Uz de fals. Art. 291 C.p.. Sentința nr. 72/2015. Judecătoria PETROŞANI

Judecătoria PETROŞANI - Sentințe și decizii penale / 2015

Sentința nr. 72/2015 pronunțată de Judecătoria PETROŞANI la data de 03-03-2015

ROMANIA

JUDECĂTORIA PETROȘANI

JUDEȚUL HUNEDOARA

DOSAR NR._

SENTINȚA PENALĂ NR.72/2015

Ședința publică din data 03.03.2015

Instanță constituită din:

Președinte: P. G.

Grefier: I. V.

Ministerul Public - P. de pe lângă Judecătoria Petroșani – a fost legal reprezentat de procuror – D. L..

S-a luat în discuție amânarea pronunțării cauzei penale privind pe inculpatele T. C. trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de: înșelăciune, prev. și ped. de art. 215 al.1, 2, 3 c.pen., cu aplicarea art. 41, 42 c.pen. ; fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. și ped. de art. 290 c.pen., cu aplicarea art. 41, 42 c.pen. ; fals în înscrisuri oficiale, prev. și ped. de art. 288 al.1, 2 c.pen. și uz de fals, prev. și ped. de art. 291 c.pen., cu aplicarea art. 33 lit.a c.pen. și R. L. I. trimisă în judecată pentru complicitate la infracțiunea de înșelăciune, prev. și ped. de art. 26 rap. la art. 215 al.1, 2, 3 c.pen., cu aplicarea art. 41, 42 c.pen. și complicitate la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 26 rap. la art. 290 c.pen., cu aplicarea art. 41, 42 c.pen. și a art. 33 lit.a c.pen.

Procedura a fost legal îndeplinită.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 10.02.2015, când au fost formulate concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, pentru a da posibilitatea părților să formuleze concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru termenul din 24.03.2015 și apoi din lipsă de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru termenul de astăzi, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:

JUDECĂTORIA,

În deliberare, asupra cauzei penale de față, constată:

Prin rechizitoriul din data de 29 martie 2013 în dosar nr. 3508/P/2010, P. de pe lângă Judecătoria Petroșani a dispus trimiterea în judecată a inculpatei T. C. pentru comiterea infracțiunilor de înșelăciune, prev. și ped. de art. 215 alin. 1, 2 și 3 C.pen., cu aplicarea art. 41, 42 C.pen.; fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C.pen., cu aplic. art. 41, 42 C.pen.; fals în înscrisuri oficiale, prev. și ped. de art. 288 alin. 1 și 2 C.pen. și uz de fals, prev. și ped. de art. 291 C.pen. și a inculpatei R. L. I., pentru comiterea infracțiunilor de complicitate la înșelăciune, prev. și ped. de art. 215 alin. 1, 2 și 3 C.pen., rap. la art. 26 C.pen., cu aplic. art. 41, 42 C.pen. și complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. și ped. de art. 290 C.pen., rap. la art. 26 C.pen., cu aplic. art. 41, 42 C.pen.

Față de ambele inculpate, cu privire la infracțiunile pentru care au fost trimise în judecată, s-a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a C.pen., referitoare la concursul de infracțiuni.

În sarcina inculpatei T. C. s-a reținut, în fapt, că în perioada martie 2007 – septembrie 2008, în baza aceleiași rezoluții infracționale, prin folosire de înscrisuri sub semnătură private false, iar la data de 12 septembrie 2008 prin folosirea unui înscris oficial falsificat – în scopul producerii de efecte juridice, a indus în eroare cu prilejul încheierii a patru contracte de credit, pe partea vătămată B.R.D. Agenția ,,Parâng ” Petroșani, căreia i-a cauzat un prejudiciu în valoare de 51.905,65 lei, iar în sarcina inculpatei R. L. I. s-a reținut că în perioada martie 2007 – septembrie 2008, în baza aceleași rezoluții infracționale, a ajutat-o pe inculpata T. C. să inducă în eroare, prin folosire de înscrisuri sub semnătură privată false, în scopul producerii de efecte juridice, pe partea vătămată B.R.D. Agenția ,,Parâng” Petroșani, cu prilejul încheierii a patru contracte de credit căreia i-a cauzat un prejudiciu în sumă de 51.905,65 lei.

Cauza a fost înregistrată la Judecătoria Petroșani sub nr._ din data de 9 aprilie 2013.

Din analiza coroborată a probelor administrate în cauză, instanța reține, în fapt, următoarele:

1. Persoana vătămată H. A., la data de 13 septembrie 2010, a sesizat Poliția municipiului Petroșani cu faptul că, în cursul anului 2007, a discutat cu inculpata T. C. și a remis acesteia buletinul de identitate, cartea de muncă, decizia de pensionare și cuponul de pensie, pentru ca inculpata să le ducă la Casa de Pensii în scopul recalculării pensiei persoanei vătămate; persoana vătămată a precizat că, după un timp, i s-a recalculat pensia.

Ulterior, în cursul anului 2008 sau 2009, la o dată pe care nu a putut-o preciza la momentul plângerii formulate oral, persoana vătămată H. A. susține că a primit la domiciliul său, o somație de plată de la B. prin care era somată să achite ratele unui credit.

Persoana vătămată a declarat că nu a solicitat și nu a obținut niciun credit de la bancă, iar când s-a deplasat la bancă i s-a spus că există un credit pe numele ei, de fapt că există două credite pe numele său, iar persoana vătămată s-a gândit că numai inculpata T. C., căreia îi înmânase actele anterior menționate putea să contracteze creditul pe numele persoanei vătămate, astfel că a discutat cu inculpata care i-a confirmat că a ,,rezolvat” să obțină două împrumuturi pe numele persoanei vătămate, în sumă totală de circa 11.000 lei, și i-a dat asigurări persoanei vătămate că va plăti inculpata ratele, persoana vătămată să nu își ,,facă griji” și i-a solicitat să nu mai spună nimănui despre acest lucru.

Persoana vătămată a mai arătat că ulterior inculpata T. C. nu a achitat ratele, astfel că persoanei vătămate i-au venit din nou somații acasă, așa încât persoana vătămată a plătit ,,din rate”, iar la data plângerii, persoana vătămată fusese somată de bancă să achite împrumutul.

A subliniat persoana vătămată faptul că nu a semnat niciun act în baza căruia au fost încheiate contractele de împrumut la care a făcut referire în declarație și nici nu a fost la bancă pentru acele credite (proces verbal de consemnare a plângerii din data de 13 septembrie 2010 – fila 19).

În declarația de parte vătămată din data de 13 septembrie 2010, persoana vătămată H. A. a detaliat, arătând că o cunoștea pe inculpata T. C., care locuiește în blocul vecin, și a rugat-o pe aceasta să o ajute pentru a-i duce la Casa de Pensii Petroșani documentele necesare recalculării pensiei, sens în care i.-a dat acesteia buletinul de identitate, carnetul de muncă, deciziei de pensionare și un cupon de pensie, iar persoanei vătămate i-a fost recalculată pensia.

A mai arătat că în discuția pe care a avut-o cu inculpata T. C., pe care a suspectat-o că a obținut împrumutul pentru a cărui plată era somată, inculpata T. C. i-a spus că a fost ajutată să ridice împrumutul de către ,,R. L., șefa de la Agenția B., din zona Aeroport”, că, în timp, inculpata a plătit o parte din ratele și dintre acelea o parte le-a plătit de pe cardul persoanei vătămate, card pe care aceasta i l-a încredințat pentru plata ratelor unui telefon mobil pe care persoana vătămată l-a cumpărat.

Arată persoana vătămată că și de pe acel card inculpata T. C. i-a luat ,,toți banii, respectiv suma de 1.800 lei (optsprezece milioane vechi)” și a precizat că s-a deplasat la B. Petroșani agenția din zona ,,Aeroport” doar în cursul anului 2010, pentru ,,a vedea care este situația”, a discutat cu șefa agenției care i-a spus persoanei vătămate că R. L. nu mai lucrează acolo, aceasta plecând ,,deoarece a comis mai multe ilegalități”.

A solicitat persoana vătămată tragerea la răspundere penală a celor două inculpate din prezenta cauză, T. C. și R. L. și a arătat că își va preciza pretențiile civile în cauză (declarația de parte vătămată din data de 13 septembrie 2010 – fila 20-22 în dosarul de urmărire penală și fila 146-147 în dosarul instanței – volumul I).

În urma cercetărilor efectuate s-a constatat că cele două credite la care face referire persoana vătămată H. A. au fost contractate la data de 9 august 2007 și respectiv la data de 21 februarie 2008, la data de 9 august 2007 fiind contractat un credit în valoare de 5.200 lei, cu un sold la data de 7 decembrie 2010 de 4.005 lei, iar la data de 21 februarie 2008 un credit în valoare de 6.150 lei, cu un sold la data de 7 decembrie 2010 de 4.865 lei (adresa nr. 15.395/07.12.2010 emisă de B. Groupe Societe Generale – fila 40).

Dosarul de credit nr._/09.08.2007 conține contractul de credit – condiții particulare – 2 file; condiții generale – 6 file; grafic de rambursare – 2 file; copia BI . nr._; cerere de asigurare – 2 file; interogare client – 2 file; cerere credit nr._/07.08.2007 – 5 file; oferta credit nr._/07.08.2007 – 1 filă; decizia de pensionare nr._/04.02.2004; factura ENEL Electrica nr._/11.06.2007 – 1 filă; cupoane de pensie din lunile iunie și iulie 2007 – 2 file (filele 41 și 43-50; 51; 52-53; 54; 55; 56; 57-58; 59-63; 64; 65; 66), iar dosarul de credit nr._/21.02.2008 conține contractul de credit – condiții particulare – 1 filă; condiții generale – 3 file; fișă verificare credit – 4 file; raport credit – 4 file; interogare client – 5 file; grafic de rambursare – 2 file; copia BI . nr._; cerere de asigurare – 2 file; interogare client – 2 file; cerere credit nr._/19.02.2008 – 5 file; oferta credit nr._/19.02.2008 – 1 filă; decizia de pensionare nr._/04.02.2004 – 1 filă; factura S.C. ,,APASERV – Valea Jiului – 1 filă; cupoane de pensie din luna ianuarie 2008 – 1 filă (filele 68-70; 71; 72-75; 76-79; 80-84; 85; 86; 87-88; 89-93; 94; 95; 97).

Contractul de credit nr._ din data de_ – condiții particulare poartă semnătura împrumutatului H. A. pe ambele file, ca și ,,condițiile generale” ale aceluiași contract, iar pentru bancă figurează semnătura numiților P. M. și R. L. I. (filele 43-50).

Chitanța de ridicare a sumei de 5.020 lei, nr._ din 9 august 2007, poartă semnătura lucrătorului bancar C. I., viza controlului preventiv bancar și semnătura titularului de credit H. A. (fila 51).

Graficul de rambursare poartă ștampila băncii, o semnătură pe această ștampilă și semnătura clientului pe prima pagină din cele două (filele 52-53).

Actul de identitate, în copie, este atestat pentru conformitate cu originalul sub semnătura unei alte persoane decât clientul și actul aparține numitei H. A. (copia BI ..T. nr._ - fila 54).

Cererea de asigurare poartă ștampila lucrătorului bancar R. L. I. cu data de 7 august_ și o semnătură (fila 55); chestionarul privind starea de sănătate poartă semnătura asiguratului H. A. (fila 56).

Informațiile generale cu privire la client, conform imprimatului depus la dosar (filele 57-58) a fost solicitată de utilizatorul ,,laura-ileana.roșca” deținând funcția ,,responsabil Agenție”, poartă ștampila lucrătorului bancar R. L. I. cu data 7 august 2010 și o semnătură la pagina 2.

Cererea de credit poartă, pe ultima pagină, ștampila lucrătorului bancar R. L. I., data 7 august 2007 cu o semnătură și semnătura împrumutatului H. A. (fila 59-63).

Oferta de credit poartă o semnătură din partea băncii și mențiunea primirii, sub semnătura clientului H. A., a unui exemplar (fila 64).

Decizia privind acordarea pensiei de urmaș nr._/4.II.2004 a fost atestată pentru conformitate cu originalul de către o altă persoană decât clientul (fila 65); cupoanele de pensie sunt depuse în original, ca și factura de utilități (fila 66).

Cu privire la semnăturile depuse la rubrica ,,împrumutat” din contractul de credit nr._/09.08.2007, prin raportul de constatare tehnico-științifică nr. 209.466 din 27 octombrie 2011 (filele 202-216), s-a constatat că acestea au fost executate de către inculpata T. C. (concluzii – fila 216).

Din examinarea comparativă a semnăturilor depuse la rubrica ,,Împrumutat” - semnături cu privire la care s-a constatat că au fost executate de către inculpata T. C. - cu semnăturile depuse pe chitanța de ridicare numerar în baza contractului (fila 51), graficul de rambursare (fila 52), chestionarul privind starea sănătății (fila 56), cererea de credit (fila 63) și de sub mențiunea primirii unui exemplar după oferta de credit (fila 64) – se constată că acestea sunt identice, astfel că instanța apreciază că și acestea au fost executate de către aceiași persoană, inculpata T. C. și va reține această împrejurare de fapt.

Contractul de credit nr._ din data de_ – condiții particulare (fila 67) poartă semnătura împrumutatului H. A. pe ambele file, ca și ,,condițiile generale” ale aceluiași contract, iar pentru bancă figurează semnătura numiților P. M. și R. L. I. (filele 68-70).

Chitanța de ridicare a sumei de 5.970 lei, emisă sub nr._ din data de 21 februarie 2008, poartă semnătura clientului H. A. sub mențiunea confirmării primirii sumei, ștampila lucrătorului bancar C. I. C. cu data de 21 februarie 2008, semnătură aplicată pe ștampilă și ștampila și o semnătură pentru Controlul Preventiv Bancar (fila 71).

Fișa de verificare a dosarului de credit cuprinde, pe ultima filă, două semnături atribuite numitelor I. S. și R. L. I. (fila 72-75).

Raportul de credit (filele 76-79), poartă pe fila ultimă (fila 4), ștampila lucrătorului bancar R. L. I., cu data de 19 februarie 2008, o semnătură aplicată pe ștampilă, iar din partea clientului nu figurează nicio semnătură.

Informațiile generale client (filele 80-84), solicitate de utilizatorul ,,laura-ileana.roșca” deținând funcția ,,responsabil Agenție”, poartă ștampila lucrătorului bancar R. L. I. cu data 19 februarie 2008, cu semnătură, ca și cererea de asigurare (fila 85).

Chestionarul privind starea sănătății persoanei asigurate (care conține alte date privind înălțimea și greutatea asiguratului - 1,70 m față de 1,68 și 85 kg față de 75 kg în anterioara și mențiuni suplimentare față de chestionarul anterior cu privire la medicul de familie, care în prezenta este indicat ca fiind Karpinetz V., în timp ce în anterioara nu a fost indicat niciun medic de familie sau unitate sanitară care deține fișa medicală și este indicată și calitatea de asigurat Asiban, în timp ce chestionarul anterior nu are această mențiune) – cuprinde mențiunea datei, 19 februarie 2008 și o semnătură la rubrica ,,semnătura asiguratului” (fila 86).

Graficul de rambursare (filele 87-88), cuprinde pe prima filă două semnături: una aplicată pe ștampila B. Agenția Parâng și a alta, atribuită împrumutatului H. A., iar pe pagina a doua conține o semnătură atribuită directorului Sucursalei D., ștampila rotundă a Agenției B., cu semnătură și o semnătură atribuită numitei H. A..

Cererea de credit (fila 89-93), poartă aplicată ștampila lucrătorului bancar R. L. I. cu data de 19 februarie 2008 cu semnătură și o semnătură atribuită împrumutatului, H. A..

Oferta de credit datată_ (fila 94) poartă o semnătură din partea băncii și mențiunea primirii, sub semnătura clientului H. A., a unui exemplar.

Actul de identitate și decizia privind acordarea pensiei de urmaș (filele 95 și 96) se referă la titularul creditului, numita H. A. și sunt semnate pentru conformitate cu orginalul pe ștampila cu această mențiune.

Cuponul de pensie și factura de utilități sunt depuse în original (fila 97).

Cu privire la semnăturile depuse la rubrica ,,împrumutat” din contractul de credit nr._/21.02.2008, prin raportul de constatare tehnico-științifică nr. 209.466 din 27 octombrie 2011 (filele 202-216), s-a constatat că acestea au fost executate de către inculpata T. C. (concluzii – fila 216).

Din examinarea comparativă a semnăturilor depuse la rubrica ,,Împrumutat” - semnături cu privire la care s-a constatat că au fost executate de către inculpata T. C. - cu semnăturile depuse pe chitanța de ridicare numerar în baza contractului (fila 71), graficul de rambursare (fila 87-88), chestionarul privind starea sănătății (fila 86), cererea de credit (fila 93) și de sub mențiunea primirii unui exemplar după oferta de credit (fila 94) – se constată că acestea sunt identice, astfel că instanța apreciază că și acestea au fost executate de către aceiași persoană, inculpata T. C. și va reține această împrejurare de fapt.

Deși adresa de domiciliu a persoanei vătămate H. A., conform mențiunilor din actul de identitate este situat în P., .. 7, . – ambele contracte de credit au fost întocmite cu mențiunea domiciliului împrumutatului în Petroșani, .. 7, ..

Inculpata R. L. I. a confirmat ca aparținându-i, semnăturile aplicate pe actele menționate în cele care preced.

Martora C. I. C. a arătat că operațiunea de eliberare de numerar era inițiată pe numele consilierului de credite – funcție îndeplinită de către inculpata R. L. I., această operațiune de eliberare fiind permisă de către sistem, operatorii de la casierie validau retragerea, validarea operațiunii coincidea cu tipărirea chitanței, chitanța astfel generată era semnată de către operatorul de ghișeu și supra-vizată cu ștampilă și semnătură de către inculpată, moment în care operatorul de ghișeu elibera numerarul care, împreună cu chitanța era înmânat inculpatei care se ducea în birou și, de cele mai multe ori, aducea chitanța semnată de client abia la sfârșitul zilei.

Această practică era justificată prin aceea că un client important al băncii să nu se simtă ,,jignit” stând la rând la ghișeu.

Martora C. I. C. a confirmat relația dintre inculpata T. C., client al băncii și inculpata R. L. I., precizând că de fiecare dată când venea la bancă, T. C. o vizita și pe R. L. I. și, de asemenea, a confirmat faptul că în anul 2009, la sfârșitul acestuia, în baza atribuțiilor de serviciu, a contactat telefonic persoanele care înregistrau restanțe pe numele de telefon ale acestora indicate în aplicație, inclusiv pe persoana vătămată H. A. care i-a spus că nu a ridicat niciun credit (declarația martorei C. I. C. din data de 26 noiembrie 2013 – filele 172-173 în volumul I).

Faptul că au existat situații în care inculpata R. L. I. iniția operațiunea de retragere, ceea ce semnifica faptul că aceasta a făcut verificări cu privire la identitatea clientului, iar funcționarul de la ghișeu elibera sumele de bani inculpatei care prezenta funcționarului foaia de retragere a numerarului, semnată de către client și contrasemnată de inculpată, în calitate de șef de agenție – a fost confirmată și de martora S. G. E. (declarație – fila 170-171, volumul I), propusă de către inculpată, aceiași martoră precizând și faptul că, de regulă, inculpata R. L. I. proceda în acest mod cu clienții săi, iar în aceste situații operațiunea de retragere apărea pe numele inculpatei, operatorul de la ghișeu doar dădea banii inculpatei și foile de retragere erau date funcționarului de către inculpată doar la sfârșitul zilei efectuării operației, semnate și de către client.

Și această martoră confirmă relația existentă între cele două inculpate, T. C. și R. L. I. și precizează că T. C. venea des la sediul agenției, era clientă a băncii atât ca persoană fizică cât și ca reprezentant al unor persoane juridice și o vizita pe inculpata R. L. I. în biroul acesteia.

În data de 16 aprilie 2014 inculpata R. L. I. a formulat plângere împotriva martorelor C. I. C. și S. E. G. pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă și complicitate la înșelăciune (fila 132 în volumul II).

La data de 14 septembrie 2010, prin notificarea expediată la adresa de domiciliu a persoanei vătămate H. A. (așa cum apare în contractele de creditare), B. Groupe Societe Generale – B. GSG G. Sibiu a comunicat că, la data de 14 septembrie 2010 avea o datorie restantă față de bancă în valoare totală de 593,53 lei, datorie rezultând din nerespectarea clauzelor contractuale stipulate în cuprinsul contractelor de credit din data de 9 august 2007 și din data de 21 februarie 2008. Notificarea s-a realizat prin intermediul executorului bancar la data de 20 septembrie 2010 (fila 198 – notificare), adresă de notificare greșit comunicată, comunicarea fiind în localitatea Petroșani și nu P., unde se află adresa persoanei vătămate H. A..

În declarația dată în faza cercetării judecătorești, la data de 5 noiembrie 2013 (declarația persoanei vătămate H. A. – fila 146 în volumul I), aceasta a arătat că în anul 2005 i-a dat inculpatei T. C. actele menționate în cursul cercetării penale, în scopul ca aceasta să o ajute în obținerea recalculării pensiei. A precizat persoana vătămată că o cunoștea pe inculpată, aceasta fiind colegă de școală cu fiul persoanei vătămate, persoana vătămată îi cunoștea și părinții și, după ce a primit pe telefonul mobil un mesaj prin care a fost notificată de bancă, s-a deplasat la B. Agenția P., localitatea de domiciliu a persoanei vătămate, unde i s-a spus că are, conform evidențelor băncii, două contracte de credit, unul contractat în 2007 și al doilea în anul 2008.

A arătat persoana vătămată că și-a amintit de faptul că a dat actele sale inculpatei, și a început să o suspecteze pe aceasta că ar fi acționat în numele ei și a făcut cele două împrumuturi, astfel că a luat legătura cu inculpata T. C., iar aceasta i-a spus că a ridicat cele două împrumuturi dar a motivat că a făcut acest lucru pentru a obține un card persoanei vătămate și alte explicații pe care persoana vătămată nu le-a înțeles și i-a spus inculpatei că nu trebuia să acționeze fără știrea persoanei vătămate.

A mai precizat persoana vătămată că i-a cerut inculpata să nu spună nimănui despre credite și că ea va plăti ratele, iar persoanei vătămate, deși fiul ei o îndemna să meargă la poliție și să depună plângere, i-a fost milă de inculpată, astfel că nu a depus de îndată plângere ci doar în momentul în care i s-a comunicat faptul că urmează a fi executată silit.

De la poliție, după ce a formulat plângerea, persoana vătămată arată că a fost îndrumată la B. ,,sediul central din Petroșani” și de acolo la Sucursala din cartierul Aeroport unde a discutat cu șefa agenției, iar aceasta a confirmat faptul că împrumuturile cu care figurează persoana vătămată au fost contractate în perioada în care numita R. L. I. a fost ,,șefa” agenției, aceasta fiind și persoana care a aprobat creditele, și i-a confirmat persoanei vătămate faptul că cele două persoane, T. C. și R. L. I. se cunoșteau.

Faptul că persoana vătămată a fost contactată telefonic pentru faptul că se înregistrau întârzieri la rambursarea creditelor, după ce inculpata R. L. I. a încetat contractul de muncă cu B. și că aceasta a afirmat că nu cunoaște despre existența unor credite pe numele său, a fost confirmată de martora C. I. C. precum și de martora S. G. E., aceste persoane confirmând și prezentarea ulterioară a persoanei vătămate la sediul agenției pentru a primi lămuriri.

În fine, persoana vătămată a precizat că a plătit o parte din credite pentru că banca insista în executare, deși a arătat că nu a semnat contractul spunându-i-se să plătească o ,,sumă cât de mică”, iar în final s-a procedat la executarea silită fiindu-i efectuată poprire pe pensie, ulterior persoana vătămată obținând suspendarea executării silite, împrejurări care rezultă și din dosarul nr._ al Judecătoriei Petroșani, atașat pentru pronunțare, anume că la data de 30 mai 2012 a fost încuviințată executarea silită împotriva persoanei vătămate în calitate de debitor, a contractelor de credit nr._/21.02.2008 și nr._/09.08.2007.

Aceleași împrejurări rezultă și din adresa transmisă instanței de către B.R.D. Group Societe Generale (fila 127 în volumul I), în sensul că, în dosarul de executare nr. 72/2012, debitor H. A., suma consemnată la dispoziția organului de executare este de 300 de lei, sumă care nu a fost distribuită, precum și din chitanțele depuse de numita persoană vătămată, împreună cu notificările, la filele 416-421 în volumul III, respectiv chitanțele din data de 30 iunie 2010; 30 iulie 2010 și 28 august 2010, pentru suma de câte 100 lei.

Coroborând elementele de fapt care rezultă din cele reținute în precedent, instanța apreciază că s-a dovedit, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpata T. C., profitând de relațiile de încredere pe care le-a dezvoltat cu persoana vătămată, după ce a intrat în posesia actului de identitate al persoanei vătămate H. A., a deciziei de pensie al acesteia precum și a cuponului de pensie, a procurat și facturi de utilități privind aceiași parte vătămată, după care, prin contrafacerea semnăturii persoanei vătămate H. A., a solicitat și a obținut - fără știrea persoanei vătămate H. A. și prin inducerea în eroare a băncii, cu complicitatea funcționarului bancar R. L. I. care a atestat semnătura ,,clientului” deși cunoștea persoana care s-a prezentat pentru a face operațiunile frauduloase – două împrumuturi bancare în valoare de 5.020 lei (contract de credit nr._/09.08.2007) respectiv 6.150 lei (contract de credit nr._/21.02.2008) de la B.R.D. – Groupe Societe Generale S.A., prin B.R.D. Agenția Parâng Petroșani aparținând B.R.D. G. Sibiu – producând astfel un prejudiciu în sumă de 13.672,82 lei persoanei vătămate B.R.D. Groupe Societe Generale (supliment raport de expertiză contabilă judiciară – fila 327-328 în dosarul instanței, volumul III).

Aceste fapte realizează, în drept, elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prev. și ped. de art. 215 alin. 1, 2 și 3 C.pen. din 1968 și cele ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C.pen. din 1968, conform legii penale în vigoare la data comiterii faptei și au fost comise de către inculpata T. C. cu intenție directă, în scopul de a realiza un folos patrimonial injust, constând în obținerea unor credite de la societatea bancară, în condiții în care dacă ar fi fost cunoscute de către bancă, creditele nu ar fi fost accesibile inculpatei; faptele au fost comise de către inculpată în condițiile concursului de infracțiuni prev. de art. 33 alin. 1 lit. a C.pen. din 1968.

De asemenea, instanța apreciază că s-a dovedit, dincolo de orice îndoială rezonabilă, faptul că inculpata R. L. I., folosindu-se de calitatea de funcționar bancar - responsabil de agenție și cunoscând că persoana care se prezintă pentru a contracta nu este persoana solicitantă a creditului, a acceptat să sprijine pe inculpata T. C. prin ascunderea identității solicitantului real sub identitatea persoanei vătămate H. A. confirmând semnăturile aplicate în fals pe actele încheiate cu banca în cadrul procedurii de creditare, în scopul ca inculpata T. C. să obțină de la societatea bancară două credite și să ridice sumele creditate, operațiuni pe care altfel inculpata T. C. nu le-ar fi putut îndeplini – contribuind astfel la producerea un prejudiciu în sumă de 13.672,82 lei persoanei vătămate B.R.D. Groupe Societe Generale.

Aceste fapte, cu privire la care sunt îndeplinite condițiile concursului de infracțiuni prev. de art. 33 alin. 1 lit. a C.pen. din 1968, au fost comise de către inculpata R. L. I. cu intenție directă și realizează, în drept, elementele constitutive ale complicității la comiterea infracțiunii de înșelăciune, prev. și ped. de art. 26 rap. la art. 215 alin. 1, 2 și 3 C.pen. din 1968 și cele ale complicității la comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 26 rap. la art. 290 C.pen. din 1968 – lege penală în vigoare la data comiterii faptei.

Potrivit art. 246 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Codului penal, la data de 1.02.2014 a intrat în vigoare Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, astfel că instanța va proceda la încadrarea juridică a faptelor comise de către inculpate potrivit dispozițiilor legii penale noi, sens în care se reține că faptele inculpatei T. C., realizează elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prev. și ped. de art. 244 alin. 1 și 2 C.pen. din 2009 și cele ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. 1 C.pen. din 2009, în sarcina inculpatei R. L. I. urmând a fi reținute complicitatea la comiterea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 48 alin. rap. la art. 244 alin. 1 și 2 C.pen. din 2009 și complicitate la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 48 alin. 1 rap. la art. 322 alin. 1 C.pen. din 2009.

Cu privire la ambele inculpate, se reține incidența dispozițiilor art. 38 alin. 1 C.pen. din 2009 relative la concursul de infracțiuni.

În referire la infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 1-3 C.pen. din 1968 respectiv art. 244 alin. 1-2 C.pen. din 2009, instanța reține că, sub aspectul laturii obiective, există o acțiune de inducere în eroare a persoanei vătămate B.R.D. Group Societe Generale prin prezentarea ca adevărată a unei împrejurări false, respectiv identitatea persoanei care solicită creditul.

Sub aspectul laturii subiective, ambele inculpate au acționat cu intenție directă, urmărind și scopul special prevăzut de norma de incriminare, anume obținerea unui folos material injust pentru sine, în cazul inculpatei T. C., respectiv obținerea unui folos material injust pentru o altă persoană, în cazul co-inculpatei R. L. I.. Ajutorul acordat de către co-inculpata R. L. I. a fost unul de natură materială, la încheierea contractului, iar lipsa acestui ajutor, (prin acte de sprijinire activă a co-inculpatei, anume prin confirmarea identității nereale), contractele de credit nu ar fi fost încheiate de către persoana vătămată B.R.D. Group Societe Generale.

Urmarea imediată specifică infracțiunii de înșelăciune s-a produs la momentul în care inculpata T. C. a contractat creditele sub o identitate falsă.

În referire la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, instanța reține că, sub aspectul laturii obiective, există acțiuni distincte de falsificare a semnăturii aplicate pe cererile adresate societății bancare, semnături aplicate prin contrafacerea acesteia în așa fel încât să se acrediteze că aparține persoanei sub identitatea căreia s-a solicitat accesarea celor două credite, iar sub aspectul laturii subiective se reține că s-a acționat cu intenție directă, autorul falsului urmărind, prin folosirea înscrisurilor astfel falsificate, producerea de efecte juridice, anume încheierea unor contracte de credit aparent valide.

Infracțiunea s-a consumat la momentul la care inculpata T. C. a executat semnăturile, iar co-inculpata R. L. I. a confirmat autenticitatea semnăturii, anume corespondența dintre identitatea persoanei care a executat semnătura cu cea a persoanei pentru care s-a semnat, folosind astfel înscrisurile falsificate și producându-se astfel starea de pericol specifică infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, anume formarea și desfășurarea normală a raporturilor între părți, raporturi care se întemeiază pe aceste înscrisuri.

Instanța reține, în consecință, faptul că inculpata T. C. a comis infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, iar inculpata R. L. I., prin acte de sprijin material, a servit efectiv la săvârșirea infracțiunii de fals, contribuția acesteia din urmă înscriindu-se în antecedența cauzală a producerii rezultatului, astfel că acțiunile ilicite ale inculpatei R. L. I. sunt reținute ca acte de complicitate materială concomitentă la comiterea faptei de către autor.

2. În luna august 2010, persoana vătămată T. T., profesor la Școala Generală ,,Sfânta V.” din Aninoasa, unitate de învățământ la care inculpata T. C. avea calitatea de administrator financiar, a fost contactat de către B.R.D. Group Societe Generale în legătură cu faptul că nu a achitat ratele aferente împrumutului contractat cu banca și i s-a solicitat să se deplaseze la cea mai apropiată unitate B.R.D. Group Societe Generale, pentru clarificarea situației.

Știind că nu a încheiat niciun contract de credit cu B.R.D. Group Societe Generale, persoana vătămată nu s-a prezentat conform solicitării, însă ulterior, directoarea școlii l-a anunțat despre faptul că a fost contactată în legătură cu un împrumut neachitat de către persoana vătămată, astfel că, în luna septembrie 2010, persoana vătămată s-a prezentat la sediul principal al B.R.D. Group Societe Generale din Petroșani, de unde a fost îndrumat să se deplaseze la agenția din cartierul ,,Aeroport”. La agenția respectivă a discutat cu martora C. C., funcționar bancar, care i-a spus persoanei vătămate că există pe numele său un contract de împrumut în sumă de 30.000 lei, din care s-a rambursat suma de 3.000 lei, iar din luna mai 2010 nu au mai fost achitate ratele.

Față de faptul că persoana vătămată a susținut că nu a contractat niciun împrumut, a fost îndrumat să depună o declarație, care a fost înregistrată sub nr. 937/20.09.2010. A arătat persoana vătămată că, datorită faptului că după ce inculpata T. C. nu a mai lucrat la școală motivând că este plecată în străinătate (iunie 2010), s-a aflat că aceasta a înșelat mai multe persoane, a bănuit că aceasta ar fi putut să folosească actele persoanei vătămate, respectiv cartea de muncă și alte acte la care avea acces, pentru a încheia un contract de credit pe numele persoanei vătămate (declarația persoanei vătămate – fila 98-99 în dosarul de urmărire penală și filele 144-145 în dosarul instanței – volumul I).

În urma cercetărilor efectuate s-a constatat că persoana vătămată T. T. figurează în calitate de debitor în contractul de împrumut nr._ din data de 12 septembrie 2008 (fila 101 ,,condiții particulare” și filele 102-105 – ,,condiții generale”).

Dosarul de credit cuprinde, pentru acest contract, adeverința de venit nr. 675 din data de 10 septembrie 2008 și angajament de plată – fila 107 în dosarul de urmărire penală; cererea de credit nr._ din 12 septembrie 2008, semnată la rubrica ,,semnătura împrumutat” cu numele ,,T.”, iar la rubrica ,,semnătura autorizată și ștampila băncii”, este aplicată ștampila și semnătura lucrătorului bancar R. L., inculpată în cauză (filele 111-116 în dosarul de urmărire penală); comunicare de pre-acceptare a cererii, semnată pentru bancă de inculpata R. L. I. și cu numele persoanei vătămate ,,T.”, împreună cu mențiunea ,,am primit un exemplar” (fila 117 în dosarul de urmărire penală); cerere de asigurare completată cu datele și numele persoanei vătămate T. T. (fila 118-119 în dosarul de urmărire penală); fișă de verificare a dosarului de credit (filele 120-124), care cuprinde semnătura inculpatei R. L. I. cu propunerea de aprobare; raport de credit (filele 125-132), cu semnătura aceluiași funcționar bancar, inculpata R. L. I., cu interogări inițiate de pe contul de administrator al acesteia, în calitate de responsabil de agenție (fila 131).

Dosarul de credit mai conține o factură ROMTELECOM pe numele persoanei vătămate T. T. emisă la data de 1 august 2008, copia actului de identitate a persoanei vătămate, atestată pentru conformitate cu originalul de către inculpata R. L., prin semnătură (fila 134 în dosarul de urmărire penală) și copia cărții de muncă a persoanei vătămate (filele 135-138 în dosarul de urmărire penală), act pe care se află aplicat sigiliul școlii și atestată copia pentru conformitate printr-o semnătură.

Cu privire la aceste acte, față de concluziile din raportul de constatare tehnico-științifică nr. 209.466 din 27 octombrie 2011 (filele 202-216), instanța reține că scrisul olograf și semnăturile de pe contractul de credit nr._/12.09.2008 au fost executate de către inculpata T. C., scrisul și semnătura de pe angajamentul de plată au fost executate de către inculpata T. C., semnătura depusă la rubrica ,,Director economic” de pe adeverința de venit pentru persoana vătămată T. T. a fost executată de către inculpata T. C. (concluzii – fila 216 în dosarul de urmărire penală).

Examinând, prin comparare, semnătura aplicată pe graficul de rambursare a creditului (filele 108-110), instanța reține că și semnătura depusă pe filele acestui act au fost executate pentru T. T., de către inculpata T. C., precum și semnătura de pe cererea de credit (fila 116 în dosarul de urmărire penală), ca și cea de pe acordul de pre-acceptare (fila 117).

Aceste acte ar fi trebuit semnate de către titularul creditului în prezența funcționarului bancar care s-a ocupat de creditare, anume în prezența inculpatei T. C..

Și ordinul de plată a sumei creditate este semnat de către aceiași persoană, inculpata T. C., concluzie care se impune față de similitudinea semnăturii cu cele care au fost stabilite ca fiind executate de către aceasta (fila 106 în dosarul de urmărire penală).

Cu privire la adeverința de venit eliberată sub nr. 675 din data de 10 septembrie 2008 și angajament de plată – fila 107 în dosarul de urmărire penală, eliberată pe numele T. T., instanța constată că aceasta nu figurează în registrul unității școlare și că inculpata avea acces la cărțile de muncă ale personalului și ștampila unității (adresa nr. 1131/02.09.201 emisă de Școala Generală ,,Sfânta V.” Aninoasa – fila 196 în dosarul de urmărire penal și declarația martorei M. D. fila 369-370 în dosarul instanței, volumul III).

La poziția menționată, în registrul de corespondență al unității școlare figurează ca fiind emisă o adeverință, în data de 15 septembrie 2008, pe numele D. E. (adresa nr. 1561/25.11.2014 – fila 320 și copie după registru – fila 321 în dosarul instanței, volumul III).

Și cu privire la această operațiune de creditare instanța urmează să rețină declarațiile martorilor C. I. C. (declarație – fila 172-173, în volumul I) și S. G. E. (declarație – fila 170-171 în volumul I), declarații care confirmă maniera de lucru pe care inculpata R. L.-I. a înțeles să o impună cu privire, cel puțin în privința unor clienți, anume inițierea operațiunii de retragere de către ea, această inițiere fiind permisă de către programul informatic, ridicarea de către ea a banilor de la casierie, după care remitea documentul de eliberare semnat de către client, fără însă ca acel client să fie verificat, sub aspectul identității, de către casier sau de vreun alt funcționar al băncii, modalitate care permitea inculpatei să ateste în mod fraudulos, identitatea unui ,,client”.

Se mai reține că martorele menționate au arătat că persoana vătămată T. T. s-a prezentat la agenție, după ce a fost anunțat în legătură cu existența unor restanțe la plata unui credit, a afirmat că nu a contractat niciun credit.

Coroborând elementele de fapt care rezultă din cele reținute în precedent, instanța apreciază că s-a dovedit, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpata T. C., profitând de poziția ocupată (administrator financiar) în cadrul Școlii Generale ,,Sfânta V.” din Aninioasa unde persoana vătămată T. T. ocupa funcția de cadrul didactic, după ce a făcut o copie a cărții de muncă a persoanei vătămate, la care avea acces în virtutea faptului că acestea erau păstrate într-un loc la care aceasta avea accesul și o copie a cărții de identitate a acestuia, a procurat și o factură de utilități privind aceiași parte vătămată, după care, prin contrafacerea semnăturii persoanei vătămate T. Tedor, a solicitat și a obținut - fără știrea persoanei vătămate T. T. și prin inducerea în eroare a băncii, cu complicitatea funcționarului bancar R. L. I. care a atestat semnătura ,,clientului” deși cunoștea persoana care s-a prezentat pentru a face operațiunile frauduloase – un împrumut bancar în valoare de 30.000 lei (contract de credit nr._/12.09.2008) de la B.R.D. – Groupe Societe Generale S.A., prin B.R.D. Agenția Parâng Petroșani aparținând B.R.D. G. Sibiu – producând astfel un prejudiciu în sumă de 47.015,97 lei persoanei vătămate B.R.D. Groupe Societe Generale (supliment raport de expertiză contabilă judiciară – fila 331 în dosarul instanței, volumul III)

Aceste fapte realizează, în drept, elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prev. și ped. de art. 215 alin. 1, 2 și 3 C.pen. din 1968; cele ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C.pen. din 1968; ale infracțiunii de fals în înscrisuri oficiale, prev. și ped. de art. 288 alin. 1 și 2 C.pen. din 1968 (adeverința de venit emisă în fals de către Școala Generală ,,Sfânta V.” de către inculpată în calitate de funcționar al instituției publice) și uz de fals, prev. de și ped. de art. 291 C.pen. din 1968 - conform legii penale în vigoare la data comiterii faptei și au fost comise de către inculpata T. C. cu intenție directă, în scopul de a realiza un folos patrimonial injust, constând în obținerea unor credite de la societatea bancară, în condiții în care dacă ar fi fost cunoscute de către bancă, creditele nu ar fi fost accesibile inculpatei; faptele au fost comise de către inculpată în condițiile concursului de infracțiuni prev. de art. 33 alin. 1 lit. a C.pen. din 1968.

De asemenea, instanța apreciază că s-a dovedit, dincolo de orice îndoială rezonabilă, faptul că inculpata R. L. I., folosindu-se de calitatea de funcționar bancar - responsabil de agenție și cunoscând că persoana care se prezintă pentru a contracta nu este persoana solicitantă a creditului, a acceptat să sprijine pe inculpata T. C. prin ascunderea identității solicitantului real sub identitatea persoanei vătămate T. T. confirmând semnăturile aplicate în fals pe actele încheiate cu banca în cadrul procedurii de creditare, în scopul ca inculpata T. C. să obțină de la societatea bancară două credite și să ridice sumele creditate, operațiuni pe care altfel inculpata T. C. nu le-ar fi putut îndeplini – contribuind astfel la producerea un prejudiciu în sumă de 47.015,97 lei persoanei vătămate B.R.D. Groupe Societe Generale.

Potrivit art. 246 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Codului penal, la data de 1.02.2014 a intrat în vigoare Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, astfel că instanța va proceda la încadrarea juridică a faptelor comise de către inculpate potrivit dispozițiilor legii penale noi, sens în care se reține că faptele inculpatei T. C., realizează elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prev. și ped. de art. 244 alin. 1 și 2 C.pen. din 2009, cele ale infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale prev. și ped. de art. 322 alin. 1 și 2 C.pen. din 2009; cele ale infracțiunii de uz de fals, prev. și ped. de art. 323 C.pen. din 2009 și cele ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. 1 C.pen. din 2009, în sarcina inculpatei R. L. I. urmând a fi reținute complicitatea la comiterea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 48 alin. rap. la art. 244 alin. 1 și 2 C.pen. din 2009 și complicitate la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 48 alin. 1 rap. la art. 322 alin. 1 C.pen. din 2009.

Cu privire la ambele inculpate, se reține incidența dispozițiilor art. 38 alin. 1 C.pen. din 2009 relative la concursul de infracțiuni.

Urmarea imediată specifică infracțiunii de înșelăciune s-a produs la momentul în care inculpata T. C. a contractat creditele sub o identitate falsă.

În referire la infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, instanța reține că, sub aspectul laturii obiective, există acțiunea de falsificare a înscrisului, prin emiterea acestuia în folosul propriu, fără a exista cererea persoanei îndreptățite, disimularea înscrisului sun un alt număr, pentru a se ascunde însăși faptul emiterii sale, acte comise de către inculpata T. C., în calitate de funcționar administrativ în cadrul unității de învățământ, autorul falsului urmărind folosirea înscrisului în scopul de a încheia un contract de credit pe numele unei alte persoane decât beneficiarul real al sumei creditate, acționând astfel cu intenție directă.

Infracțiunea de uz de fals va fi reținută în sarcina inculpatei, aceasta folosind efectiv, prin depunerea odată cu cererea de credit și a actelor aferente acesteia, întocmite și semnate în fals de către ea și a înscrisului oficial falsificat, în același scop, acela al obținerii unui credit, prin disimularea adevăratului beneficiar al creditului, la unitatea bancară.

Și această infracțiune a fost comisă de către inculpată cu intenție directă.

Infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale s-a consumat la momentul întocmirii înscrisului, iar cea de uz de fals, la momentul prezentării înscrisului falsificat la unitatea bancară.

3. În luna iulie 2004, persoana vătămată T. D. a contractat un credit bancar la B.R.D. – Sucursala Petroșani, credit în valoarea de 8.000 lei, scadent în anul 2008 (copia contractului de credit – fila 149-151 în dosarul de urmărire penală).

În luna martie 2007, persoana vătămată și soția acestuia, T. M., s-au decis să ridice un nou credit bancar de la CEC Bank – Sucursala Petroșani. Pentru documentația necesară creditului, trebuia să depună copii xerox după actele solicitate de bancă.

Persoana vătămată T. D. o cunoaște pe inculpata T. C. încă din copilărie, iar soția persoanei vătămate, numita T. M. o cunoștea de asemenea pe inculpată, aceasta fiind contabilă la Școala Generală ,,I.D. S.” din P., unde numita T. M. era vânzătoare la chioșcul aflat în incinta unității școlare.

În aceste condiții, inculpata T. C. s-a oferit să facă copii xerox pentru persoana vătămată după actele necesare contractării împrumutului de la CEC Bank, astfel că i-a remis inculpatei T. C. actele de identitate, certificatul de căsătorie, decizia de pensie și factura de utilități, pe care inculpata le-a luat iar ulterior a predat soției persoanei vătămate actele și copiile acestora.

După contractarea creditului la CEC Bank, persoana vătămată și soția acestuia s-au mutat în satul Dersca, din județul B., persoana vătămată continuând să primească cupoanele de pensie la adresa din P., pensia fiind virată pe card.

Înainte de a se muta, inculpata T. C. le-a spus că are o datorie de 30.000.000 lei, solicitând să-i împrumute această sumă de bani, lucru pe care persoana vătămată l-a acceptat, astfel că i-a remis inculpatei suma menționată, convenind cu aceasta să achite din sumă ratele scadente în viitor din împrumutul contractat la B.. Inculpata a confirmat persoanei vătămate plata ratelor.

În anul 2012, persoana vătămată T. D. a fost solicitat de către o rudă să gireze un împrumut, însă banca nu l-a acceptat ca girant, fiind înscris în baza de date ca figurând cu un credit neachitat, la B..

Aflând despre credit, persoana vătămată s-a deplasat la Petroșani, la B., agenția din centrul orașului, unde a fost îndrumat să se prezinte la Agenția Parâng unde i s-a confirmat faptul că figurează cu un credit neachitat, iar după ce s-au efectuat verificări, s-a constat că pe numele persoanei vătămate există un credit restant la rambursare, provenit din re-finanțarea creditului pe care persoana vătămată l-a ridicat în anul 2004 de la B..

Solicitând documentele, persoana vătămată a constat că scrisul și semnătura nu sunt ale sale, împrejurare față de care funcționarul bancar C. C. l-a îndrumat să scrie o declarație în acest sens (declarațiile persoanei vătămate – filele 141-142 în dosarul de urmărire penală și filele 211-213 în dosarul instanței, volumul I; declarația martorei T. M. – fila 184-185 în dosarul de urmărire penală și fila 214-215 în dosarul instanței, volumul I).

Și în acest caz, contractul de credit, nr._ din data de 21 martie 2007 (filele 152-153- ,,Condiții particulare” și filele 154-157 - ,,Condiții generale” – în dosarul de urmărire penală), prin care a fost creditată persoana vătămată T. D. cu suma de 15.400,00 lei, a fost semnat din partea băncii de către inculpata R. L.-I., ca și actele anexă (acord de consultare a bazei de date a centralei riscurilor bancare – fila 163; fișă de verificare – fila 164-167; cerere de asigurare – fila 168; raport de credit – fila 173-176; oferta de credit – fila 178 și atestarea actelor depuse – filele 178 și 180 (acte de identitate); fila 179 (decizie de pensionare); fila 181 (certificat de căsătorie).

Și ordinul de plată care atestă rambursarea integrală a creditului anterior de care a beneficiat persoana vătămată T. D., ordin datat 21 martie 2007 (data obținerii creditului prin contractul nr._ pe numele aceleiași persoane vătămate), este semnat pentru bancă de aceiași persoană, inculpata R. L. (fila 153 – ordin de plată).

Cu privire la semnăturile aplicate pe actele de creditare, se constată că acestea nu aparțin persoanei vătămate, ca și semnătura de pe ordinul de plată (probe de scris și semnătură ridicate de la persoana vătămată T. D. – fila 143 în dosarul de urmărire penală).

Față de persoana vătămată T. D. a fost începută procedura de executare silită, în dosarul de executare nr. 75/2012, suma consemnată la dispoziția organului de executare fiind de 2.000 lei (adresa nr._/21.10.2013 emisă de B. (fila 127- în volumul I).

La data de 24 septembrie 2008, contractul de muncă al inculpatei R. L.-I. cu B. au încetat, prin demisie (cerere și decizia nr. 306/18.09.2008 – fila 128 și 129 în volumul I)

În raport de elementele de fapt reținute în cele care preced, instanța apreciază că s-a dovedit, dincolo de orice îndoială rezonabilă faptul că inculpata T. C., în virtutea relațiilor de încredere în care se afla cu persoana vătămată și familia acesteia, a intrat în posesia actelor necesare pentru obținerea unui credit, acte pe care le-a copiat și le-a utilizat, cu concursul inculpatei R. L.-I., la obținerea unei ,,re-finanțări” a unui contract de credit inițial pe care persoana vătămată o avea la banca la care era șef de agenție inculpata, inculpata T. C. completând actele cu datele persoanei vătămate și semnându-le în fals, iar inculpata R. L.-I. acceptând aceste acte și confirmând identitatea nereală a ,,clientului” deși cunoștea persoana care s-a prezentat pentru a face operațiunile frauduloase – un împrumut bancar în valoare de 15.400 lei (contract de credit nr._/21.03.2007) de la B.R.D. – Groupe Societe Generale S.A., prin B.R.D. Agenția Parâng Petroșani aparținând B.R.D. G. Sibiu – producând astfel un prejudiciu în sumă de 21.728,21 lei persoanei vătămate B.R.D. Groupe Societe Generale (supliment raport de expertiză contabilă judiciară – fila 330 în dosarul instanței, volumul III).

În raport cu declarațiile martorilor S. G. E. și C. I. C. (filele 170-171 și 172-173 în dosarul instanței – volumul I) – instanța reține că, față de modalitatea de lucru impusă de către inculpată cu privire la operațiunile de creditare, în care inculpata ridica personal banii de la casierie, după care prezenta documentul de încasare semnat de ,,client”, prin acest mod inculpata a creat condiții pentru ca identitatea clienților la creditare să fie disimulată.

În plus, în condițiile în care martorii menționați afirmă că, pentru clienții importanți, pentru ca aceștia să nu se simtă ,,jigniți” stând la rând, inculpata îndeplinea pentru aceștia diferite operațiuni, apreciem că a fost favorizată de către inculpată și disimularea identității persoanelor care au depus sume în numerar în conturile de credit.

De asemenea, se mai reține că ambele martore au confirmat că persoana vătămată T. D. a contestat realitatea operațiunii de creditare făcută pe numele său, iar în momentul în care i-au fost prezentate actele de creditare, acesta a afirmat că semnătura de pe acte nu îi aparține.

De asemenea, instanța mai reține că, în mod cert, creditul contracta de persoana vătămată T. D. în anul 2004 de la B. a fost rambursat (adresa nr. 4398/17.03.2014 emisă de B. – fila 248 în dosarul instanței, volumul I).

În drept, faptele inculpatei T. C. realizează elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prev. și ped. de art. 215 alin. 1, 2 și 3 C.pen. din 1968 și cele ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C.pen. din 1968, conform legii penale în vigoare la data comiterii faptei și au fost comise de către inculpată cu intenție directă, în scopul de a realiza un folos patrimonial injust, constând în obținerea unui credit de la societatea bancară, în condiții în care dacă ar fi fost cunoscute de către bancă, creditul nu ar fi fost accesibil inculpatei; faptele au fost comise de către inculpată în condițiile concursului de infracțiuni prev. de art. 33 alin. 1 lit. a C.pen. din 1968.

De asemenea, instanța apreciază că s-a dovedit, dincolo de orice îndoială rezonabilă, faptul că inculpata R. L. I., folosindu-se de calitatea de funcționar bancar - responsabil de agenție și cunoscând că persoana care se prezintă pentru a contracta nu este persoana solicitantă a creditului, a acceptat să sprijine pe inculpata T. C. prin ascunderea identității solicitantului real sub identitatea persoanei vătămate T. D. confirmând semnăturile aplicate în fals pe actele încheiate cu banca în cadrul procedurii de creditare, în scopul ca inculpata T. C. să obțină de la societatea bancară două credite și să ridice sumele creditate, operațiuni pe care altfel inculpata T. C. nu le-ar fi putut îndeplini – contribuind astfel la producerea un prejudiciu în sumă de 21.728,21 lei persoanei vătămate B.R.D. Groupe Societe Generale.

Cu privire la ambele inculpate, se reține incidența dispozițiilor art. 38 alin. 1 C.pen. din 2009 relative la concursul de infracțiuni.

Urmarea imediată specifică infracțiunii de înșelăciune s-a produs la momentul în care inculpata T. C. a contractat creditele sub o identitate falsă.

În apărare, inculpata R. L. I. a solicitat audierea martorilor S. E. G.; C. I. C. și C. T. Silvana (cerere de probe – fila 102 în dosarul instanței, volumul I).

Martorii propuși de către inculpată, așa cum s-a reținut în precedent, au relatat despre maniera de lucru adoptată de către inculpata R. L. I., manieră care permitea ca persoana pentru care inculpata iniția operațiunea de eliberare a numerarului în contractele de credit, ridica personal banii de la casierie, confirma tranzacția cu ștampila și semnătura, după care ulterior, prezenta operatorului de ghișeu ordinul de plată, semnat de către ,,client”, persoană cu care însă operatorul de ghișeu nu avea niciun contact.

Au mai arătat martorele că pentru clienții importanți ai băncii, inculpata îndeplinea diferite operațiuni curente, manieră de lucru care, în opinia instanței, a făcut posibilă disimularea cu ușurință a adevăratei identități a clientului, inclusiv cu prilejul încasării unor sume de bani în contul de credit.

Martorele au confirmat și existența relațiilor dintre inculpatele din cauză, relații pe care inculpata R. L. I. a pus-o pe seama calității de client a inculpatei T. C., în virtutea cărora inculpata T. venea în biroul ei. De asemenea, din probele administrate, rezultă și faptul că inculpata era singura persoană din cadrul Agenției care avea atribuții în creditare, împrejurarea de altfel necontestată de către inculpată.

Față de cele declare de către martorele propuse în apărarea sa, inculpata a formulat față de acestea plângeri penale, pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă.

A mai solicitat inculpata R. L. I. punerea la dispoziție a înregistrărilor camerelor de supraveghere, pentru a proba faptul că persoanele vătămate din cauză au fost prezente personal la ridicarea banilor din operațiunile de creditare, însă acestea înregistrări nu au putut fi furnizate, expirat fiind termenul de păstrare (adresa nr. 449/10.01.2014 emisă de B. – Groupe Societe Generale – fila 187 în dosarul instanței, volumul I).

A mai solicitat inculpata, în probațiune, rezultatul cercetărilor administrative efectuată de B. în urma reclamațiilor depuse de către persoanele vătămate din prezenta cauză.

Față de această cerere a inculpatei, cu adresa nr._/05.11.2013 – fila 167 în dosarul instanței, volumul I, s-a răspuns în sensul că nu au fost efectuate cercetări administrative, iar prin adresa nr._/04.11.2013 emisă de B. – fila 152 în dosarul instanței, volumul I, s-a precizat de către B. că, la data la care persoanele vătămate H. A., T. T. și T. D. au sesizat organele de cercetare penală, inculpata nu mai avea calitatea de angajat al băncii.

Inculpata, în cursul cercetării judecătorești, s-a apărat și încercând să susțină că, în fapt, persoanele vătămate au încheiat contractele de credit, că nu era posibil ca acestea să fi fost încheiate de alte persoane pe seama lor și că, în fapt, aceștia sunt nesinceri și nu doresc să asume creditele contractate.

În cazul persoanei vătămate T. T. inculpata R. L. a susținut că între acesta și inculpata T. C. exista o legătură fiind consăteni, persoana vătămată ajutând-o cu un împrumutat pe inculpată, iar pe fondul acestor relații ar fi apărut conflicte între ei; a mai arătat inculpata că, în opinia sa, semnătura de pe carnetul de muncă al persoanei vătămate este identică cu cea de pe contractul de împrumut.

În condițiile în care s-a stabilit prin raportul de constatare tehnico-științifică faptul că semnătura și scrisul olograf de pe contractul de credit nr._/12.09.2008 au fost executate de către inculpata T. C., scrisul și semnătura de pe angajamentul de plată au fost executate de către inculpata T. C., semnătura depusă la rubrica ,,Director economic” de pe adeverința de venit pentru persoana vătămată T. T. a fost executată de către inculpata T. C. (concluzii – fila 216 în dosarul de urmărire penală) – apărarea inculpatei nu poate fi primită.

Inculpata a invocat în apărare faptul că soția persoanei vătămate T. D., martora T. M., a încheiat un contract cu B. în sensul virării pe card a sumelor provenite din pensie, împrejurare care, pe de o parte, nu este reală, iar pe de altă parte existența unui astfel de contract nu ar fi de natură să explice încheierea unui contract de creditare pe numele șotiei părții vătămate, contract de care persoana vătămată nu are cunoștință. Probabil, inculpata a încercat să sugereze faptul că soția persoanei vătămate ar fi semnat în fals contractul pe numele soțului ei, dar în condițiile în care actele nereale au fost contrasemnate de către inculpată, eficiența acestei apărări este inexistentă.

S-a mai arătat inculpata R. L. I. susținând că, în cazul persoanei vătămate H. A., s-a solicitat acesteia un cupon nou de pensie, cel depus fiind anterior cu o lună celui corespunzător lunii în care s-a solicitat creditul, iar pentru aceasta a fost contactată persoana vătămată, care s-a prezentat și a depus actul.

Inculpata nu a precizat în ce manieră a contactat-o pe persoana vătămată H. A., dar, peste faptul că inculpata T. C., căreia persoana vătămată i-a încredințat actele pentru a o ajuta în demersul de recalculare a pensiei, astfel că inculpata era în posesia actelor acesteia și putea, sub pretextul că sunt necesare la recalcularea pensiei, să solicite persoanei vătămate următorul cupon de pensie (cuponul din luna următoare), în condițiile în care cu privire la semnăturile depuse la rubrica ,,împrumutat” din contractul de credit nr._/09.08.2007, prin raportul de constatare tehnico-științifică nr. 209.466 din 27 octombrie 2011 (filele 202-216), s-a constatat că acestea au fost executate de către inculpata T. C. (concluzii – fila 216) – apărarea inculpatei R. L.-I. în sensul că persoana vătămată H. A. a fost persoana care s-a prezentat personal și a încheiat cele două contracte de credit cu B. – Agenția Parâng nu poate fi primită.

În apărare, inculpata a mai susținut că fiecare contract de credit se aproba numai după verificarea în centrală, însă în condițiile în care verificarea viza doar solvabilitatea clientului, calitatea de bun-platnic a clientului și actele depuse de către acesta, întrucât de fiecare dată au fost utilizate date personale ale unor persoane reale, nu se poate reține, contrar celor susținute de către inculpata R. L. I., faptul că persoanele vătămate din cauză s-au prezentat personal la sediul agenției, au încheiat contractele de creditare defăimate ca fiind false, nu au achitat ratele, după care au înțeles să susțină că, de fapt, o altă persoană (în toate cele trei cazuri, cu privire la patru contracte – aceiași persoană), au încheiat contractele pe numele lor, cu complicitatea inculpatei R. L.-I..

Din actele depuse de B. rezultă că, în cazul persoanei vătămate T. T., prima notificare a fost emisă la data de 9 august 2010, așa cum a arătat și persoana vătămată, după care, lunar, au fost emise astfel de notificări (fila 19, 20 și 21 în dosarul instanței, volumul II).

În cazul persoanei vătămate H. A., de asemenea, prima notificare a fost trimisă la data de ianuarie 2010 (SMS), notificările fiind reluate lunar, așa cum a arătat și persoana vătămată (fila 19 și fila 22 -25 în dosarul instanței, volumul II), iar în cazul persoanei vătămate prima notificare a fost transmisă în luna iulie 2008 (SMS) și apoi în decembrie 2009 și în continuare, din ianuarie 2010, lunar (filele 19 și 26-27 în dosarul instanței, volumul II).

Așa cum s-a reținut în precedent, chitanțele de ridicare în numerar a sumelor aferente contractelor de creditare privind pe cele trei persoane vătămate din prezenta cauză, au fost semnate și de inculpata R. L. I., sumele fiind eliberate de către lucrătorii bancari, operatori ghișeu C. I. și T. S., iar cea privind pe persoana vătămată T. T. de către R. L. I.; semnăturile de pe aceste acte (depuse distinct și la filele 28, 30, 31 și 32 în dosarul instanței, volumul II), sunt semnate în fals, așa cum s-a constat în raportul de constatare tehnico-științifică.

Inculpata R. L.-I. nu a recunoscut faptele pentru care este cercetată în prezenta cauză (declarațiile inculpatei – filele 24-26; 28-29; 30-31; 32; 33 – în dosarul de urmărire penală și fila 427-432 în dosarul instanței, volumul III).

În apărare, inculpata R. L. I. a mai solicitat audierea martorei M. D., reaudierea persoanei vătămate H. A. cu privire la două aspecte: dacă a făcut cererea de recalculare a pensiei în anul 2005 sau în anul 2007 și dacă a împuternicit pe inculpata T. C. să facă acest lucru și dacă a girat pe T. C. și T. E., fiica respectiv soțul inculpatei T. C. în anul 2008 pentru un credit (cerere de probe – fila 128-129 în dosarul instanței, volumul II).

Fiind audiată în cauză, martora M. D. a arătat că inculpata T. C. a lucrat la Școala Generală Sfânta V. din Aninoasa din data de 1 iunie 2008 și până în luna iunie 2010, când a depus o cerere de concediu fără plată, iar după aceea nu s-a mai prezentat la serviciu. A precizat martora că inculpata T. C. avea acces la sigiliul școlii și la cărțile de muncă ale angajaților, acestea fiind ținute într-un dulap în biroul d-nei director.

Martora a arătat că a observat că data angajării de pe ,,adeverința” care i-a fost prezentată (adeverința de venit și angajament de plată utilizat la obținerea creditului), cu privire la persoana vătămată este completată eronat în ce privește data angajării persoanei vătămate, iar cu privire la semnătura de pe acel act, martora a arătat că, în opinia sa, nu aparține domnului profesor T. (declarația martorei M. D. – fila 369-370 în dosarul instanței, volumul III).

Și împotriva acestei martora inculpata R. L. I. a formulat plângere penală pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă.

Cu privire la data cererii de recalculare a pensiei persoanei vătămate H. A., aceasta a arătat că a solicitat ajutorul inculpatei T. C. în acest sens în cursul anului 2007, iar cu privire la împrejurarea dacă persoana vătămată a avut calitatea de girant al unui împrumut ridicat de soțul respectiv fiica inculpatei T. C., instanța apreciază că, fața de relațiile dintre persoana vătămată H. A. și familia inculpatei T. C., această împrejurare, chiar reală dacă ar fi, nu are relevanță asupra împrumutului contractat prin contractul încheiat cu B. sub semnătura persoanei vătămate în calitate de titular al contractului, semnătură aplicată în fals de către inculpata T. C., și confirmată de către inculpata R. L. I..

A mai solicitat inculpata în probațiune solicitarea contractului de împrumut dintre T. C. și T. T., invocând faptul că suma din acel contract este aceiași cu cea din contractul de împrumut; depunerea de către B. a reclamației depuse de către persoana vătămată T. T. la data de 20 septembrie 2010, cu nr. 937; solicitarea formularului de ridicare în numerar în original și a chitanței aferent acordării creditului din 12 septembrie 2008, inculpata susținând că aceste acte nu fac dovada ridicării numerarului nefiind semnat și neavând aplicată ștampila operatorului de ghișeu care a efectuat operațiunea, fiind neconform Normei B. – mijloace de plată, gestiune numerar – instrucțiunea 10 N5I10 și a procedurilor Operațiuni Ghișeu universal – depunere/retragere numerar N4I39P7. În fine, a mai solicitat inculpata să se comunice perioada în care inculpata T. C. a fost angajată la Școala Sfânta V., apreciind că există contradicții între rechizitoriu în care se reține că aceasta a lucrat până în luna ianuarie 2010 și declarația persoanei vătămate T. T. care a arătat că inculpata a lucrat la școală până în luna iunie 2010 (cerere de probe – fila 128-129 în dosarul instanței, volumul II).

Cu privire la aspectele invocate în apărare, instanța constată că într-adevăr, între persoana vătămată T. T. și inculpata T. C. s-a încheiat un contract de împrumut, care a fost pus în executare silită de către persoana vătămată, urmare a faptului că inculpata, în calitate de debitor, nu a respectat obligația de restituire a împrumutului. Acest fapt nu a fost contestat de către persoana vătămată, care a și adus precizări cu privire la acel act, și rezultă și din cauza având ca obiect încuviințarea executării silite nr._ al Judecătoriei Petroșani, atașat pentru pronunțare.

Însă, în condițiile în care s-a stabilit că semnătura aplicată pe contractul de împrumut, adeverință și alte acte din dosarul de creditare, așa cum s-a reținut în precedent, nu aparține persoanei vătămate și a fost executată de către inculpata T. C., și confirmată de inculpata R. L. I., nu se poate reține ceea ce sugerează inculpata R. L. I., anume că acest contract de împrumut a fost încheiat de către persoana vătămată, pe seama numitei T. C. și existența unei înțelegeri între persoana vătămată și inculpată în sensul achitării ratelor de credit.

Susținerea inculpatei R. L. I. în sensul că documentele de retragere a numerarului din contractul de creditare nu atestă ridicarea efectivă a acestuia, fiind încălcate instrucțiunile bancare cu privire la vize și semnături nu poate fi luată în considerare decât sub aspectul că nu au fost respectate normele interne la care face referire inculpata, însă, în contextul cauzei, se remarcă faptul că nu numai normele la care se referă inculpata erau nerespectate, inclusiv în perioada în care inculpata era șef de agenție, ci și alte norme, ca cele la care fac referire martorele C. și S., respectiv prezentarea personal a persoanei care apare în actul bancar.

Cu privire la actul la care se referă inculpata, anume formularul de ridicare în numerar aferent acordării creditului din 12 septembrie 2008 (fila 106 în dosarul de urmărire penală), este semnat de către inculpata R. L. I. și confirmată pentru ,,control preventiv bancar” de către aceiași persoană, inculpata R. L. I.. Semnătura persoanei vătămate T. T., ,,client” conform contractului de creditare este aceiași cu cea care apare și pe actele depuse în vederea acordării creditării, cu privire la care s-a constatat că au fost executate de către inculpata T. C..

În acest context, susținerea inculpatei în sensul că nu au fost eliberată suma contractată nu poate fi apreciată ca reală.

În fine, în cursul cercetării judecătorești, inculpata a mai susținut că, potrivit extraselor de cont curent și a listelor de notificări depuse la dosar de către B. G. Sibiu pentru clienții H. A., T. T. și T. D. susțin recunoașterea datoriei către B. a numitelor persoane vătămate, acestea făcând personal depuneri în numerar în cont (cerere de probe – fila 236-237 în dosarul instanței, volumul II).

Într-adevăr, din actele menționate de către inculpata R. L. I., acte depuse la dosar (filele 19; 20-27; 33-67; 69-82 și 83-117 și filele 239-251), aparent rezultă că au fost efectuate plăți automat în cont, dar și faptul că persoanele vătămate, dar și inculpata T. C. și soțul acesteia, T. E., precum și fiica, T. C., au achitat rate. Indiciul existenței în posesia inculpatei T. C. a unui card de debit aparținând persoanei vătămate H. A., fundamentează și presupunerea că exista posibilitatea ca debitarea automată din contul acesteia să fi fost făcută și de pe acel card, așa cum susține persoana vătămată.

De asemenea, față de faptul că, la dosar au fost depuse chitanțe de plată emise pe numele T. T., care în mod evident nu au fost semnate de către acesta (fila 372; 373; 374; 394; 395 în dosarul instanței, volumul III), chitanțe cu privire la care se constată, cu referire la primele trei că sunt semnate identic cu semnătura care a fost stabilită ca fiind executată de inculpata T. C., iar celelalte două poartă semnături care nu prezintă nicio asemănare cu semnătura persoanei vătămate și mai degrabă similară cu semnătura aplicată pentru ,,director economic” din adeverința de venit al numitei persoanei vătămate, act care de asemenea nu a fost semnat de către persoana vătămată, instanța apreciază că nu se poate reține că indicațiile lucrătorilor bancari pe care au înțeles să le evidențieze în operațiile bancare au fost executate în mod corespunzător, așa încât apărarea inculpatei în sensul că prin plata datoriei, persoanele vătămate au însușit contractul sau au recunoscut datoria restantă față de B. nu poate fi primită. Concluzia care se impune față de cele reținute anterior, și în contextul cauzei, este aceea că nu au fost respectate instrucțiunile la care face referire inculpata, și nu că cele din evidențe sunt reale.

Apărările inculpatei sunt fundamentate în fapt pe nerespectarea și de către alți funcționari din cadrul băncii a normelor interne, inculpata fiind familiarizată cu maniera de lucru neconformă existentă la acea dată la agenția pe care o conducea.

La dosar a fost depusă reclamația formulată de către persoana vătămată T. T. la data de 20 septembrie 2010 (fila 311 în dosarul instanței, volumul III).

Din această ,,declarație” rezultă împrejurările susținute de către persoana vătămată în declarațiile pe care le-a dat în cauză, cu privire la faptul că susține că nu a semnat niciun contract de credit și că o suspectează pe inculpata T. C., față de faptul că aceasta avea posibilitatea de a intra în posesia documentelor necesare obținerii unui împrumut.

Susține inculpata R. L. I. faptul că, față de această reclamație, B. avea obligația de a efectua cercetări administrative, invocând în acest sens instrucțiunea nr. 3 N1I3 din data de 20 septembrie 2007 (instrucțiuni – filele 335-350 în dosarul instanței, volumul III).

Din motive care nu au relevanță în cauză în aprecierea instanței, unitatea bancară a comunicat că nu au fost făcute cercetări administrative, așa cum s-a reținut în precedent, însă din declarațiile martorelor angajate ale B. rezultă faptul că o parte dintre procedurile de creditare au fost modificate, cel puțin posibilitatea ofițerului de credite de a iniția operația de ridicare în numerar.

În fine, instanța constată că inculpata R. L.-I. a fost de acord, la data de 24 iulie 2012 (declarație – fila 26 verso în dosarul de urmărire penală), cu testarea sa poligraf, în probă încuviințată și dispusă în cauză, (fila 36 în dosarul de urmărire penală), însă nu s-a prezentat la efectuarea testării apreciind că l-a considerat nesemnificativ pentru dovedirea nevinovăției sale (declarație din data de 12 martie 2013 - fila 26 verso – în dosarul de urmărire penală).

Prin concluziile scrise depuse la dosar (fila 437-445– în volumul III), inculpata R. L.-I. a reluat apărările examinate în cele ce preced, susținând că nu există probe care să susțină implicarea sa directă, alta decât cea stabilită în normele de creditare, în acordarea unor credite persoanelor vătămate din cauză, că nu a avut nici un fel de relații cu co-inculpata T. C..

Cu privire la aceste aspecte, instanța apreciază că, din probele administrate în cauză, rezultă că inculpata R. L.-I., tocmai prin atribuțiile pe care le avea conform normelor de creditare, atribuții pe care le-a executat în mod necorespunzător, a contribuit la încheierea contractelor de creditare din prezenta cauză, contribuție constând în confirmarea unei identități nereale cu privire la persoana care a depus actele, a semnat contractele și a ridicat sumele de bani.

Cu privire la relațiile dovedite între cele două co-inculpate, instanța reține că nu este necesară stabilirea în cauză a esenței relației dintre inculpate; fiind probat faptul că inculpata T. C. frecventa biroul inculpatei R. L.-I., s-a dovedit într-o măsură suficientă existența unor relații între cele două inculpate, relații personale în cadrul cărora s-au realizat înțelegerile dintre cele două inculpate cu privire la încheierea în condiții neconforme a unor contracte de credit, aparent numai în beneficiul co-inculpatei T. C..

A susținut în apărare inculpata faptul că întreaga răspundere a plății sumelor acordate în baza contractelor de credit revenea operatorilor de ghișeu, însă această apărare nu poate fi reținută, în condițiile în care operatorii de ghișeu audiați în cauză în calitate de martori, au descris modul în care inculpata R. L.-I. proceda în unele cazuri, respectiv că iniția tranzacția, ridica personal banii de la casierie, după care depune documentul semnat și de client operatorului, fără însă ca acel client să se fi prezentat la operator.

În același sens, inculpata susține că, în momentul plății, nu se afla lângă client sau lângă operatorul de ghișeu, ci supra-viza operațiunile. Această apărare a inculpatei, care descrie de fapt modul în care ar fi trebuit să procedeze, explică semnătura sa pe dispozițiile de plată, dar nu înlătură celelalte elemente de fapt care reies din probatoriul administrat, elemente deja reținute și examinate de către instanță.

Mai arată inculpata că documentele de creditare erau transmise, fizic, la Back Office G. Sibiu, pentru verificare și aprobare, iar funcționarii verificau prin apelare telefonică fiecare client, după care dispuneau fie aprobarea fie respingerea creditului respectiv, sau mai solicitau documente, iar la aprobarea creditului contactau clienți pentru a confirma aprobarea creditului.

Această manieră de lucru nu a fost dovedită în cauză, din probele administrate rezultând faptul că verificările erau făcute doar pe acte, iar funcționarii de la G. nu verificau identitatea clientului și nici nu informau clientul cu privire la aprobarea cerilor de creditare.

Inculpata a mai susținut, în apărare, în concluziile scrise formulate, faptul că raportul de constatare tehnico-științifică efectuat în cauză, nu a respectat procedurile de identificare a scrisului și a semnăturii, punând la îndoială și înscrisul de comparație, provenit de la inculpata T. C., susținând că cererea de concediu fără plată transmisă pentru efectuarea constatării nu provine de la aceasta.

Cu privire la acesta apărări, instanța apreciază că nu sunt indicii în cauză cu privire la faptul că înscrisul de comparație utilizat pentru efectuarea constatării tehnico-științifice nu provine de la inculpata T. C.; acest înscris a fost depus de către unitatea de învățământ la care aceasta își desfășura activitatea, se referă la un fapt confirmat de martori, anume că inculpata nu a mai venit la serviciul solicitând concediu fără plată și afirmând că pleacă în Germania, astfel că nu există motive să se pună la îndoială identitatea persoanei care a redactat cererea. De altfel, prin raport, au fost valorificate numai scriptele de comparație, iar în situația în care o anumită determinare nu a putut fi efectuată datorită lipsei sau insuficienței probelor depuse, raportul a menționat acest lucru, cum a fost și cazul, spre exemplu, cu privire la identificarea persoanei care a executat scrierea pe adeverința de venit eliberată pe numele persoanei vătămate T. T..

A mai susținut inculpata că, pentru lămurirea cauzei, era necesar a se lua specimene de semnătură și operatorilor de ghișeu, care ar fi putut falsifica semnăturile clienților. Cu privire la această susținere, instanța constată că, față de asemănarea evidentă între semnătura aplicată pe contractele de împrumut și actele însușite prin semnătură de ,,solicitanții” creditelor, cu semnătura de pe ordinul de plată, de vreme ce s-a constat faptul că semnăturile aplicate pe actele de creditare au executate de către inculpata T. C., nu se impunea un astfel de demers.

În condițiile în care s-a stabilit că semnăturile de pe actele de creditare și de pe cele de eliberare a numerarului, au fost executate de către inculpata T. C., chiar dacă erau posibile și altfel de verificări, acestea nu sunt necesare în cauză.

În continuare, inculpata a reluat apărările formulate, cu referire la fiecare dintre persoanele vătămată în cauză, susținând în esență faptul că acestea au fost încunoștințate de încheierea contractelor, la momentul aprobării creditului, că acestea au plătit unele rate din aceste credite, că numai persoanele vătămate ar fi putut să se afle în posesia facturilor de utilități care au fost depuse odată cu solicitarea creditării, că acestea au fost înștiințate cu privire la neplata ratelor de credit, că au fost somați să achite creditul și că au și făcut plăți în contul creditelor restante.

A mai invocat inculpata relațiile personale dintre persoanele vătămate și inculpata T. C., relații care, în opinia inculpatei, fac credibil ca persoanele vătămate să fi contractat creditele și în beneficiul inculpatei, cu atât mai mult cu cât unele dintre acestea apar ca fiind achitate de persoanele vătămate, membrii ale familiilor acestora și de către inculpată și membrii ai familiei acesteia.

După cum s-a apreciat de către instanță în analiza din precedent, fiind probat faptul că actele nu au fost semnate de către titularii creditelor, semnătura aplicată pe acestea fiind a inculpatei T. C., iar această concluzie se coroborează cu toate probele administrate în cauză, iar faptul că plata evidențiată ca fiind pe numele unei persoane de către operatorii de ghișeu nu dovedește în mod absolut faptul atestat, existând posibilitatea ca operatorul de ghișeu să consemneze plata de către titularul contului, chitanța fiind generată automat de sistem, din rațiuni de comoditate, în dauna acurateței (proceduri de lucru .

Aceste apărări au fost examinate pe larg în cadrul prezentelor considerente.

Cu privire la persoana vătămată T. D., inculpata pretinde că acesta, în înțelegere cu inculpata T. C., căreia i-a dat actele și suma de bani reprezentând suma restantă a împrumutului pe care persoana vătămată îl avea la B., de fapt s-a înțeles cu aceasta să îi re-finanțeze creditul.

Relațiile dintre părți și împrejurările de fapt în care persoana vătămată i-a dat inculpatei suma de bani, aproximativ egală cu ratele scadente pentru viitor, precum și cu privire la înțelegerea dintre părți, a fost redată pe larg în declarațiile persoanei vătămate, iar susținerile inculpatei nu au nici un suport, nefiind indicii în cauză în sensul că persoana vătămată, care de altfel nici nu se mai afla în localitate, a încheiat contractul de credit, că s-a prezentat personal și a făcut, personal demersuri pentru obținerea unui împrumut.

Probele converg spre faptul că inculpata T. C., cu complicitatea inculpatei R. L.-I., folosind identitatea persoanei vătămate, s-a prezentat la B. Agenția Parâng, a solicitat și a obținut re-finanțarea creditului, persoana vătămată neavând cunoștință despre această operațiune.

Concluzionând, instanța apreciază că inculpata R. L.-I. a cunoscut, în momentul prezentării documentelor de către inculpata T. C., faptul că acestea conțin date nereale sub aspectul identității persoanei care beneficiază de împrumutul solicitat, a acceptat aceste acte, fiind conștientă că, la soluționarea cererilor de credit, banca va avea în vedere documentele respective.

Constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 396 alin.1 C.pr.pen., așa cum s-a reținut în cele care preced, se va proceda la aplicarea unei pedepse ambelor inculpate.

Instanța constată că, în conformitate cu art. 104 din Legea nr. 255/2013, la data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare Legea nr. 135/2010 privind Noul Cod de Procedură Penală. Conform art. 246 din Legea nr. 187/2012, de la aceeași dată a intrat în vigoare și Legea nr. 286/2009 privind Codul Penal.

Potrivit dispozițiilor art. 5 alin. 1 C.pen. din 2009, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii și până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

Modalitatea de determinare a legii penale mai favorabile va fi efectuată având în vedere decizia Curții Constituționale nr. 265 din 6 mai 2014 publicată în M.O. nr. 372/ 20.05.2014.

În ceea ce privește limitele de pedeapsă pentru infracțiunile ce se rețin în sarcina celor două inculpate, instanța constată că, potrivit dispozițiilor art. 215 alin. 1, 2 și 3 C.pen. din 1968, infracțiunea de înșelăciune comisă în condițiile variantei normative menționate, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 15 ani, iar potrivit dispozițiilor art. 244 alin. 1 și 2 C.pen. din 2009, infracțiunea de înșelăciune în varianta normativă menționată, se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani.

Ambele legi penale cuprind mențiunea că, în cazul în care mijlocul fraudulos prin care a fost comisă infracțiunea de înșelăciune constituie infracțiune, se aplică regulile privind concursul de infracțiuni.

Cu privire la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, instanța constată că, potrivi Codului penal din 1968, infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C.pen. din 1968, se pedepsește cu închisoare, de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, iar potrivit dispozițiilor art. 322 alin. 1 C.pen. din 2009, infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau amendă.

Infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 288 alin. 1 și 2 C.pen. din 1968, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani; potrivit dispozițiilor art. 320 alin. 1 și 2 C.pen. din 2009, infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.

Infracțiunea de uz de fals, prev. de art. 1968, cu privire la înscrisurile oficiale, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani, iar potrivit legii penale noi, infracțiunea, prev. de art. 323 C.pen. din 2009 se pedepsește, în cazul înscrisului oficial, cu aceiași pedeapsă, închisoare de la 3 luni la 3 ani.

Ambele legii penale prevăd, în privința complicelui, sistemul parificării pedepselor, pedeapsa pentru complice fiind aceiași cu pedeapsa aplicabilă autorului.

Având în vedere împrejurarea că, la diferite intervale de timp, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, ambele inculpate au comis fapte care, fiecare în parte, realizează elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 1-3 C.pen. din 1968 (cazul inculpatei T. C.), respectiv complicitate la comiterea acestei infracțiuni (cazul inculpatei R. L.-I.) și faptul că, la comiterea acestor fapte au fost folosite aceleași mijloace frauduloase, anume înscrisuri sub semnătură privată falsificate, sunt incidente în cauză dispozițiile art. 41 alin. 2 C.pen. din 1968 cu privire la infracțiunea continuată, respectiv dispozițiile art. 35 alin. 1 C.pen. din 2009, faptele fiind comise împotriva aceluiași subiect pasiv – în ce privește infracțiunea de înșelăciune.

În cazul infracțiunii continuate, Codul penal din 1968 prevede o agravare facultativă a pedepsei, ca și Codul penal din 2009.

În consecință, instanța constată că, potrivit legii penale vechi, Codul penal din 1968, inculpatei T. C., ar urma să îi se aplice o pedeapsă cu închisoare între 3 și 15 ani, pentru infracțiunea de înșelăciune în formă continuată, forma continuată a faptei urmând a fi apreciată ca o circumstanță agravantă legală, cu consecința prev. de art. 78 C.pen. din 1968, anume stabilirea unei pedepsei la limita maximului special.

În cazul aceleași inculpate, acesteia ar urma să i se aplice o pedeapsă cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amendă pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, forma continuată a faptei urmând a fi apreciată ca o circumstanță agravantă legală, cu consecința prev. de art. 78 C.pen. din 1968, anume stabilirea unei pedepsei la limita maximului special.

Pentru infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, ar urma să i se aplice o pedeapsă cu închisoare între 6 luni și 5 ani; iar pentru infracțiunea de uz de fals, prev. de art. 1968, cu privire la înscrisurile oficiale, o pedeapsă cu închisoare între 3 luni și 3 ani.

Aceste pedepse ar urma să fie contopite în pedeapsa cea mai grea, cu posibilitatea aplicării unui spor de pedeapsă, conform dispozițiilor art. 34 alin. 1 lit. b C.pen. din 1968.

În raport cu dispozițiile Codului penal din 2009, inculpatei T. C., ar urma să i se aplice, pentru infracțiunea de înșelăciune în formă continuată, pedeapsa închisorii între 1 și 8 ani, prin majorarea limitei maxime cu 3 ani conform dispozițiilor art. 36 alin. 1 C.pen. din 2009, un număr de trei pedepse distincte cu închisoare între 6 luni și 3 ani (față de consecințele faptei și modul de comitere instanța apreciind că în cauză, pentru infracțiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată comise de către inculpată nu se justifică aplicarea pedepsei amenzii penale), o pedeapsă cu închisoare între 1 și 5 ani și interzicerea exercitării unor drepturi, pentru infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale și o pedeapsă cu închisoare, între 3 luni și 3 ani pentru infracțiunea de uz de fals – pedepse care ar urma să fie contopite în pedeapsa cea mai grea, la care ar urma să se aplice un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse, conform dispozițiilor art. 39 alin. 1 lit. b C.pen. din 2009.

În cazul inculpatei T. C., sub legea penală veche, i s-ar putea aplica o pedeapsă rezultantă a cărei executare ar putea fi suspendată sub supraveghere în condițiile art. 86 ind. 1 C.pen. din 1968, iar sub legea penală nouă, i s-ar putea aplica numai o pedeapsă cu executare efectivă, față de lipsa inculpatei de la judecată, a lipsei acordului acesteia la prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității – instituția amânării aplicării pedepsei și a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei – fiind inoperabile în privința acestei inculpate.

Cu privire la infracțiunile reținute, sunt incidente și dispozițiile art. 62 C.pen. din 2009, de natură a agrava răspunderea prin aplicarea, pentru fiecare infracțiune, și a unei amenzi – prin infracțiunile comise fiind urmărită obținerea unui folos patrimonial.

Față de consecințele faptelor, modul de comitere a acestora, perseverența în nerespectarea legii penale și constanța comportamentului nelegal, instanța apreciază că pentru niciuna dintre infracțiuni nu s-ar putea aplica inculpatelor minimul special de pedeapsă prevăzut în normele de incriminare din legea penală nouă.

În consecință, cu privire la inculpata T. C., instanța va reține că legea penală mai favorabilă este legea penală veche, în vigoare la data comiterii infracțiunilor – Codul penal din 1968.

Cu referire la inculpata R. L.-I., instanța constată că legea penală mai favorabilă este legea penală în vigoare la data comiterii faptelor, anume Codul penal din 1968, pentru aceleași considerente reținute și în cazul inculpatei T. C..

Față de cele reținute, instanța va proceda la aplicarea unor pedepse față de ambele inculpate, pentru infracțiunile reținute în sarcina acestora.

La individualizarea pedepsei care se va aplica fiecăreia dintre cele două inculpate, pentru fiecare dintre infracțiunile reținute în sarcina acestora, instanța va avea în vedere dispozițiile art. 72 C.pen. din 1968, anume dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele speciale de pedeapsă pentru fiecare dintre infracțiunile concurente reținute în sarcina acestora, caracterul continuat al infracțiunii de înșelăciune și al infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, urmarea efectivă care s-a produs, respectiv un prejudiciu de 82.416,60 lei; mobilul și scopul urmărit de către inculpate, împrejurarea că, în cauză, există indicii în sensul că inculpata T. C. a încercat să achite ratele creditelor obținute fraudulos, pentru ca infracțiunile să nu fie descoperite, iar cu privire la inculpata R. L.-I. – în aceiași ordine de idei - instanța va reține că aceasta s-a întemeiat pe promisiunile co-inculpatei că va achita ratele în așa fel încât faptele să nu fie descoperite, persoana inculpatelor care nu au antecedente penale (fișe de cazier judiciar – filele 83 și 90 în dosarul instanței, volumul I); cu privire la inculpata T. C. instanța va reține că aceasta s-a sustras de la urmărirea penală (fila 223 – proces verbal; adresă a IPJ C. – fila 232; procese verbale – filele 233; 234; 238 și 257 în dosarul de urmărire penală) și de la cercetarea judecătorească (extras DEPABD – fila 21; proces verbal cu prilejul executării mandatului de aducere de la domiciliul cunoscut – fila 86 și proces verbal cu prilejul executării mandatului de aducere de la reședința identificată ca putând fi a inculpatei – fila 228 (adresa fiicei inculpatei) – în dosarul instanței – volumul I), iar cu privire la inculpata R. L.-I. instanța reține că, prin apărările formulate, a încercat să înlăture ideea oricărei culpe din partea sa, cu toate că a fost singura persoană care avea atribuții în operația de creditare și plățile pentru contractele încheiate în fals au fost inițiate de pe parola sa, ceea ce a fost explicat prin faptul că se ofereau aceste servicii ,,clienților importanți ai băncii”, pentru ca aceștia să nu se simtă ,,jigniți” solicitându-li-se să stea la rând, neexplicându-se de ce persoanele vătămate T. T. (profesor), T. D. și H. A. (pensionari) ar fi fost clienți importanți ai agenției, iar potrivit atribuțiilor sale în calitate de ofițer de credite îi revenea sarcina de a informa clienții cu privire condițiile de acordare a creditului, primirea și verificarea actelor din dosarul de credit, operațiuni care presupun un contact personal cu clientul solicitant.

În consecința celor reținute, instanța va aplica ambelor inculpate, pentru faptele reținute, pedeapsa închisorii apreciată ca fiind aptă să conducă la reeducarea acestora și la restabilirea valorilor sociale vătămate prin comiterea faptei.

Pedepsele aplicate urmează a fi contopite în pedeapsa cea mai grea, iar în cazul inculpatei T. C., instanța apreciază ca necesară aplicarea unui spor, având în vedere ansamblul activității infracționale a acesteia.

Ambelor inculpate li se va aplica pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen. din 1968, faptele acestora vădind, în aprecierea instanței, o nedemnitate în exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective și a dreptului de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat.

Cu privire la individualizarea judiciară a executării pedepsei, instanța apreciază că, în cazul inculpatei T. C. se impune executarea efectivă a pedepsei, pentru realizarea scopului educativ al acestei sancțiuni de drept penal, iar cu privire la inculpata R. L.-I., față de faptul că aceasta nu are antecedente penale și s-a prezentat la chemarea organelor judiciare, instanța apreciază că, prin suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, îndeplinind obligațiile prev. de art. 86 ind. 4 C.pen. din 1968, inculpata se poate îndrepta și fără executarea propriu-zisă a pedepsei.

Pentru restabilirea situației anterioare comiterii infracțiunii, instanța va desființa înscrisurile falsificate și va anula actele de împrumut încheiate de în fals.

În referire la latura civilă a cauzei, instanța constată că persoana vătămată B. Groupe Societe Generale s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 51.905.65 lei reprezentând debitele aferente contractelor de împrumut – restante, la care se adaugă dobânzi penalizatoare (adresa nr._/07.12.2010 - constituire de parte civilă – fila 40 în dosarul de urmărire penală).

Ulterior, periodic, partea civilă a reactualizat pretențiile civile formulate (actualizare a cererii de constituire de parte civilă – fila 188 și extrase de cont – filele 189-199, în dosarul instanței – volumul I, ultima actualizare având în vedere raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză, cu prilejul cuvântului în fond numita parte civilă solicitând obligarea inculpatei la plata sumei de 13.672,82 lei reprezentând creditul restant, dobânzi și comisioane calculate la data de 9 ianuarie 2014 – aferent contractelor de credit pe numele persoanei vătămate H. A. și suma de 21.728,42 lei reprezentând credit restant, dobânzi și comisioane calculate la data de 9 ianuarie 2014 – aferent contractului de credit încheiat cu persoana vătămată T. D..

Cu privire la prejudiciul creat prin nerespectarea contractului de împrumut încheiat pe numele persoanei vătămate T. T., partea civilă a precizat că acesta contract a fost cesionat către S.C. ,,Kredyit Inkaso Investments RO” S.A. și a solicitat obligarea în solidar a inculpatelor din cauză la plata prejudiciului către această parte civilă.

S.C. ,,Kredyit Inkaso Investments RO” S.A., cesionarul contractului de credit nr._ din data de 12.09.2008 încheiat între B. - Groupe Societe Generale și T. T. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 51.800 lei (constituire de parte civilă – fila 396-397 și contract de cesiune – fila 398 și adresa nr. 519/22.01.2015 emisă de B. – fila 409 în dosarul instanței – volumul III).

Persoana vătămată T. T. s-a constituit parte civilă în cauză, împotriva inculpatei și a părții responsabile civilmente B. Groupe Societe Generale cu suma de 15.000 lei reprezentând daune morale (constituire de parte civilă – fila 144 în dosarul instanței – volumul I).

Partea civilă a majorat pretențiile civile la suma de 20.000 lei (filele 422-424 în dosarul instanței, volumul III).

Persoana vătămată H. A. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 10.000 lei reprezentând daune morale (constituire de parte civilă – fila 146 în dosarul instanței – volumul I). Ulterior, partea civilă a completat cererea de constituire de parte civilă, solicitând obligarea inculpatelor în solidar, iar a inculpatei R. L.-I. în solidar și cu B. Groupe Societe Generale și la plata sumei de 300 lei reprezentând plăți efectuate la data de 30 iunie 2010; 30 iulie 2010 și 27 august 2010 în baza contractului de credit încheiat în fals și a majorat daunele morale la suma de 15.000 lei (completare la constituirea de parte civilă – fila 415 în dosarul instanței, volumul III).

Persoana vătămată T. D. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 15.400 lei și penalități (declarație de parte civilă – fila 139 în dosarul de urmărire penală; ulterior, partea civilă a solicitat și suma de 2.000 lei reprezentând daune morale – (fila 212 în dosarul instanței – volumul I).

Părțile civile au fundamentat solicitarea de despăgubiri susținând că partea responsabilă civilmente este ținută solidar cu inculpata R. L.-I. în calitate de comitent, întrucât prepusul său, prin încălcarea normelor bancare, procedând la încheierea unor contracte pe numele unor persoane care nu au manifestat voința de a încheia aceste acte.

Inculpata R. L.-I. a invocat excepția prescripției cu privire la dreptul la acțiune a părții civile B. Groupe Societe Generale, excepție care este apreciată ca neîntemeiată, contractele în cauză fiind contracte cu executare succesivă, pentru neplata fiecărei rate născându-se un drept al creditoarei, iar în cauză constituirea de parte civilă a fost formulată de către partea civilă la data de 7 decembrie 2010, dată la care, față de niciuna dintre ratele aferente contractelor de credit încheiate în fals – rate rămase neachitate – termenul de prescripție nu era împlinit.

În consecință, constatând că ultimele depuneri în conturile aferente contractelor de împrumut au fost efectuate la data de 25 iunie 2010 (contract încheiat pe numele persoanei vătămate T. T.), data de 19 mai 2010 (contract încheiat pe numele persoanei vătămate T. D.) și 11 iunie 2010 (contract încheiat pe numele persoanei vătămate H. A., plata din 30 iunie 2010 fiind în cadrul executării silite) – instanța reține că, în cauză nu a intervenit prescrierea dreptului la acțiune al creditoarei B. Groupe Societe Generale (adresa nr. 6415/24.04.2014 emisă de B. – fila 19 și extrase de cont pentru contractele cu persoanele vătămate – filele 34-116 în dosarul instanței, volumul II), astfel că se va respinge excepția invocată de către inculpata R. L.-I..

Examinând acțiunea civilă formulată de partea civilă B. Groupe Societe Generale, instanța constată că această acțiune a fost formulată în termenul prev. de art. 20 C.pr.pen., că repararea prejudiciului care se solicită de către această parte, așa cum a fost precizat conform celor reținute anterior, este consecința directă a faptelor conjugate comise cu intenție de către inculpate, este un prejudiciu cert și real, care nu a fost reparat (sumele recuperate în cadrul executării silite cu privire la persoanele vătămate H. A. și T. D. fiind consemnate la dispoziție, dar neachitate, consecință a suspendării procedurii de executare silită), astfel că, în cauză fiind realizate condițiile răspunderii civile delictuale în persoana ambelor inculpate, instanța va admite acțiunea civilă și va obliga pe inculpate, în solidar, la plata sumelor restante, a dobânzilor contractuale de și comisioane contractuale, ce se vor calcula de la data de 9 ianuarie 2014, pentru sumele rămase nerambursate, așa cum acestea au fost calculate prin raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză (raport de expertiză și supliment la raport – filele 185-195 în dosarul instanței, volumul II și supliment expertiză contabilă judiciară – filele 325- 332 în volumul III).

În consecință, se va dispune obligarea în solidar a inculpatelor T. C. și R. L.-I. către partea civilă B. la plata sumelor de:

- 21.728,21 lei – reprezentând creditul contractat conform contractului de credit nr._/21.03.2008, la care se adaugă dobânda contractuală de 14,9% pe an și comisioane contractuale, ce se vor calcula de la data de 9 ianuarie 2014, pentru suma rămasă nerambursată de 12.864,22 lei;

- 6.630,40 lei – reprezentând creditul contractat conform contractului de credit nr._/09.08.2007, la care se adaugă dobânda contractuală de 14,9% pe an și comisioane contractuale, ce se vor calcula de la data de 9 ianuarie 2014 pentru suma rămasă nerambursată de 4.4004,95 lei;

- 7.042,42 lei – reprezentând creditul contractat conform contractului de credit nr._/21.02.2008, la care se adaugă dobânda contractuală de 14,9% pe an și comisioane contractuale, ce se vor calcula de la data de 9 ianuarie 2014 pentru suma rămasă nerambursată de 4.633,42 lei.

Cu privire la acțiunea civilă formulată de partea civilă S.C. ,,Kredyit Inkaso Investments RO” S.A., cesionarul contractului de credit nr._ din data de 12.09.2008 încheiat între B. - Groupe Societe Generale și T. T., instanța constată că, urmarea a anulării contractului de credit care face obiectul cesiunii, se desființează titlul care a stat la baza cesiunii în temeiul căreia se invoca subrogația legală de către această parte civilă în drepturile creditorului cedent, astfel că se impune analiza cererii în despăgubiri pe calea unei acțiuni civile separate, în fața instanței civile, în termenii cesiunii de creanță, între părțile contractante din cesiune, cu atât mai mult cu cât nu rezultă din contractul de cesiune (filele 398-399 în volumul III), că cedentul ar fi comunicat cesionarului împrejurarea că debitorul cedat invocă nulitatea titlului, iar această contestare este examinată într-un litigiu penal.

Se mai apreciază că deși nu este realizată ipoteza normei din cuprinsul art. 20 alin. 7 C.pr.pen., întrucât ceea ce s-a transmis prin contractul de cesiune nu este dreptul la repararea prejudiciului, ci dreptul la recuperarea creanței, în baza unui titlu valid (contractul de împrumut), titlu care este invalidat, urmare a constatării încheierii în fals a acestuia, pentru identitate de rațiune, instanța va respinge acțiunea părții civile pe acest temei de drept, care reprezintă un fine de neprimire, ce nu face imposibilă exercitarea ulterioară a unei acțiuni civile, seperat.

În consecință, acțiunea civilă formulată de către partea civilă S.C. ,,Kredyit Inkaso Investments RO” S.A., va fi respinsă, cesionarul neputând avea, în aprecierea instanței, calitatea de parte civilă în această cauză.

Cu referire la acțiunile civile formulate, cu respectarea termenului prev. de art. 20 alin. 1 C.pr.pen., de către părțile civile H. A., T. T. și T. D., instanța constată aceste părți nu sunt subiecte pasive ale infracțiunii de înșelăciune, prev. și ped. de art. 215 alin. 1-3 C.pen. din 1968 care se reține în sarcina inculpatelor – subiectul pasiv fiind în această infracțiune îndreptată împotriva patrimoniului fiind partea civilă B., că infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată și fals în înscrisuri oficiale, respectiv uz de fals, sunt infracțiuni de pericol, prin săvârșirea acestora fiind aduse atingere relațiilor sociale referitoare la încrederea publică de care se bucură înscrisurile sub semnătură privată și cele oficiale, astfel că prejudiciile încercate de către părțile civile menționate – prejudicii a căror reparare o solicită – nu sunt în legătură necesară cu reținerea în sarcina celor două a inculpate a infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, fals material în înscrisuri oficiale și uz de fals și respectiv complicitate la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În consecință, instanța apreciază că persoanele vătămate H. A., T. T. și T. D. nu pot avea calitatea de parte civilă în cauză, pretențiile civile formulate de către aceste persoana vătămate putând fi valorificate ulterior în fața instanței civile, în cadrul unor dezbateri contradictorii inclusiv în ce privește existența și întinderea prejudiciului și a stabilirii persoanelor care se fac vinovate de producerea acestuia, dar și stabilirea limitei de diligență pe care comitentul, în aprecierea persoanelor vătămate, nu a respectat-o, favorizând producerea rezultatului păgubitor pentru aceste persoane vătămate.

Apreciind că infracțiunile care fac obiectul acțiunii penale, fapte în care persoanele vătămate constituite părți civile H. A., T. T. și T. D. nu sunt, prin ele însele, producătoare de prejudiciu, în temeiul art. 19 alin. 1 C.pr.pen., instanța va respinge aceste acțiuni civile, fără a le cerceta pe fond, apreciind imposibilitatea constituirii de parte civilă în procesul penal a acestor persoane vătămate.

Urmare a desființării titlurilor executorii – contracte de credit – sumele de bani încasate de la debitorii prezumați urmează a fi restituite, plățile făcute fiind nedatorate.

Cu referire la cheltuielile judiciare avansate de stat, urmare a soluției de condamnare ce se va pronunța în cauză, instanța constată că, în temeiul art. 272 și art. 274 alin. 2 C.pr.pen., aceste cheltuieli sunt în sarcina fiecăreia dintre cele două inculpate, astfel că va obliga pe inculpata T. C. la plata sumei de 1.200 lei către stat, iar pe inculpata R. L. I., la plata sumei de 1.000 lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare (din care suma de 600 lei în cazul inculpatei T. C. și suma de 400 lei în cazul inculpatei R. L.-I., reprezintă cheltuieli judiciare în faza de urmărire penală, conform mențiunilor din actul de sesizare).

Suma de 300 lei, reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru inculpata T. C. conform delegației nr._ din data de 12 aprilie 2013 emisă de Baroul Hunedoara și suma de 100 lei, reprezentând onorariul parțial al avocatului desemnat din oficiu pentru inculpata R. L. I. conform delegației nr._ din 12 aprilie 2013 emisă de Baroul Hunedoara, sunt în sarcina statului și vor fi achitate din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

I. În temeiul art. 396 alin. 1 și 2 C.pr.pen., condamnă pe inculpata T. C., cetățean român, fiica lui V. și V., născută la data de 9 ianuarie 1965 în ., CNP:_, căsătorită, fără ocupație, nu are copii minori, domiciliată în P., .. 10, ., fără antecedente penale, la:

- 3(trei) ani închisoare, pentru infracțiunea de înșelăciune, prev. și ped. de art. 215 alin. 1, 2 și 3, cu aplic. art. 41 alin. 2 și art. 42 C.pen. din 1968 și art. 5 C.pen. din 2009;

- 1(un) an închisoare, pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. și ped. de art. 290, cu aplic. art. 41 alin. 2 și art. 42 C.pen. din 1968 și art. 5 C.pen. din 2009;

- 6(șase) luni închisoare, pentru infracțiunea de fals în înscrisuri oficiale, prev. și ped. de art. 288 alin. 1 și 2 C.pen. din 1968 și art. 5 C.pen. din 2009;

- 1(an) și 6(șase) luni închisoare, pentru infracțiunea de uz de fals, prev. și ped. de art. 291 C.pen. din 1968 și art. 5 C.pen. din 2009.

În temeiul art. 33 lit. a și art. 34 alin. 1 lit. b C.pen., contopește pedepsele aplicate pentru infracțiunile concurente în pedeapsa cea mai grea, de 3 (trei) ani închisoare, la care se va aplica un spor, de 6(șase) luni închisoare, astfel că, în final, inculpata T. C. va executa pedeapsa rezultantă, de 3(trei) ani și 6 (șase) luni închisoare, în regim de detenție.

În temeiul art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 și art. 71 alin. 2 C.pen. din 1968, aplică inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și art. 64 alin. 1 lit. b C.pen. din 1968, în condițiile și pe durata prev. de art. 71 alin. 2 C.pen. din 1968.

II. În temeiul art. 396 alin. 1 și 2 C.pr.pen., condamnă pe inculpata R. L. I., cetățean român, fiica lui D. și V., născută la data de 22 iunie 1967 în localitatea Petroșani, județul Hunedoara, CNP:_, studii: superioare, economist, căsătorită, domiciliată în Petroșani, ., ., fără antecedente penale, la:

- 3(trei) ani închisoare, pentru complicitate la infracțiunea de înșelăciune, prev. și ped. de art. 26 rap. la art. 215 alin. 1, 2 și 3, cu aplic. art. 41 alin. 2 și art. 42 C.pen. din 1968, și art. 5 C.pen. din 2009;

- 1(un) an închisoare, pentru complicitate la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. și ped. de art. 26 rap. la art. 290, cu aplic. art. 41 alin. 2 și art. 42 C.pen. din 1968, și art. 5 C.pen. din 2009;

În temeiul art. 33 lit. a și art. 34 alin. 1 lit. b C.pen., contopește pedepsele aplicate pentru infracțiunile concurente în pedeapsa cea mai grea, de 3(trei) ani închisoare, astfel că, în final, inculpata R. L. I. va executa pedeapsa rezultantă, de 3(trei) ani închisoare.

În temeiul art. 86 ind. 1 și art. 71 alin. 5 C.pen. dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale și accesorii aplicate inculpatei pe durata unui termen de încercare de 5 (cinci) ani, calculat potrivit dispozițiilor art. 86 ind. 2 C.pen.

În temeiul art. 86ind. 3 C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpata va respecta următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Hunedoara, desemnat de instanță cu exercitarea supravegherii inculpatei R. L. I., la datele fixate de acest serviciu;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În temeiul art. 359 C.pr.pen., atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. și art. 86ind. 4 C. pen., a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 86 ind. 4 C.pen. din 1968 cu privire la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere și asupra consecințelor acestei revocări.

În temeiul art. 256 C.pr.pen., dispune anularea următoarelor înscrisuri falsificate: contract de credit nr._ din data de 09.08.2007 încheiat între B. - Groupe Societe Generale și H. A. (fila 43 și urm. în dosarul de urmărire penală); cererea de asigurare aferentă contractului (fila 55-56 în dosarul de urmărire penală); cerere de credit nr._/07.08._ (fila 59 și urm. în dosarul de urmărire penală); contract de credit nr._ din data de 21.02.2008, încheiat între B. - Groupe Societe Generale și H. A. (fila 67 și urm. în dosarul de urmărire penală); cererea de asigurare aferentă contractului (fila 85-86 în dosarul de urmărire penală); cerere de credit nr._ din 19.02.2008 (fila 89-93 în dosarul de urmărire penală); contractul de credit nr._ din data de 12.09.2008 încheiat între B. - Groupe Societe Generale și T. T. (fila 101 și urm. în dosarul de urmărire penală); adeverința de venit nr. 675 din 10.09.2008 emisă de Școala Generală Sfânta V. și angajamentul de plată din 10 septembrie 2008 (fila 107 în dosarul de urmărire penală); cerere de credit nr._ din 12.09.2008 (fila 111-116 în dosarul de urmărire penală); cerere de asigurare aferentă contractului nr._ din data de 12.09.2008 (fila 118-119 în dosarul de urmărire penală); contract de credit nr._ din data de 21 martie 2007 încheiat între B. - Groupe Societe Generale și T. D. (fila 152-158 în dosarul de urmărire penală); acord de consultare a bazei de date din 19.03.2007 (fila 163 în dosarul de urmărire penală); cerere de asigurare aferentă contractului de credit nr._ (fila 168-169 în dosarul de urmărire penală); cerere de credit nr._ din data de 19.03.2007 (fila 173-176 în dosarul de urmărire penală) – înscrisuri depuse în original.

În temeiul art. 25 și art. 397 alin. 1 C.pr.pen.:

1. Respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de inculpata R. L. I..

Admite acțiunea civilă, precizată, formulată de partea civilă B.R.D. Groupe Societe Generale G. Sibiu, cu sediul în Sibiu, ., nr. 55, județul Sibiu și, în baza art. 19 alin. 5 C.pr.pen. rap. la art. 1357 și art. 1382 C.civ., obligă în solidar inculpatele T. C. și R. L. I. la plata către partea civilă a următoarelor sume:

2. În temeiul art. 20 alin. 7 C.pr.pen., respinge acțiunea civilă formulată de partea civilă S.C. ,,Kredyit Inkaso Investments RO” S.A., cu sediul în București, ., etaj 6, sector 3.

3. În temeiul art. 19 alin. 1 C.pr.pen., respinge acțiunile civile formulate de părțile civile T. T., domiciliat în Aninoasa, ., .; H. A., domiciliată în P., ., județul Hunedoara și T. D., domiciliat în comuna Dresca, . în contradictoriu cu inculpatele R. L. I., T. C. și partea responsabilă civilmente B.R.D. Groupe Societe Generale.

4. În temeiul art. 272 și art. 274 alin. 2 și 3 C.pr.pen., obligă pe inculpata T. C. la plata sumei de 12.000 lei către stat, iar pe inculpata R. L. I., în solidar cu partea responsabilă civilmente B.R.D. Groupe Societe Generale la plata sumei de 1.000 lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Suma de 300 lei, reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru inculpata T. C. conform delegației nr._ din data de 12 aprilie 2013 emisă de Baroul Hunedoara și suma de 100 lei, reprezentând onorariul parțial al avocatului desemnat din oficiu pentru inculpata R. L. I. conform delegației nr._ din 12 aprilie 2013 emisă de Baroul Hunedoara, rămân în sarcina statului și vor fi achitate din fondurile Ministerului Justiției.

Cu apel, la Curtea de Apel Alba Iulia, în 10 zile de la comunicarea minutei de față.

În cazul declarării căii de atac, cererea de apel se va depune la Judecătoria Petroșani.

Pronunțată în ședință publică azi, 3 martie 2015.

PREȘEDINTE, GREFIER,

P. G. I. V.

PG/IV/ 10 ex.

Red.02.04.2015

← Reabilitare judecătorească. Art.527 NCPP. Sentința nr....		Reabilitare judecătorească. Art.527 NCPP. Sentința nr.... →

Uz de fals. Art. 291 C.p.. Sentința nr. 72/2015. Judecătoria PETROŞANI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Uz de fals. Art. 291 C.p.. Sentința nr. 72/2015. Judecătoria PETROŞANI