Conducere fără permis. Art.335 NCP. Sentința nr. 173/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 173/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 26-03-2015
document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 1 BUCUREȘTI
SENTINȚA PENALĂ NR.173
Ședința publică de la data de 26.03.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: D. B. A.
GREFIER: A. A.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 a fost reprezentat prin procuror U. M..
Pe rol judecarea cauzei penale privind pe inculpat T. F. P., având ca obiect-conducerea unui vehicul fără permis de conducere (art.335 NCP).
Prezența și dezbaterile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 16.03.2015, fiind consemnate în aceea încheiere de ședință, care face parte integrantă din prezenta și când instanța, având nevoie de timp pentru a studia actele și lucrările dosarului a stabilit termen pentru pronunțare la data de astăzi, 26.03.2015.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 1 București nr. 8551/P/2012 a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul T. F. P., fiul lui I. și M., născut la data de 5.02.1968 în Târgu M., domiciliat în București, . nr.2, ., ., cetățean român, ospătar, fără antecedente penale, CNP_, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără a avea permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule, prevăzută de art. 335 alin 1 C.pen cu aplicarea art. 5 C.pen.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:
În actul de sesizare a instanței s-a reținut, în fapt, că la data de 14.08.2010 în jurul orelor 00,40 a condus motocicleta marca YAMAHA cu nr. de înmatriculare_ în București pe . poseda permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule.
În drept, s-a reținut că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere prevăzută de art. 335 alin 1 C.pen..
Pentru dovedirea situației de fapt expusă în rechizitoriu sunt menționate următoarele mijloace de probă:
Situația de fapt astfel descrisă prin actul de sesizare a rezultat din probele administrate în cursul urmăririi penale respectiv prin: procesul verbal de depistare (f.11 d.up.), procesul verbal de verificare întocmit de către organele de poliție, (f.12-f.13 d.up.), declarație inculpat (f. 17 d.up), declarație martor (f.18 d.up).
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța constată că situația de fapt descrisă în actul de sesizare este corect reținută și pe deplin dovedită.
Astfel, în data de 14.08.2010 în jurul orelor 0040, organele de poliție din cadrul Direcției Generale de Poliție a Municipiului București, Brigada de Poliție Rutieră, aflându-se în exercitarea atribuțiilor de serviciu, în urma unui control de rutină au procedat la oprirea motocicletei marca Yamaha, cu nr. de înmatriculare_, ocazie cu care au stabilit identitatea conducătorului auto, în persoana inculpatului T. F. P.. În urma verificărilor s-a stabilit că inculpatul nu deține permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicole
Pentru a reține această stare de fapt instanța a avut în vedere urătoarele mijloace de probă: procesul verbal de depistare (f.11 d.up.), procesul verbal de verificare întocmit de către organele de poliție, (f.12-f.13 d.up.), declarație inculpat (f. 17 d.up), declarație martor (f.18 d.up).
Astfel, din procesul verbal de depistare încheiat la data 14.08.2010 în prezența martorului asistent în care nu au fost trecute obiecțiuni, rezultă că acesta a condus motocicleta marca Yamaha, cu nr. de înmatriculare_ pe un drum public. Procesul verbal a fost semnat de inculpat care a și recunoscut săvârșirea faptei prin declarațiile date în timpul urmăririi penale.
În drept, conform art. 15 alin.2 din Constituția României “Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile” iar potrivit. art.5 din Legea 286/2009 privind Codul Penal în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. Astfel aplicarea legii penale mai favorabile are un caracter obligatoriu iar pentru a aplica dispozițiile anterior menționate trebuie îndeplinite mai multe condiții precum: succesiunea de reglementări ulterior comiterii faptei, prezența unui element de continuitate între cele două reglementări precum și existența unor diferențe intre pedepsele aplicabile.
Pentru a determina legea penală mai favorabilă instanța instanța urmează a se raporta la o . elemente cum ar fi: condițiile de incirminare, cuantumul sau conținutul pedepselor, cauzele care exclud sau înlătură responsabilitatea, influența circumstanțelor atenuante sau agravante, normele privitoare participație și la recidivă.
Instanța constată că în conformitate cu art. 104 din Legea nr. 255/2013 privind Legea de punere în aplicare a C.pr.pen. (LPANCPP), pe data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare Legea nr. 135/2010 privind Noul Cod de Procedură Penală. Conform art. 246 din Legea nr. 187/2012, de la aceeași dată a intrat în vigoare și Legea nr. 286/2009 privind Codul Penal.
În ceea ce privește data săvârșirii faptei, instanța constată că infracțiunea de care este acuzat inculpatul a fost săvârșită la data de 14.08.2010, anterior intrării în vigoare a Noului Cod Penal.
Atât art. 86 din OUG 195/2002 cât și art. 335 alin. 1 C.p. incriminează conducerea unui vehicul fără a poseda permis de conducere, existând o continuitate între cele două legislații, mai mult instanța constată că între cele două reglementări nu există nicio diferență legiuitorul preferând sa transpună în Noul Cod Penal vechea legiuire intru totul.
Sub aspectul laturii obiective ale infracțiunii elementul material constă în acțiunea de conducere pe drumurile publice a unui vehicul.
Urmarea imediată o constituie vătămarea relațiilor sociale referitoare la siguranța circulației rutiere pe drumurile publice și constă în nașterea unei stări de pericol pentru ceilalți participanți la trafic.
Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată, se prezumă și astfel nu trebuie dovedită deoarece cele două fapte penale sunt infracțiuni de pericol.
Sub aspectul laturii subiective inculpatul a săvârșit fapta cu forma și modalitatea de vinovăție a intenției cunoscând că nu posedă permis de conducere.
Este îndeplinită și situația premisă respectiv împrejurarea că inculpatul nu deține permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule și a condus un vehicul pe drumurile publice.
Primele două condiții enumerate anterior sunt îndeplite motiv pentru care determinarea legii penale mai favorabile urmează a fi stabilită raportat la difențele existente raportat la pedepsele aplicabile inculpatului.
Instanța constată că prin decizia nr. 265/6 mai 2014, publicată în M.Of. nr. 372/20.05.2014, Curtea Constituțională a stabilit că dispozițiile art.5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile. În considerente deciziei, Curtea Constituțională a reținut că, în caz de tranziție, judecătorul este ținut de aplicarea legii penale mai favorabile, în ansamblu, fapt justificat prin aceea că nu trebuie să ignore viziunea fie preponderent represivă, așa cum este cazul Codului penal din 1969, fie preponderent preventivă, așa cum este cazul actualului Cod penal. Soluția se impune pentru că nu poate fi încălcată finalitatea urmărită de legiuitor cu ocazia adoptării fiecărui cod în parte, deoarece nu întâmplător cele două coduri, deși fiecare cu o concepție unitară proprie, au viziuni diferite asupra modului în care sunt apărate valorile sociale de către legea penală.
De asemenea, în legătură cu decizia nr.2 din 14 aprilie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție — Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, Curtea Constituțională a constatat că odată cu publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, efectele Deciziei nr.2 din 14 aprilie 2014 a instanței supreme încetează în conformitate cu prevederile art.147 alin.4 din Constituție și cu cele ale art.4771 din C.proc.pen.
În aceeași măsură, instanța de contencios constituțional a impus modalitatea de aplicare a deciziei Curții Constituționale de către instanțele de judecată, arătând că art.5 alin. 2 C.pen. nu sunt incidente ca efect al pronunțării prezentei decizii, întrucât, în acest caz, Curtea nu declară neconstituțională o prevedere legală, astfel că nu se produc consecințe asupra existenței normative în ordinea juridică a prevederii supuse controlului, ci se stabilește doar, pe cale de interpretare, un unic înțeles constituțional al art.5 din Codul penal.
Față de acestea, având în vedere că, potrivit art. 147 alin. 4 din Constituție, deciziile Curții Constituționale sunt definitive și general obligatorii, instanța constată că singura modalitate de aplicare a legii penale mai favorabile în cauza de față este prin stabilirea, în mod concret, a mecanismului de răspundere penală conform ambelor coduri și de a aplica inculpatului mecanismul răspunderii penale cel mai favorabil.
Ca o chestiune prealabilă, instanța constată că limitele de pedeapsă prevăzute atât în 86 alin. 1 din O.U.G. nr.195/2002, cât și în art.335 alin.1 C.pen. 2009 pentru infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată sunt aceleași – respectiv închisoarea de la unu la 5 ani. Până la acest moment nu se poate determina legea penală mai favorabilă astfel încât instanța va continua raționamentul.
Instanța are în vedere atât circumstanțele reale ale celor două infracțiuni, cât și cele personale ale inculpatului.
Cu privire la faptele săvârșite, instanța constată că normele de incriminare protejează o valoare socială importantă, respectiv siguranța desfășurării circulației pe drumurile publice și protejarea celorlalți participanți la trafic de pericolul pe care îl reprezintă conducerea unui autovehicul de o persoană care nu posedă permis de conducere pentru nicio categorie. Gradul de pericol social abstract al faptelor este relevat de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, de la 1 an la 5 ani închisoare, iar având în vedre circumstanțele personale, respectiv faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, precum și împrejurarea că acesta a recunoscut săvârșirea faptei, instanța urmează a aplica inculpatului pedeapsa de 1 (un).
În ceea ce privește regimul de executarea al pedepsei instanța consideră că nu se impune ca aceasta să fie executată în regim efectiv de detenție motiv pentru care consideră că suspendarea executării reprezintă un avertisment pentru inculpat astfel încât acesta să nu mai săvârșească fapte de natură penală.
Or, instituția este mult mai favorabilă din perspectiva Vechiului Cod penal față de suspendarea executării pedepsei sub supraveghere prevăzută de Noul Cod Penal, atât din perspectiva măsurilor și obligațiilor ce îi sunt impuse inculpatului în cazul supedării pedepsei sub supraveghere, cât și din perspactiva efectelor definitive ale instituțiilor la expirarea termenului de încercare, în condițiile în care nu a intervenit revocarea suspendării condiționate a pedepsei închisorii: astfel, în cazul vechiului Cod penal, inculpatul este reabilitat la împlinirea termenului de încercare (art.86 C.pen. 1969), în timp ce conform noului Cod penal, de la acel moment începe să curgă termenul de reabilitare de drept (art.165 raportat la art.167 alin.4 C.pen. 2009). De altfel, această analiză este impusă și de art.16 alin.2 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal conform cărora pentru determinarea legii penale mai favorabile cu privire la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei conform art.5 din Codul penal, instanța va avea în vedere sfera obligațiilor impuse condamnatului și efectele suspendării potrivit legilor succesive, cu prioritate față de durata termenului de încercare sau supraveghere. Prin urmare, față de cele deja arătate, constată instanța că legea veche este mai favorabilă, motiv pentru care va schimba încadrarea juridică din infracțiunea de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin 1 C.pen. cu aplicarea art. 5 C.pen. în infracțiunea de conducere a unui vehicul de o persoană care nu posedă permis de conducere, prevăzută de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 5 C.pen.
Pentru aceste motive fapta inculpatului care la data de 14.08.2010 în jurul orelor 00,40 a condus motocicleta marca YAMAHA cu nr. de înmatriculare_ în București pe . poseda permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui vehicul de o persoană care nu posedă permis de conducere, prevăzută de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 5 C.pen.
Prin urmare instanța, în temeiul art. 386 alin.1 C.pr.pen. va schimba încadrarea juridică din infracțiunea de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin 1 C.pen. cu aplicarea art. 5 C.pen. în infracțiunea de conducere a unui vehicul de o persoană care nu posedă permis de conducere, prevăzută de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 5 C.pen.
În temeiul art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 5 C.pen. va condamna pe inculpatul T. F. P. la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul de o persoană care nu posedă permis de conducere.
În privința pedepselor accesorii, potrivit art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.
Prin urmare, la stabilirea pedepsei accesorii a interzicerii unor drepturi, instanța va avea în vedere atât dispozițiile art.64 și art.71 C.pen. 1969, dar și Decizia nr. LXXIV/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii, precum și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza S. și P. contra României, cauza Hirst contra Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord).
Astfel, instanța subliniază strânsa legătură ce trebuie să existe între infracțiunea săvârșită și interzicerea unui drept (fapta comisă furnizând premisa că e nevoie de interzicerea acelui drept pentru apărarea valorilor ocrotite de legea penală).Or, natura faptei săvârșite de inculpat, susține existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art.64 alin.l lit.a teza a II-a și lit.b C.pen (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat), instanța apreciind că, față de pericolul social concret al faptei nu se impune interzicerea dreptului de a alege.
Față de aceste considerente, în baza art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal raportat la art.71 alin.1 C.pen. 1969, va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și b C.pen. 1969.
În baza art.81 C.pen. din 1969, instanța va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 (trei) ani calculat conform art.82 alin.3 C.pen. din 1969.
Față de această modalitate de individualizare a executării pedepsei închisorii, în baza art.71 alin.5 C.pen. 1969 pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei sub supraveghere vor fi suspendate și pedepsele accesorii.
Nu în ultimul rând, în temeiul art. 404 alin.2 C.proc.pen., va atrage atenția inculpatului că acest mod de individualizare a executării pedepsei implică, corelativ, revocarea suspendării condiționate și executarea pedepsei în întregime în regim penitenciar, dacă va săvârși din nou vreo infracțiune.
În temeiul art. 272 rap. la art. 274 alin. 1 C.proc.pen. va obliga inculpatul la plata către stat a sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În ceea ce privește onorariul avocatului din oficiu, instanța constată că în temeiul art. 274 alin. 1 teza finală, sumele avansate de către stat pentru plata avocatului din oficiu sau a interpretului rămân întotdeauna în sarcina statului, chiar și în situația în care instanța pronunță soluția de condamnare. Prin urmare, suma de 300 lei cu titlu de onorariu avocat din oficiu conform delagației nr._/27.10.2014 (f.6) va fi avansată din fondurile Ministerului de Justiție în favoarea Baroului București și va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE,
În baza art. 386 C.pr.pen. rap. la art. 5 C.pen. schimbă încadrarea juridică a faptei reținute prin actul de sesizare, din infracțiunea pre. și ped. de art. 335 alin.1 C.pen. cu aplic. art. 5 C.pen. în infracțiunea prev. și ped. de art. 86 alin.1 din O.U.G nr. 195/2002, rep. cu aplic. art. 5 C.pen..
În temeiul art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 5 C.pen. condamnă pe inculpatul T. F. P., fiul lui I. și M., născut la data de 5.02.1968 în Târgu M., domiciliat în București, . nr.2, ., ., sector 6, CNP_ la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul de o persoană care nu posedă permis de conducere.
În baza art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal raportat la art.71 alin.1 C.pen. 1969, interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și b C.pen. 1969.
În baza art.81 C.pen. din 1969, dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 (trei) ani calculat conform art.82 alin.3 C.pen. din 1969.
În baza art.71 alin.5 C.pen. 1969 pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei suspendă și executarea pedepselor accesorii.
În temeiul art. 404 alin.2 C.proc.pen., atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.pen. din 1969 și 84 C.pen. din 1969 privind revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei alte infracțiuni în termenul de încercare.
În temeiul art. 272 rap. la art. 274 alin. 1 C.proc.pen. obligă inculpatul la plata către stat a sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
În temeiul art. 274 alin. 1 teza finală onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 300 lei conform delagației nr._/27.10.2014 va fi avansată din fondurile Ministerului de Justiție în favoarea Baroului București și va rămâne în sarcina statului.
Cu drept de apel în 10 zile de la comunicarea copiei minutei.
Pronunțată în ședință publică, azi 26.03.2015.
Președinte,Grefier,
D. B. A. A. A.
Red. DBA/AA
2 ex.
03.04.2015
| ← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... | Conducere fără permis. Art.335 NCP. Sentința nr. 609/2015.... → |
|---|
