Plângere conform art. 56 din Legea 254/2013. Sentința nr. 644/2015. Judecătoria MIERCUREA CIUC
| Comentarii |
|
Sentința nr. 644/2015 pronunțată de Judecătoria MIERCUREA CIUC la data de 17-06-2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA M. C.
Sentința penală nr. 644/2015
Ședința publică de la 17 iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: D. V. G.
Grefier: K. B.
Pe rol judecarea cauzei penale privind pe petent P. M. C. și pe intimat L. G., având ca obiect plângere conform art. 56 din Legea 254/2013.
Fără participarea Ministerului Public.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită, fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se constată că dezbaterea cauzei pe fond a avut loc în ședința publică din data de 10.06.2015, mersul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentință.
INSTANȚA
Deliberând asupra contestației de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 27.04.2015 sub nr. dosar_, P. M. C. a formulat contestație împotriva Încheierii nr. 127/20.04.2015 a Judecătorului de supraveghere a privării de libertate.
S-a solicitat anularea încheierii contestate și respingerea plângerii formulate de persoana privată de libertate L. G., deținut în P. M. C., ca fiind nefondată, urmând a dezvolta motivele până la primul termen de judecată.
În drept, s-au invocat prevederile art. 56 alin. (9) (12) și următoarele din Legea nr. 254/2013, art. 275 C. proc. pen..
Motivele contestației au fost depuse ulterior la data de 12.05.2015.
În probațiune s-au anexat de către contestator în copie cererea nr. 857/17.10.2014 a persoanei private de libertate L. G. de înscriere la școală, catalogul privind pe acesta întocmit la P. C., pontajele privind prezența la școală în perioada 23.10.2014 - martie 2015, document încheiat cu ocazia finalizării semestrului I a anului școlar 2014/2015, cererea nr. 765/12.03.2015 și declarația din aceeași dată a deținutului de retragere de la cursurile de școlarizare.
De asemenea a fost audiată persoana privată de libertate L. G., s-a solicitat și s-a depus de către P. M. C. situația medicală și tratamentul deținutului, s-a depus memoriu de către intimat cu privire la medicamentelor administrate acestuia.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța rețineurmătoarele:
La data de 25.03.2015 petentul L. G. a formulat plângere la Judecătorul de supraveghere a privării de libertate la P. M. C., pentru faptul că i-a fost încălcat dreptul de a merge la școală.
Prin încheierea nr. 127/20.04.2015 a Judecătorului de supraveghere a privării de libertate a fost admisă plângerea formulată de petent și s-a dispus ca petentului să i se permită să participe la cursuri de școlarizare.
Împotriva încheierii Judecătorului de supraveghere P. M. C. a formulat, în termenul legal prevăzut de art. 56 alin. (9) din Legea nr. 254/2013, contestația care face obiectul prezentei cauze.
Instanța reține că în plângerea formulată și în declarația dată în fața Judecătorului de supraveghere, petentul a arătat faptul că a fost internat în Spitalul Penitenciar D. o lună, iar la revenirea în P. M. C. nu i s-a mai acordat dreptul de a mai participa la școală. A menționat că a fost îndrumat greșit să formuleze o cerere de retragere de la cursuri deoarece are absențe nemotivate, urmând să fie inclus în alte activități educative. A formulat o astfel de cerere care i-a fost respinsă pe motiv că a renunțat la școală. A precizat că absențele s-au datorat faptului că este bolnav de inimă iar medicamentele administrate dimineața îi provocau amețeli și lipsă de atenție.
Judecătorul de supraveghere a solicitat punctul de vedere al penitenciarului, comunicat prin adresa nr. Z/_/PMCHR/15.04.2015, în care se arată că s-a respectat procedura legală de renunțare la activitățile școlare de către petent, care a completat și semnat de bună voie declarația de refuz de participare la cursurile de instruire școlară după ce anterior a solicitat prin cerere renunțarea la acest tip de activități. S-a menționat că nevoia educațională identificată în Planul individualizat de evaluare și intevenție educativă și terapeutică se referă la completarea nivelului de școlarizare. Cu privire la tratamentul medicamentos prescris, s-a precizat că acesta nu are efectele secundare menționate de petent. S-au comunicat copii ale solicitării și declarației petentului menționate.
În considerentele încheierii contestate Judecătorul de supraveghere a reținut că, după cum se arată atât în plângerea petentului cât și în răspunsul comunicat de administrația locului de deținere, petentul nu mai participa la cursuri de școlarizare ca urmare a cererii sale. Faptul că a fost greșit îndrumat, așa cum susține petentul, nu s-a dovedit, din adresa menționată mai sus rezultând că petentul a formulat de bună voie cererea de retragere de la cursuri. Cu toate acestea, având în vedere că prin plângerea formulată petentul își exprima clar dorința de a participa la cursuri școlare, și ținând cont de nevoia educațională identificată și prevăzută în planul individualizat de evaluare și intervenție educativă și terapeutică, invocată de administrația locului de deținere, plângerea a fost admisă în sensul ca petentului să i se permită să participe la cursuri de școlarizare.
În motivarea contestației s-a invocat tardivitatea plângerii formulate de petent, ca nefiind introdusă în termenul de 10 zile prevăzut de lege, întrucât acesta s-a adresat Judecătorului de supraveghere la data de 25.03.2015 iar cererea și declarația de renunțare la cursuri au fost formulate la data de 12.03.2015, rezoluția administrației penitenciarului în acest sens fiindu-i adusă la cunoștință deținutului la aceeași dată.
În ce privește recunoașterea dreptului consacrat de art. 79 din Legea nr. 254/2013, s-a precizat, în esență, că deținutul L. G. a ajuns în custodia penitenciarului în data de 16.10.2014 și a fost înscris la data de 23.10.2014 pentru a continua cursurile clasei a VIII-a. În lunile octombrie-noiembrie a avut prezențe sporadice la cursuri iar în luna decembrie nu a avut nicio zi de prezență. În luna ianuarie 2015 s-a prezentat o singură zi la cursuri, dar în perioada 15.01.2015 – 27.01.2015 a fost transferat în Spitalul Penitenciar D. în vederea spitalizării. Ca urmare, la finalizarea semestrului I al anului școlar elevul avea situația neîncheiată la toate materiile. În continuare a mai înregistrat o singură prezență în luna februarie, după care la data de 12.03.2015 a solicitat retragerea de la cursuri.
S-a precizat că evidența cursurilor este organizată în colaborare cu Școala gimnazială „L. R.” din M. C., în cadrul activităților de școlarizare a persoanelor condamnate desfășurate în conformitate cu Programul „A doua șansă” derulat în baza prevederilor Legii educației naționale nr. 1/2011.
S-a subliniat că în această situație a deținutului L. G. nu mai există posibilitatea legală și corectă de a participa la cursurile de școlarizare în anul de învățământ 2014/2015, care fiind avansat recuperarea materiei pierdute de elev este practic imposibilă în prezent. Ca urmare, se consideră că atitudinea persoanei condamnate este oscilantă în ceea ce privește finalizarea studiilor, arătând indiferență față de frecventarea școlii, deși la nivel declarativ susține că doreșt să participe la cursuri.
În drept, s-au prezentat prevederile legale incidente în materie din Legea nr. 254/2013, Legea educației naționale și Ordinul Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nr. 5248 din 31 august 2011 – privind aplicarea Programului „A doua șansă”.
S-au anexat documentele justificative detaliate menționate în probațiune.
În declarația dată în fața instanței persoana privată de libertate L. G. a reiterat aspectele menționate în susținerea plângerii. A subliniat faptul că absența de la cursurile școlare s-a datorat efectelor medicamentelor, care îi provocau o stare de amețeală, dar îi este frică să se opereze.
Din situația medicală a persoanei private de libertate rezultă că suferă de afecțini cardiace și se află sub tratament medicamentos. Contestatorul a menționat că medicamentația nu afectează capacitatea de muncă sau de efort fizic și intelectual, fiind un tratament cronic, care se administrează permanent.
Din datele prezentate în memoriul intimatului rezultă însă că, potrivit datelor publicate pe internet, unele dintre medicamentele administrate pot avea ca reacții adverse printre altele: amețeli, stare confuzională, dureri de cap.
Instanța, cu privire la excepția tardivității formulării plângerii la Judecătorul de supraveghere a privării de libertate, invocată de contestator, reține că aceasta este nefondată întrucât, deși rezoluția de admitere pe cererea de retragere de la cursurile școlare este datată 12.03.2015, aceasta nu constituie dovada și nu s-a făcut prin alt mod dovada că este și data la care a fost comunicată deținutului. Ca urmare, nu se poate reține că plângerea nu a fost formulată în termenul prevăzut de art. 56 alin. (2) din Legea nr. 254/2013, respectiv în termen de 10 zile de la data când persoana condamnată a luat cunoștință de măsura privitoare la exercitarea drepturilor prevăzute de lege, luată de către administrația penitenciarului.
Pe fond contestația este întemeiată, din următoarele motive:
Dreptul la învățământ al persoanelor condamnate este prevăzut de art. 79 din Legea nr. 254/2013, care prevede că acestea pot participa, în funcție de posibilitățile penitenciarului, la cursuri de instruire școlară sau universitare, în condițiile protocolului de colaborare încheiat cu Ministerul Educației Naționale, ținându-se cont de nevoile prioritare de intervenție identificate, de starea de sănătate, de tipul regimului de executare și de măsurile de siguranță aplicate.
Astfel cum rezultă și din textul de lege, dreptul la învățământ al persoanelor condamnate nu constituie un drept absolut, ci se exercită cu luarea în considerare a condițiilor obiective din mediul penitenciar. De asemenea, asigurarea exercitării acestui drept se poate face numai în funcție de disponibilitatea persoanei condamnate de a beneficia și de a participa la instruirea școlară.
Între aceste repere, exercitarea drepturilor persoanelor condamnate nu poate fi îngrădită decât în limitele și în condițiile prevăzute de Constituție și lege. În cazul de față, nu se poate însă reține o încălcare, printr-o măsură privitoare la exercitarea dreptului la învățământ prevăzut de lege luată de către administrația penitenciarului, întrucât persoana condamnată a renunțat de bună voie și în cunoștință de cauză la cursurile școlare.
Se observă însă, în același timp că motivația deținutului pentru renunțare, așa cu rezultă și din cererea și declarația sa în acest sens, a fost aceea că, conștientizând că nu mai poate promova anul școlar, și-a propus să participe la alte activități în scopul de a-și îmbunătăți situația disciplinară și educativă în perspectiva liberării condiționate.
În acest context, susținerea deținutului că nu ar mai putea participa la alte activități educative datorită faptului că a renunțat la cursurile școlare, ar constitui o îngrădire injustă chiar dacă nevoia educațională identificată în Planul individualizat de evaluare și intervenție educativă și terapeutică se referă la completarea nivelului de școlarizare. Cum însă această susținere nu a fost dovedită și nici nu este plauzibilă având în vedere că a formulat plângerea la doar câteva zile după renunțarea la școală, nu poate constitui motiv pentru admiterea acestei plângeri.
Cu privire la soluția ca petentului să i se permită să participe la cursuri de școlarizare, instanța apreciază că aceasta trebuie reformulată, în condițiile în care, așa cum rezultă din actele depuse la dosar privind situația sa școlară, nu mai există posibilitatea obiectivă de a promova în anul de învățământ 2014/2015. Chiar dacă absențele nu au fost nemotivate având în vedere situația medicală, este evident că promovarea modulelor școlare nu poate fi efectuată fără participare efectivă și creditare minimă, așa cum nu este posibilă nici în libertate de altfel. Având în vedere specificul mediului penitenciar, soluția trebuie solicitată și identificată prin adaptarea programului educațional coroborat cu a tratamentului medical, în funcție de starea de sănătate a deținutului.
Întrucât din plângerea petentului rezultă disponibilitatea de a relua procesul educațional, iar în situația sa înscrierea din nou la cursurile școlare este posibilă și eficientă doar pentru anul școlar următor, o eventuală solicitare a sa în acest sens va trebui luată în considerare de către administrația penitenciarului, având în vedere importanța activităților educative și de instruire în atingerea scopului reintegrării sociale a persoanei condamnate.
Din considerentele expuse, în baza art. 39 alin. (18) raportat la art. 56 și art. 79 din Legea nr. 254/2013, va admite contestația formulată de administrația Penitenciarulului M. C. împotriva Încheierii nr. 127/20.04.2015 a judecătorulului de supraveghere a privării de libertate și va respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul condamnat.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 39 alin. (18) raportat la art. 56 și art. 79 din Legea nr. 254/2013, admite contestația formulată de administrația Penitenciarulului M. C. împotriva Încheierii nr. 127/20.04.2015 a judecătorulului de supraveghere a privării de libertate la P. M. C. și respinge ca nefondată plângerea formulată în data de 25.03.2015 de persoana condamnată L. G..
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar suma de 100 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu se avansează Baroului Harghita din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 17.06.2015.
Președinte,Grefier,
G. D. ViorelBoth K.
G.D.V./B.K.
Primit:19.06.2015
Redactat:19.06.2015
Ex: 5
| ← Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Sentința nr. 226/2015.... | Reabilitare judecătorească. Art.527 NCPP. Sentința nr.... → |
|---|
