Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Sentința nr. 283/2015. Judecătoria ORADEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 283/2015 pronunțată de Judecătoria ORADEA la data de 03-03-2015
Dosar nr. _
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA ORADEA
SENTINȚA PENALĂ NR. 283/2014
Ședința publică de la 03 martie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: P. S. F. P.
GREFIER: A. O. B.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea este reprezentat de procuror C. P..
Înregistrarea dezbaterii cauzei s-a făcut în conformitate cu dispozițiile art. 369 C.p.p.
Pe rol, soluționarea cauzei penale având ca obiect contestație la executare, formulată de petenta T. D..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru petenta T. D., av. R. C. în substituirea av. ales P. A., lipsind petenta și Intimatul U. S..
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se constată faptul că, urmare recalificării cererii de îndreptare a erorii materiale formulată în dosarul nr._ a Judecătoriei Oradea, calificată ca fiind cerere de contestație la executare, la data de 03.03.2015 s-a dispus disjungerea cererii formându-se în acest sens dosarul nr._ unde s-a dat soluție cu privire la contestația la executare.
Instanța constată că părțile au fost legal citate.
Se constată că nu mai sunt alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
În baza art. 387 C.p.p nemaifiind alte cereri de formulat instanța declară terminată cercetarea judecătorească, iar în baza art. 388 C.p.p. acordă cuvântul în dezbateri.
Av. R. C. solicită admiterea contestației la executare formulată de patentă. Arată că a formulat numeroase cereri atât la organele de poliție de la Tg. M. cât și la Casa de Amanet, însă aceasta din urmă refuză să restituie petentei bijuteriile, astfel cum s-a menționat prin sentința de condamnare, motivând faptul că acea sentință penală nu ar fi suficient de clară. Fătă cheltuieli de judecată.
Procurorul solicită respingerea ca nefondată a contestației întrucât aspectele invocate nu se situează în cazurile prev. de art. 598 alin. 1 C.pr.pen.
În baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen. solicită obligarea petentei la plata cheltuielilor judiciare către stat.
JUDECĂTORUL DE CAMERĂ PRELIMINARĂ,
Constată că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea sub nr._, partea civilă din respectivul dosar, T. D., a solicitat înlăturarea omisiunilor vădite strecurate în dispozitivul sentinței penale nr. 1151/18.09.2012 a Judecătoriei Oradea, cu privire la restituirea lucrurilor și ridicarea măsurilor.
În motivarea cererii, aceasta a arătat că deși s-a prevăzut în considerentele hotărârii faptul că se dispune restituirea bunurilor aflate în custodia casei de amanet ., conform precesului-verbal aflat la f.522 dos.u.p., totuși instanța a omis a se pronunța asupra măsurii sechestrului, motiv pentru care petenta se află în imposibilitate a-și recupera bunurile. În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 279 C.pr.pen..
Prezentă la un termen de judecată, contestatoarea a arătat că i se refuză atât de organele de poliție, cât și de reprezentanții casei de amanet . restituirea bijuteriilor, pe motiv că instanța de judecată, odată cu condamnarea inculpatului-intimat U. S., nu a dispus ridicarea sechestrului instituit în cursul urmăririi penale asupra acestor bunuri.
La termenul de judecată din data de 27.05.2014, instanța a recalificat cererea formulată în contestație la executare, în baza art. 600 alin.1 C.pr.pen. cu ref. la art. 598 alin.1 lit.c C.pr.pen., iar la termenul de judecată din data de 03.03.2015, a disjuns această contestație din dosarul care a avut ca obiect furt calificat.
Intimatul, deși legal citat, nu s-a prezentat la judecarea cauzei și nici nu a depus note scrise.
Analizând actele dosarului și dispozițiile legale, instanța reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 1151/18.09.2012, pronunțată de Judecătoria Oradea în dos._, s-a dispus condamnarea inculpatului-intimat U. S. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin.1-art. 209 alin.1 lit. a, g și i C.pen. 1969, cu aplic. art. 41 alin.2 C.pen. 1969 și art. 37 lit.a și b C.pen. 1969, cu aplic. art. 320 ind.1 alin.7 C.pr.pen. 1969, la o pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare, în regim de detenție.
De asemenea, în baza art. 14 C.pr.pen. 1969 rap. la art. 346 C.pr.pen., cu ref. la art. 998-999 C.civ. anterior, inculpatul-intimat a fost obligat la plata sumei de 32.337,87 lei, în favoarea persoanei vătămate-contestatoarea T. D., precum și restituirea către aceasta a bunurilor aflate în custodia casei de amanet ., conform procesului-verbal din data de 06.03.2012, aflat la f. 522 dos.u.p..
Instanța reține că la data de 01.02.2014, au intrat în vigoare Noul Cod de procedură penală și Noul Cod penal.
În conformitate cu disp. art. 4 alin.1 din Legea nr. 255/2013, actele de procedură îndeplinite înainte de . Codului de procedură penală, cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data îndeplinirii lor, rămân valabile, cu excepțiile prevăzute de prezenta lege.
Conform art. 163 alin.1 C.pr.pen. 1969, măsurile asiguratorii se iau în cursul procesului penal de procuror sau de instanța de judecată și constau în indisponibilizarea, prin instituirea unui sechestru, a bunurilor mobile și imobile, în vederea confiscării speciale, a reparării pagubei produse prin infracțiune, precum și pentru garantarea executării pedepsei amenzii.
Analizând înscrisul aflat la f. 522 dos.u.p. raportat la textul de lege mai sus enunțat, instanța reține că acesta nu este un proces-verbal de sechestru propriu-zis, astfel cum interpretează organele de cercetare penală și reprezentanții casei de amanet în justificarea refuzului de a înapoia bijuteriile persoanei vătămate. Înscrisul este un proces-verbal încheiat între organul de cercetare penală și un reprezentant al ., prin care i se solicită acestuia din urmă să nu înstrăineze sau să distrugă bunurile până la soluționarea cauzei. Într-adevăr, în cuprinsul acestui proces-verbal apare inserat art. 107 alin.3 C.pr.pen. 1969, în conformitate cu care obiectele care nu pot fi ridicate se sechestrează și se lasă în păstrare fie celui la care se află, fie unui custode, însă nu a fost încheiat un proces-verbal legal de sechestru, de către un organ al statului căruia legea îi permite acest lucru, ci de un organ de poliție care, conform dispozițiilor C.pr.pen. atât actual, cât și anterior, nu este abilitat să încheie astfel de acte.
Așadar, instanța reține că în mod corect a procedat judecătorul care a dispus condamnarea intimatului U. S. și s-a pronunțat și asupra acțiunii civile formulată de contestatoarea T. D., când nu a dispus ridicarea măsurii asiguratorii a sechestrului asupra bijuteriilor în condițiile în care niciodată nu au fost sechestrate în mod legal aceste bunuri.
Însă, dat fiind că la dosarul cauzei există date din care rezultă că partea civilă-contestatoare T. D. este împiedicată atât de organele de poliție, cât și de reprezentanții . în executarea dispozițiilor sentinței penale nr. 1151/18.09.2012, pronunțată de Judecătoria Oradea în dos._, instanța urmează a admite contestația la executare formulată pentru considerentele mai sus arătate.
Așadar, baza art. 600 alin.1 C.pr.pen. cu ref. la art. 598 alin.1 lit.c, va admite contestația la executare formulată de petenta T. D., în contradictoriu cu intimatul U. S., cu privire la executarea dispozițiilor civile ale sentinței penale nr. 1151/18.09.2012 a Judecătoriei Oradea, definitivă prin nerecurare.
În baza art. 249 C.pr.pen., va constata că procesul-verbal încheiat la data de 06.03.2012, aflat la f.522 dos.u.p. nu este proces-verbal de sechestru, încheiat potrivit dispozițiilor legale.
În baza art. 255 C.pr.pen., va dispune restituirea în favoarea petentei a bunurilor aflate în custodia casei de amanet a ., conform procesului verbal încheiat la data de 06.03.2012, aflat la f.522 dos.u.p.
În baza art. 275 alin.3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art. 600 alin.1 C.pr.pen. cu ref. la art. 598 alin.1 lit.c, admite contestația la executare formulată de petenta T. D., domiciliată în Oradea, ., ., județul Bihor, în contradictoriu cu intimatul U. S., domiciliat în Târgu M., ., ., cu privire la executarea dispozițiilor civile ale sentinței penale nr. 1151/18.09.2012 a Judecătoriei Oradea, definitivă prin nerecurare.
În baza art. 249 C.pr.pen., constată că procesul-verbal încheiat la data de 06.03.2012, aflat la f.522 dos.u.p. nu este proces-verbal de sechestru, încheiat potrivit dispozițiilor legale.
În baza art. 255 C.pr.pen., dispune restituirea în favoarea petentei a bunurilor aflate în custodia casei de amanet a ., conform procesului verbal încheiat la data de 06.03.2012, aflat la f.522 dos.u.p.
În baza art. 275 alin.3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Cu drept de contestație în termen de 3 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 03 martie 2015.
Președinte, Grefier,
P. S. F. P. A. O. B.
Red. jud. P.S.F.P
Tehnored. gref. A.B.
3 ex./06.04.2015
| ← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... | Conducere fără permis. Art.335 NCP. Sentința nr. 479/2015.... → |
|---|
