Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Sentința nr. 117/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 117/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 02-03-2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
Dosar nr._
SENTINȚA PENALĂ NR. 117
Ședința publică de la 02.03.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. P.
Grefier E. D. A.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror C. C. D. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București.
Pe rol judecarea cauzei penale privind pe inculpatul M. N. C., partile responsabile civilmente ., F. DE P. A VICTIMELOR STRAZII și pe părțile civile M. Ș., S. C. DE URGENȚĂ BUCURESTI, având ca obiect vătămarea corporală din culpă (art. 184 C.p.) Latură civilă din penal.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 23.02.2015 și au fost consemnate în încheierea din aceea și dată care face parte integrantă din prezenta sentința când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a fixat data pronunțării la 02.03.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin rechizitoriul din data de 29.03.2012, emis de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 1324/P/2010, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului M. N. C., pentru săvârsirea infractiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin. 2 și 4 C.pen. din 1969.
Sub aspectul laturii civile, în cursul fazei de judecată, anterior citirii actului de sesizare, persoana vătămată M. Ș. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 100.000 lei, reprezentând daune materiale și 1.300.000 lei reprezentând daune morale, solicitând totodată obligarea inculpatului la plata unei sume periodice în cuantum de 3.000 lei lunar, începând cu data producerii accidentului de circulație, respectiv 05.08.2008 (f. 11 dosar fond).
S. C. de Urgență București s-a constituit parte civilă în cursul urmăririi penale cu suma de 99.459,55 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare a victimei (f. 180 DUP).
Instanța a dispus citarea în cauză în calitate de parte responsabilă civilmente a Fondului de Protecție a Victimelor Străzii, în baza art. 25¹ din Legea nr. 32/2000, având în vedere că inculpatul nu deținea o poliță de asigurare RCA la momentul producerii accidentului.
Totodată, a fost citată în calitate de parte responsabilă civilmente ., societatea în beneficiul căreia inculpatul M. N. C. efectua transportul în cursul căruia a produs accidentul de circulație din data de 05.08.2008, având în vedere dispozițiile din Codul civil referitoare la răspunderea comitenților pentru prejudiciile cauzate de prepușii lor în funcțiile încredințate.
Pe parcursul cercetării judecătoresti, cu respectarea tuturor garanțiilor și drepturilor procesuale ale părtilor, instanta a procedat la readministrarea materialului probator strans in cursul urmaririi penale. In acest sens, au fost audiați inculpatul M. N. C. (f. 53-54), partea civilă M. Ș. (f. 55), precum si martorii M. F. (f. 64-65), R. M. N. (f. 89-90), D. N. A. (f. 91), N. A. S. (f. 77), D. F. (f. 88), V. N. (f. 113).
Totodată, la termenul din data de 11.03.2013, instanța a efectuat procedeul probator al confruntării între martorii R. M. N. și D. N. A. (f. 92).
Prin încheierea de ședință din data de 30.04.2013, instanța a respins proba cu o nouă expertiză medico-legală solicitată de către partea civilă M. Ș., ca nefiind utilă soluționării cauzei, dispunând avizarea de către Comisia Superioară de Medicină Legală a concluziilor raportului de expertiză medico-legală nr. A1/1489/25.02.2009.
Ulterior, prin încheierea din data de 16.09.2013, față de mențiunile cuprinse în avizul comunicat de către Comisia Superioară de Medicină Legală din care rezultă că se recomandă efectuarea unei noi expertize medico-legale cu reexaminarea părții civile, instanța a dispus efectuarea unei noi expertize medico-legale de către Institutul Național de Medicină Legală, având următoarele obiective: să se stabilească numărul de îngrijiri medicale; să se stabilească natura leziunilor suferite de partea civilă, dacă partea civilă va rămâne cu infirmități fizice permanente, dacă și în ce proporții i-a afectat capacitatea de muncă și dacă partea civilă urmează a fi supuse unor noi intervenții chirurgicale și în ce constau acestea.
La același termen, cu motivarea cuprinsă în încheierea de ședință de la acea dată, instanța a respins ca nefiind utilă soluționării cauzei efectuarea unei noi expertize tehnice auto la cererea inculpatului.
Ulterior intrării în vigoare a Noului Cod penal, având în vedere modificările suferite de norma de incriminare incidentă în cauză, instanța a stabilit două noi obiective ale expertizei medico-legale, solicitând Institutului Național de Medicină Legală să comunice dacă leziunile suferite de partea civilă M. Ș. i-au pus viața în pericol și dacă în urma accidentului de circulație i s-a produs acesteia o infirmitate.
La data de 13.06.2014, Institutul Național de Medicină Legală a comunicat instanței raportul de nouă expertiză medico-legală, atașat la dosarul cauzei filele 222-253.
La termenul din data de 30.06.2014, instanța a dispus din oficiu, în temeiul art. 26 C.p.p., disjungerea acțiunii civile, având în vedere că raportul de nouă expertiză întocmit de INML a prezentat relevanță si asupra laturii penale a cauzei, însă obiectivul referitor la pierderea capacității de muncă a părții civile la care Institutul Național de Medicină Legală nu a putut răspunde și care poate conduce la necesitatea efectuării unui raport de expertiză asupra acestui aspect de către Institutul Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă are relevanță doar asupra acțiunii civile, iar amânarea cauzei din acest motiv poate duce la întârzierea solutionării acțiunii penale.
Prin sentința penală nr. 591/07.07.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2012, definitivă prin decizia penală nr. 1290 A/23.10.2014 pronunțată de Curtea de Apel București, s-au dispus următoarele:
"Respinge ca neîntemeiată sesizarea din oficiu cu privire la schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului, din infracțiunea prev. de art. 184 alin. 2 și alin. 4 C.pen. din 1969, în infracțiunea prev. de art. 196 alin. 2 rap. la art. 194 alin. 1 C.pen. cu aplic art. 5 alin. 1 C.pen.
În baza art. 184 alin. 2 și alin. 4 C.pen. din 1969 cu aplic. art. 5 alin. 1 C.pen. condamnă pe inculpatul M. N. C. (fiul lui V. și V., născut la data de 17.02.1978 în București, CNP -_) domiciliat in ORAȘ POPEȘTI LEORDENI, ., jud. Ilfov, la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.
In baza art. 71 alin. 1 C.pen. din 1969 rap. la art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 aplică inculpatului pedeapsa accesorie prevazuta de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a si b C.pen. din 1969.
În baza art. 861 C.pen. din 1969 cu aplic. art. 16 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 suspendă sub supraveghere executarea pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani și 6 luni, care se calculeaza conform art. 86² C.pen. din 1969.
In baza art. 71 alin. 5 C.pen. din 1969 suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendarii executarii pedepsei principale.
În baza art. 863 alin. 1 C.pen. din 1969 pe durata termenului de încercare inculpatul va respecta următoarele măsuri de supraveghere:
- se va prezenta la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Ilfov la datele fixate de consilierul de probațiune;
- va anunța în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare ce depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- va comunica și justifica schimbarea locului de muncă;
- va comunica informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
Atrage atentia inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 C.pen. din 1969 a căror nerespectare atrage revocarea suspendarii.
În baza art. 274 alin. 1 C.p.p. obligă inculpatul la plata sumei de 3.500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat care se vor achita in C. IBAN RO59TREZ7035032XXX005229, Cod fiscal_ deschis la Trezoreria Sectorului 3, beneficiar Judecătoria Sector 1.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 07.07.2014."
Ca urmare a disjungerii acțiunii civile s-a format dosarul nr._, instanța dispunând citarea părților pentru termenul din data de 08.09.2014.
La acest termen instanța a dispus, în baza art. 413 alin. 1 pct. 2, alin. 2 C.proc.civ. rap. la art. 2 alin. 2 C.proc.civ., suspendarea judecății cauzei până la rămânerea definitivă a sentinței penale nr. 591/07.07.2014.
Ca urmare a rămânerii definitive a sentinței penale nr. 591/07.07.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, prin decizia penală nr. 1290 A/23.10.2014 pronunțată de Curtea de Apel București, instanța a dispus citarea părților pentru termenul din data de 17.11.2014, termen la care a dispus repunerea pe rol a laturii civile a cauzei.
În cadrul acestui dosar, instanța a încuviințat pentru partea civilă M. Ș. proba cu efectuarea unui raport de expertiză de către Institutul Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă, cu obiectivul de a stabili dacă și în ce proporții accidentul de circulație din data de 05.08.2008 i-a afectat capacitatea de muncă. De asemenea, a fost administrată la solicitarea părții civile M. Ș. proba cu martorul M. M..
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 998 cod civil din 1864, aplicabil în speță în raport de data săvârșirii faptei ilicite, „orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu obligă pe acela din a cărui greșeală din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara” iar potrivit art.999 Cod Civil „omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau imprudența lui”.
Prin urmare, pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiții: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul, constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat, precum și existența capacității delictuale a celui care a săvârșit fapta ilicită.
În privința existenței unei fapte ilicite, instanța reține că aceasta condiție a răspunderii civile delictuale este pe deplin dovedită, prin sentința penală nr. 591/07.07.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2012, definitivă prin decizia penală nr. 1290 A/23.10.2014 pronunțată de Curtea de Apel București, stabilindu-se cu autoritate de lucru judecat că la data de 05.08.2008, în jurul orelor 17,30, inculpatul M. N. C. a condus autotractorul cu nr. de înmatriculare_ și semiremorca cu nr. de înmatriculare_ pe . Ș., dinspre . către . a ajuns la intersecția cu . acordat prioritate de trecere numitului M. Ș., angajat în traversare pe marcajul pietonal și l-a accidentat, victima necesitând pentru vindecare circa 180-200 zile îngrijiri medicale, ca urmare a leziunilor suferite ce i-au pus viața în primejdie și care constituie infirmitate fizică posttraumatică prin excluderea chirurgicală a splinei.
În privința vinovăției inculpatului M. N. C. la producerea accidentului, instanța constată că aceasta a fost reținută prin sentința penală anterior menționată. Astfel, s-a reținut că inculpatul poartă în exclusivitate culpa producerii accidentului rutier din data de 05.08.2008, în condițiile în care acesta a condus un autovehicul cu nerespectarea dispozițiilor art. 123 lit. i și art. 135 lit. h din Regulamentul de Aplicare a OUG nr. 195/2002, care instituie in sarcina conducatorilor auto obligatia de a circula cu o viteza care sa nu depaseasca 30 km/h, in localitati, la trecerile pentru pietoni nesemaforizate, semnalizate prin indicatoare si marcaje și de a acorda prioritate de trecere pietonilor angajati in traversarea drumului in zona trecerii de pietoni.
În cuprinsul aceleiași sentințe penale s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că partea civilă M. Ș. nu a avut posibilitatea prevenirii accidentării sale, întrucât traversarea s-a efectuat pe un marcaj pietonal, iar deplasarea sa în fugă pe ultima parte a traseului a fost determinată de tentativa de salvare. Totodată, victima nu avea posibilitatea și nici datoria de a prevedea că inculpatul nu va respecta una dintre cele mai elementare reguli de circulație și că nu va opri pentru a-i acorda prioritate de trecere, fiind indreptatita sa considere in mod rezonabil că inculpatul va respecta dispozițiile art. 135 lit. h din Regulamentul de Aplicare a OUG nr. 195/2002.
În ceea ce privește prejudiciul, ca un element esențial al răspunderii delictuale, instanța reține că acesta constă în rezultatul, efectul negativ suferit de o anumită persoană ca urmare a faptei ilicite comisă de o altă persoană. Cu privire la prejudiciu, practica judiciară și doctrina de specialitate au stabilit că acesta trebuie să aibă un caracter cert și, în mod evident, să nu fi fost reparat încă. Totodată, în materia răspunderii civile delictuale operează principiul reparării integrale a prejudiciului.
În cauza de față, persoana vătămată M. Ș. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 100.000 lei, reprezentând daune materiale și 1.300.000 lei reprezentând daune morale, solicitând totodată obligarea inculpatului la plata unei sume periodice în cuantum de 3.000 lei lunar, începând cu data producerii accidentului de circulație, respectiv 05.08.2008.
În privinta daunelor materiale solicitate de către partea civilă M. Ș., instanța constată că acestea pot fi împărțite în două categorii, în funcție de natura acestora, respectiv daune materiale aferente recuperării medicale, acestea fiind evaluate de partea civilă sub forma unei sume globale, în cuantum de 100.000 lei, și daune materiale aferente pierderii capacității de muncă, evaluate sub forma unei prestații periodice în cuantum de 3.000 lei lunar.
Referitor la daunele materiale aferente recuperării medicale, instanța constată că partea civilă M. Ș. nu a depus la dosarul înscrisuri în dovedirea acestora. Cu toate acestea, în mod neîndoielnic partea civilă a efectuat astfel de cheltuieli, aspect care rezultă atât din declarațiile martorului M. M., cât și din înscrisurile medicale atașate la dosarul cauzei.
Astfel, din declarațiile martorului M. M., fratele părții civile, reiese că partea civilă M. Ș. a fost internată aproximativ două luni și jumătate la terapie intensivă, perioadă în care a suportat toate cheltuielile legate de tratamentul și spitalizarea acestuia, respectiv contravaloarea medicamentelor, dar și sumele informale de bani acordate medicilor și personalului auxiliar, estimând plățile efectuate în această perioadă la suma de 15.000 lei, la care se adaugă alte cheltuieli, constând în contravaloarea combustibilului necesar deplasărilor. Martorul M. M. a mai arătat că și după externarea sa partea civilă M. Ș. a fost nevoită să suporte cheltuieli generate de tratamentul pe care l-a urmat, dar și de deplasările efectuate la spital pentru efectuarea de controale periodice. Totodată, a învederat că și în prezent partea civilă M. Ș. are de suferit de pe urma accidentului rutier din data de 05.08.2008, urmând un tratament naturist pentru ameliorarea stării de sănătate.
Din raportul de nouă expertiză medico-legală nr. A_ rezultă că, în urma accidentului rutier din data de 05.08.2008, partea civilă M. Ș. a necesitat pentru vindecare circa 180-200 zile îngrijiri medicale, ca urmare a leziunilor suferite ce i-au pus viața în primejdie și care constituie infirmitate fizică posttraumatică prin excluderea chirurgicală a splinei. Totodată, din cuprinsul acestui raport reiese că partea civilă a fost internată în cadrul Spitalului C. de Urgență București – Secția Chirurgie 3 – în perioada 05.08.2008 – 23.10.2008, cu diagnosticul traumatism cranio-cerebral minor, traumatism toracic stâng cu pneumotorax stâng, traumatism lombar, hematurie macroscopică, starea sa generală fiind extrem de gravă.
Partea civilă a fost supusă în această perioadă unui număr de 6 intervenții chirurgicale, astfel cum rezultă din raportul de nouă expertiză medico-legală (f. 250-251 dosar fond nr._/299/2012). De asemenea, ulterior externării sale, partea civilă a suferit și alte intervenții chirurgicale impuse de starea sa clinică, în zilele de 28.11.2008, 12.01.2011 și 07.10.2011.
În mod evident, partea civilă M. Ș. a suportat o . costuri ca urmare a intervențiilor chirurgicale și tratamentului medical la care a fost supus, fiind de notorietate că asigurările medicale din sistemul public nu acoperă integral aceste cheltuieli.
În lipsa unor înscrisuri medicale doveditoare, instanța va aprecia cuantumul acestor cheltuieli în raport cu declarațiile martorului M. M. și în conformitate cu principiul echității, considerând că suma de 20.000 lei reprezintă o valoare justă a daunelor materiale aferente recuperării medicale suferite de partea civilă.
În privința daunelor materiale aferente pierderii capacității de muncă, evaluate de partea civilă M. Ș. sub forma unei prestații periodice în cuantum de 3.000 lei lunar, prezintă o relevanță deosebită concluziile raportului de expertiză medicală întocmit de Institutul Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă, care relevă, în privința capacității de muncă a părții civile, că aceasta s-a diminuat cu cel puțin 50%, ca urmare a accidentului rutier din data de 05.08.2008, cu același procent diminuându-se și capacitatea sa adaptivă, victima fiind încadrată în gradul III de invaliditate.
În același sens sunt și declarațiile martorului M. M., care a învederat cu ocazia audierii sale că fratele său nu are un loc de muncă în prezent, având în vedere starea sa de sănătate, singurul său venit fiind reprezentat de pensia de handicap în cuantum de aproximativ 400-500 de lei. Totodată, din declarațiile acestui martor reiese că anterior accidentului de circulație din data de 05.08.2008, partea civilă M. Ș. avea un loc de muncă, lucrând ca lăcătuș mecanic la .>
Având în vedere că raportul de expertiză medicală efectuat de Institutul Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă a relevat o diminuare a capacității de muncă a părții civile cu cel puțin 50%, dar și faptul că aceasta a fost încadrată în gradul III de invaliditate și ținând cont, totodată, de starea de sănătate a victimei, care este în continuare afectată în mod serios de consecințele accidentului rutier din data de 05.08.2008, instanța apreciază că partea civilă M. Ș. trebuie să beneficieze de o sumă care să acopere integral prejudiciul suferit ca urmare a imposibilității sale de a mai munci, fiind evident că aspectele relevate de înscrisurile medicale atașate la dosarul cauzei în legătură cu starea sa de sănătate echivalează cu lipsa unei posibilități reale de a mai presta vreodată o muncă remunerată. De altfel, este greu de imaginat că partea civilă s-ar mai putea angaja vreodată, chiar dacă din raportul de expertiză medicală rezultă că nu și-a pierdut în totalitate capacitatea de muncă.
La evaluarea sumei pe care partea civilă o va primi periodic ca urmare a pierderii parțiale a capacității de muncă, instanța va ține cont de funcția pe care acesta o deținea anterior producerii accidentului de circulație, de vârsta pe care o avea la momentul respectiv (42 de ani), de cheltuielile necesare pentru ca aceasta să ducă o viață apropiată de normalitate, care trebuie să-i asigure posibilitatea de a-și achiziționa hrana, îmbrăcămintea, medicamentele, dar și alte bunuri și servicii de bază, urmând a avea în vedere și faptul că partea civilă beneficiază în prezent de o pensie de handicap în cuantum de aproximativ 500 de lei.
Raportat la aceste criterii, instanța apreciază că suma de 1.500 lei lunar, apropiată de salariul mediu pe economie la nivel național, este aptă să acopere prejudiciul suferit de partea civilă în urma pierderii parțiale a capacității de muncă, această sumă urmând a fi acordată începând cu data producerii accidentului de circulație, respectiv 05.08.2008, și până la încetarea stării de nevoie în care aceasta se află.
Referitor la prejudiciul moral reclamat de către partea civilă M. Ș., instanta retine ca acesta constă în rezultatul dăunător direct al unei fapte ilicite și culpabile, prin care se aduce atingere valorilor cu conținut nepatrimonial ce definesc personalitatea umană.
În ceea ce privește sumele pretinse cu titlu de daune morale, instanța retine ca la aprecierea cuantumului despăgubirilor morale trebuie să aibă în vedere anumite criterii cum sunt:
-criteriul echității care presupune existenta unei corespondențe intre prejudiciul încercat și dimensiunea despăgubirii;
-criterii referitoare la consecințele negative suferite de cei în cauză, în plan fizic, psihic și afectiv;
- criterii referitoare la importanța valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate.
Toate aceste criterii trebuie sa conducă la stabilirea unei sume care sa reprezinte o justa și reala despăgubire a părții civile, cu efect de satisfacție și sa nu reprezinte o sancțiune excesiva pentru autorul faptei prejudiciabile ori ca venituri necuvenite părții civile.
Instanța reține că în materia daunelor morale, principiul reparării integrale a prejudiciului poate avea doar un caracter aproximativ, fapt explicabil în raport de natura neeconomică a respectivelor daune, imposibil de a fi echivalate bănește. În schimb, se poate acorda victimei o sumă de bani cu caracter compensatoriu, tinzând la oferirea unui echivalent care, prin excelență, poate fi o sumă de bani, care îi permite să-si aline, prin anumite avantaje, rezultatul dezagreabil al faptei ilicite. Ceea ce trebuie evaluat în realitate, este despăgubirea care vine să compenseze prejudiciul, nu prejudiciul ca atare.
Este de netagaduit ca prin fapta ilicita a inculpatului s-a cauzat atat un prejudiciu material, dar si unul moral partii civile, prejudiciu moral constând in traumele morale suferite de aceasta, in atingerea adusa drepturilor acesteia de a se bucura de o viata normala, fara privatiuni.
Este sarcina instantei de a cuantifica aceste daune morale suferite de partea civilă, raportat la toate suferintele produse acesteia prin fapta inculpatului, respectiv imposibilitatea ca in perioada tratamentului medical aceasta sa aiba o viata normala, durerile fizice si psihice pricinuite, modul in care a fost afectata viata familiala, sociala si profesionala a acesteia.
Astfel, consecințele negative suferite de către partea civilă în urma accidentului de circulatie din data de 05.08.2008 sunt de netăgăduit, fiind totodată notorie suferința provocată de un astfel de eveniment.
Prejudiciul fiziologic încercat de partea civilă, constând în privarea acesteia de avantajele unei vieți normale, inclusiv prejudiciul de agrement, dat de efortul suplimentar pe care aceasta trebuie să-l facă pentru a-și păstra condițiile de viață pe care le-a avut anterior vătămării, condiții pe care nu le va mai recăpăta niciodată, pretinde acordarea unei compensații bănești corespunzătoare care, coroborată cu sancțiunea de drept penal aplicată, să ofere acesteia o necesară satisfacție.
În raport de toate criteriile arătate mai sus, analizând cuantumul daunelor morale solicitate de partea civilă, instanța le consideră ca fiind nejustificat de mari, ajungându-se prin sumele solicitate, in ipoteza in care ar fi acordate in cuantumul cerut, practic la o imbogatire fara just temei, motiv pentru care va admite in parte pretențiile părții civile privind despăgubirile pentru daunele morale încercate.
Astfel, în privința întinderii prejudiciului moral, instanța va aprecia în raport cu împrejurările comiterii faptei și urmările acesteia, ținând cont și de aspecte precum vârsta părții civile și de perioada de recuperare, de numarul de zile de ingrijiri medicale necesare pentru vindecare (180-200 zile), de natura leziunilor suferite (multiple traumatisme la nivel cerebral, toracic și lombar), de faptul ca leziunile traumatice suferite i-au pus viata in pericol si constituie infirmitate fizică posttraumatică prin excluderea chirurgicală a splinei, de consecințele negative suferite de către partea civilă în plan psihic și afectiv, cauzate de starea sa precară de sănătate, ținând cont de culpa exclusivă a inculpatului la producerea accidentului, astfel cum s-a stabilit prin sentința penală de condamnare a acestuia.
La stabilirea cuantumului daunelor morale instanța va avea în vedere și numărul mare de intervenții chirurgicale la care partea civilă a fost supusă în toată această perioadă, perioada lungă de spitalizare, precum și toate urmările inerente unui astfel de eveniment, modul de viață al părții civile schimbându-se radical, în mod inevitabil, începând cu data de 05.08.2008.
Față de toate aceste criterii, instanta apreciaza că suma de 500.000 lei, reprezintă o reparație justă și echitabilă a prejudiciului moral suferit de partea civilă M. Ș..
În privința persoanelor care vor fi obligate la plata acestor despăgubiri, instanța constată că la momentul producerii accidentului inculpatul M. N. C. efectua un transport în beneficiul ., conducând autotractorul cu nr. de înmatriculare_ și semiremorca cu nr. de înmatriculare_ aparținând acestei societăți pe . Ș., dinspre . către .> Art. 1000 alin. 3 din Codul civil de la 1864 consacră raspunderea comitentului pentru fapta prepusului. Practica judiciara si doctrina de specialitate au stabilit in aceasta materie ca, pe langa conditiile generale ale raspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, pentru a se angaja raspunderea comitentului pentru fapta presupusului sau este necesara indeplinirea unor conditii suplimentare si anume: existenta unui raport de prepușenie intre autorul faptei ilicite și prejudiciabile și persoana chemată să răspundă în calitate de comitent pentru prejudiciul cauzat victimei; fapta ilicită cauzatoare de prejudiciu să fie săvârșită de către prepus în legătură cu atribuțiile sau cu scopul funcțiilor ce i-au fost încredințate de comitent.
În privinta raportului de prepusenie, comitentul este persoana care, în baza unui contract sau în temeiul legii, exercită direcția, supravegherea și controlul asupra prepusului. Dimpotrivă, prepusul este persoana care îndeplinește anumite funcții sau însărcinări în interesul comitentului sau al altuia și asupra căreia comitentul exercită direcția, supravegherea și controlul. Rezultă că se stabilesc raporturi în baza cărora comitenții au dreptul să dea ordine, dispoziții și instrucțiuni prepușilor în îndeplinirea atribuțiilor care alcătuiesc conținutul funcțiilor încredințate.
Așadar, între comitent și prepus există raporturi care, din perspectiva comitentului, sunt de autoritate iar, din perspectiva prepusului, sunt de subordonare. Prepușii se află sub autoritatea comitenților, fiind subordonați acestora, cei dintâi având puterea de direcție, supraveghere și control asupra lor. Pentru a fi în prezența raportului de prepușenie nu este însă necesar contactul direct, nemijlocit și permanent al comitentului cu prepusul său; dreptul comitentului de a da ordine, de a supraveghea și controla pe prepuși nu presupune și exercitarea lui în fapt.
Practica judiciară și doctrina de specialitate au dezvoltat, de asemenea, teoria prepusului ocazional, care poate sa existe indiferent de existenta unui contract prealabil intre comitent si prepus.
Or, în cauza de față este aplicabilă această teorie, având în vedere că, deși între inculpatul M. N. C. și . nu exista un contract în formă scrisă în baza căruia inculpatul să efectueze transportul respectiv, inculpatul a realizat transportul la solicitarea unui reprezentant al acestei societăți, în interesul acesteia și prin intermediul unui autovehicul pus la dispoziție de către societate, aspect care rezultă atât din declarațiile sale, cât și din declarațiile martorului V. N.. Nu are relevanță dacă inculpatul a fost sau nu remunerat pentru efectuarea transportului, raportul de prepușenie ocazională existând și în lipsa unei contraprestații din partea comitentului.
De asemenea, fapta ilicită cauzatoare de prejudicii a fost săvârșită de către prepus în legătură cu atribuțiile ce i-au fost încredințate de comitent, respectiv în timpul desfășurării transportului din data de 05.08.2008, efectuat în interesul și la solicitarea comitentului ., prin intermediul unui autovehicul pus la dispoziție de această societate, îndeplinirea acestui serviciu implicând și un raport de subordonare.
Răspunderea . in calitate de comitent al inculpatului M. N. C. se impune cu atat mai mult cu cat fundamentul acestui tip de raspundere este ideea de garanție a comitentului pentru activitatea prepusului, suportand riscul activitatii acestuia, reprezentand din acest punct de vedere o forma de răspundere obiectivă. Bineinteles, dupa dezdaunarea părților civile, partea responsabila civilmente poate exercita dreptul de regres impotriva inculpatului, acesta fiind in final cel care trebuie sa raspunda pentru consecintele faptelor sale.
În consecință, instanța va dispune obligarea inculpatului M. N. C., în solidar cu partea responsabilă civilmente ., la plata despăgubirilor civile către partea civilă M. Ș..
În altă ordine de idei, instanța reține că în cauză s-a dispus citarea în calitate de parte responsabilă civilmente a Fondului de Protecție a Victimelor Străzii, în baza art. 25¹ din Legea nr. 32/2000, având în vedere că inculpatul nu deținea o poliță de asigurare RCA la momentul producerii accidentului.
Răspunderea civilă a Fondului de protecție a victimelor străzii, ca parte responsabilă civilmente, este guvernată de regulile speciale cuprinse în dispozițiile legii nr. 32/2000, cu modificările și completările ulterioare, și ale normelor adoptate în temeiul acesteia, dispoziții care transpun legislația comunitară, urmăresc obiectivul înscris în preambulul directivei 2009/103/CE ca victima să nu rămână nedespăgubită în cazul în care vehiculul care a provocat accidentul nu este asigurat (pct. 14) și pornesc de la ideea, reflectată în preambulul aceleiași directive, că, în cazul unui accident cauzat de un vehicul neasigurat, organismul care despăgubește victimele accidentelor cauzate de vehicule neasigurate are o poziție mai bună decât victima la intentarea unei acțiuni împotriva părții responsabile (pct. 18). În acest sens, normele privind fondul de protecție a victimelor străzii stabilesc, în art. 11 alin. (1) și (2), că drepturile persoanelor prejudiciate se exercită împotriva fondului și că aceste persoane vor fi despăgubite de fond în baza hotărârii judecătorești, iar în art. 13 că, după plata despăgubirilor, F. se subrogă în drepturile persoanelor prejudiciate, persoana sau persoanele responsabile pentru repararea prejudiciului având obligația să ramburseze fondului despăgubirile plătite. Normele invocate conduc la concluzia că F. va putea fi obligat, singur, la plata despăgubirilor, iar după plata acestora se va subroga în drepturile persoanelor prejudiciate, îndreptându-se împotriva inculpatului, autor al accidentului, pentru recuperarea despăgubirilor achitate. Prin urmare, soluționând acțiunea civilă alăturată acțiunii penale în cadrul procesului penal, instanța de judecată, prin hotărâre judecătorească, va putea obliga F., singur, iar nu în solidar cu inculpatul, autor al accidentului, la plata despăgubirilor pentru prejudiciile produse prin accident, în ipoteza în care vehiculul nu este asigurat de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule.
În acest sens a stabilit si Inalta Curte de Casatie si Justitie, care prin decizia nr. 3/2010, pronuntata in solutionarea unui recurs in interesul legii a stabilit, În temeiul dispozițiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și ale art. 414 ind 2 din Codul de procedură penală, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 251 din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare și supravegherea asigurărilor, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu cele ale art. 24 din Codul de procedură penală - că, în procesul penal, F. de protecție a victimelor străzii are calitatea de parte responsabilă civilmente și poate fi obligat singur, iar nu în solidar cu inculpatul, la plata despăgubirilor civile către persoanele păgubite prin accidente de vehicule neasigurate.
Totodata, retine instanta ca limitele in care F. poate fi obligat la plata despagubirilor sunt stabilite de art.6 din Normele anterior invovate, acestea urmand sa fie similare cu cele incidente in domeniul asigurarilor la data faptei.
De asemenea, instanta reține ca F. nu poate fi obligat la plata daunelor catre unitatile sanitare, deoarece conform art. 5 alin 4 din Normele invocate, nici o entitate care a compensat, sau a oferit servicii persoanelor accidentate sau pagubite nu are dreptul sa solicite de la Fond recuperarea prejudiciului.
În consecință, în baza art. 25¹ din Legea nr. 32/2000, instanța va obliga partea responsabilă civilmente F. de Protecție a Victimelor Străzii la plata către partea civilă M. Ș. a sumelor la care vor fi obligați în solidar inculpatul M. N. și partea responsabilă civilmente ., menționate anterior.
În privința acțiunii civile formulate de partea civilă S. C. de Urgență București, instanța constată că aceasta a precizat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 99.459,55 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare.
Conform art. 313 alin.1 din Legea 95/2006, privind reforma în domeniul sănătății, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane, răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, reprezentând cheltuieli efective ocazionate de asistența medicală acordată.
Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată.
Având în vedere că prin producerea de către inculpat a accidentului de circulație s-a cauzat vatamarea victimei, aceasta necesitând îngrijiri medicale care au ocazionat cheltuieli suportate de către furnizorul de servicii medicale constituit ca parte civilă, cheltuieli dovedite prin fișa de examinare, evoluție, tratament a victimei și decontul de plată, reiese că în cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale a inculpatului privitoare la faptă, prejudiciu, raportul de cauzalitate și vinovăție, urmând a admite acțiunea civilă exercitată de partea civilă S. C. de Urgență București.
Față de aceste considerente, în baza art. 19 C.p.p. rap. la art. 397 alin. 1 C.p.p. si art. 998-999 și urm. C.civ. din 1864, instanța va admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă M. Ș. și va obliga inculpatul M. N. C., în solidar cu partea responsabilă civilmente ., la plata sumei de 20.000 lei, reprezentând daune materiale aferente recuperării medicale, a sumei de 1.500 lei lunar, începând cu data de 05.08.2008 și până la încetarea stării de nevoie, cu titlu de prestație periodică aferentă pierderii parțiale a capacității de muncă, precum și a sumei de 500.000 lei, reprezentând daune morale.
În baza art. 25¹ din Legea nr. 32/2000 va obliga partea responsabilă civilmente F. de Protecție a Victimelor Străzii la plata către partea civilă M. Ș. a sumelor la care au fost obligați în solidar inculpatul M. N. și partea responsabilă civilmente ., menționate anterior.
În baza art. 19 C.p.p. rap. la art. 397 alin. 1 C.p.p., art. 998-999 și urm.C.civ. și art. 313 din Legea nr. 95/2006 va admite acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. de Urgență București și va obliga inculpatul M. N., în solidar cu partea responsabilă civilmente ., la plata sumei de 99.459,55 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare a victimei.
În baza art. 274 alin. 1 și 3 C.p.p. va obliga inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente ., la plata sumei de 2.500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Acest cuantum al cheltuielilor judiciare este atras, în principal, de cheltuielile efectuate pentru întocmirea raportului de expertiză de către Institutul Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă (2000 lei), care au fost suportate din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 19 C.p.p. rap. la art. 397 alin. 1 C.p.p. si art. 998-999 și urm. C.civ. din 1864 admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă M. Ș. domiciliat in București, ., nr. 4, sector 1, și obligă inculpatul M. N. C. fiul lui V. și al lui V., născut la 17 Februarie 1978), domiciliat in Oraș Popești Leordeni, ., jud. Ilfov, în solidar cu partea responsabilă civilmente . cu sediul in Popesti Leordeni, . jud Ilfov, la plata sumei de 20.000 lei, reprezentând daune materiale aferente recuperării medicale, a sumei de 1.500 lei lunar, începând cu data de 05.08.2008 și până la încetarea stării de nevoie, cu titlu de prestație periodică aferentă pierderii parțiale a capacității de muncă, precum și a sumei de 500.000 lei, reprezentând daune morale.
În baza art. 25¹ din Legea nr. 32/2000 obligă partea responsabilă civilmente F. de Protecție a Victimelor Străzii la plata către partea civilă M. Ș. a sumelor la care au fost obligați în solidar inculpatul M. N. și partea responsabilă civilmente ., menționate anterior.
În baza art. 19 C.p.p. rap. la art. 397 alin. 1 C.p.p., art. 998-999 și urm.C.civ. și art. 313 din Legea nr. 95/2006 admite acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. de Urgență București și obligă inculpatul M. N., în solidar cu partea responsabilă civilmente ., la plata sumei de 99.459,55 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare a victimei.
În baza art. 274 alin. 1 și 3 C.p.p. obligă inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente . la plata sumei de 2.500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 02.03.2015.
PRESEDINTEGREFIER
Jud. P. A. A. E. D.
Red. P.A/ Dac. E.A /2 ex/02.06.2015
| ← Conducere fără permis. Art.335 NCP. Sentința nr. 119/2015.... | Tâlhărie. Art.233 NCP. Sentința nr. 648/2015. Judecătoria... → |
|---|
