Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP. Sentința nr. 146/2015. Judecătoria CURTEA DE ARGEŞ

2. Denumirea (marginală) a art. 375 C.proc.pen. este aceea de „procedura în cazul recunoașterii învinuirii”. Ori, nici legea în cauză – codul de procedură penală, nici o alta nu definește termenul de „învinuire”. În lipsa unei asemenea definiții, atributele de claritate, precizie, previzibilitate care caracterizează noțiunea de „proces echitabil” nu se regăsesc.

3. textul art. 396 alin.10 C.proc.pen este ambiguu, lăsând loc de interpretare. Astfel, într-o primă opinie, aparținând autorului M. U., inculpatul poate beneficia de reducerea limitelor de pedeapsă și în următoarele 4 ipoteze: a) când instanța a respins cererea inculpatului de a fi judecat potrivit procedurii abreviate, a efectuat cercetarea judecătorească, iar în urma acesteia reține aceeași situație de fapt ca cea descrisă în actul de sesizare și recunoscută de către inculpat; b)când instanța, deși a admis cererea inculpatului de a fi judecat potrivit procedurii abreviate, efectuează totuși cercetarea judecătorească numai pentru stabilirea încadrării juridice, iar în urma acesteia reține aceeași situație de fapt ca și cea descrisă în actul de sesizare și recunoscută de către inculpat; c) când instanța, deși a admis cererea inculpatului de a fi judecat potrivit procedurii abreviate, dispune schimbarea încadrării juridice și apoi apreciază că este necesar administrarea altor probe, efectuând cercetarea judecătorească, iar în urma acesteia reține aceeași situație de fapt ca cea descrisă în actul de sesizare și recunoscută de inculpat; d) când instanța, deși a admis cererea inculpatului de a fi judecat potrivit procedurii abreviate, după deliberare constată că, pentru soluționarea acțiunii penale, se impune administrarea altor probe în afara înscrisurilor, dispunând repunerea cauzei pe rol și efectuarea cercetării judecătorești, iar în urma acesteia reține aceeași situație de fapt ca cea descrisă în actul de sesizare și recunoscută de către inculpat. Dimpotrivă, într-o altă opinie, autorii V. s.a. subliniază că respectiva cercetarea judecătorească trebuie efectuată strict în legătură cu respectiva încadrare juridică. În continuare se subliniază că încadrarea juridică a fapte inculpatului,potrivit rechizitoriului este aceea de a conduce autoturismul pe drumuri publice deși avea o îmbibație alcoolică de 1,85 gr%0. Ori, probele de sânge recoltate inculpatului au relevat o concentrație de alcool mai redusă decât cea stabilită prin expertiza medico-legală de calcul retroactiv și care a fost reținută de procuror. Ca atare, inculpatul, dacă ar dori să beneficieze de o reducere cu o treime a limitelor de pedeapsă, ar fi obligat să recunoască o învinuire profund nedreaptă.

III. Cauza a fost amânată pentru data de 10.09.2015, dată la care inculpatul, prin apărător a arătat că insistă în sesizarea instanței de control judiciar și că renunță la cererea de suspendare a judecării cauzei.

La același termen, procurorul de ședință a solicitat schimbarea încadrării juridice a din infracțiunea prev. de art. 336 alin.1 Cod penal în infracțiunea prev. de art. 87 alin.1 din OUG nr. 195/2002. În motivarea cererii s-a subliniat faptul că vechea reglementară generală este apreciată ca fiind mai favorabilă, deoarece modalitatea de executare a pedepsei este mai blândă pentru inculpat, condițiile de incriminare a faptei ca infracțiune și pedeapsa cu închisoarea prevăzută de lege fiind aceleași în cele două acte normative succesive.

Inculpatul prin apărător a solicitat respingerea solicitării formulate reprezentantul Ministerului Public. Se apreciază că legea nouă este mai favorabilă.

Pe fondul cauzei, inculpatul prin apărător a solicită pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispune achitarea persoanei trimise în judecată, în raport de cele dispuse de Curtea Constituțională prin decizia 732/2014 și pasivitatea de care a dat dovadă legislativul în sensul necorelării/modificării textului art. 336 C.pen.

IV. Analizând solicitarea inculpatului, prin apărător de a se dispune sesizarea Curții constituționale cu privire la neconstituționalitatea art. 374 alin. 4, 375 alin.1, art. 396 alin.10, art. 377 alin.5 și art. 395 alin.2 C.proc.pen., în raport de dispozițiilor art. 21 alin.3 din Constituția României, instanța reține următoarele:

4.1. Primul argument invocat de către petent, respectiv lipsa principiului nemijlocirii probelor în cadrul procedurii recunoașterii vinovăției a fost analizat de către instanța de control constituțional,prin decizia nr. 342 din 07.05.2015.

În acea cauză, Curtea a fost sesizată cu neconstituționalitatea prevederilor art. 374alin. (7) din Codul de procedură penală cu denumirea marginală Aducerea la cunoștință a învinuirii, lămuriri și cereri, respectiv cu neconstituționalitatea textului de lege care dispune: „probele administrate în cursul urmăririi penale și necontestate de către părți nu se readministrează în cursul cercetării judecătorești. Acestea sunt puse în dezbaterea contradictorie a părților și sunt avute în vedere de instanță la deliberare.”

În considerentele hotărârii de respingere a excepției, Curtea de reținut că

acestea dispun cu privire la nereadministrarea probelor necontestate și nicidecum cu privire la imposibilitatea contestării lor. Așa fiind, nimic nu oprește partea căreia probele avute în vedere îi sunt defavorabile să le conteste din perspectiva temeiniciei - în faza de judecată imediat după citirea rechizitoriului, dar anterior audierii inculpatului - cerând astfel readministrarea/refacerea lor de către instanța de judecată în condiții de publicitate, nemijlocire și contradictorialitate. Terminologia utilizată de legiuitor are în vedere probele administrate în cursul urmăririi penale care nu au fost contestate. În sfârșit, este de observat că legiuitorul nu a exclus posibilitatea readministrării probelor administrate în cursul urmăririi penale și necontestate de către părți, întrucât, potrivit art. 374 alin. (8) din Codul de procedură penală, acestea pot fi administrate din oficiu de către instanță dacă apreciază că este necesar pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei. Faptul că această posibilitate este atributul exclusiv al instanței de judecată nu este de natură a afecta în vreun fel dreptul la apărare ori dreptul la un proces echitabil

Ori, și în cadrul procedurii recunoașterii vinovăției, principiul nemijlocirii este afectat doar în ceea ce privește probele necontestate de către inculpat. Acesta are posibilitatea de a renunța la procedura abreviată și a solicita readministrarea probelor, după cum, instanța este îndrituită, a dispune în sensul respingerii cererii de aplicare a procedurii recunoașterii vinovăției și de a proceda la efectuarea cercetării judecătorești.

În mod evident, Curtea Constituțională a stabilit că nereadministrarea probelor necontestate de către inculpat nu încalcă dreptul acestuia la un proces echitabil, astfel că sesizarea instanței de control constituțional, pentru acest argument, urmează a fi respins, ca inadmisibil.

4.2. Un al doilea argument invocat în sprijinul sesizării Curții constă în lipsa unei definiții exprese a termenului de „învinuire”.

Denumirea marginală a art. 375 C.proc.pen. este aceea de „procedura în cazul recunoașterii învinuirii”.

Instanța reține că art. 375 nu prezintă o definiție a termenului de învinuire, însă, denumirea art. 374 este „aducerea la cunoștință a învinuirii, lămuriri și cereri”. La alin.4 din acest art. 374 se prevede că „în cazurile în care acțiunea penală nu vizează o infracțiune care se pedepsește cu detențiune pe viață, președintele pune în vedere inculpatului că poate solicita ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, dacă recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa”. Ca atare,prin învinuire se înțelege, în mod neechivoc, totalitatea faptelor reținute în sarcina inculpatului.

Instanța apreciază că textul de lege nu prezintă deficiența invocată de petent, astfel că urmează a respinge solicitarea sa în considerentele argumentului evocat anterior.

4.3. Al 3-lea argument invocat de inculpat, prin apărător este legat de presupusa ambiguitate a art. 396 alin.10 C.proc.pen., ambiguitate care a lăsat loc de interpretare.

Instanța reține că interpretarea normelor legale, în măsura în care nu este una oficială, respectiv una care să provină de la însuși organul de stat care a edictat norma juridică supusă interpretării ( de ex. o dispoziție dintr-o lege ordinară este interpretată printr-o altă lege ordinară; un articol neclar dintr-o hotărâre a Guvernului este interpretat printr-o altă hotărâre a Guvernul) atunci cade în sarcina instanței.

Interpretarea jurisdicțională este acea interpretare dată de instanțele judecătorești textului de lege în scopul aplicării lui în cazul dedus judecății.

Interpretarea doctrinară de care face vorbire inculpatul, prin apărător nu are putere juridică obligatorie, dar poate fi însușită de organul căruia i se adresează.

Se constată așadar că, Curtea Constituțională nu are atribuții de interpretare a textelor de lege.

Se reține însă că solicitările inculpatului, prin apărător pot conduce la interpelarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la lămurirea unei chestiuni de drept, în condițiile prev. de art. 475 și urm. C.proc.pen.

Ca atare, competența de a lămuri unele chestiuni de drept nu revine Curții Constituționale ci Înaltei Curți însă, Judecătoria nu poate sesiza instanța supremă cu o asemenea procedură.

4.4. Ambiguitatea textului de lege determină inculpatul care ar dori să beneficieze de o reducere cu o treime a limitelor de pedeapsă, să recunoască o învinuire profund nedreaptă.

Potrivit art. 374 alin.4 C.proc.pen., poate beneficia de reducerea limitelor de pedeapsă inculpatul care recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa.

Textul delege trimite în mod expres la faptele reținute în sarcina inculpatului, așadar nu privesc acele aspecte care sunt avute în vedere de instanță în circumstanțiere.

În speță, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 336 alin.1 C.pen., respectiv pentru conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.

În cuprinsul rechizitoriului sunt enunțate 3 valori ale alcoolemiei și desigur opinia procurorului cu privire la valoarea care ar trebui reținută. Însă, esențial pentru existența infracțiunii este depășirea limitei de 0,80 g/l alcool pur în sânge.

Stabilirea exactă a valorii alcoolemiei este necesară pentru a se putea stabili gradul de pericol social al faptei și periculozitatea autorului, aspecte care se reflectă în cuantumul pedepsei.

Ca atare, valoarea alcoolemiei nu este stricto sensu „o faptă”, si pe cale de consecință, instanța poate proceda la stabilirea valorii acesteia, chiar și în cadrul procedurii abreviate.

Nici opinia contrară celei enunțate anterior, în sensul că inculpatul este „obligat” a recunoaște valoarea alcoolemiei reținute în rechizitoriu nu poate conduce la sesizarea instanței de control constituțional, întrucât o asemenea problemă a fost dezlegată prin Decizia nr. 250/07.04.2015.

În acea cauză, Curtea a reținut că sintagma „în totalitate” nu contravine legii fundamentale, procedura de judecată în cazul recunoașterii învinuirii oferind toate garanțiile necesare exercitării de către inculpat a dreptului la apărare. În exercitarea acestui drept inculpatul poate opta între procedura obișnuită și cea prevăzută de lege în cazul recunoașterii învinuirii și poate propune probe cu înscrisuri, conform art. 375 alin. (2) din Codul de procedură penală.

În raport de cele enunțate anterior, instanța urmează a respinge solicitarea inculpatului, prin apărător de sesizarea a Curții Constituționale cu privire la neconstituționalitatea prevederilor art. 374 alin. 4, 375 alin.1, art. 396 alin.10, art. 377 alin.5 și art. 395 alin.2 C.proc.pen. în raport de dispozițiile art. 21 alin.3 din Constituția României.

V. Cu privire la cauza dedusă judecății, din probele administrate în cursul urmăririi penale și în cursul judecății, instanța reține în fapt următoarele:

5.1. Starea de fapt: Din cuprinsul actului de sesizare, a probatoriului administrat în faza de urmărire penală coroborat cu declarațiile inculpatului rezultă că în data de 15.11.2013 inculpatul a consumat inițial băuturi alcoolice după care s-a urcat la volanul unui autoturism marca Opel, cu nr. de înmatriculare_ pe care l-a condus pe drumurile publice din . .. Pe raza ., în jurul orelor 5,30, inculpatul a pierdut controlul volanului, a părăsit carosabilul și s-a răsturnat cu autoturismul într-un șanț pe marginea stângă a drumului în direcția sa de deplasare. În urma acestui accident de trafic rutier nici o persoană nu a suferit vătămări corporale.

După producerea accidentului, în jurul orelor 08,30 inculpatul a fost testat cu aparatul alcooltest și s-a stabilit că prezenta o concentrație de 0,63 mg/l alcool pur în aerul expirat.

În raport de rezultatul testului cu aparatul alcooltest, inculpatul a fost condus la sediul Spitalului Municipal Curtea de Argeș în vederea prelevării de probe biologice.

Din buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 486 din 21.11.2013 eliberat de S.M.L. Argeș a rezultat că la prima probă de sânge recoltată (orele 9,00), inculpatul prezenta în sânge o îmbibație alcoolică de 1,20 gr. %o, iar la cea de-a doua probă (orele 10,00), îmbibația alcoolică era de 1,00 gr %o.

În condițiile în care accidentul rutier și implicit momentul conducerii autoturismului, s-a petrecut cu 3 ore și30 minute anterior prelevării primei probe, în cursul urmăririi penale s-a procedat la efectuarea unei expertize având ca obiect calculul retroactiv al alcoolemiei.

Din raportul de expertiză medico-legală nr.640/i/2014 eliberat de I.N.M.L. ”M. Minovici” București rezultă faptul că pe data de 15.11.2013 la orele 05,30, inculpatul C. G. C. a avut o alcoolemie de 1,85 gr %.

5.2. În drept: Potrivit art. 87 alin.1) din OUG nr. 195/2002, în vigoare la data săvârșirii faptei, conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani. Deși textul nu dispune se subînțelege că îmbibația alcoolică trebuie să fie de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, la momentul conducerii autovehiculului, pe drumurile publice.

După săvârșirea faptei, dar anterior finalizării cauzei penale, a intrat în vigoare noul cod penal.

Potrivit art. 336 alin.1) C.pen. conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.

Prin decizia nr. 732/2014 Curtea Constituțională a decis că sintagma "la momentul prelevării mostrelor biologice" din cuprinsul dispozițiilor art. 336 alin. 1) din Codul penal este neconstituțională.

În considerentele deciziei au fost reținute următoarele:

Infracțiunea de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului este o infracțiune de pericol, acțiunea săvârșită punând în primejdie siguranța circulației pe drumurile publice. Fiind o infracțiune de pericol, legătura de cauzalitate dintre acțiunea ce constituie elementul material al laturii obiective și urmarea imediată rezultă din însăși materialitatea faptei și nu trebuie dovedită.

Îmbibația alcoolică se determină prin analiza toxicologică a mostrelor biologice recoltate la un moment de timp mai mult sau mai puțin îndepărtat de momentul săvârșirii infracțiunii, care este cel al depistării în trafic a conducătorului vehiculului.

Condiția ca îmbibația alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge să existe la momentul prelevării mostrelor biologice plasează, astfel, consumarea infracțiunii la un moment ulterior săvârșirii ei, în condițiile în care de esența infracțiunilor de pericol este faptul că acestea se consumă la momentul săvârșirii lor. Odată cu oprirea în trafic încetează starea de pericol pentru valorile sociale ocrotite de dispozițiile art. 336 din Codul penal, astfel încât, raportat la momentul prelevării mostrelor biologice, tragerea la răspundere penală nu se justifică.

Stabilirea gradului de îmbibație alcoolică și, implicit, încadrarea în sfera ilicitului penal în funcție de momentul prelevării mostrelor biologice, care nu poate fi întotdeauna imediat următor săvârșirii faptei, constituie un criteriu aleatoriu și exterior conduitei făptuitorului în vederea tragerii la răspundere penală, în contradicție cu normele constituționale și convenționale mai sus menționate.

În lumina celor expuse anterior se reține de către instanță că, infracțiunea de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului presupune conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.

Îmbibația alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge trebuie să existe la momentul în care persoana conduce efectiv autoturismul.

Ca atare, fapta prev. de art. 336 alin.1 C.pen. nu a fost dezincriminată ca urmare a declarării neconstituționale a sintagmei "la momentul prelevării mostrelor biologice" și lipsei de precizări din partea legislativului.

Dimpotrivă, infracțiunea este prevăzută de legea penală, însă instanța, va trebui, pe baza probelor administrate să stabilească dacă, persoana acuzată, la momentul în care conducea autoturismul pe drumurile publice, avea o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.

În speță, din probele administrate coroborate cu recunoașterea inculpatului rezultă că, acesta din urmă a consumat 6-7 beri la barul aparținând . din loc. Dedulești. După ce a consumat berile, a servit mici și cartofi prăjiți și ulterior s-a urcat la volanul autoturismului.

Limita maximă a concentrației alcoolice în sânge este atinsă la aproximativ 30 minute de la consumul băuturilor, după care aceeași concentrație scade treptat până l eliminarea definitivă a alcoolului.

Inculpatul s-a urcat la volanul autoturismului după o perioadă mai îndelungată de timp de 30 min. de la consum. Ca atare, concentrația alcoolică la momentul conducerii autoturismului, producerii evenimentului rutier și testării de către agentul de poliție era în scădere.

În condițiile în care prima probă biologică reflectă o concentrație alcoolică de 1,20 gr. %0 este evident că la momentul conducerii autoturismului pe drumurile publice, inculpatul avea o concentrație alcoolică cel puțin egală (în principiu superioară).

Valoarea indicată în raportul de expertiză medico-legală nr.640/2014 - 1,85 gr. %0 – este una teoretică, rezultată din corelarea datelor stabilite în urma prelevării probelor și nu certă, stabilită prin mijloace omologate.

În atare condiții și văzând că orice dubiu profită inculpatului, instanța urmează a înlătura această valoare și a reține ca fiind cea mai apropiată de realitate, concentrația alcoolică stabilită ca urmare a analizării primei probe de sânge - 1,20 gr. %0.

5.3. Legea aplicabilă: Fapta inculpatului era sancționată la momentul săvârșirii acesteia de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002.

De la data săvârșirii infracțiuni și până la judecarea cauzei au intrat în vigoare noul Cod penal și noul Cod de procedură penală începând cu 1 februarie 2014.

Așadar, în timpul scurs de la săvârșirea infracțiunii de către inculpat și până în prezent sunt aplicabile 2 legi penale generale, respectiv Codul penal de la 1969 și actualul Cod penal, motiv pentru care trebuie stabilită legea penală mai favorabilă pentru inculpat, care trebuie aplicată în speță, conform art. 5 Cod penal.

Având în vedere cele statuate prin decizia Curții Constituționale nr. 265/6 mai 2014 cu privire la faptul că legea penală mai favorabilă se aplică global, iar nu pe instituții autonome, nefiind permisă operarea de către organul judiciar cu un cumul de instituții din cele două legi penale generale apărute în timp, urmează ca instanța, în baza art. 386 alin. 1 C.p.p., să schimbe din nou încadrarea juridică a faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriu, din infracțiunea prev. de art. 336 alin.1 Cod penal cu aplic. art. 5 alin.1 Cod penal în infracțiunea prev. de art. 87 alin.1 din OUG nr. 195/2002.

Vechea reglementară generală este apreciată ca fiind mai favorabilă, deoarece modalitatea de executare a pedepsei este mai blândă pentru inculpat, condițiile de incriminare a faptei ca infracțiune și pedeapsa cu închisoarea prevăzută de lege fiind aceleași în cele două acte normative succesive. Noua lege penală a stabilit și alternativ pedeapsa cu amenda, însă executarea acestei pedepse este mai împovărătoare pentru inculpat, față de dispozițiile similare din vechiul Cod penal.

În concluzie, se va admite solicitarea reprezentantului Ministerului Public de schimbare a încadrării juridice a infracțiunii.

VI: Fapta inculpatului, care la data 15.11.2013, a condus autoturismul marca Opel cu nr. de înmatriculare_ pe drumurile publice deși se afla sub influența băuturilor alcoolice, iar concentrația de alcool în sânge era mai mare de 0,80%0 întrunește elementele constitutive a infracțiunii prev. de art. 87 alin.1 din O.U.G. 195/2002-R.

Se reține faptul că fapta săvârșită prezintă pericol social.

Astfel, inculpatul avea o îmbibație alcoolică ridicată ori, consumul de alcool încetinește funcționalitatea sistemului nervos central alterând astfel percepțiile, emoțiile, mișcare, vederea și auzul persoanei, cauze care au determinat legiuitorul a incrimina fapta de a conduce un autovehicul sub influența acestor substanțe.

VII. Sancțiunea aplicată: În ce privește pedeapsa ce urmează a se aplica inculpatului văzând criteriile generale de individualizare a pedepsei prev, art.72 Cod penal, instanța va reține următoarele:

Potrivit art. 87 alin.1) din OUG nr.195/2002 conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani, iar potrivit art. 396 alin. 10) C.P.P. …în caz de condamnare …, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime.

În raport de cele două texte de lege se vor avea în vedere limitele pedepsei ca fiind 8 luni – 3 ani și 4 luni.

Inculpatul se află la primul conflict cu legea penală și de asemenea, în cursul urmăririi penale a avut o atitudine sinceră, recunoscând și regretând fapta reținută în sarcina sa. Acest comportament va fi reținut de instanța ca o circumstanță atenuantă, în condițiile art. 74 alin.1) lit. a) și c) C.P.

Pe de altă parte, inculpatul a condus autoturismul în condiții de lumină artificială care, coroborată cu alterarea produsă c urmare a consumului de alcool a percepțiilor, emoțiilor, mișcărilor, vederii și auzului persoanei generează un pericol social sporit. În plus, inculpatul a condus autoturismul pe o distanță substanțială.

Aceste aspecte urmează a fi avute în vedere ca și circumstanțe agravante în condițiile art. 75 alin. 2 C.pen. anterior

Se vor face aplicabile prevederile art. 80 alin.2) C.pen. anterior, în sensul că limitele de pedeapsă nu vor suferi modificări, urmare concursului dintre circumstanțele atenuante și cele agravante.

În raport de cele arătate anterior, văzând și faptul că, acțiunile inculpatului au generat un eveniment rutier, având ca urmări pagube materiale, instanța va dispune condamnarea numitului C. G. C. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 87 alin.1) din OUG nr.195/2002, cu aplicarea art. art. art. 396 alin. 10 Cod procedură penală și art. 74 lit. a și c), art. 75 alin.2) și art. 80 alin.2) C.pen. anterior la pedeapsa închisorii de 1 an și 3 luni.

IV. Modalitatea de executare: Având în vedere faptul că inculpatul se află la prima abatere de natură penală precum și atitudinea sa față de fapta săvârșită, instanța apreciază că în cauză, scopul pedepsei poate fii atins chiar și prin neexecutare în regim penitenciar, prezenta condamnare constituind un suficient avertisment pentru inculpat.

Văzând însă pericolul social sporit generat de concentrația alcoolică, distanța mare parcursă la volanul autoturismului și nu în ultimul rând urmările provocate de fapta săvârșită se va opta însă pentru instituția suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

D. pentru care, în temeiul art. 86 ind.1 Cod penal, instanța va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani și 3 luni, din care 1 an și 3 luni pedeapsa aplicată și 2 ani interval stabilit conform art. 86 ind. 2 C.pen..

În temeiul art. 86 ind. 3 va impune condamnatului obligațiile de a se prezenta, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Argeș la datele fixate de către acest serviciu, de a anunța, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea, de a comunica și a justifica schimbarea locului de muncă, de a comunica informațiile de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

Se va atrage atenția inculpatului asupra cauzelor care pot conduce la revocarea suspendării sub supraveghere.

Solicitarea reprezentantului Ministerului Public de a se dispune asupra pedepsei complementare a interzicerii dreptului de a mai conduce urmează a fi respinsă, nefiind îndeplinită condiția prevăzută de art. 65 alin.1) teza I C.pen..

VI. Cheltuieli judiciare: În baza art.191 alin.2 Cod procedură penală va obliga pe inculpat să plătească statului cheltuieli judiciare, respectiv suma de 800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 600 lei în faza de urmărire penală și 200 lei cheltuieli judiciare, în faza de judecată (100 lei pentru procedura camerei de consiliu și 100 lei pentru procedura de judecată).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge solicitarea inculpatului C. G. C. de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 374 alin. 4, 375 alin.1, art. 396 alin.10, art. 377 alin.5 și art. 395 alin.2 C.proc.pen.

În baza art. 386 alin. 1 Cod procedură penală cu referire la art. 5 Cod penal, schimbă încadrarea juridică a faptei pentru care inculpatul C. G. C. a fost trimis în judecată prin rechizitoriu, din infracțiunea prevăzută de art. 336 alin. 1 Cod penal în cea prevăzută de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002.

În baza art. 87 alin.1) din OUG nr.195/2002 cu aplicarea art. 375 alin. 1 și 2 și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală și aplicarea art. 74 lit. a și c), art. 75 alin. 2) și art. 80 alin.2) C.pen. anterior, condamnă pe inculpatul C. G. C. fiul lui I. și M. M., născut la data de 01.02.1993 în mun. Pitești, jud. Argeș, necăsătorit, studii 10 clase plus școala profesională, muncitor, fără antecedente penale, domiciliat în com. Morărești, ., posesor CI . nr._, CNP_ la pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare.

În baza art. 71 alin. 1 și 2 Cod penal anterior, pe durata executării pedepsei principale, interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a lit. b Cod penal, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 86 ind.1 Cod penal anterior, dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 3 luni, termen stabilit în condițiile art. 86 ind.2 C.pen.

În baza art. 86 ind.3 alin.1 și 2) C.pen. anterior impune condamnatului următoarele obligații:

a) să se prezinte, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Argeș la datele fixate de către acest serviciu.

b) să anunțe, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Argeș, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea.

c) să comunice la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Argeș și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Argeș informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

Atrage atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83, 84 și 86 ind. 4 Cod penal anterior.

În baza art.71 alin.5 Cod penal anterior, pe durata suspendării condiționate sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, suspendă și executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, obligă pe inculpat la plata sumei de 800 lei cheltuieli judiciare către stat.

Cu apel în 10 zile de la comunicarea copiei minutei.

Pronunțată în ședință publică, azi, 17.09.2015

PREȘEDINTE, GREFIER,

C. A. StanaSimona E.

Red. S.C.A/S.E

4 exemplare, azi 23.09.2015

Comunicat un _2_exemplare,

- 1 ex. inculpat

- 1 ex. parchet