Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Sentința nr. 811/2015. Judecătoria ORADEA

Judecătoria ORADEA - Sentințe și decizii penale / 2015

Sentința nr. 811/2015 pronunțată de Judecătoria ORADEA la data de 17-06-2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA ORADEA

SECȚIA PENALĂ

SENTINȚA PENALĂ Nr. 811/2015

Ședința publică de la 17 Iunie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE: C. H.

GREFIER: M. O. B.

Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea este reprezentat de d-ul procuror M. C. .

Pe rol soluționarea cauzei penale privind pe inculpatul M. C. C., trimis în judecată sub acuzația comiterii infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 178 al. 2 Cod penal din 1968, cu aplicarea art. 5 Cod penal.

La apelul nominal făcut în cauză, nu se prezintă nimeni.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Se constată că dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din 03.06.2015, când părțile prezente au pus concluzii în fond, care au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când s-a amânat pronunțarea la data de 17.06.2015, dată la care s-a pronunțat prezenta hotărâre.

INSTANȚA,

Deliberând asupra prezentei cauze penale de față, constată:

Prin rechizitoriul parchetului nr. 6324/P/2012 din data de 27 martie 2015 întocmit de P. de pe lângă Judecătoria Oradea și înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 31.03.2015 sub număr_ s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului M. C. C. pentru infracțiunea de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin 2 Cod penal1969

În actul de sesizare a fost reținută, în esență, următoarea situație de fapt: la data de 23.08.2012 în timp ce conduce autoturismul marca VW Pollo cu numărul de înmatriculare_, pe . Oradea, nu a acordat prioritate de trecere numitului P. G. care traversa . pietoni și astfel l-a accidentat, cauzându-i decesul.

Pentru dovedirea situației de fapt, au fost menționate următoarele mijloace de probă: - proces-verbal de cercetare la fața locului, (filele 9-11) schița și planșa foto a locului faptei,( filele 13 – 20), proces verbal de inspecție tehnică(f.21-22), proces verbal de examinarea criminalistică(f.23-32), certificat medical constatator al decesului(f.38), raport de constatare medico-legală(f.44-49), raport de expertiză criminalistică(f.57-72), declarație martor P. Ilenuța(f.73-74), declarație inculpat( f.76-82, 87-88), declarație martor Ș. A.(f.89-91), declarație martor Balota E.(f.92-93), declarație martor I. C.(f.94-95), declarație martor Bront I.(f.96-97), declarație martor T. M.(f.99-100), sentința civilă(f.111-113).

În cursul judecății, la termenul din data de 03.06.2015, înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpatul M. C. C. a solicitat, iar, după ascultarea acestuia conform art. 375 alin 1 Cod procedură penală, instanța a încuviințat soluționarea cauzei potrivit procedurii recunoașterii de vinovăție.

Pe latură civilă, au fost administrate următoarele mijloace de probă: înscrisuri, declarații martori: Iurenuc V. G..

I. Analizând probele administrate în faza de urmărire penală în raport de prevederile art. 375 Cod procedură penală, instanța reține aceeași situație de fapt ca în actul de sesizare, respectiv:

a.La data de 23.08.2012, înjurul orelor 23⁰⁵, organele de poliție au fost sesizate cu privire la faptul că pe . Oradea, s-a produs un accident de circulație.

La fața locului s-a deplasat un echipaj al poliției rutiere care a procedat la constatarea împrejurărilor accidentului și fixarea urmelor și probelor materiale, prin schiță (fila 11 d.u.p.) și planșe foto (filele 13-23 d.u.p.), în procesul-verbal de cercetare (filele 9-10 d.u.p.) consemnându-se că în zona producerii evenimentului rutier suprafața părții carosabile era dreaptă, ușor în pantă, cu o bandă pe sens, cu trecere de pietoni, semnalizată prin indicator rutier și marcaj pietonal perpendicular.

De asemenea, s-a constatat că în accident a fost implicat autoturismul cu nr de înmatriculare_, care prezenta avarii la farul din față, barță față, ornament bară stânga față, capotă motor, aripă stânga față, parbrizm, stâlp stânga față(fila 10 verso d.u.p). De altfel, și în procesul-verbal de verificare a stării tehnice a autovehiculului,încheiat la data de 24.08.2012 (f. 21 d.u.p.) au fost consemnate aceleași urme ale accidentului pe elementele exterioare ale caroseriei.

Conducătorul autoturismului a fost identificat în persoana inculpatului M. C. C. și a fost testat cu aparatul etilotest, fiind înregistrată valoarea de 0,0 mg/l alcool pur în aerul expirat (fila 51 d.u.p.), iar ulterior, au fost recoltate probe de sânge (filele 52-53 d.u.p.), prin buletinul de analiză toxicologică a alcoolemiei nr. 1618/24.08.2012, stabilindu-se valoarea de 0,0 g/l alcool pur în sânge (fila 54 d.u.p.).

b. Cu privire la împrejurările în care s-a produs accidentul rutier, din coroborarea procesului-verbal de cercetare la fața locului cu declarațiile martorului ocular Ș. A. și cu declarațiile inculpatului M. C. C., rezultă că la data de 24.08.2012, în jurul orei 12:00, inculpatul a pornit la volanul autoturismul VW Pollo cu nr de înmatriculare_ împreună cu martorul Ș. A. înspre magazinul Crisu din Oradea

Ajungând în dreptul marcajului pietonal, de pe . a accidentat pietonul care era angajat regulamentar în traversarea străzii pe marcaj pietonal cauzându-i moartea.

c. În urma accidentului, pietonul P. G. a decedat, potrivit raportului medico –legal de necropseie nr. 2405/III/306(f.44-48), moartea numitului P. G. a fost violentă și a fost cauzată de insuficiența cardio-respiratorii de tip central consecință a hemoragiei și dilacerării meningocerebrale în cadrul unui traumatism craniocerebral cu fractură de bază și boltă craniu prin accident rutier.

Concluziile raportului de necropsie este că leziunile traumatice s-au putut produce prin lovirea de către un autovehicul în mișcare urmat de preluarea acesteia pe vehicul și proiectare pe carosabil.

II. a. Referitor la modalitatea de aplicare a legii penale mai favorabile, instanța constată că prin decizia nr. 265/6 mai 2014, publicată în M.Of. nr. 372/20.05.2014, Curtea Constituțională a stabilit că dispozițiile art.5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile. În considerente deciziei, Curtea Constituțională a reținut că, în caz de tranziție, judecătorul este ținut de aplicarea legii penale mai favorabile, în ansamblu, fapt justificat prin aceea că nu trebuie să ignore viziunea fie preponderent represivă, așa cum este cazul Codului penal din 1969, fie preponderent preventivă, așa cum este cazul actualului Cod penal. Soluția se impune pentru că nu poate fi încălcată finalitatea urmărită de legiuitor cu ocazia adoptării fiecărui cod în parte, deoarece nu întâmplător cele două coduri, deși fiecare cu o concepție unitară proprie, au viziuni diferite asupra modului în care sunt apărate valorile sociale de către legea penală.

De asemenea, în legătură cu decizia nr.2 din 14 aprilie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție — Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, Curtea Constituțională a constatat că odată cu publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, efectele Deciziei nr.2 din 14 aprilie 2014 a instanței supreme încetează în conformitate cu prevederile art.147 alin. (4) din Constituție și cu cele ale art.477¹ din Codul de procedură penală.

În aceeași măsură, instanța de contencios constituțional a impus modalitatea de aplicare a deciziei Curții Constituționale de către instanțele de judecată, arătând că art. 5 alin. 2 C.pen. nu sunt incidente ca efect al pronunțării prezentei decizii, întrucât, în acest caz, Curtea nu declară neconstituțională o prevedere legală, astfel că nu se produc consecințe asupra existenței normative în ordinea juridică a prevederii supuse controlului, ci se stabilește doar, pe cale de interpretare, un unic înțeles constituțional al art.5 din Codul penal.

Față de acestea, având în vedere că, potrivit art. 147 alin. 4 din Constituție, deciziile Curții Constituționale sunt definitive și general obligatorii, instanța constată că singura modalitate de aplicare a legii penale mai favorabile în cauza de față este prin stabilirea, în mod concret, a mecanismului de răspundere penală conform ambelor coduri și de a aplica inculpatului mecanismul răspunderii penale cel mai favorabil.

În ceea ce privește infracțiunea de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. 2 C.pen. 1969 - 192 alin. 2 C.pen. 2009, limitele de pedeapsă sunt identice potrivit celor două legi [2 – 7 ani]. Prin urmare, instanța se va raporta la individualizarea judiciară care va fi realizată pentru a stabili legea penală mai favorabilă. Având în vedere criteriile care vor fi ulterior dezvoltate de către instanță nu este necesară executarea pedepsei închisorii care va fi stabilită, fiind suficientă suspendarea condiționată a executării, fără stabilirea unor obligații suplimentare pentru inculpat. Așadar, instanța constată că singura instituție care permite stabilirea unei astfel de răspunderi penale este prev. de art. 81 C.pen. 1969 privind suspendarea condiționată a pedepsei închisorii, întrucât din perspectiva noii legislații penale este posibilă numai suspendarea executării pedepsei sub supraveghere prev. de art. 91 C.pen. 2009, modalitate de executare mai severă, având în vedere că este însoțită obligatoriu de prestarea muncii neremunerate în folosul comunității iar la sfârșitul termenului de supraveghere inculpatul nu se consideră reabilitat de drept.

De asemenea, având în vedere obligațiile la care este supus inculpatul pe durata termenului de supraveghere instanța constată că amânarea aplicării pedepsei este mai nefavorabilă decât suspendarea condiționată a pedepsei.

b.În drept, fapta inculpatului M. C. C. constând în aceea că, la data de 23.08.2012, în jurul orei 23:05, conducând autoturismul marca VW Pollo cu nr de înmatriculare_, pe . a oprit la trecerea de pietoni și l-a accidentat pe numitul P. G., care traversa carosabilul pe marcaj pietonal, în urma impactului rezultând decesul acestuia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. (2) C.pen.

Elementul material al infracțiunii de ucidere din culpă este reprezentat de orice acțiune sau inacțiune susceptibilă de a produce, direct sau indirect, decesul unei persoane, iar în speță, constă în acțiunea inculpatului de a nu opri autoturismul marca VW Pollo în dreptul trecerii de pietoni,pentru a acorda prioritate persoanelor care traversau drumul pe marcaj pietonal.

Acțiunea a fost săvârșită cu ocazia efectuării unei activități – aceea de conducere a unui autoturism pe drumurile publice,pentru exercitarea căreia sunt stabilite reguli prin acte normative – O.U.G. nr. 195/2002 și H.G. nr. 1391/2006.

Totodată, acțiunea este urmarea nerespectării dispozițiilor legale pentru efectuarea activității de conducere a unui autoturism art. 135 lit. h) din H.G. nr. 1391/2006 („Conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere și în următoarele situații: h) pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului.”), întrucât inculpatul a accidentat victima pe trecerea de pietoni, în traversare regulamentară prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător.

Acțiunea inculpatului a avut ca rezultat moartea unei persoane, numitul Legehezeu V..

Legătura de cauzalitate între acțiunea inculpatului și decesul victimei a fost stabilită prin raportul medico-legal de necropsie nr. 2405/III/306(f.44-48), moartea numitului P. G. a fost violentă și a fost cauzată de insuficiența cardio-respiratorii de tip central consecință a hemoragiei și dilacerării meningocerebrale în cadrul unui traumatism craniocerebral cu fractură de bază și boltă craniu prin accident rutier

Pe latură subiectivă, inculpatul a săvârșit fapta cu vinovăție în forma culpei [art. 19 alin. (2) lit. b) C.pen.] întrucât, nu a prevăzut rezultatul faptei sale, însă putea și trebuia să îl prevadă.

III. Constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art 396 alin 2 Cod procedură penală, fiind probat faptul că fapta există dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta există, costituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, instanța urmează să îl condamne pe inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin 2 Cod procedură penală cu aplicarea art. 5 Cod penal.

IV. La individualizarea pedepsei, instanța are în vedere scopul pe care îl îndeplinesc pedepsele conform art. 52 C.pen. și criteriile generale de individualizare enumerate de art. 72, alin. (1) C.pen., respectiv: dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în art.178 alin. (2) din partea specială (închisoarea de la 2 la 7 ani), însă, reduse cu o treime conform art. 396 alin 10 C.pr.pen. (1 an și 4 luni și 4 ani și 8 luni), gradul de pericol social, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Față de dispozițiile art.18¹ alin.2 C.pen., se reține gravitatea faptei în raport de urmarea produsă (decesul unei persoane) și de împrejurarea că accidentul a avut la trecerea de pietoni, zonă în care inculpatul avea obligația să circule cu atenție sporită și să reducă viteza.

Pe de altă parte, fapta inculpatului nu s-a produs printr-o încalcare flagrantă/gravă a regulilor de circulație (de exemplu: viteză excesivă în localitate; consumul de băuturi alcoolice sau nerespectarea culorii roșii a semaforului electic). Fără a-i înlătura vinovăția, împrejurările prezentate mai sus trebuie, totuși, avute în vedere la stabilirea și aprecierea conduitei inculpatului (ce a făcut, ce nu a făcut și ce putea face) iar, în speță, denotă o gravitate mai scăzută a culpei acestuia, decât dacă s-ar aprecia exclusiv prin raportare la umarea produsă.

Cu privire la persoana inculpatului, se reține că este student, fiind integrat social, și nu are antecedente penale (fila 80 d.u.p).

Nu în ultimul rând se reține că inculpatul s-a prezentat în fața organelor de urmărire penală și în fața instanței de judecată, iar din atitudinea manifestată în timpul audierii martorilor pe latura civilă și în ultimul cuvând au format convingerea instanței că inculpatul conștientizează urmările faptei și rolul procesului penaldesfășuirat față de el, fiind încă vizibil marcat de acestea.

Față de cele expuse instanța va aplica inculpatului o pedeapsă de 1 an și 4 luni închisoare.

V. În ceea ce privește pedepsele complementare și accesorii, conform art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.

Având în vedere că în cauza de față a fost identificată lege mai favorabilă cu este legea veche, instanța va analiza aplicarea pedepselor accesorii și complementare conform C.pen. 1969.

Ținând seama de decizia nr. LXXIV/2007 pronunțată de Î.C.C.J. în soluționarea recursului în interesul legii, obligatorie conform art.414⁵, alin.4 C.pr.pen., și de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului dedusă din cauzele Hirst contra Regatului Unit și S. și P. contra României, instanța nu dispune interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a–e C.pen. în mod automat, prin efectul legii, ci apreciază conținutul său concret, în funcție de criteriile stabilite în art.71, alin.3 C.pen.:

Natura și gravitatea faptei conduc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art.64, lit.a teza a doua și lit.b C.pen., întrucât aceste drepturi au ca scop asigurarea unei bune organizări a societății și presupun, deci, o responsabilitate de ordin civic. Însă, infracțiunea săvârșită nu are implicații electorale și nu există o legătură între dreptul de a vota și prevenirea infracțiunilor sau scopul reinserției sociale a infractorului, astfel încât dreptul de a alege (art.64, lit.a, teza întâi C.pen.) nu este reținut în conținutul pedepsei accesorii.

De asemenea, nu se reține în conținutul pedepsei accesorii interzicerea dreptului de a conduce un vehicul pe drumurile publice, prevăzut de art.64, lit.c C.pen., având în vedere că infracțiunea dedusă judecății a fost comisă din culpă, or din formularea textului de lege („de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii”) rezultă că drepturile avute în vedere pot fi interzise când infracțiunea a fost comisă cu intenție.

Cu privire la drepturile prevăzute de art.64, lit.d-e C.pen., nu există o legătură între infracțiunea comisă și drepturile părintești sau dreptul de a fi tutore, astfel încât aceste drepturi nu sunt interzise inculpatului.

În consecință, instanța aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64, alin.1 lit.a teza a doua, lit.b C.pen., respectiv: dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, pe durata și în condițiile prevăzute de art.71 C.pen.

VI. În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, având în vedere că pedeapsa principală nu depășește 3 ani închisoare, iar inculpatul nu a mai fost condamnat anterior, ținând seama de vârsta (24 ani) de faptul că este integrat social (fiind student anul II), precum și de faptul că s-a prezentat la organele de urmărire penală și la fiecare termen în cursul judecății, instanța concluzionează că scopul pedepsei și reinserția socială pot fi atinse fără privarea de libertate a inculpatului.

Dintre modalitățile de executare prevăzute de art.81 C.pen. și art.86¹ C.pen., suspendarea condiționată a executării pedepsei (simplă) este suficientă în cauză, având în vedere că fapta nu a fost săvârșită ca urmare a unei alte infracțiuni (de ex.: conducerea având în sânge o îmbibație alcoolică mai mare decât limita legală, conducere fără permis etc.), că nu se datorează unei culpe grave a inculpatului, precum și că acesta nu a circulat cu viteză ridicată.

De aceea, în baza art.81 C.pen., instanța dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei, fixând un termen de încercare de 3 ani și 4 luni, conform art. 82 alin. (1) C.pen.

Pe cale de consecință, se suspendă și executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a pedepsei principale, conform art.71 alin. (5) C.pen. Nu în ultimul rând, în temeiul art. 404 alin 2 C.pr.pen., instanța pune în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 alin. (1) și art. 84 C.pen. privind revocarea suspendării condiționate și executarea pedepsei în întregime în regim penitenciar, dacă va săvârși din nou o infracțiune intenționată ori nu își va executa cu rea-credință obligațiile civile stabilite prin prezenta hotărâre.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, dispune prelevarea probelor biologice de la inculpatul M. C. C. în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice și Judiciare, luând în considare că potrivit deciziei nr. 18/2013 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii, prelevarea poate fi dispusă și în ipoteza în care executarea pedepsei este suspendată condiționat sau sub supraveghere.

VII. Latura civilă- în procesul penal s-au constituit părți civile:

-P. Ilenuța fosta soție a persoanei vătămate cu suma de 20.000 lei cu titlu de daune materiale reprezentând cheltuieli de înmormântare și pomenirile ulterioare cși suma de 500.000 lei daune morale

- P. A. G. în calitate de fiu cu suma de de 500.000 lei daune morale

- P. D. S. în calitate de fiu prin reprezentant legal P. Ilenuța cu suma de 500.000 lei cu titlu de daune morale

- P. M. S. în calitate de fiu prin reprezentant legal P. Ilenuța cu suma de 500.000 lei cu titlu de daune morale.

- P. A. în calitate de soră cu suma de 300.000 lei daune morale.

Instanța reține că potrivit poliței de asigurare(f.127 d.u.p) autobuzul condus de inculpat este proprietatea M. C. C., fiind asigurat de partea responsabilă civilmente Carpatica A..S.A

Problema principală ridicată în cauza de față constă în modalitatea în care vor răspunde persoanele împotriva căreia a fost formulată cerere de constituire parte civilă. Astfel, conform art. 86 C.pr.pen. persoana care, potrivit legii civile, are obligația legală sau convențională de a repara în întregime sau în parte, singură sau în solidar, prejudiciul cauzat prin infracțiune și care este chemată să răspundă în proces este parte în procesul penal și se numește parte responsabilă civilmente. Așadar, spre deosebire de art. 24 alin. 3 C.pr.pen. care făcea trimitere numai la răspunderea potrivit legii civile, noua lege procesuală precizează în mod expres că în cadrul procesului penal vor răspunde în calitate de parte responsabilă civilmente persoanele care în temeiul unui contract, au obligația de a repara prejudiciul cauzat de către inculpat.

Art. 24 alin. 3 C.pr.pen. 1969 a fost interpretat prin Decizia nr. I/2005 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție – Secțiile Unite, prin care a fost statuat că, formularea textului trimite, în mod obligatoriu, la dispozițiile art. 1000 alin. 1 și 3 din Codul civil 1864, care reglementează o răspundere civile. Or, natura juridică a obligației pe care și-o asumă societatea de asigurare prin încheierea contractului de asigurare cu asiguratul este total diferită de răspunderea pentru fapta altuia, reglementată prin art. 1000 alin. 1 din Codul civil, precum și de răspunderea comitenților, pentru prejudiciul cauzat de prepușii lor, la care se referă alin. 3 al aceluiași articol.

Având în vedere acestea, instanța reține că prin reformularea art. 86 C.pr.pen. intenția expresă a legiuitorului a fost aceea de a include în cadrul noțiunii de parte responsabilă civilmente și acele persoane care, în temeiul unui contract au obligația de a repara în întregime sau în parte, singură sau în solidar, prejudiciul creat de către inculpat prin săvârșirea infracțiunii, cum sunt societățile de asigurare, care conform art. 49 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 acordă despagubiri, in baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asiguratii raspund fata de terte persoane pagubite prin accidente de vehicule.

Față de această modificare a textului legal, instanța reține că sunt incidente dispozițiile art. 474¹ C.pr.pen. 2010 privind încetarea efectelor recursului în interesul legii pronunțat prin Decizia nr. I/2005 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție – Secțiile Unite, dispoziții conform cărora efectele deciziei încetează în cazul abrogării, constatării neconstituționalității ori modificării dispoziției legale care a generat problema de drept dezlegată, cu excepția cazului în care aceasta subzistă în noua reglementare.

Cu toate acestea, clarificarea calității procesuale a asigurătorului nu tranșează și modalitatea în care acesta răspunde față de terțe persoane. Astfel, contrar susținerilor procurorului, instanța consideră că simpla calitate de parte responsabilă civilmente nu atrage în mod obligatoriu o răspundere civilă solidară, întrucât chiar din art. 83 C.pr.pen. rezultă că partea responsabilă civilmente poate răspunde singură sau în solidar.

Instanța consideră că partea responsabilă civilmente S.C. Carpatica A. S.A. răspunde pentru prejudiciul creat de către inculpat, răspunderea societății de asigurare fiind o răspundere directă, decurgând din achiesarea asigurătorului la riscurile conduitei asiguratului. De aceea, prin acoperirea prejudiciului suferit de terțul victimă a accidentului de circulație, asigurătorul nu face o plată pentru făptuitor și nici alături de acesta, ci își îndeplinește obligația proprie, asumată prin contractul de asigurare, el suportând în mod efectiv și definitiv întregul prejudiciu cauzat din culpa inculpatului.

De la această regulă, cu valoare de principiu, se derogă numai în cazurile reglementate în art.58 din Legea nr.136/1995, unde sunt prevăzute cazurile de recuperare de către asigurător, de la persoana răspunzătoare de producerea pagubei, a sumelor plătite ca despăgubiri. Numai în asemenea cazuri asigurătorul are rol doar de garant al plății despăgubirilor, pe care însă nu va trebui să le suporte cu caracter definitiv, cât timp el are posibilitate să-și recupereze sumele avansate, în acest scop, prin recurgerea la calea acțiunii în regres.

Așadar, instanța apreciază că în prezenta cauză asigurătorul autovehiculului inculpatului va fi obligat direct către persoanele prejudiciate prin producerea accidentului rutier de către inculpat. O asemenea interpretarea este în consonanță și cu soluțiile pronunțate de către Secția Penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție care a reținut că în situația existenței unor prejudicii de care asiguratul răspunde față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule, la plata acestor despăgubiri va fi obligat numai asigurătorul, nu și inculpatul. (ICCJ, Secția penală, decizia nr. 968/11 Martie 2011)

Față de acestea, instanța constată că prin încheierea contractului de asigurare, inculpatul a asigurat riscul creat prin activitatea sa precum și prejudiciile care ar putea fi cauzate prin lucrul asupra căruia exercită paza juridică și prin urmare răspunderea sa este înlăturată de răspunderea prioritară a părții responsabile civilmente S.C. Carpatica A. S.A.. conform dispozițiilor speciale prev. de art. 55 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 care arată că despăgubirile se plătesc de către asigurător persoanelor fizice sau juridice păgubite. Nu în ultimul rând, având în vedere că răspunderea părții responsabile civilmente S.C. Carpatica A. S.A.. nu este o răspundere civilă delictuală, nu există nici un temei pentru reținerea solidarității, întrucât prezumția de solidaritate operează numai în materie delictuală, conf. art. 1382 C.civ.

a. În ceea ce privește despăgubirile soclitate de numita P. Ilenuța( fosta soție a victimei) instanț o va respinge întrucât potrivit sentinței civile nr. 2552/24.11.2011 pronunțată de Judecători Fălticeni s-a desfăcut căsătoria dintre victimă și numita P. Ilenuța.

Or, potrivit art. 1391 alin 2 cod civil instanța judecătorească va putea acorda despăgubiri descendeților, ascendenților, fraților, surorilor și soțului pentru durerea încercată de moartea victimei. Prin urmare neavând calitatea de soț la data morții victimei instanța nu poate acorda despăgubiri numitei P. Ilenuța.

De asemenea, având în vedere că P. Ilenuța și victima nu mai coabitau fapt ce reiese din declarația numitei P. Ilenuța care arată că „ de circa 8 ani de zile nu l-am mai văzut pe soțul meu dar am vorbit la telefon cu acesta în urmă cu 3 ani” instanța nu poate reține existența vreunui interes al părții civile care ar fi fost încălcat.

Cu privire la despăgubirile materiale solicitate instanța le va respinge întrucât conform înscrisurilor depuse la dosar rezultă că cheltuielile de înmormîntare au fost efectuate de către o altă persoană și nu de P. Ilenuța, astfel că una din condițiile prejudiciului aceea de a fi personal nu este îndeplinită.

Pentur aceste considenrete instanța în temeiul art. 25 Cod procedură penală va respinge acțiunea civilă formulată de P. Ilenuța.

b. În ceea ce privește acțiunea civilă formulată de P. A. G., P. D. S., P. M. S. și P. A. în raport de situația de fapt reținută la punctul I din prezenta hotărâre, sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 1349 C.civ. (în vigoare la data comiterii faptei), respectiv:

-fapta ilicită este reprezentată de încălcarea dreptului obiectiv și anume dispozițiile art. 135 lit. h) din H.G. nr. 1391/200, care instituie în sarcina conducătorului auto obligația de a acorda prioritate participanților la trafic care au acest drept, în speță, pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului.

-prejudiciul trebuie să fie cert și nereparat.

Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei instanța reține că prejudiciul material este cert și nereparat.

-între faptă și prejudiciu există raport de cauzalitate, deoarece în lipsa acțiunii inculpatului, cheltuielile de spitalizare, de înmormântare și suferințele morale nu s-ar fi produs.

-vinovăția inculpatului îmbracă forma culpei cu prevedere, în sensul art.19, alin.(1) pct.2 lit.a) C.pen, rezultând din atitudinea psihică de prevedere, dar neacceptare a rezultatului ce s-ar fi putut produce ca urmare a neacordării priorității de trecere.

Astfel, instanța reține că accidentul a fost cauzat de culpa exclusivă a inculpatului, împrejurare ce va fi avută în vedere la stabilirea despăgubirilor civile.

În ceea ce privește despăgubirile soclitate de numita P. Ilenuța( fosta soție a victimei) instanț o va respinge întrucât potrivit sentinței civile nr. 2552/24.11.2011 pronunțată de Judecători Fălticeni s-a desfăcut căsătoria dintre victimă și numita P. Ilenuța.

Or, potrivit art. 1391 alin 2 Cod civil instanța judecătorească va putea acorda despăgubiri descendeților, ascendenților, fraților, surorilor și soțului pentru durerea încercată de moartea victimei. Prin urmare neavând calitatea de soț la data morții victimei instanța nu poate acorda despăgubiri numitei P. Ilenuța.

De asemenea, având în vedere că P. Ilenuța și victima nu mai coabitau fapt ce reiese din declarația numitei P. Ilenuța care arată că „ de circa 8 ani de zile nu l-am mai văzut pe soțul meu dar am vorbit la telefon cu acesta în urmă cu 3 ani” instanța nu poate reține existența vreunui interes al părții civile care ar fi fost încălcat.

Cu privire la cuantumul despăgubirilor solicitate de părțile civile P. A. G., P. D. S., P. M. S. și P. A., instanța constată că acestea sunt întemeiate numai în parte.

Existența prejudiciului moral pentru părțile civile (soție și fii) este de necontestat, pierderea prematură a fratelui/tatălui, în vârstă de 43 de ani, provocând suferințe psihice deosebite. Suferințele psihice pe care la încearcă părțile civile prin moartea unui membru de familie, rămânând lipsiți de bucuriile și mulțumirile firești procurate de defunct și, nu în ultimul rând, de suportul moral și afecțiunea reciprocă pe care și-o datorau în virtutea relațiilor de rudenie, dau drept la despăgubiri ca o compensare a suferințelor produse.

Existența prejudiciului moral rezultă și din declarațiile martorului Iurenuc V. G..

Dificultatea constă, însă, în evaluarea bănească a suferințelor produse, mai ales în lipsa unor minime criterii legale și în contextul unei jurisprudențe extrem de variate.

De aceea, instanța ține seama de circumstanțele concrete ale speței (analizate pe larg la situația de fapt și individualizarea pedepsei), reținând că victima P. G. era rudă apropiată a părților civile- fratele și respectiv, tatăl acestora; că la data decesului avea vârsta de 43 de ani; că relațiile dintre membrii familiei nu erau strânse, victima fiind plecată de mai mult timp de la domiciliu.

Totodată, se are în vedere că nicio sumă de bani nu poate compensa în totalitate suferințele încercate de părțile civile, precum și că daunele morale nu trebuie să constituie o sancțiune excesivă pentru cel care este obligat și nici o sursă de îmbogățire nejustificată pentru cel căruia i se acordă.

Astfel, instanța stabilește despăgubirile morale pentru copii la nivelul sumei de 50.000 lei iar pentru sora victimei la nivelul sumei de 20.000 lei.

Instanța va înlătura declarație martorului Iurenuc V. G. ca nefiind sinceră întrucât din declarația fostei soției(f.73-74 d.u.p) reiese că aceasta și copii nu mai locuiau împreună.

VII. Cheltuielile de judecată.

În temeiul art. 276 alin 1 Cod procedură penală obligă inculpatul la plata către părțile civile P. A. G. și P. Ilenuța a sumei de 2.500 lei reprezentând onorariu avocat și suma de 768,96 lei reprezentând cheltuieli cu deplasarea apărătorilor în favoarea părților civile P. Ilenuța P. A. G., P. D. S., P. M. S. și P. A..

În temeiul art. 272 rap la art. 274 Cod procedură penală obligă inculpatul la plata cheltuielilor judiciare în cuantum de 300 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

În temeiul art. 5 Cod penal reține că, în mod global, legea penală mai favorabilă în cauză este legea penală veche, respectiv art. 178 alin 2 Codul penal 1968.

În temeiul art. 396 alin 2 și 10 Cod procedură penală condamnă pe inculpatul M. C. C., fiul lui C. și C. A., născut la data de 02.02.1991, în loc. Oradea, Jud.Bihor, domiciliat în Oradea, ..15/A, ., Jud.Bihor, CNP_, fără antecedente penale pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin 2 Cod penal 1969 cu aplicarea art. 5 Cod penal 2009 la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare.

În temeiul art.71 Cod penal 1969 rap. la art. 12 alin 1 din Legea nr. 187/2012 interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin 1 lit.a teza a II-a și lit. b Cod penal 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat.

Potrivit art. 81 Cod penal 1969 cu aplicarea art. 5 Cod penal 2009, suspendă condiționat executarea pedepsei închisorii pe un termen de încercare de 3 ani și 4 luni, stabilit potrivit art. 82 Cod penal 1969.

În temeiul art. 71 alin 5 Cod penal 1969 executarea pedepselor accesorii se suspendă pe durata termenului de încercare.

Conform art. 404 alin 2 Cod procedură penală, atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal 1969 referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșiri unei noi infracțiuni pe durata termenului de încercare.

Constată că inculpatul a fost cercetat în stare de libertate.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2006 dispune prelevarea probelor biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice și Judiciare.

În temeiul art. 397 alin 1 coroborat cu art. 25 alin 1 Cod procedură penală rap la art. 1357 Cod civil și art. 40, 50 din Legea nr. 136/1995 respinge ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de partea civilă P. Ilenuța( fosta soție a victimei).

În temeiul art. 397 alin 1 coroborat cu art. 25 alin 1 Cod procedură penală rap la art. 1357 Cod civil și art. 40, 50 din Legea nr. 136/1995 admite în parte acțiunea civilă formulată de părțile civile P. A. G., P. D. S., P. M. S. domiciliați în Com.C. Luncii, ..Suceava prin reprezentant legal P. Ilenuța și P. A. domiciliată în Hațeg, ., . toate cu domiciliul procesual ales la C.I.Av C. C., ..6, ., ap.5, . N., Jud.N. și în consecință obligă partea responsabilă civilmente S.C CARPATICA A. S.A la plata următoarelor sume cu titlu de daune morale:

- 50.000 lei în favoarea părții civile P. A. G.

- 50.000 lei în favoarea părții civile P. D. S.

- 50.000 lei în favoarea părții civile P. M. S.

- 20.000 lei în favoarea părții civile P. A..

În temeiul art. 272 rap la art. 274 Cod procedură penală obligă inculpatul la plata cheltuielilor judiciare în cuantum de 300 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicarea minutei.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17.06.2015

PREȘEDINTE, GREFIER,

C. H. M. O. B.

Dact:C.H

Red.: M.O.B

2ex/03.07.2015

← Conducere fără permis. Art.335 NCP. Sentința nr. 814/2015....		Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Sentința nr. 815/2015.... →

Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Sentința nr. 811/2015. Judecătoria ORADEA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Sentința nr. 811/2015. Judecătoria ORADEA