Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Sentința nr. 1922/2015. Judecătoria PITEŞTI

Judecătoria PITEŞTI - Sentințe și decizii penale / 2015

Sentința nr. 1922/2015 pronunțată de Judecătoria PITEŞTI la data de 30-06-2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA PITEȘTI

SECTIA PENALĂ

SENTINȚĂ PENALĂ Nr. 1922/2015

Ședința publică de la 30 Iunie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE GEORGE CRISTIAN VIOREANU

Grefier F. S.

Ministerul Public, P. de pe lângă Judecătoria Pitești reprezentat prin procuror B. C.

Pe rol judecarea cauzei penale privind pe inculpatul C. E. M. și pe partea civilă P. G., având ca obiect infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. 1 și 2 C.p.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită fără citare.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 11.06.2015, susținerile părților și concluziile reprezentantului Parchetului fiind consemnate în scris în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință.

INSTANȚA

Prin rechizitoriul nr. 5305/P/2011 din data de 27.08.2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești, înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 07.10.2013 sub numărul de dosar_, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C. M. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 al. 1 și 2 C.p. 1969, față de partea vătămată P. G..

În cuprinsul Rechizitoriului s-a reținut în esență că la data de 10.12.2010, prin folosire de nume și calități mincinoase, inculpatul C. M. a indus și ulterior a menținut în eroare partea vătămată P. G. în scopul de a obține pentru sine un folos material injust, pricinuind părții vătămate o pagubă de_ de lei.

Situația de fapt mai sus menționată a fost reținută avându-se în vedere următoarele mijloace de probă: declarațiile părții vătămate P. G. (f. 7-12, 109, 110), declarația martorului P. C. (f. 19-26, 111, 112), declarația martorului G. I. (f. 27-31, 113, 114), declarația martorului P. F. (f. 32-38), declarația martorului P. H. (f. 39), declarația martorului C. A. C. (f. 115, 116), declarația martorei C. E. (f. 118-120), declarația martorului C. C. (f. 121-122), înscrisuri și planșe fotografice (f. 14, 40-54, 58, 61-94), declarațiile inculpatului C. M. (f. 17,18,124,125,128,129).

În cuprinsul rechizitoriului s-a mai reținut că inculpatul a avut o atitudine nesinceră pe parcursul urmăririi penale.

În cursul cercetării judecătorești au fost administrate următoarele mijloace de probă: declarații martori P. C. (f. 57,58, 123), P. F. (f. 59, 60, 122), G. I. (f. 61, 62, 124), C. A. C. (f. 72,73).

Din dispoziția instanței a fost înaintată la dosar Sentința penală nr. 3/23.01.2013 a Tribunalului V. – Secția penală, modificată prin Decizia penală nr. 62/A din data de 24.05.2013 a Curții de apel Pitești și definitivă prin Decizia penală nr. 7 din 06.01.2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție (f. 82-111), precum și cazierul judiciar al inculpatului (f. 65,66).

La termenul din data de 11.06.2015 s-a constatat imposibilitatea audierii martorului P. H., iar la termenul din data de 02.04.2015 s-a luat act de manifestarea de voință a martorilor C. E. și C. C. în sensul că nu doresc să dea declarație.

Partea vătămată P. G. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 10.500 de lei, compusă din 8500 de lei daune materiale și 2000 de lei, dobânda legală aferentă prejudiciului material.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:

În data de 10.12.2010, inculpatul C. M., folosind numele fals de H. și calitatea mincinoasă de lucrător la Administrația Finanțelor Publice - Argeș, a indus în eroare partea vătămată P. G., determinând-o pe aceasta să îi remită în perioada 10 - 22.12.2010 suma de 10.000 lei, pentru ca inculpatul să facă demersuri pentru înmatricularea mai ieftină a unui autoturism al părții vătămate, în sensul de a obține o taxă de primă înmatriculare mai mică.

La data de 02.08.2011, partea vătămată P. G. a formulat plângere penală împotriva inculpatului C. M., solicitând tragerea acestuia la răspundere penală pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune. Partea vătămată a arătat că în perioada 10-22.12.2010 i-a remis inculpatului suma de 10.000 lei. A făcut acest lucru întrucât inculpatul s-a recomandat ca fiind „H. de Finanțe” și i-a promis că îi va înmatricula mai ieftin autoturismul marca Opel, pe care partea vătămată tocmai îl achiziționase din străinătate, iar inculpatul nu a făcut niciun demers în acest sens (f. 5).

Partea vătămată P. G. deține Asociația Familială P. G., cu obiect de activitate vulcanizare, cu punct de lucru în mun. Pitești, Calea Craiovei nr. 260, jud. Argeș. Cu circa un an înainte de data săvârșirii faptei, inculpatul C. M. a început să vină la vulcanizarea părții vătămate, de două-trei ori pe lună, pentru a beneficia de servicii de vulcanizare. În aceste condiții partea vătămată a intrat în vorbă cu inculpatul, aflând astfel că acesta lucra la „Casa Albă”, aceasta fiind clădirea în care aveau sediul la momentul respectiv finanțele publice.

La data de 21.09.2010, martorul P. F., fiul părții vătămate, a achiziționat din Germania un autoturism folosit marca Opel Astra, cu suma de 2650Euro.

Partea vătămată a făcut demersuri în vederea înmatriculării în România a autoturismului respectiv, însă a aflat că taxa de primă înmatriculare era în jur de_ lei.

La data de 10.12.2010, inculpatul a venit la vulcanizarea părții vătămate și a surprins o discuție între partea vătămată și cei doi fii ai săi, martorii P. F. și P. C., discuție referitoare la faptul că taxa de primă înmatriculare era prea mare. Partea vătămată l-a întrebat pe inculpat dacă mai lucrează tot acolo, adică la finanțe, iar acesta i-a confirmat că el este H. și că lucrează în continuare la finanțe, însă nu mai lucrează la „Casa Albă”, ci în clădirea nouă. Aflând că părții vătămate i se pare prea mare cuantumul taxei de primă înmatriculare, C. M. s-a oferit ca, în calitatea sa de lucrător la finanțe, să-i obțină diverse-reduceri la taxa de primă înmatriculare, astfel încât pe partea-vătămată să o coste 10 000 lei în loc de 14 000 lei. Inculpatul nu a menționat în mod expres cum va proceda, dar a lăsat să se înțeleagă că el va efectua operațiunile necesare, în cadrul funcției pe care pretindea că o deține. Partea vătămată a fost de acord cu acest lucru, iar inculpatul i-a cerut o fotocopie după buletinul părții vătămate, precum și cartea de identitate a autoturismului, în original, după care a plecat cu actele respective.

După cca. 30 de minute, inculpatul C. M. a revenit la vulcanizare și i-a cerut părții vătămate o primă tranșă de bani, respectiv 3000 lei. Partea vătămată i-a dat suma de bani, de față fiind martorii P. F. și P. C..

După câteva zile, inculpatul a revenit la partea vătămată și i-a mai cerut suma de 3000 lei, bani pe care i-a și primit. De această dată, inculpatul i-a cerut și autoturismul ce urma a fi înmatriculat, astfel că martorul P. F. a condus autoturismul părții vătămate până în fața sediului Administrației Finanțelor Publice Argeș, iar C. M. l-a însoțit, dar la volanul propriei mașini. Martorul P. F. i-a lăsat cheile și autoturismul în locul respectiv, după care a plecat. Inculpatul a revenit la vulcanizare în aceeași zi, aducând autoturismul și cheile, spunându-i părții vătămate că totul este ca și rezolvat. Pentru a-și susține povestea, inculpatul i-a arătat și o adeverință de la finanțe, pe care partea vătămată nu a citit-o ci a presupus că inculpatul chiar a făcut demersuri pentru înmatricularea mașinii.

După alte câteva zile, inculpatul C. M. a revenit la partea vătămată și a mai cerut și primit 2800 lei, invocând plata unor taxe. De acesta dată, la remiterea banilor au asistat martorii P. F., P. C., dar și martorul G. I., nașul celui din urmă.

La data de 22.12.2010, inculpatul a venit din nou la vulcanizare și a cerut și primit de la partea vătămată P. G. suma de 1200 lei, afirmând că autoturismul este înmatriculat și mai trebuiau emise doar actele.

În perioada următoare, partea vătămată a așteptat să primească certificatul și numerele de înmatriculare, însă inculpatul nu l-a mai contactat. Având numărul de telefon al inculpatului, partea vătămată a încercat să-l contacteze, fără succes însă. Atunci s-a deplasat la Administrația Finanțelor Publice Argeș, pentru a lua legătura cu H. și pentru a-i cere socoteală. Acolo a aflat că persoana cu numele de H. nu se afla la serviciu în acel moment. De fapt, persoana cu numele de H. care lucra într-adevăr la finanțe era martorul P. H.. După ce a aflat că a fost căutat la serviciu de către P. G. care i-ar fi dat bani pentru înmatricularea unei mașini, martorul s-a deplasat la partea vătămată pentru a lămuri situația. Cu această ocazie, partea vătămată a realizat că P. H. nu are nicio legătură cu problema sa, precum și faptul că a fost înșelat de către inculpatul C. M..

În cursul lunii mai 2011, partea vătămată a aflat de la un client al vulcanizării că cel care s-a prezentat ca „H. de la finanțe” ar putea fi C. M., care se ocupă cu asemenea fapte și care locuiește în com. Moșoaia, ..

Partea vătămată s-a deplasat în com. Moșoaia, . indicația unor vecini a identificat locuința inculpatului la nr. 43. Partea vătămată P. G. a discutat cu D. C.-M., nepoată de soră a inculpatului, care i-a comunicat adresa la care locuia inculpatul în Râmnicu V..

La data de 26.05.2011, partea vătămată P. G., însoțită de martorii P. Fiorin, P. C. si G. llie, s-a deplasat la adresa din mun. Râmnicu V., . ., unde în fața scării l-a găsit pe inculpat.

Motivând că tocmai se pregătea să restituie banii și scuzându-se că nu a putut să se țină de cuvânt, inculpatul C. M. i-a invitat pe cei patru în locuința sa, însă aceștia au refuzat. Atunci inculpatul le-a propus să intre în autoturismul cu care veniseră partea vătămată și martorii, pentru a nu fi auziți de vecini. În autoturismul părții vătămate, inculpatul a scris pe o bucată de hârtie o declarație, din care rezulta că se angaja ca până la data de 06.06.2011 să restituie lui P. G. suma de_ lei, pe care a primit-o de la acesta pentru efectuarea unor servicii de înscriere auto. Declarația inculpatului a fost fotocopiată, pentru ca fiecare dintre părți să aibă un exemplar. O asemenea fotocopie a fost depusă la dosar de partea vătămată (f. 14 dup). Partea vătămată i-a cerut inculpatului cartea de identitate a autoturismului, iar acesta din urmă a contactat-o pe sora sa, martora C. E., care locuia în satul Bătrâni și i-a dat indicații cum să găsească actele părții vătămate. În aceeași seară, partea vătămată și martorii s-au deplasat la locuința martorei C. E., care le-a predat documentele pe care i le indicase fratele său.

La data de 06.06.2011, inculpatul C. M. s-a prezentat la domiciliul părții vătămate și i-a predat 1000 lei, în contul celor_ lei. La sfârșitul lunii iunie inculpatul i-a mai predat părții vătămate încă 500 lei, achitând astfel 1500 lei din cei_ lei primiți pentru înmatricularea autoturismului.

Peste câteva zile, inculpatul a venit din nou la partea vătămată, cerându-i un răgaz de câteva săptămâni pentru restituirea restului de bani.

La data de 29.07.2011, partea vătămată l-a sunat pe inculpat, care i-a spus că a vândut imobilul din Râmnicu V. și că s-a mutat în G. cu familia. Pentru a se convinge de acest lucru, la data de 02.08.2011, partea vătămată și martorii P. C., P. F. și G. I. s-au deplasat la adresa inculpatului din Râmnicu V.. Acolo au găsit-o pe R. A.-C. (la data respectivă concubina inculpatului, în prezent soție), care le-a spus că inculpatul nu se află acasă, deși din discuțiile purtate cu vecinii partea vătămată a aflat că inculpatul ar fi fost în locuință. Partea vătămată a solicitat sprijinul organelor de poliție, care au îndrumat-o să se adreseze poliției din Pitești, acela fiind și momentul în care partea vătămată a sesizat organele de urmărire penală.

Așa cum rezultă din adresa emisă de ANAF - Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș, inculpatul C. M. nu a fost niciodată angajat al acestei instituții.(f. 58)

Inculpatul a fost recunoscut din planșa foto întocmită cu ocazia prezentărilor pentru recunoaștere, de către partea vătămată P. G. și martorii P. C. și G. I..(f. 40-54)

Partea vătămată P. G. și martorii P. F., P. C. și G. I. au dat declarații din care rezultă situația de fapt de mai sus.

Aspectele faptice prezentate mai sus au fost reținute având în vedere declarațiile părții vătămate P. G., care se coroborează cu declarațiile martorilor P. F., P. C. și G. I., date atât în faza urmăririi penale, cât și pe parcursul cercetării judecătorești.

Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei, însă apărările sale trebuie înlăturate, având în vedere declarațiile martorilor anterior menționați.

Astfel, vinovăția inculpatului fiind dovedită, instanța îi va aplica acestuia pedeapsa închisorii.

Referitor la încadrarea juridică, instanța reține că prin Decizia nr. 265 din 6 mai 2014 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 din Codul penal, publicată în Monitorul Oficial nr. 372 din 20.05.2014 s-a stabilit că dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.

Deoarece, potrivit fișei de cazier judiciar, infracțiunea ce face obiectul prezentei cauze se află în concurs cu 25 de infracțiuni pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentința penală nr. 3/23.01.2013 a Tribunalului V. – Secția penală, modificată prin Decizia penală nr. 62/A din data de 24.05.2013 a Curții de apel Pitești și definitivă prin Decizia penală nr. 7 din 06.01.2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și, luând în calcul că tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni este mai aspru reglementat potrivit noului cod penal, rezultă că legea penală mai favorabilă este vechiul cod penal.

La individualizarea și cuantificarea pedepsei ce va fi aplicată inculpatului vor fi avute în vedere criteriile generale de individualizare statornicite de dispozițiile art.72 C.p. 1969, respectiv: dispozițiile părții generale ale codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În ceea ce privește persoana inculpatului, din fișa de cazier judiciar a acestuia reiese că acesta a săvârșit numeroase infracțiuni de înșelăciune și trafic de influență. Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei, având o atitudine total nesinceră, în ciuda mijloacelor de probă administrate, care dovedesc cu evidență fapta.

Raportat la toate criteriile de individualizare a pedepsei analizate mai sus, atât cele privind fapta cât și cele personale ale inculpatului, instanța va aplica acestuia o pedeapsă cu închisoarea, în cuantumul minim special, respectiv 3 ani închisoare.

Din cuprinsul fișei de cazier judiciar rezultă că infracțiunea ce face obiectul prezentei cauze este concurentă cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentința penală nr. 3/23.01.2013 a Tribunalului V. – Secția penală, modificată prin Decizia penală nr. 62/A din data de 24.05.2013 a Curții de apel Pitești și definitivă prin Decizia penală nr. 7 din 06.01.2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Astfel, instanța va descontopi pedeapsa de 6 ani închisoare, aplicată inculpatului C. M. prin Sentința penală nr. 3/23.01.2013 a Tribunalului V. – Secția penală, modificată prin Decizia penală nr. 62/A din data de 24.05.2013 a Curții de apel Pitești și definitivă prin Decizia penală nr. 7 din 06.01.2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în pedepsele componente, pe care le va repune în individualitatea lor, respectiv:

1 - 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 257 Cod penal 1969;

2 - 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 257 C.pen. 1969 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen.1969;

3 - 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. 1, 2 C.pen. 1969;

4 - 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 255 C.pen. 1969 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. 1969;

5 - 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. 1, 2 C.pen. 1969;

6 - 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 257 C.pen. 1969 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen.1969;

7 - 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. 1, 2 C.pen. 1969;

8 - 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 257 C.pen. 1969 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen.1969;

9 - 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. 1, 2 C.pen. 1969 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. 1969;

10 - 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. 1, 2 C.pen. 1969 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. 1969;

11 - 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 257 C.pen. 1969 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen.1969;

12 - 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. 1 C.pen. 1969;

13 - 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. 1 C.pen. 1969 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. 1969;

14 - 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 255 C.pen. 1969 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen.1969;

15 - 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. 1, 2 C.pen. 1969;

16 - 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. 1, 2 C.pen. 1969;

17 - 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 257 Cod penal 1969;

18 - 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. 1, 2 C.pen. 1969 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. 1969;

19 - 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. 1, 2 C.pen. 1969;

20 - 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 257 Cod penal 1969;

21 - 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 257 Cod penal 1969;

22 - 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. 1, 2 C.pen. 1969 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. 1969;

23 - 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 257 C.pen. 1969 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen.1969;

24 - 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 255 C.pen. 1969;

25 - 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 257 C.pen. 1969 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen.1969;

Conform art. 33 lit. a și b, 34 alin. 1 lit. b, 35 alin. 1 și 36 alin. 1 C.p. 1969, va contopi pedeapsa de 3 ani închisoare, stabilită prin prezenta, cu pedepsele anterior enumerate, în pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare, pe care o va spori cu 6 luni, inculpatul urmând a executa pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare.

Pedeapsa închisorii va fi executată în condițiile art. 57 C.p. 1969.

În baza art. 71 alin. 1 și 2 C.p. va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b C.p. 1969.

Aplicarea acestei pedepse se justifică prin prisma profilului moral ce se conturează în privința unei persoane ce ignoră valorile sociale ocrotite de legea penală. Sub acest aspect, interesul societății primează, în sensul eliminării persoanelor cu un profil moral nepotrivit din sfera celor ce ocupă funcții publice sau funcții ce implică exercițiul autorității de stat.

Potrivit art. 36 alin. 3 și art. 88 C.p. 1969 va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului C. M. durata reținerii, arestării preventive și perioada executată, respectiv de la 24.01.2012 până la 12.09.2012 și de la data de 08.01.2015 la zi.

Va dispune anularea Mandatului de executare a pedepsei închisorii emis în baza Sentinței penale nr. 3/23.01.2013 a Tribunalului V. – Secția penală, modificată prin Decizia penală nr. 62/A din data de 24.05.2013 a Curții de apel Pitești și definitivă prin Decizia penală nr. 7 din 06.01.2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și emiterea unui mandat de executare a pedepsei închisorii, corespunzător prezentei Sentințe penale.

Conform art. 19 alin. 5 și art. 397 N.C.p.p. raportat la art. 998-999 cod civil 1864 va admite acțiunea civilă formulată de partea civilă P. G. și va obliga pe inculpatul C. M. să plătească acesteia suma de 8500 de lei cu titlu de daune materiale, precum și dobânda legală aferentă acestei sume, calculată de la data săvârșirii faptei, 10.12.2010 și până la data plății efective.

Pentru această sumă instanța constată că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, existând o faptă ilicită (inducerea în eroare în vederea primirii sumei de bani), săvârșită cu vinovăție (intenție directă), care prin legătură directă de cauzalitate a produs un prejudiciu cert în valoare de 8500 de lei, suma de 1500 de lei fiind recuperată.

În temeiul art. 274 alin 1 N.C.p.p. va obliga pe inculpat să achite către stat suma de 800 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 400 de lei reprezintă cheltuieli judiciare aferente urmăririi penale.

Conform art. 276 alin. 1 C.p.p. va obliga pe inculpat la plata către partea civilă P. G. a sumei de 1000 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, constând în onorariu avocat ales.

Suma de 600 de lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu (200 de lei – apărător din oficiu în cursul judecății – delegație nr. 4932/18.11.2013 și 400 de lei apărător din oficiu în cursul urmăririi penale – delegație nr. 1709/27.03.2012 – 200 de lei, delegație nr. 3414/22.08.2013 – 200 de lei), va rămâne în sarcina statului și se va plăti din fondurile Ministerului Justiției, potrivit art. 274 alin. 1 teza finală C.p.p.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Condamnă pe inculpatul C. M., fiul lui E. și C., născut la data de 12.10.1969 în mun. Pitești, domiciliat în mun. Râmnicu V., ., ., ., în prezent deținut la Peniteciarul Colibași, CNP_, la pedepsele de:

-3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. 1 și 2 C.p. 1969 cu aplicarea art. 5 alin. 1 N.C.p. (faptă săvârșită la data de 10.12.2010, parte vătămată P. G.).

Constată că infracțiunea ce face obiectul prezentei cauze este concurentă cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentința penală nr. 3/23.01.2013 a Tribunalului V. – Secția penală, modificată prin Decizia penală nr. 62/A din data de 24.05.2013 a Curții de apel Pitești și definitivă prin Decizia penală nr. 7 din 06.01.2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Descontopește pedeapsa de 6 ani închisoare, aplicată inculpatului C. M. prin Sentința penală nr. 3/23.01.2013 a Tribunalului V. – Secția penală, modificată prin Decizia penală nr. 62/A din data de 24.05.2013 a Curții de apel Pitești și definitivă prin Decizia penală nr. 7 din 06.01.2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor, respectiv: