, 500.000 euro – daune morale în raport de decesul soțului C. A.; și 30.000 euro – daune materiale pentru pomenirea soțului și a celor doi nepoți;

4. C. G. – în calitate de mătușă a defuncților I. M. – A. și I. C. Alesia, precum și în calitate de fiică a defunctului C. A., s-a constituit parte civilă cu sumele de: 200.000 euro – daune morale în raport de decesul nepotului I. M. A., 200.000 euro – daune morale în raport de decesul nepoatei I. C. Alesia, 500.000 euro – daune morale în raport de decesul tatălui C. A.;

5. I. M. - în calitate de bunică paternă a defuncților I. M. – A. și I. C. Alesia, s-a constituit parte civilă cu sumele de: 200.000 euro – daune morale în raport de decesul nepotului I. M. A., 200.000 euro – daune morale în raport de decesul nepoatei I. C. Alesia;

6. I. I. – în calitate de unchi al defuncților I. M. – A. și I. C. Alesia, s-a constituit parte civilă cu suma de 200.000 euro – daune morale în raport de decesul celor doi nepoți;

7. I. O. Tudorița – în calitate de mătușă a defuncților I. M. – A. și I. C. Alesia, s-a constituit parte civilă cu suma de 200.000 euro – daune morale în raport de decesul celor doi nepoți;

8. B. N. Neluț – în calitate de unchi al defuncților I. M. – A. și I. C. Alesia, s-a constituit parte civilă cu suma de 200.000 euro – daune morale în raport de decesul celor doi nepoți;

9. I. M. – în calitate de mătușă a defuncților I. M. – A. și I. C. Alesia, s-a constituit parte civilă cu suma de 200.000 euro – daune morale în raport de decesul celor doi nepoți;

10. I. C. – în calitate de unchi al defuncților I. M. – A. și I. C. Alesia, s-a constituit parte civilă cu suma de 200.000 euro – daune morale în raport de decesul celor doi nepoți.

Pentru a se putea atrage răspunderea civilă delictuală a inculpatului, trebuie îndeplinite cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 1357 C.civ. Acestea sunt: existența unei fapte ilicite, a unui prejudiciu, a legăturii de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și a vinovăției autorului faptei ilicite.

Fapta ilicită și vinovăția autorului au fost dovedite în cauză, urmând ca părțile civile să facă dovada prejudiciului suferit și a legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, potrivit art. 249 C.pr.civ., care prevede că cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească.

Art. 1392 C.civ. prevede că cel care a făcut cheltuieli pentru înmormântare are dreptul la înapoierea lor de la cel care răspunde pentru fapta ce a prilejuit aceste cheltuieli.

Prin urmare, prejudiciul material constă în aceea că, după decesul numiților C. A., I. M. – A. și I. C. Alesia, părțile civile C. N., C. F., C. D., C. M., C. N. și C. S. (frații, surorile și soția defunctului C. A.), precum și părțile civile I. V. și C. S. (tatăl defuncților minori I. M. – A. și I. C. Alesia, și, respectiv, bunica maternă a celor doi defuncți) au fost nevoite să suporte cheltuielile ocazionate de înmormântare și respectarea obiceiurilor creștine de pomenire.

Deși în cauză, sub raport patrimonial, s-au constituit părți civile inclusiv numiții R. P., R. A. M., R. G., R. I., C. L. și R. V. (nepoții defunctului C. A.-fiecare pretinzând câte 5.000 lei daune materiale), instanța constată că aceste persoane nu au făcut dovada prejudiciului afirmat nici prin proba cu înscrisuri și nici prin proba cu martorii încuviințati, respectiv P. E. I. și P. C.. Astfel, instanța reține că aceste persoane nu au depus niciun înscris din care să rezulte că, mijlocit ori nemijlocit, au suportat cheltuieli relative înmormântării și respectării obiceiurilor creștine de pomenire cu privire la defunctul C. A.. Deși martorii P. E. I. și P. C. au relatat că inclusiv nepoții R. P., R. A. M., R. G., R. I., C. L. și R. V. au contribuit cu diferite sume de bani, instanța își exprimă îndoiala cu privire la realitatea acestor afirmații, în contextul în care niciun martor nu a putut preciza cu ce sumă de bani au contribuit aceștia. Totodată, instanța are în vedere și depoziția martorului C. M. care a declarat că până la 6 luni toate pomenile au fost asigurate de către frații defunctului C. A. (f.147 vol.II-verso), deci nu și de nepoți.

Totuși, este evident că o . persoane au suportat cheltuielile relative înmormântării și respectării obiceiurilor creștine de pomenire cu privire la defunctul C. A.. Din ansamblul probator administrat, instanța reține că acestea au fost frații și surorile defuntului C. A., respectiv C. N., C. F., C. D., C. M. și C. N., precum și soția acestuia C. S. (cu referire la cea din urmă, instanța are în vedere depoziția martorilor P. I. și C. M. din care rezultă că aceasta a efectuat pomenirile după 6 luni de la decesul defunctului C. A.).

Cu privire la întinderea prejudiciului material pretins de către părțile civile C. N., C. F., C. D., C. M., C. N. și C. S. (toți cu referire la defunctul C. A.), instanța reține, pe de o parte, că aceasta nu a fost probată integral nici prin declarațiile martorilor, nici prin înscrisuri, iar pe de alta, că nu pot fi acordate cu titlu de despăgubiri civile orice cheltuieli de înmormântare efectuate de rudele persoanei decedate, ci numai în măsura în care acestea se situează într-o limită rezonabilă(având în vedere cheltuielile ce se efectuează în mod obișnuit și circumstanțele specifice ale cauzei). Dincolo de această limită, cheltuielile de înmormântare nu mai au caracter necesar sau chiar nu mai sunt în legătură directă de cauzalitate cu fapta ilicită.

Față de concluziile asiguratorului de a fi admisă acțiunea civilă numai pentru cheltuielile dovedite prin factură și chitanță, instanța apreciază că ar fi inechitabil a se pretinde părților civile ca în perioada ce a urmat decesului numitului C. A. să se îngrijească, în principal, de preconstituirea de probe pentru procesul penal.

Ținând seama numai de cheltuielile efectuate până în prezent (doar acestea au caracter cert), de sumele probate, de cheltuielile ce se fac în mod obișnuit cu ocazia înmormântării și a pomenirilor, de faptul că o parte a acestora au caracter de notorietate, precum și de circumstanțele concrete în care s-a produs fapta, instanța stabilește despăgubiri materiale în cuantum de 20.000 lei, considerând că această sumă este suficientă pentru acoperirea prejudiciul material cauzat părților civile C. N., C. F., C. D., C. M. și C. N.. Urmează ca fiecărei părți civile să i se atribuie o sumă egală, în cuantum de 4.000 lei.

Cu privire la partea civilă C. S., instanța va avea în vedere și faptul că aceasta, așa cum rezultă din depozițiilor martorilor P. I. și C. M., a suportat o . cheltuieli și în raport de decesul nepoților I. M. – A. și I. C. Alesia, astfel că va stabili global o sumă de bani, respectiv 2.000 euro.

Cu privire la întinderea prejudiciului patrimonial pretins de către partea civilă I. V. (tatăl defuncților minori I. M. – A. și I. C. Alesia), respectiv 50.000 euro, instanța, observând că acesta nu a fost probat integral, ținând însă cont de criteriile anterior enunțate, va stabili despăgubiri materiale în cuantum de 10.000 euro, considerând că această sumă este suficientă pentru acoperirea prejudiciul material cauzat.

Referitor la cererile de acordare a daunelor morale, instanța reține următoarele.

Fapta ilicită a inculpatului a creat evident un prejudiciu moral, existența acestuia rezultând din chiar constatarea existenței faptei de ucidere din culpă; moartea copiilor, a nepoților, a tatălui, respectiv a fratelui, provocând întotdeauna suferință psihică.

Modalitatea în care persoanele apropiate victimelor resimt consecințele unui astfel de eveniment tragic, amploarea și persistența în timp a șocului emoțional produs și felul în care membrii familiei reușesc să asimileze schimbarea radicală intervenită în viața lor reprezintă elemente esențialmente subiective, indisolubil legate de viața interioară a fiecărui individ. Ele nu pot fi evaluate și cuantificate pe baza unor criterii fixe, iar sumele acordate pentru compensarea suferinței succesorilor au doar în mod simbolic un rol reparator, deoarece pierderea copiilor, a nepoților, a părintelui, respectiv a fratelui sunt de neînlocuit.

Chiar dacă legiuitorul nu a stabilit criterii legale sau repere obiective pentru determinarea prejudiciului moral, totuși, în lipsa acestora, instanțele analizează atât suferințele efective produse victimei, cât și repercusiunile faptei imputate autorului accidentului, procedând, în scopul asigurării unui echilibru între prejudiciul moral suferit care nu va putea fi înlăturat niciodată în totalitate, la cuantificarea despăgubirilor acordate, în așa fel încât să permită celui prejudiciat să beneficieze de o reparație de natură a atenua suferințele morale suferite, fără a se ajunge însă la situația îmbogățirii fără just temei.

Convenția Europeană a Drepturilor Omului stabilește faptul că criteriul echității în materia despăgubirilor morale are în vedere necesitatea ca persoana vătămată să primească o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit, cu efecte compensatorii, dar, în același timp, despăgubirile să nu reprezinte amenzi excesive pentru autorii prejudiciului și nici venituri nejustificate pentru victime.

Referitor la prejudiciul moral, judecătorul apreciază, de la caz la caz, dacă prejudiciul trebuie reparat sub formă bănească și în ce cuantum sau, dimpotrivă, dacă nu trebuie astfel reparat întrucât gravitatea sa nu justifică o asemenea măsură.

Cu privire la persoanele îndreptățite a primi despăgubiri de ordin nepatrimonial, instanța reține în cauză indidența dispozițiilor art. 1391 alin. (2) C.civ., care prevăd că instanța judecătorească va putea să acorde despăgubiri ascendenților, descendenților, fraților, surorilor și soțului, pentru durerea încercată prin moartea victimei, precum și oricărei alte persoane care, la rândul ei, ar putea dovedi existența unui asemenea prejudiciu.

Astfel, instanța constată că pentru prima dată în legislația națională sunt expres menționate persoanele îndreptățile la repararea prejudiciului nepatrimonial, desemnate prin relația de rudenie sau de afecțiune pe care o aveau față de victimă: ascendenți, descendenți, frați, surori și soț, dar și „alte persoane care, la rândul lor, ar putea dovedi existența unui asemenea prejudiciu”.

Din interpretarea normei iterate, rezultă că, de principiu, s-a consacrat o prezumție relativă de existență a prejudiciului nepatrimonial în ceea ce-i privește pe ascendenții, descendenții, frații, surorile și soțul/soția victimei, celelalte categorii de persoane urmând a face dovada exitenței unui asemenea prejudiciu.

Prin urmare, instanța nu exclude ab initio posibilitatea acordării daunelor morale nepoților (posibilitate prevăzută și de Codul civil), însă apreciază că aceasta se impune numai dacă se face dovada existenței unor legături strânse care să justifice un prejudiciu afectiv ce se urmărește a fi reparat prin acordarea de compensații bănești. Existența în realitate a strânsei legături de afecțiune trebuie stabilită pe bază de probe convingătoare în cazul rudelor care nu fac parte din categoriile expres menționate de art. 1391 alin. (2) C.civ., dovadă ce nu a fost efectuată în cauză de părțile civile R. P., R. A. M., R. G., R. I., C. L. și R. V. (nepoții defunctului C. A.), precum și de părțile civile C. G., I. I., I. O. Tudorița, I. M., B. N. Neluț și I. C. (unchii și mătușile defuncților minori I. M. – A. și I. C. Alesia).

Faptul că victimele erau vizitate ori își petreceau sărbătorile cu părțile civile, nu este de natură a întemeia convingerea instanței că legătura dintre acestea era una care să justifice producerea unui prejudiciu afectiv deosebit, susceptibil a fi reparat prin acordarea de daune morale.

Prin urmare, instanța constată că părțile civile R. P., R. A. M., R. G., R. I., C. L., R. V., I. I., I. O. Tudorița, I. M., B. N. Neluț și I. C. nu au făcut dovada existenței unui prejudiciu nepatrimonial, astfel că acțiunea civilă a acestora sub acest raport este neîntemeiată.

Cu privire la partea civilă C. G., instanța constată că aceasta s-a constituit parte civilă în cauză, pretinzând daune morale în cuantum de 500.000 euro, inclusiv în raport de decesul tatălui C. A..

Relativ acțiuniilor civile promovate în cauză de părțile civile B. N. Neluț și I. C., instanța constată că acestea sunt inadmisibile, astfel:

Potrivit art.27 alin.4 C.pr.pen., persoana vătămată sau succesorii acesteia, care au pornit acțiunea în fața instanței civile, pot să părăsească această instanță și să se adreseze organului de urmărire penală, judecătorului ori instanței, dacă punerea în mișcare a acțiunii penale a avut loc ulterior sau procesul penal a fost reluat după suspendare.

Numiții B. N. Neluț și I. C., așa cum rezultă din rechizitoriul parchetului, nu s-au constituit părți civile în cursul urmăririi penale.

B. N. Neluț și I. C. s-au constituit părți civile în cursul judecății, mai exact la termenul din 08.10.2014 (fila 92 dosar instanță, vol. I).

Anterior acestei date, mai exact la 10.06.2014, și ulterior punerii în mișcare a acțiunii penale în cauza dedusă judecății (n.n. 12.02.2014 fila 185 d.u.p.), B. N. Neluț și I. C. au promovat o acțiune în răspundere civilă delictuală, înregistrată pe rolul Tribunalului București sub nr._/3/2014 (fila 57 dosar instanța-vol. II).

Prin urmare, câtă vreme B. N. Neluț și I. C. au ales să pornească acțiunea în fața instanței civile ulterior punerii în mișcare a acțiunii penale în cauza dedusă judecății, aceștia nu mai pot părăsi instanța civilă pentru a se adresa cu pretenții în cauza de față întrucât dreptul de opțiune a dobândit un caracter definitiv.

Deși reprezentantul Ministerului Public, în raport de dispozițiile art.27 alin.4 C.pr.pen., a solicitat a se constata inadmisibilitatea acțiunilor civile promovate inclusiv de părțile civile I. V., I. F., C. S., C. G., I. M., I. I., I. O. Tudorița și I. M., instanța constată că aceste persoane, așa cum se reține și în actul de sesizare al instanței, s-au constituit părți civile în cauză încă din cursul urmăririi penale și, prin urmare, conform dispozițiilor art. 15 și 19 din vechiul C.pr.pen., opțiunea acestora, în sensul că s-au constituit părți civile în cadrul prezentului proces penal, este definitivă. Prin urmare, cererea reprezentatului Ministerului Public este neîntemeiată. De altfel, reprezentantul Ministerului Public, în cadrul dezbaterilor, a revenit asupra cererii și a apreciat ca fiind admisibilă acțiunea civilă a părților care s-au constituit părți civile în cursul urmăririi penale, anterior formulării acțiunii în fața instanței civile.

În raport de cele ce preced, instanța constată ca fiind îndreptățite a primi despăgubiri de ordin nepatrimonial doar următoarele persoane:

-C. N., C. F., C. D., C. M. și C. N., ce s-au constituit părți civile în cauză în raport de relație de rudenie cu defunctul C. A. (frați și surori);

-I. V. și I. F. A., ce s-au constituit părți civile în cauză în raport de relație de rudenie cu defuncții I. M. – A. și I. C. Alesia (părinți), precum și în raport de relația de rudenie ori afecțiune cu defunctul C. A. (fiică și, respectiv, ginere); în context, cu referire la existența durerii încercate de I. V. prin moartea socrului C. A., instanța reține că aceasta a fost dovedită în cauză prin înșăși împrejurarea că minorii I. M. – A. și I. C. Alesia erau la momentul accidentului însoțiți de către C. A.; or, de principiu, numai unei persoane cu care ai dezvoltat anterior o relație de apropiere, ce, prin ipoteză, presupune și afecțiune, îi poți încredința supravegherea copiilor;

-C. S., ce s-a constituit parte civilă în cauză atât în raport de relație de rudenie cu defuncții I. M. – A. și I. C. Alesia (bunică maternă), precum și în raport de relația cu defunctul C. A. (soție supraviețuitoare);

-C. G., ce s-a constituit parte civilă în cauză în raport de relația de rudenie cu defunctul C. A. (fiică) și

-I. M., ce s-a constituit parte civilă în cauză în raport de relația de rudenie cu defuncții I. M. – A. și I. C. Alesia (bunică paternă).

Cât privește întinderea despăgubirilor de ordin nepatrimonial, instanța va avea în vedere pentru stabilirea daunelor morale ca acestea să aibă efecte compensatorii, neputând să constituie nici obligații excesive pentru inculpat, dar nici venituri nejustificate pentru partea civilă, ținând totodată cont și de principiul reparației echitabile și proporționale.

În acest context, instanța va acorda despăgubiri de ordin nepatrimonial după cum urmează:

- părților civile C. N., C. F., C. D., C. M. și C. N. (frații și surorile defunctului C. A.) câte 50.000 lei fiecare;

- părții civile I. V. (tatăl defuncților minori I. M. – A. și I. C. Alesia și ginerele defunctului C. A.) suma totală de 185.000 euro (180.000 euro în raport de decesul celor doi copii minori și 5.000 euro în raport de decesul socrului C. A.);

- părții civile I. F. A. (mama defuncților minori I. M. – A. și I. C. Alesia și fiica defunctului C. A.) suma totală de 200.000 euro (180.000 euro în raport de decesul celor doi copii minori și 20.000 euro în raport de decesul tatălui C. A.);

- părții civile C. S. (bunica maternă a defuncților minori I. M. – A. și I. C. Alesia și soția supraviețuitoare a defunctului C. A.) suma totală de 30.000, din care 10.000 euro în calitate de soție;

- părții civile C. G. (fiica defunctului C. A.) suma de 10.000 euro și

- părții civile I. M. (bunica paternă a defuncților minori I. M. – A. și I. C. Alesia) suma totală de 20.000 euro.

În ceea ce privește calitatea ., instanța constată că această entitate juridică are în prezentul procesul penal calitatea de parte responsabilă civilmente și, în consecință, va fi obligată în solidar cu inculpatul S. L. C. la plata despăgubirilor civile din următoarele considerente:

Din economia textului art. 1373 C. civ. rezultă că pentru angajarea răspunderii comitentului sunt necesare două condiții speciale care se grefează pe condițiile de drept comun, și anume: raportul de prepușenie dintre autorul faptei ilicite și prejudiciabile și persoana chemată să răspundă în calitate de comitent pentru prejudiciul cauzat victimei; fapta ilicită cauzatoare de prejudiciu să fie săvârșită de către prepus în legătură cu atribuțiile sau cu scopul funcțiilor ce i-au fost încredințate de comitent.

În analiza primei condiții speciale se impune a fi analizat raportul juridic dintre prepus și comitent la momentul săvârșirii faptei ilicite, iar sub aspectul celei de a doua condiții se impune ca prejudiciul să fi fost cauzat de către prepusul său, în funcția ce i s-a încredințat.

Cu referire la prima condiție, instanța reține că în practică raportul de prepușenie este un raport juridic, ce, în principiu, se naște numai cu consimțământul ambelor părți, în sensul de voință declarată a comitentului și respectiv prepusului. În cele mai frecvente situații, raportul de prepușenie se naște dintr-un contract; este vorba în primul rând de contractul individual de muncă dintre salariat și angajator. Sunt însă și situații în care izvorul său este extracontractual. Esențială este și rămâne subordonarea prepusului în exercitarea funcțiilor sau îndeplinirea atribuțiilor care îi sunt stabilite.

În cauză, instanța reține că, la momentul săvârșirii infracțiunii-02.02.2013, între inculpatul S. L. C. și . nu era încheiat un contract individual de muncă. Cu toate acestea, atât din depozițiile inculpatului, precum și din cele ale martorului B. C. C. și ale administratorului ., V. A. V., rezultă cu evidență că S. L. C. lucra efectiv la .. De altfel, administratorul ., V. A. V., în depoziția sa (fila 149 d.u.p.), menționează că S. L. C. este angajatul societății prin contractul individual de muncă nr.6/15.10.2012. Potrivit contractului menționat (filele 242-244 d.u.p.) S. L. C. a fost angajatul societății pe o perioadă determinată, respectiv 17.10._12. Cu toate acestea, probatoriul administrat atestă clar existența unor raporturi dintre inculpatul S. L. C. și ., similare raporturilor de muncă.

Prin urmare, din perspectiva iterată, instanța va reține ca fiind îndeplinită prima condiție, respectiv cea a existenței raportului de prepușenie.

Cu privire la cea de a doua condiție, instanța reține că S. L. C. a săvârșit fapta în funcțiile ce i s-au încredințat de către reprezentantul ., respectiv administratorul V. A. V..

Elocvente în acest sens sunt depozițiile inculpatului și ale martorului B. C. C., persoane ce confirmă faptul că la data producerii accidentului se întorceau către restaurantul ., după ce anterior au livrat pizza.

Prin urmare, instanța constată că S. L. C. a săvârșit fapta în cadrul unei însărcinări care a fost dată de comitent spre îndeplinire de către prepus, în interesul comitentului sau al altuia, sub direcția, conducerea și controlul său, cu acceptarea de către prepus liber sau forțat a subordonării în realizarea ei.

În acest context, instanța reține îndeplinite cumulativ condițiile speciale prev. de art. 1373 C. civ., probele anterior menționate evidențiind atât existența raportului juridic comitent - prepus între partea responsabilă civilmente . și inculpatul S. L. C., respectiv atributele specifice acestui raport - subordonare, conducere, îndrumare, control - cât și săvârșirea faptei ilicite în „funcțiile încredințate”.

Instanța constată că la data producerii accidentului autovehiculul era asigurat în baza unei polițe de asigurare (fila 219 d.u.p.), având perioada de valabilitate 11.07._13, emisă de asigurătorul L. I. INSURANCE COMPANY-Bulgaria.

Prin adresa aflată la fila 221 din dosarul de urmărire penală se comunică faptul că L. I. INSURANCE COMPANY are ca și corespondent în România societatea AVUS INTERNATIONAL.

Conform art.49 din Legea nr.136/1995 privind asigurările și reasigurările în Romania „asigurătorul acordă despăgubiri pentru prejudiciile de care asigurații răspund, în baza legii, față de terțe persoane păgubite prin accidente de autovehicule, precum și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil”, iar conform art.55 alin.1 din același act normativ „despăgubirile se plătesc de către asigurător nemijlocit persoanelor fizice sau juridice păgubite, în măsura în care acestea nu au fost despăgubite de asigurat”. În ceea ce privește calitatea de asigurător a societății de asigurare aceasta a fost stabilită prin Decizia 1/2005 a ÎCCJ. Din considerentele acestei decizii se reține că în cazul producerii unui accident de circulație, având ca urmare cauzarea unui prejudiciu, pentru care s-a încheiat contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă, coexistă răspunderea civilă delictuală a celui care prin fapta sa a cauzat efectele păgubitoare, cu răspunderea contractuală a asigurătorului, întemeiată pe contractul de asigurare încheiat în condițiile reglementate prin Legea nr. 136/1995.

Pe cale de consecință, în baza raportului de asigurare existent în virtutea poliței RCA încheiate, asiguratorul urmează să plătească în locul inculpatului sumele la care acesta a fost obligat cu titlu de daune morale, despăgubiri materiale și cheltuieli judiciare.

Astfel, potrivit Ordinului C.S.A. nr. 5/2010 pentru punerea în aplicare a Normelor privind aplicarea legii în domeniul asigurărilor obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule și autorizarea asigurătorilor pentru practicarea asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule, documentul de asigurare obligatorie RCA eliberat de un asigurator RCA în schimbul unei prime plătite de proprietarul sau utilizatorul unui vehicul garantează, pentru perioada de valabilitate înscrisă, despăgubirea prejudiciilor provocate prin accidente de vehicule produse în limitele teritoriale de acoperire, în conformitate cu prevederile prezentelor norme sau cu dispozițiile legislației privind asigurarea obligatorie RCA, în vigoare la data accidentului, a statului în care acesta s-a produs. D. urmare, pentru a interveni obligația de plată a asigurătorului, trebuie ca mai întâi să se stabilească o obligație de plată în sarcina celui asigurat și în beneficiul celui păgubit. Abia după stabilirea unei obligații de plată în sarcina asiguratului se va constata că în temeiul poliței de asigurare și a dispozițiilor legale din materia asigurărilor de răspundere civilă devine incidentă obligația de plată a asigurătorului.

Față de aceste considerente, în baza art.49 - art.55 din Legea nr.136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, va constata că sumele reprezentând daune morale, despăgubiri materiale și cheltuieli judiciare la care a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente ., vor fi achitate de către L. I. INSURANCE COMPANY din Bulgaria, reprezentată în prezenta cauză de corespondentul său din România, . de Asigurare Reasigurare SRL, în calitate de asigurător de răspundere civilă obligatorie, în limitele stabilite prin Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr.5/2010 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule.

În baza art. 398 raportat la art. 274 alin. 1 și 3 din Codul de procedură penală, va obliga inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente ., la plata sumei de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat (urmărire penală și instanță).

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu al parții responsabile civilmente ., în cuantum de 200 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Ilfov.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

În baza art. 377 alin. 4 din Codul de procedură penală raportat la art. 5 din Codul penal, admite cererea reprezentantului Ministerului Public și, în consecință, schimbă încadrarea juridică a faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată din infracțiunea de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 alin. 1, 2 și 3 din Codul penal, în infracțiunea de ucidere din culpă în stare de pluralitate intermediară, prevăzută de art. 178 alin. 1, 2 și 5 din Codul penal din 1969 cu aplicarea art. 40 alin. 1 din Codul penal din 1969.

În baza art. 178 alin. 1, 2 și 5 din Codul penal din 1969 cu aplicarea art. 40 alin. 1 din Codul penal din 1969, art. 5 din Codul penal și art.396 alin.10 din Codul de procedură penală condamnă pe inculpatul S. L. C. (fiul lui C. și M., născut la data de 18.11.1983 în mun. Tîrgu J., jud.Gorj, cu domiciliul în oraș B., ., ., ., cetățean român, studii medii, un copil minor, pizzar la . Food SRL, C.N.P._), la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă în stare de pluralitate intermediară.

În baza art. 71 alin. 1 din Codul penal din 1969 rap. la art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 aplică inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b din Codul penal din 1969.

În baza art. 83 din Codul penal din 1969 rap. la art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012, revocă suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1319/07 iulie 2009 pronunțată de Judecătoria Tîrgu J., definitivă prin neapelare, pe care o adaugă la pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin prezenta, rezultând pedeapsa de 6 (șase) ani închisoare.

Pedeapsa rezultantă se execută în regim de detenție conform art.57 din Codul penal din 1969.

În baza art.397 alin.1 rap. la art.19 și art. 25 alin. 1 Cod procedură penală cu ref. la art. 1357, art.1373, art.1382, art.1390 și art.1391 C.civ. admite, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă C. N.. Obligă pe inculpatul S. L. C., în solidar cu partea responsabilă civilmente ., la plata către această parte civilă a sumei de 4.000 lei, reprezentând daune materiale, și a sumei de 50.000 lei, reprezentând daune morale.

În baza art.397 alin.1 rap. la art.19 și art. 25 alin. 1 Cod procedură penală cu ref. la art. 1357, art.1373, art.1382, art.1390 și art.1391 C.civ. admite, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă C. F.. Obligă pe inculpatul S. L. C., în solidar cu partea responsabilă civilmente ., la plata către această parte civilă a sumei de 4.000 lei, reprezentând daune materiale, și a sumei de 50.000 lei, reprezentând daune morale.

În baza art.397 alin.1 rap. la art.19 și art. 25 alin. 1 Cod procedură penală cu ref. la art. 1357, art.1373, art.1382, art.1390 și art.1391 C.civ. admite, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă C. D.. Obligă pe inculpatul S. L. C., în solidar cu partea responsabilă civilmente ., la plata către această parte civilă a sumei de 4.000 lei, reprezentând daune materiale, și a sumei de 50.000 lei, reprezentând daune morale.

În baza art.397 alin.1 rap. la art.19 și art. 25 alin. 1 Cod procedură penală cu ref. la art. 1357, art.1373, art.1382, art.1390 și art.1391 C.civ. admite, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă C. M.. Obligă pe inculpatul S. L. C., în solidar cu partea responsabilă civilmente ., la plata către această parte civilă a sumei de 4.000 lei, reprezentând daune materiale, și a sumei de 50.000 lei, reprezentând daune morale.

În baza art.397 alin.1 rap. la art.19 și art. 25 alin. 1 Cod procedură penală cu ref. la art.1390 și art.1391 alin.2, teza finală, C.civ. respinge acțiunile civile formulate de părțile civile R. P., R. A. M., R. G., R. I., C. L. și R. V..

În baza art.397 alin.1 rap. la art.19 și art. 25 alin. 1 Cod procedură penală cu ref. la art. 1357, art.1373, art.1382, art.1390 și art.1391 C.civ. admite, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă I. V.. Obligă pe inculpatul S. L. C., în solidar cu partea responsabilă civilmente ., la plata către această parte civilă a sumei de 10.000 euro (echivalent în lei la data plății efective), reprezentând daune materiale, și a sumei de 185.000 euro (echivalent în lei la data plății efective), reprezentând daune morale.

În baza art.397 alin.1 rap. la art.19 și art. 25 alin. 1 Cod procedură penală cu ref. la art. 1357, art.1373, art.1382 și art.1391 C.civ. admite, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă I. F. A.. Obligă pe inculpatul S. L. C., în solidar cu partea responsabilă civilmente ., la plata către această parte civilă a sumei de 200.000 euro (echivalent în lei la data plății efective), reprezentând daune morale.

În baza art.397 alin.1 rap. la art.19 și art. 25 alin. 1 Cod procedură penală cu ref. la art. 1357, art.1373, art.1382, art.1390 și art.1391 C.civ. admite, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă C. S.. Obligă pe inculpatul S. L. C., în solidar cu partea responsabilă civilmente ., la plata către această parte civilă a sumei de 2.000 euro (echivalent în lei la data plății efective), reprezentând daune materiale, și a sumei de 30.000 euro (echivalent în lei la data plății efective), reprezentând daune morale.

În baza art.397 alin.1 rap. la art.19 și art. 25 alin. 1 Cod procedură penală cu ref. la art. 1357, art.1373, art.1382 și art.1391 C.civ. admite, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă C. G.. Obligă pe inculpatul S. L. C., în solidar cu partea responsabilă civilmente ., la plata către această parte civilă a sumei de 20.000 euro (echivalent în lei la data plății efective), reprezentând daune morale.

În baza art.397 alin.1 rap. la art.19 și art. 25 alin. 1 Cod procedură penală cu ref. la art. 1357, art.1373, art.1382 și art.1391 C.civ. admite, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă I. M.. Obligă pe inculpatul S. L. C., în solidar cu partea responsabilă civilmente ., la plata către această parte civilă a sumei de 20.000 euro (echivalent în lei la data plății efective), reprezentând daune morale.

În baza art.397 alin.1 rap. la art.19 și art. 25 alin. 1 Cod procedură penală cu ref. la art.1391 alin.2, teza finală, C.civ., respinge acțiunile civile formulate de părțile civile I. I., I. O. Tudorița și I. M..

În baza art.397 alin.1 rap. la art.19, art. 25 alin. 1 și art.27 alin.4 din Cod procedură penală, respinge, ca inadmisibile, acțiunile civile formulate de părțile civile B. N. Neluț și I. C..

În baza art.276 alin.1, 2 și 4 Cod procedură penală obligă pe inculpatul S. L. C., în solidar cu partea responsabilă civilmente ., la plata sumei de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către partea civilă C. N. (onorariu avocat ales).

În baza art.276 alin.1 Cod procedură penală respinge cererile părților civile R. P., R. A. M., R. G., R. I., C. L. și R. V. de obligare a inculpatului S. L. C. la plata cheltuielilor judiciare constând în onorariu avocat ales.

În baza art.49 - art.55 din Legea nr.136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, constată că sumele reprezentând daune morale, despăgubiri materiale și cheltuieli judiciare la care a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente ., vor fi achitate de către L. I. INSURANCE COMPANY din Bulgaria, reprezentată în prezenta cauză de corespondentul său din România, . de Asigurare Reasigurare SRL, în calitate de asigurător de răspundere civilă obligatorie, în limitele stabilite prin Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr.5/2010 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule.

În baza art. 398 raportat la art. 274 alin. 1 și 3 din Codul de procedură penală, obligă inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente ., la plata sumei de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat (urmărire penală și instanță).

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu al parții responsabile civilmente ., în cuantum de 200 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Ilfov.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicarea copiei minutei.

Pronunțată, în ședință publică, azi 08.05.2015.

Președinte,Grefier,

D. LivișorUrloi A. E.

Red. D.L./ teh. U.A.E./ 2 ex./26.06.2015

Comunicat ex, azi .Grefier,

← Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată. Art.340...		Ultrajul. Art. 239 C.p.. Sentința nr. 6/2015. Judecătoria CORNETU →

Ucidere din culpă. Art.192 NCP. Sentința nr. 144/2015. Judecătoria CORNETU

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Ucidere din culpă. Art.192 NCP. Sentința nr. 144/2015. Judecătoria CORNETU