Conducere fără permis. Art.335 NCP. Sentința nr. 479/2015. Judecătoria ORADEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 479/2015 pronunțată de Judecătoria ORADEA la data de 14-04-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA ORADEA
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ Nr. 479/2015
Ședința publică de la 14 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE P.-S.-F. P.
Grefier A. O. B.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea este reprezentat de procuror C. P..
Înregistrarea dezbaterii cauzei s-a făcut în conformitate cu dispozițiile art. 369 C.p.p.
Pe rol judecarea cauzei penale privind pe inculpat R. I. C., având ca obiect conducerea unui vehicul fără permis de conducere (art.335 NCP).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă se prezintă inculpatul personal și asistat de av. din oficiu Ț. I..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prin Serviciul Registratură al instanței s-a depus la dosar fișa de cazier judiciar a inculpatului.
Se constată că nu mai sunt cereri, excepții de formulat.
Instanța întreabă inculpatul dacă recunoaște săvârșirea faptei și dacă își însușește probele administrate în faza de urmărire penală și dacă dorește judecarea sa în baza acestor probe.
Inculpatul declară că este de acord cu cele puse în discuție de instanță.
Nefiind cereri prealabile, instanța declară începerea cercetării judecătorești
Conform art. 372 C.pr.pen. instanța procedează la identificarea inculpatului care se legitimează cu cartea de identitate.
Conform art. 374 Cod procedură penală, instanța dă citire actului de sesizare al instanței, explicându-i inculpatului în ce constă învinuirea ce i se aduce, aducându-i totodată la cunoștință dreptul de a nu face nici o declarație, atrăgându-i atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa, precum și cu privire la dreptul de a pune întrebări celorlalte părți, martorilor, experților și de a da explicații în tot cursul cercetării judecătorești, când socotește că este necesar.
Inculpatul arată că dorește să dea declarație.
Conform art. 378 Cod procedură penală instanța procedează la ascultarea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată în procesul-verbal separat atașat la dosar cauzei după citire.
Instanța pune în discuție cererea formulată de inculpat privind judecata în cazul recunoașterii vinovăției.
Inculpatul solicită judecarea conform procedurii simplificate.
Reprezentantul parchetului și apărătorul inculpatului solicită admiterea cererii.
Instanța având în vedere declarația dată azi de inculpat în fața instanței de judecată, atitudinea de recunoaștere și regret a acestuia, faptul că acesta este de acord cu probele administrate în faza de urmărire penală și momentul la care a intervenit aceasta, va admite cererea inculpatului.
Instanța acordă cuvântul asupra legii penale mai favorabile.
Procurorul apreciază că legea penală mai favorabilă o reprezintă legea nouă.
Av. Ț. I. apreciază că legea mai favorabilă o reprezintă vechiul cod penal.
Se constată că nu sunt cereri sau excepții de formulat.
Nemaifiind alte cereri, instanța acordă cuvântul în dezbateri
Procurorul în baza art. 335 al 1 C. pen. cu aplicarea art. 396 al 10 C. pr.pen., solicită condamnarea inculpatului la o pedeapsa just individualizată cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
În baza art. 65 al 1 C. pen, pe durata executării pedepsei principale solicit interzicerea drepturilor prev. de art. 66 al. 1 lit. a, b, i C.pen. ca pedeapsa accesorie.
În baza art. 67 al 1 C. pen., după executarea pedepsei principale solicit interzicerea drepturilor prev. de art. 66 al. 1 lit a, b, i C. pen. pe o durata de 2 ani, ca pedeapsa complementara.
În baza art 274 al 1 C. pr. pen., solicit obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare in favoarea statului.
Av. Ț. I. solicită aplicarea unei pedepse a căror limite să fie reduse u o treime. La individualizarea pedepsei să se țină seama de faptul că inculpatul a avut o atitudine de recunoaștere și regret, a condus pe o distanță scurtă nu s-au produs pagube, nu era o oră la care drumul să fie intens circulat.
Inculpatul având cuvântul solicită a i se aplica o pedeapsă pe vechiul cod pentru că este legea mai favorabilă și arată că regretă săvârșirea faptei.
INSTANȚA
DELIBERÂND:
Constată că prin rechizitoriul emis în data de 26.01.2015, în dosarul nr. 3684/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, înregistrat în instanță la data de 29.01.2015, sub dosarul cu numărul de mai sus, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului R. I. C., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, faptă prev. și ped. de art. 86 alin.1 din OUG 195/2002, cu aplic. art. 37 alin.1 lit.a C.pen. 1969 și art. 5 C.pen..
În faza de urmărire penală s-au administrat următoarele mijloace de probă: proces-verbal de constatare a infracțiunii (f. 10), proces-verbal de consemnare a efectuării actelor premergătoare (f. 8), adresa emisă de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor (f. 11), declarații martori asistenți (f. 25-30), declarații martori (f. 31-36), declarații de suspect, inculpat (f. 14-15, 19-20) și fișa de cazier judiciar a inculpatului (f. 37-38).
Cu ocazia depistării sale, inculpatul R. I. C. a declarat că în data de 27.05.2013, a împrumutat vehiculul în cauză de la martorul V. A., fiind însoțit la acea dată de un prieten care avea permis de conducere. Întrucât inculpatul dorea să ajungă în Austria, a luat legătura cu o cunoștință de a sa, pe nume Bechersdorfer L. C., despre care știa că este stabilită în Austria, dar la momentul respectiv se afla în Oradea. I-a solicitat acesteia să conducă vehiculul în cauză, sus-numita fiind de acord. Astfel, la data comiterii faptei, numita Bechersdorfer L. a condus vehiculul în care se afla și inculpatul, până pe . coborât lăsând cheile în interior. Inculpatul, rămânând singur în vehicul, și dorind să se plimbe cu acesta, s-a urcat la volan și l-a condus, deși nu deținea permis de conducere, pe . a fost oprit de organele de poliție. A mai arătat inculpatul că nu i-a spus numitei Bechersdorfer L. despre faptul că a dorit să conducă autovehiculul în cauză, luând această hotărâre ulterior, după ce ea a coborât din vehicul.
Fiind prezent la judecarea cauzei la termenul din 14.04.2015, inculpatul a declarat că recunoaște în totalitate fapta reținută în sarcina sa, că nu deține permis de conducere și că dorește ca judecata să se realizeze potrivit procedurii de recunoaștere a vinovăției, prevăzută de art. 396 alin.10 C.pr.pen.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În data de 28.05.2013, în jurul orelor 03.30, inculpatul R. I. C. a fost oprit în trafic de către un echipaj al poliției rutiere, în timp ce conducea autoturismul marca Opel Astra, cu nr. de înmatriculare_, pe . Oradea.
La solicitarea agenților de poliție să prezinte documentele pentru control, conducătorul auto a prezentat cartea de identitate și documentele autoturismului, ocazie cu care sus-numitul a menționat că nu deține permis de conducere.
Organele de poliție, procedând la verificarea conducătorului auto în baza de date, au constatat că acesta nu figurează ca fiind posesor de permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule.
În prezența martorilor asistenți, C. C. și M. S., organele de poliție au întocmit un proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, în care sunt menționate declarațiile inculpatului. Astfel, inițial acesta a precizat că la data sus-menționată nu a condus autoturismul în cauză, pentru ca ulterior să revină asupra declarațiilor și să arate că de fapt la data respectivă autoturismul a fost parcat de o cunoștință a sa pe nume Bechersdorfer L., pe . de Finanțe Publice Bihor, iar inculpatul, fără ca sus-numita să aibă cunoștință, a preluat vehiculul, pe care l-a condus pe . deține permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule. A mai declarat că a împrumutat autoturismul de la soțul verișoarei sale (identificat ulterior în persoana martorului V. A.), în data de 23.05.2013. S-a mai constatat cu acea ocazie că autoturismul în cauză figurează conform certificatului de înmatriculare ca fiind proprietatea numitului B. F., aspect cu privire la care inculpatul a declarat că actualul proprietar, respectiv soțul verișoarei sale V. A. a achiziționat vehiculul de la persoana menționată în certificatul de înmatriculare, fapt care a fost confirmat și de martorul V. A., cu ocazia audierii.
Din adresa emisă de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, reiese că numitul R. I. C. nu figurează în baza de date națională ca fiind posesor de permis de conducere.
Cu ocazia depistării sale, inculpatul R. I. C. a declarat că în data de 27.05.2013, a împrumutat vehiculul în cauză de la martorul V. A., fiind însoțit la acea dată de un prieten care avea permis de conducere. Întrucât inculpatul dorea să ajungă în Austria, a luat legătura cu o cunoștință de a sa, pe nume Bechersdorfer L. C., despre care știa că este stabilită în Austria, dar la momentul respectiv se afla în Oradea. I-a solicitat acesteia să conducă vehiculul în cauză, sus-numita fiind de acord. Astfel, la data comiterii faptei, numita Bechersdorfer L. a condus vehiculul în care se afla și inculpatul, până pe . coborât lăsând cheile în interior. Inculpatul, rămânând singur în vehicul, și dorind să se plimbe cu acesta, s-a urcat la volan și l-a condus, deși nu deținea permis de conducere, pe . a fost oprit de organele de poliție. A mai arătat inculpatul că nu i-a spus numitei Bechersdorfer L. despre faptul că a dorit să conducă autovehiculul în cauză, luând această hotărâre ulterior, după ce ea a coborât din vehicul.
Cu ocazia audierii în faza actelor premergătoare, numita Bechersdorfer L., domiciliată în Baia M. și stabilită în Austria, a declarat că în data de 27.05.2013 se afla în concediu, în localitatea Oradea, ocazie cu care s-a întâlnit cu inculpatul R. I. C., în jurul orelor 13.00, deplasându-se împreună cu el la un văr de-al acestuia, cu scopul de a împrumuta un autoturism. S-au întâlnit cu persoana respectivă care i-a înmânat cheile autoturismul marca Opel Astra, cu nr. de înmatriculare_, vehicul pe care sus-numita l-a condus în acea dată pe raza municipiului Oradea. În data de 28.05.2013, în jurul orei 01.00, sus-numita a parcat autoturismul în cauză, în care se afla ca pasager și inculpatul, într-o parcare situată pe . care a lăsat cheile în contact, spunându-i inculpatului să aștepte în vehicul, până ce revine, aceasta plecând să se întâlnească cu o persoană. După aproximativ 2 ore, sus-numita a fost sunată de inculpat, care i-a relatat că este luat de poliție. A mai arătat că nu a cunoscut ce a făcut inculpatul în perioada de timp în care ea fusese plecată și nici nu i-a încredințat spre conducere vehiculul.
Fiind audiat, martorul V. A., a declarat că este proprietarul vehiculului în cauză, pe care l-a dobândit în primăvara anului 2013, în urma unui schimb cu numitul B. F.. A mai arătat martorul că în cursul lunii mai 2013, inculpatul R. I. C., care este verișor al soției sale a venit la el, cerându-i autovehiculul împrumut pentru a se deplasa la sora sa în Austria, însoțit fiind de o persoană despre care a aflat că deține permis de conducere. Martorul i-a dat autoturismul, știind că va fi condus de persoana care posedă permis de conducere, întrucât cunoștea că inculpatul nu deținea un astfel de document. Martorul a mai declarat că i-a dat inc. vehiculul crezând că va fi condus de o persoană care posedă permis de conducere, iar nicidecum de către inculpat, care îi precizase cu acea ocazie că nu el va conduce.
În cauză au fost audiați și martorii asistenți C. C. și M. S., ale căror declarații se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.
Dată fiind admiterea cererii de formulate de inculpat, de judecare a cauzei în baza procedurii de recunoaștere a vinovăției, instanța urmează a analiza exclusiv probele administrate în faza de urmărire penală.
Vinovăția inculpatului a fost pe deplin dovedită prin probele administrate în cauză, respectiv: proces-verbal de constatare a infracțiunii (f. 10), proces-verbal de consemnare a efectuării actelor premergătoare (f. 8), adresa emisă de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor (f. 11), declarații martori asistenți (f. 25-30), declarații martori (f. 31-36), declarații de suspect, inculpat (f. 14-15, 19-20) și fișa de cazier judiciar a inculpatului (f. 37-38), dar și declarația inculpatului dată în fața instanței de judecată.
Astfel, declarațiile inculpatului se coroborează cu declarațiile martorilor, cu adresele comunicate de organele de poliție, toate aceste probe urmând a fi avute în vedere de instanță cu ocazia deliberării.
Luând în considerare toate aceste probe, instanța apreciază că în prezenta cauză există probe certe de vinovăție, prezumția de nevinovăție instituită de art. 23 alin. 11 Constituție, art. 6 Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art.4 C.pr.pen., fiind răsturnată.
În drept, fapta inculpatului R. I. C., care în data de 28.05.2013, în jurul orelor 03.30, a condus autoturismul marca Opel Astra, cu nr. de înmatriculare_, un drum public, respectiv . Oradea, fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prev. și ped. de art. 86 alin.1 din OUG 195/2002.
Sub aspect obiectiv, elementul material al infracțiunii de conducere fără a poseda permis de conducere îl reprezintă acțiunea de conducere în condiții ilicite, prin nerespectarea unei interdicții de a conduce autoturismul fără a avea dreptul în acest sens. În cauză există și cerințele esențiale atașate elementului material, și anume existența drumului public și a unui autovehicul.
Cu privire la latura subiectivă a infracțiunii de conducere fără a poseda permis de conducere, din probele administrate reiese că inculpatul a acționat având reprezentarea faptelor sale, cu forma de vinovăție a intenției, prevăzând rezultatul acestora - crearea unei stări de pericol pentru ceilalți participanți la trafic - urmare pe care, chiar daca nu a urmărit-o, a acceptat posibilitatea producerii acesteia.
Fiind o infracțiune de pericol, fapta inculpatului a avut ca urmare imediată crearea unei stări de pericol pentru relațiile sociale ocrotite, iar legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea activității desfășurate efectiv de inculpat.
În ceea ce privește forma de vinovăție, în cauză inculpatul a acționat cu intenția directă de a periclita securitatea circulației pe drumurile publice.
Având de a stabili în mod obligatoriu legea penală mai favorabilă aplicabilă inculpatului, instanța reține că din 01.02.2014 a intrat în vigoare actualul Cod penal, ceea ce impune, conform art. 5, verificarea legii mai favorabile.
Cu privire la verificarea incidenței legii penale mai favorabile, având în vedere decizia nr. 265/2014 a Curții Constituționale a României, instanța reține că pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, date fiind limitele de pedeapsă și luând în considerare faptul că inculpatul a comis infracțiunea în stare de recidivă, vechea reglementare este mai favorabilă, raportat la întreaga speță.
La stabilirea și individualizarea pedepsei, instanța urmează a avea în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei, prev. de art. 74 C.pen., reținând în acest sens faptul că inculpatul a condus autoturismul deși nu avea dreptul de a conduce și s-a deplasat pe șosele din municipiul Oradea, care sunt circulate chiar și pe timpul nopții, nefiind la prima tangență cu legea penală, putându-se trage concluzia că inculpatul nu realizează pe deplin periculozitatea comiterii unor astfel de fapte. Instanța mai remarcă faptul că deși la o primă analiză infracțiunile la regimul circulației nu par a avea un pericol social ridicat în raport cu alte fapte care au limite de pedeapsă apropiate, acestea sunt în continuă creștere ca și număr în ultima perioadă de timp, iar urmările produse sunt tot mai grave, victime devenind persoane nevinovate, or numai aplicarea unor pedepse mai aspre ar putea cultiva în rândul opiniei publice responsabilitatea șofatului în condiții legale.
Raportat la circumstanțele reale ale faptei, circumstanțele personale ale inculpatului și limitele de pedeapsă stabilite de lege pentru infracțiunile săvârșite, instanța urmează a dispune condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, apreciind că acestea vor fi de natură să reprezinte un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient.
Instanța constată însă că nu i se poate aplica inculpatului decât o pedeapsă în regim privativ de libertate, neputându-se dispune suspendarea executării acesteia, dată fiind starea de recidivă a acestuia.
Așadar, instanța constată că inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani și 8 luni închisoare, prin sentința penală nr. 64/23.01.2012 a Judecătoriei Satu M., definitivă prin decizia penală nr. 25/R/15.02.2012 a Tribunalului Satu M., iar în baza art. 61 alin.1 C.pen. 1969, va revoca beneficiul liberării condiționate cu privire la restul de 649 de zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani și 8 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 64/23.01.2012 a Judecătoriei Satu M., definitivă prin decizia penală nr. 25/R/15.02.2012 a Tribunalului Satu M., rest pe care îl va contopi cu pedeapsa aplicată prin prezenta și va da spre executare pedeapsa cea mai grea, de 649 zile închisoare, în regim de detenție.
În baza art. 71 alin.2 C.pen. 1969, va interzice drepturile prev. de art. 64 alin.1 lit.a teza a 2-a și lit.b C.pen. 1969, de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la data executării sau considerarea ca executată a pedepsei principale, cu titlu de pedeapsă accesorie.
În baza art. 274 alin. 1 C.pr.pen., va obliga inculpatul la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului, în care sunt cuprinse și cheltuielile aferente urmăririi penale.
În baza art. 272 C.pr.pen., va dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Bihor a sumei de 200 lei, cu titlu de onorariu pentru apărătorul din oficiu, avocat I. Ț., conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr. 1016 din 19.02.2015.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza deciziei nr. 265/2014 a Curții Constituționale a României, cu aplic. art. 5 C.pen., reține că lege penală mai favorabilă, în mod global, o reprezintă C.pen. 1969.
În baza art. 86 alin.1 din OUG 195/2002, cu aplic. art. 37 alin.1 lit.a C.pen. 1969, totul cu aplic. art. 396 alin.10 C.pr.pen., cu ref. la art. 5 C.pen., condamnă pe inculpatul R. I. C., cetățean român, fiul lui Natural și V., născut la data de 28.11.1986, în Oradea, județul Bihor, domiciliat în Oradea, ., ., aflat în Penitenciarul Oradea CNP_, la pedeapsa de:
9 (nouă) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere.
Constată că inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani și 8 luni închisoare, prin sentința penală nr. 64/23.01.2012 a Judecătoriei Satu M., definitivă prin decizia penală nr. 25/R/15.02.2012 a Tribunalului Satu M..
În baza art. 61 alin.1 C.pen. 1969, revocă beneficiul liberării condiționate cu privire la restul de 649 de zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani și 8 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 64/23.01.2012 a Judecătoriei Satu M., definitivă prin decizia penală nr. 25/R/15.02.2012 a Tribunalului Satu M., rest pe care îl contopește cu pedeapsa aplicată prin prezenta și dă spre executare pedeapsa cea mai grea, de:
-649 (șasesutepatruzecișinouă) zile închisoare, în regim de detenție.
În baza art. 71 alin.2 C.pen. 1969, interzice drepturile prev. de art. 64 alin.1 lit.a teza a 2-a și lit.b C.pen. 1969, de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la data executării sau considerarea ca executată a pedepsei principale, cu titlu de pedeapsă accesorie.
În baza art. 274 alin. 1 C.pr.pen., obligă inculpatul la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului, în care sunt cuprinse și cheltuielile aferente urmăririi penale.
În baza art. 272 C.pr.pen., dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Bihor a sumei de 200 lei, cu titlu de onorariu pentru apărătorul din oficiu, avocat I. Ț., conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr. 1016 din 19.02.2015.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 14 aprilie 2015.
Președinte, Grefier,
P. S. F. P. A. O. B.
Red. jud. P.S.F.P
Tehnored. gref. A.B.
3 ex./25.05.2015
| ← Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Sentința nr.... | Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Sentința nr. 255/2015.... → |
|---|
