Furt calificat. Art.229 NCP. Sentința nr. 106/2015. Judecătoria ODORHEIUL SECUIESC
| Comentarii |
|
Sentința nr. 106/2015 pronunțată de Judecătoria ODORHEIUL SECUIESC la data de 11-06-2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA ODORHEIUL S.
JUDEȚUL HARGHITA
SENTINȚA PENALĂ NR. 106/2015
Camera de consiliu din data de 11 iunie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – A. M. C.
Grefier – S. H.
Ministerul Public este reprezentat de dl. procuror O. V. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria O. S.
S-a luat spre examinare admisibilitatea în principiu a contestației în anulare formulată de contestatorul-condamnat P. D. - fiul lui D. și M., născut la data de 22 iulie 1981 în mun. O. S., județul Harghita, având CNP._, deținut în Penitenciarul Miercurea C., împotriva sentinței penale nr. 263/06.12.2013, pronunțată de Judecătoria O. S. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în cameră de consiliu se prezintă avocatul T. C., apărătorul contestatorului desemnat din oficiu (cu delegație la fila 34 din dosar).
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Apărătorul contestatorului invocă prevederile art. 426 lit. b Cod procedură penală și solicită admiterea în principiu a contestației în anulare formulată de condamnatul P. D..
Reprezentantul Ministerului Public consideră că cererea este inadmisibilă, solicită respingerea ei.
Instanța în baza actelor de la dosar trece la examinarea contestației în anulare sub aspectul admisibilității în principiu.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Harghita la data de 02.03.2015 sub numărul_, contestatorul P. D. a formulat contestație în anulare împotriva sentinței penale nr. 263/06.12.2013, pronunțată de Judecătoria O. S. în dosarul nr._ .
Prin sentința penală nr. 74/30.03.2015 Tribunalul Harghita a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei O. S., dosarul fiind înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 07.05.2015.
In motivarea în fapt a contestației în anulare, contestatorul a invocat împăcarea sa cu părțile vătămate.
Cererea nu a fost motivată în drept.
Potrivit dispozițiilor art. 429 Cod procedură penală, contestația în anulare se introduce la instanța care a pronunțat hotărârea a cărei anulare se cere.
Potrivit dispozițiilor art. 431 alin. 1 Cod procedură civilă istanța examinează admisibilitatea în principiu, în camera de consiliu, fără citarea părților, iar potrivit alin. 2 al aceluiaș articol Instanța, constatând că cererea de contestație în anulare este făcută ân termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se aprijinăî contestația este dintre cele prevăzute de art. 426 și că în sprjinul contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestația și dispune citarea părților interesate.
Cu ocazia examinării admisibilității în principiu, instanța constată că,în speță, această instanță nu a identificat nicio cauză dintre cele prevăzute de art. 16 alin. 1 lit. e-j C. pr. P.. care să determine încetarea procesului penal pornit împotriva contestatorului pentru mai multe infracțiuni de furt calificat, pentru săvârșirea cărora s-a dispus cu caracter definitiv condamnarea petentului. Totodată, în speță, nu este incident niciunul din celelalte cazuri de contestație în anulare prevăzute de art. 426 C. pr. pen.
Cât privește motivul pe care s-a întemeiat petentul când a promovat contestația în anulare pendinte, reamintește că a intervenit împăcarea acestuia cu persoanele vătămate.
Textul art. 159 alin. 3 C. pen. instituie un termen in limine litis până la care poate interveni împăcarea –este vorba de citirea actului de sesizare a instanței. Această limitare este justificată prin finalitatea urmărită, care constă în mărginirea în timp a stării de incertitudine în derularea raporturilor juridice și în restrângerea posibilității de exercitare abuzivă a acestui drept. Mai mult, impunerea acestui termen maxim este de natură să asigure ordinea de drept, indispensabilă pentru valorificarea drepturilor proprii, cu respectarea atât a intereselor generale, cât și a drepturilor și intereselor legitime ale celorlalți titulari, cărora statul este ținut, în egală măsură, să le acorde ocrotire.
Depășirea acestui termen lipsește practic actul de împăcare de efectele juridice atribuite de art. 16 alin. 1 lit. g C. pr. P.., împăcarea putând să fie valorificată cel mult în procesul de individualizare judiciară a pedepsei atunci când se ajunge la o soluție de condamnare.
Temeiul contestației în anulare prevăzut de art. 426 lit. b C. pr. P.. funcționează atunci când instanța de judecată a pronunțat condamnarea în ciclul ordinar al procesului, deși la dosar existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal. Altfel spus, cauza care lipsește de obiect acțiunea penală trebuie să fie preexistentă condamnării, dar, în același timp acea cauză trebuie să îndeplinească toate condițiile prevăzute de lege ca să poată avea ca efect încetarea procesului penal. Dacă, într-un litigiu în care judecata a debutat după data de 1 februarie 2014, împăcarea a intervenit ulterior citirii actului de sesizare a instanței, actul de împăcare, așa cum notam mai sus, nu duce la stingerea acțiunii penale și, chiar dacă acel act exista la dosar la momentul pronunțării hotărârii de condamnare, această împrejurare nu constituie motiv al unei contestații în anulare întemeiată pe cazul prevăzut de art. 426 lit. b C. pr. P..
În prezenta cauză nu există nicio dovadă a faptului că, până la soluționarea definitivă a cauzei ar fi intervenit împăcarea, având în vedere că hotărârea primei instanțe a fost pronunțată înainte de . Noului Cod Penal și din motive de echitate privind aplicarea legii penale mai favorabile, s-ar fi prelungit momentul până la care ar fi putut interveni împăcarea.
În lumina acestor considerente, contestația în anulare este inadmisibilă, urmând să fie respinsă ca atare, în baza art. 431 C. pr. P.., iar respingerea ca inadmisibilă a contestației în anulare împiedică de plano orice dispoziție de suspendare a executării hotărârii de condamnare.
Dată fiind culpa procesuală a contestatorului, în temeiul art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, urmează a stabili în sarcina acestuia obligația de plată a sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 431 Cod procedură penală,
Respinge ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul-condamnat P. D. - fiul lui D. și M., născut la data de 22 iulie 1981 în mun. O. S., județul Harghita, având CNP._, deținut în Penitenciarul Miercurea C., împotriva sentinței penale nr. 263/06.12.2013, pronunțată de Judecătoria O. S. în dosarul nr._ .
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală cheltuielile judiciare reprezentând onorariul avocațial din oficiu în suma de 100 lei rămân în sarcina statului și se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, obligă contestatorul la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Cu apel în 10 zile de la comunicarea copiei minutei.
Pronunțată în ședință publică din data de azi, 11 iunie 2015.
Președinte,Grefier,
A. M. CiobanuSzékely H.
Red.C.A.M.
Tehnored. Sz.H./4 ex.
Pr. 19.06.2015
Pr. 01.07.2015
| ← Comisie rogatorie internaţională. Sentința nr. 119/2015.... | Înşelăciunea. Art.244 NCP. Sentința nr. 100/2015.... → |
|---|
