Delapidarea. Art. 215 ind.1 C.p.. Sentința nr. 126/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI

Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2015

Sentința nr. 126/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 03-03-2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI

Sentința penală Nr. 126/2015

Ședința publică de la 03 Martie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE - M. M. O.

GREFIER – M. R.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 1 București a fost reprezentat de procuror Z. M..

Pe rol judecarea cauzei penale privind pe inc. T. R.-M., trimisă în judecată în stare de libertate, pentru infracțiunea de delapidare, prev. de art. 215 ind.1 alin. 1, alin. 2 V.C.p. cu aplic. art. V.C.p., precum și pe inc. V. D., trimis în judecată în stare de libertate, pentru infracțiunea de delapidare, prev. de art. 26 rap. la art. 215 ind.1 alin. 1, alin. 2 V.C.p. cu aplic. art. 41 alin. 2 V.C.p., prin rechizitoriul nr._/P/2008 emis la data de 26.09.2013 de către Ministerul Public– P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 18.02.2015 și au fost consemnate în încheierea din aceea și dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților de a depune concluzii scrise, a fixat termen pentru pronunțare la data de 03.03.2015.

Asupra cauzei penale de față:

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin Rechizitoriul nr._/P/2008 emis la data de 26.09.2013 de către Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatei T. R.-M., în stare de libertate, pentru infracțiunea de delapidare, prev. în art. 215 indice 1 alin. (1) și (2) din Codul penal din 1969 cu aplic. art. 41 alin. (2) din Codul penal din 1969, precum și a inculpatului V. D., în stare de libertate, pentru infracțiunea de complicitate la delapidare, prev. de art. 26 rap. la art. 215 indice 1 alin. (1) și (2) din Codul penal din 1969 cu aplic. art. 41 alin. (2) din Codul penal din 1969 constând în aceea că, inculpata T. R.-M., în calitate de funcționar bancar al B. – Agenția Băneasa, în perioada 15.06.2007 – 30.07.2008, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, a acordat în mod fraudulos credite bancare numiților V. T. I., V. M., V. A., M. F., B. G., V. M. și V. D., fără a exista o solicitare a acestora în acest sens, apoi a însușit (prin efectuarea de transferuri pe numele inculpatului V. D.) sume de bani din conturile aferente creditelor astfel acordate, în cuantum total de 70.200 euro și 114.171 lei. Cu privire la inculpatul V. D. s-a reținut că, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, în perioada 15.06.2007 – 30.07.2008, a acordat sprijin material și moral inculpatei T. R. M., funcționar bancar al B. – Agenția Băneasa, sector 1, în acțiunile acesteia de a acorda în mod fraudulos credite bancare numiților V. T. I., V. M., V. A., M. F., B. G., V. M. și V. D., ridicând și folosind în interes personal sumele de bani aferente acestor credite, în cuantum total de aproximativ 70.200 euro și 114.171 lei.

Cauza s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București sub nr. de dosar_ .

Organele de urmărire penală au reținut situația de fapt în actul de sesizare în urma administrării următoarelor mijloace de probă: declarații martor V. T. I., extrase de cont aferente contului lui V. T. I., declarații martor V. M., extrase de cont aferente contului lui V. M., declarații martor V. A., extrase de cont aferente contului lui V. A., declarații martor M. F., extrase de cont aferente contului lui M. F., declarații martor V. D., extrase de cont aferente contului lui V. D., extrase de cont aferente contului lui B. G., declarații martor V. M., extrase de cont aferente contului lui V. M., declarații învinuiți, raport de expertiză contabilă nr.1224/18.06.2013, adresele de corespondență cu B. – Direcția Juridică, împreună cu toate documentele anexate la acesta.

Prin adresa nr. DJ-_/02.12.2013, persoana vătămată Banca Comerciala R. S.A. s-a constituit parte civilă în cursul judecații cu suma de 109.346,94 lei si 21.537, 82 euro, din care 6.000 lei reprezentând onorariul expertului tehnic judiciar, rezervându-si dreptul de actualizare a sumei până la plata efectivă a prejudiciului cauzat.

Prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de 16.04.2014, definitivă la data 06.06.2014 prin încheierea nr. 29/CP a Tribunalului București, judecătorul de camera preliminară a respins cererile și excepțiile invocate de către inculpata T. R. M., a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor si a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecații privind pe cei doi inculpați sub aspectul infracțiunilor sus - menționate.

La termenul de judecata din data de 10.12.2014, ulterior citirii în extras, în baza art. 374 din Codul de procedură penală, a actului de sesizare în baza căruia s-a dispus trimiterea în judecată, instanța a pus în vedere inculpaților posibilitatea de a solicita ca judecata sa aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, aducându-le la cunoștință dispozițiile art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, atât inculpata T. R.-M., cat si inculpatul V. D. declarând ca nu recunosc faptele așa cum au fost reținute în rechizitoriu.

În consecință, instanța a dispus judecarea cauzei potrivit procedurii de drept comun, procedând astfel la audierea celor doi inculpați.

La același termen de judecată, având în vedere că o parte dintre probele administrate în cursul urmăririi penale au fost contestate, instanța a încuviințat administrarea acestor probe în cursul judecații, dispunând astfel audierea martorilor V. D., V. M., V. A. și B. G..

Instanța a încuviințat pentru inculpata T. R.-M. proba cu înscrisuri în circumstanțiere.

La termenul de judecată din data de 21.01.2015 au fost audiați martorii V. D., V. M. și V. A.. Martorul B. G. nu a mai fost audiat în cauză, acesta decedând la data de 16.03.2014 conform certificatului de deces depus la dosar de către martora V. A., sora martorului B. G..

La termenul din data de 18.02.2105, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri pentru inculpatul V. D., acesta depunând prin avocat copie de pe contractul de împrumut a unei sume de bani de la martora V. A., precum și reaudierea acestei martore sub acest aspect. La același termen de judecată a și fost reaudiată martora V. A..

În ședința publică din 18.02.2015, Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București a solicitat schimbarea încadrării juridice, apreciind ca dispozițiile legii noi sunt mai favorabile, după cum urmează:

- pentru inculpata T. R. M. din infracțiunea de „delapidare” în formă continuată prevăzută în art. 215 indice 1 alin. (1) și (2) din Codul penal din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din Codul penal din 1969 în infracțiunea de „delapidare” în formă continuată prevăzută în art. 295 alin. (1) din Codul penal cu aplicarea art. 308 din Codul penal și cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Codul penal și art. 5 din Codul penal;

- pentru inculpatul V. D. din infracțiunea de „complicitate la delapidare” în formă continuată prevăzută în art. 26 rap. la art. 215 indice 1 alin. (1) și (2) din Codul penal din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din Codul penal din 1969 în infracțiunea de „complicitate la delapidare” în formă continuată prevăzută în art. 48 rap. la art. 295 alin. (1) din Codul penal cu aplicarea art. 308 din Codul penal și cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Codul penal și art. 5 din Codul penal.

Pentru verificarea antecedentelor penale ale inculpaților, instanța a dispus și comunicarea fișelor de cazier judiciar actualizate.

Analizând ansamblul probator administrat în cauză în faza de urmărire penală și în cursul cercetării judecătorești, prin prisma acuzațiilor și a apărărilor formulate și a dispozițiilor legale în materie, instanța reține următoarele:

I. În fapt, la data de 08.05.2008, aflându-se în exercitarea funcției de director executiv in cadrul persoanei vătămate B. SA, inculpata T. R.-M. a dispus, la solicitarea inculpatului V. D., fără acordul titularului de cont, împuternicirea acestuia pe contul martorului M. F., fapt ce i-a permis inculpatului retragerea de numerar din acest cont bancar. Ulterior, la data de 26.05.2008, în încercarea de a acoperi prejudiciul provocat prin creditul inițial, aceasta a aprobat și acordat un credit în cuantum de 7.500 euro pe numele martorului M. F., în lipsa documentației necesare acordării acestui credit și în lipsa acordului titularului contului de a se efectua tranzacții asupra contului sau.

Astfel, potrivit extraselor de cont curent în EURO-IBAN RO42RNCB_0001 aferente perioadei 08.05._09, cont al martorului M. F., la data de 08.05.2008 a fost acordat un credit în cuantum de 20.000 euro, la aceeași dată fiind transferată către inculpatul V. D. suma de 16.000 euro (având ca explicație a plații „restituire împrumut ianuarie cump. teren”), la data de 12.05.2008 fiind transferată către același inculpat și suma de 2.900 euro (având ca explicație a plății „împrumut”). Diferența de 1.100 euro a fost reprezentata de comisioane bancare.

La data de 26.05.2008, prin ordin de plată, inculpatul V. D. a restituit suma de 11.740 euro în contul martorului M. F.. La aceeași dată, inculpata T. R.-M. a acordat un nou credit pentru suma de 7.500 euro, cu intenția de a acoperi suma datorată de către inculpatul V. D., astfel cum rezultă din extrasele de cont mai sus menționate, extrase ce se coroborează cu declarația inculpatei T. R.-M., aceasta precizând în cursul urmăririi penale că a acoperit creditul cu ocazia anchetei efectuate în cadrul B. SA. De asemenea, din notele contabile ce redau jurnalul de accesări al sistemului bancar, rezultă că pentru creditul de 20.000 de euro, persoana care a accesat acest sistem este N. M. C. (filele 44-51 d.u.p. – vol.I), inculpata T. R.-M. accesându-l pentru a realiza transferul sumelor de 16.000, respectiv 2.900 euro către inculpatul V. D., transfer care potrivit declarației acesteia s-a realizat fără a exista o împuternicire legală în acest sens, inculpata acționând în urma asigurării de către inculpatul V. D. că există o înțelegere verbală între el și martorul M. F., fapt redat și de către inculpatul V. D. în declarația dată în fața organelor de urmărire penală (fila 195).

Potrivit răspunsului la obiectivul nr. 6 din raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză, acordarea celui de-al doilea împrumut în cuantum de 7.500 euro a fost făcută în lipsa documentației prevăzute de normele bancare, potrivit notelor contabile ce relevă accesul la sistemul informatic bancar, inculpata T. R.-M. fiind cea care a acordat acest împrumut. Acest aspect a fost recunoscut și de către inculpată, atât în declarația dată în faza de urmărire penală, cât și în declarația dată în fața instanței, aceasta relevând faptul că „nu a respectat normele bancare în acordarea împrumuturilor pe numele persoanelor V. T. I., V. M. si M. F. (cel de-al doilea credit acordat acestuia)”. Împrumutul acordat cu nerespectarea normelor bancare, respectiv cel în cuantum de 7.500 euro a fost acoperit de către inculpata T. R.-M. prin depunerea în numerar a sumei de 8.200 de euro, astfel cum rezultă din extrasul de cont depus la dosar coroborat cu răspunsul la obiectivul nr. 6 al raportului de expertiză contabilă efectuata în cauză, achitând astfel integral creditul acordat.

Audiat in cursul urmăririi penale (fila 43 d.u.p. – vol.I), martorul M. F. a declarat că a retras suma de 20.000 de euro, achitând în continuare ratele pentru aceasta, necunoscând niciun detaliu privind creditul de 7.500 euro acordat ulterior, precizând că nu l-a solicitat și nici nu l-a împuternicit pe inculpatul V. D. să efectueze tranzacții bancare asupra contului său.

II. La data de 08.07.2008, aflându-se in exercitarea funcției de director executiv al B. SA, inculpata T. R.-M. a aprobat și acordat un credit în cuantum de 15.500 euro pe numele martorului V. T.-I. fără a exista o cerere din partea acestuia, împuternicindu-l pe inculpatul V. D., la rugămintea acestuia, să retragă progresiv sume de bani din acest cont, în lipsa acordului titularului de a fi efectuate tranzacții asupra contului său.

Potrivit extraselor de cont curent EURO IBAN RO76RNCB_0001 al martorului V. T.-I. (filele 13-22 d.u.p. vol.I), la data de 08.07.2008 a fost acordat un credit în valoare 15.500 euro, la aceeași dată fiind retrase sumele de 9.000, respectiv 5.000 euro de către inculpatul V. D., la data de 09.07.2008, acesta retrăgând din cont și suma de 1.100 euro. Comisioanele bancare aferente acestor tranzacții s-au ridicat la suma de 400 euro.

Potrivit declarației inculpatei T. R.-M., aceasta i-a permis inculpatului V. D. să retragă sumele de bani din contul martorului V. T.-I., fiind asigurată de către acesta de faptul că, ulterior, acesta va aduce la bancă documentele necesare, fapt recunoscut și de către inculpatul V. D. in declarațiile date atât in cursul urmăririi penale, cât și în fata instanței. Din aceleași extrase de cont rezultă că la data de 18.09.2008 inculpata T. R.-M. a depus în acest cont suma de 15.700 euro la B. SA - Sucursala Timpuri Noi, fapt recunoscut si de către aceasta în declarația dată în fața organelor de urmărire penală în calitate de învinuită (fila 201 d.u.p. – Vol.I). De asemenea, din declarația dată în calitate de învinuită de către inculpata T. R.-M., cât și din aceea dată în fața instanței de judecată (filele 84) rezultă că în acordarea creditului în cuantum de 15.500 euro „nu a respectat normele bancare”, fapt susținut și de răspunsul la obiectivul nr. 2 din raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză, răspuns care relevă faptul că nu au fost găsite documentele care au stat la baza acordării acestui credit. De asemenea, potrivit notelor contabile analizate, inculpata T. R.-M. este cea care a accesat sistemul informatic al băncii în vederea acordării creditului în cuantum de 15.500 euro pe numele martorului V. T.-I..

Audiat în cauză, martorul V. T.-I. (fila 12 d.u.p. – vol.I) a afirmat că a aflat despre existența acestui credit acordat pe numele său cu ocazia plății ratelor aferente unui alt credit acordat pe numele său la aceeași bancă, acesta afirmând că nu a depus acte în vederea obținerii unui nou împrumut și nici nu l-a împuternicit pe inculpatul V. D., fratele său, în vederea obținerii creditului sau a efectuării de tranzacții bancare asupra contului său. De asemenea, acesta a declarat ca în momentul în care a aflat de existența creditului, suma de bani acordată se afla în contul său, solicitând astfel închiderea acestui credit.

Potrivit răspunsului la obiectivul nr. 6 al raportului de expertiză contabilă efectuată în cauză, raportat la faptele reținute mai sus, instanța reține că acest credit a fost rambursat integral, soldul fiind 0 lei.

III. La data de 15.07.2008, aflându-se in exercițiul funcției de director executiv in cadrul B. SA, inculpata T. R.-M. a aprobat și acordat un credit în cuantum de 30.000 lei pe numele martorului V. M., fără a exista o cerere a acestuia în acest sens, împuternicindu-l pe inculpatul V. D., la solicitarea acestuia, să retragă numerar din acest cont, în lipsa acordului titularului de a se efectua tranzacții asupra acestui cont.

Potrivit extraselor de cont curent LEI IBAN RO24RNCB_0001 al martorului V. M. (filele 24-27 d.u.p. vol.I), la data de 15.07.2008, a fost acordat un credit în valoare 30.000 lei, la aceeași data fiind retrasă suma de 29.500 lei de către inculpatul V. D.. Comisioanele bancare aferente acestor tranzacții s-au ridicat la suma de 118 lei. Potrivit declarației inculpatei T. R.-M., aceasta i-a permis inculpatului V. D. să retragă sumele de bani din contul martorului V. M., fiind asigurată de către inculpat de faptul că, ulterior, va aduce la bancă documentele necesare, fapt recunoscut și de către inculpatul V. D. în declarațiile date atât în cursul urmăririi penale, cat și în fața instanței, acesta susținând că intenționa să aducă aceste acte, însă comiterea faptei a fost descoperită și nu a mai avut ocazia. Din aceleași extrase de cont rezultă că la data de 10.09.2008 martorul V. M. a depus în acest cont suma de 50.000 lei la B. SA, fapt relevat și de declarația martorului V. A. în fața instanței de judecată la termenul de 18.02.2015, aceasta învederând instanței că i-a acordat martorului V. M. un împrumut în cuantum de 50.000 lei, martorul susținând că îi sunt necesari pentru a-i ajuta pe cei doi inculpați. De asemenea, din declarația dată în calitate de învinuită de către inculpata T. R.-M., cât și din aceea dată în fața instanței de judecată (filele 84) rezultă că în acordarea creditului în cuantum de 30.000 lei „nu a respectat normele bancare”, fapt susținut și de răspunsul la obiectivul nr. 2 din raportul de expertiză contabilă efectuat în cauza, răspuns care relevă faptul că nu au fost găsite documentele care au stat la baza acordării acestui credit. De asemenea, potrivit notelor contabile analizate, inculpata T. R.-M. este cea care a accesat sistemul informatic al băncii în vederea acordării creditului in cuantum de 30.000 lei pe numele martorului V. M..

Audiat în cauza, martorul V. M. (fila 23 d.u.p. – vol.I) a afirmat că a aflat despre existența acestui credit acordat pe numele său cu ocazia plații ratelor aferente unui alt credit acordat pe numele său la această bancă, acesta afirmând că nu a depus acte în vederea obținerii unui nou împrumut și nici nu l-a împuternicit pe inculpatul V. D., fiul său, în vederea obținerii creditului sau a efectuării de tranzacții bancare asupra contului său.

Potrivit răspunsului la obiectivul nr. 6 al raportului de expertiza contabila efectuată în cauză, raportat la faptele reținute mai sus, instanța reține că acest credit a fost rambursat integral.

IV. La data de 30.07.2008, aflându-se în exercițiul funcției de director executiv in cadrul B. SA a acordat un credit in cuantum de 19,900 lei pe numele martorei V. A., fără a exista documentația necesară în acest sens, împuternicindu-l pe inculpatul V. D., la solicitarea acestuia, să ridice numerar din acest cont, în lipsa acordului titularului de a se efectua tranzacții asupra acestui cont.

Potrivit extraselor de cont curent LEI IBAN RO27RNCB_0001 al martorei V. A. (filele 33-37 d.u.p. vol.I), la data de 30.07.2008, a fost acordat un credit în valoare 19.900 lei, la aceeași dată fiind retrasă suma de 26.294,40 lei. Comisioanele bancare aferente acestei tranzacții s-au ridicat la suma de 105,6 lei. Potrivit declarației inculpatei T. R.-M., aceasta i-a permis inculpatului V. D. să retragă sumele de bani din contul martorei V. A., cunoscând ca martora îl împrumuta pe inculpatul V. D. cu diverse sume de bani, fapt recunoscut și de către inculpatul V. D. în declarațiile date atât in cursul urmăririi penale, cat și în fața instanței. Din aceleași extrase de cont rezultă că la data de 19.09.2008 martora V. A. a depus în acest cont suma de 28.900 lei la B. SA. De asemenea, din declarația dată în calitate de învinuită de către inculpata T. R.-M., cât și din aceea dată în fața instanței de judecată (filele 84) rezultă ca în acordarea creditului în cuantum de 19.900 lei „nu a respectat normele bancare”, fapt susținut si de răspunsul la obiectivul nr. 2 din raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză, răspuns care relevă faptul că nu au fost găsite documentele care au stat la baza acordării acestui credit. De asemenea, potrivit notelor contabile analizate, inculpata T. R.-M. este cea care a accesat sistemul informatic al băncii în vederea acordării creditului în cuantum de 19.900 lei pe numele martorei V. A..

Audiată în cauză, martora V. A. (fila 96) a afirmat că a întreprins demersuri în vederea obținerii unui credit, depunând documentele necesare la B. SA, inculpata T. R.-M. fiind ofițer de credit la acea data. Martora a mai arătat ca i-a fost acordată suma de 13.000, sumă pe care a ridicat-o personal și a înmânat-o inculpatului V. D., acesta urmând a achita ratele aferente acestui credit. În ceea ce privește cel de-al doilea credit, cel in cuantum de 19.900 lei (care face obiectul rechizitoriului), martora a precizat că a depus o cerere în acest sens, însă nu știe dacă i s-a aprobat vreo suma și nici cine a ridicat-o, declarație contrazisă de răspunsul la obiectivul cu nr. 2 din raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză, raport ce precizează că nu a existat niciun fel de documentație pentru acordarea acestui credit, mijloc de probă ce se coroborează cu declarația dată de T. R.-M. în calitate de învinuită, declarație potrivit căreia nu a respectat normele bancare în acordarea acestui credit.

Răspunsul la obiectivul nr. 6 din raportul de expertiză contabilă efectuată în cauză, relevă faptul că suma de 19.900 lei, acordată cu titlu de credit, a fost rambursată integral.

V. La data de 06.10.2007 aflându-se în exercițiul funcției de director executiv in cadrul B. SA, inculpata T. R.-M. a acordat un credit în cuantum de 32.000 lei pe numele martorului B. G., fără a exista documentația necesară în acest sens, împuternicindu-l pe inculpatul V. D., la solicitarea acestuia, să ridice numerar din acest cont și dispunând plata sumei de 5.000 lei către o terță persoană, în lipsa acordului titularului de a se efectua tranzacții asupra acestui cont. De asemenea, la data de 27.09.2007, depășindu-și atribuțiile de serviciu, inculpata T. R.-M. a acordat un credit de 14.600 euro pe numele martorului B. G., împuternicindu-l pe inculpatul V. D. sa ridice numerar din acest cont, în lipsa documentației necesare acordării creditului și fără a avea acordul titularului de a se efectua tranzacții pe acest cont.

Potrivit extraselor de cont curent LEI IBAN RO42RNCB_0001 al numitului B. G. (filele 61-67 d.u.p. vol.I), la data de 06.10.2007, a fost acordat un credit in valoare 32.000 lei, la aceeași dată fiind plătită prin ordin de plată suma de 5.000 lei către numitul Barbat O. I. (cu explicația plații „restituire împrumut”), suma de 20.520 lei fiind eliberata în numerar, potrivit notelor contabile, inculpatului V. D., la data de 08.10.2007, fiindu-i eliberată acestuia și suma de 6.000 lei. Potrivit declarației inculpatei T. R.-M., aceasta i-a permis inculpatului V. D. să retragă sumele de bani din contul martorului B. G., fapt recunoscut și de către inculpatul V. D. în declarațiile date atât in cursul urmăririi penale, cât și în fata instanței, acesta precizând că a ridicat sumele în baza unei înțelegeri verbale cu martora V. A., neexistând o împuternicire legală, și relevat de răspunsul la obiectivul cu nr. 6 din raportul de expertiză contabilă efectuată în cauză. De asemenea, acest mijloc de proba relevă faptul că din creditul în sumă de 32.000 lei a fost achitata suma 1.407,30 lei, rămânând de achitat o suma restantă în cuantum de 30.592,70 lei.

Potrivit extrasului de cont (filele 91-94), al martorului B. G., la data de 27.09.2007 s-a efectuat o tragere de credit în cuantum de 14.600 euro, fiind retrase de către inculpatul V. D. sumele de 9.000 euro la aceeași dată si suma de 5.200 euro la data de 28.09.2007, comisioanele aferente fiind in cuantum de 400 euro, fapt relevat și de răspunsul la obiectivul nr. 6 din raportul de expertiză contabilă efectuată în cauză. Potrivit notelor contabile, inculpata T. R.-M. este cea care a acordat creditul în cuantum de 32.000 lei și 14.600 euro pe numele lui B. G., aceasta fiind cea care a autorizat ridicarea sumelor de către inculpatul V. D., în baza susținerilor inculpatului V. D. cu privire la o înțelegere verbală cu reprezentanta titularului contului, martora V. A.. Astfel, instanța reține că această autorizare a fost făcută fără drept.

Instanța nu poate reține susținerea inculpatei T. R.-M. potrivit căreia acordarea creditelor de 32.000 lei, respectiv 14.600 euro s-a făcut cu respectarea normelor bancare, răspunsul la obiectivul nr. 2 din raportul de expertiză contabilă efectuată în cauză contrazicând aceasta susținere, lipsind documentele care să o dovedească, fapt susținut și de martora V. A.. Astfel, audiată în cauză, martora V. A. (fila 96) a afirmat ca a semnat la domiciliul acesteia o . acte în calitate de curator al fratelui său, B. G., acesta fiind bolnav și imobilizat la pat, acte prin care s-a intenționat contractarea unui credit. Martora a mai arătat că știe despre existența unui credit de aproximativ 30.000 lei acordat fratelui sau B. G., însă nu a ridicat nicio suma de la bancă, fiind inculpatul V. D. cel care a ridicat-o fără ca ea să cunoască la acele momente acest aspect, acesta angajându-se să achite creditul. De asemenea, aceasta a arătat ca nu cunoștea existenta creditului de 14.600 euro acordat fratelui sau B. G., aflând despre acesta în momentul în care banca a somat-o sa îl plătească.

Potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză, creditul de 14.600 euro aprobat pe numele lui B. G. nu a fost rambursat integral, rămânând un sold de 13.556,81 Euro; de asemenea, la dosar până la pronunțarea prezentei sentințe nu au fost depuse acte doveditoare a rambursării acestui credit.

VII. La data de 06.12.2007, aflându-se în exercițiul funcției de director executiv in cadrul B. SA, inculpata T. R.-M. a acordat un descoperit de credit în cuantum de 3.817,94 lei pe numele martorei V. D., dispunând transferul unor sume de bani către sine și către un terț, în lipsa acordului titularului de a se efectua tranzacții asupra acestui cont.

Potrivit răspunsului la obiectivul cu nr. 6 din raportul de expertiză contabilă efectuată în cauză, raport întemeiat pe documentele bancare cuprinzând date până la 29.04.2013, în contul LEI IBAN RO79RNCB_0001 al martorei V. D., la data de 06.12.2007 a fost acordat un descoperit de cont în cuantum de 3.817,94 lei, astfel cum rezultă și din extrasele de cont depuse la dosar (filele 112-119 d.u.p. vol.I). Din aceleași mijloace de probă, rezultă că, la aceeași dată, a fost transferată suma de 3.500 lei către contul deținut de inculpata T. R.-M., la data de 07.12.2007 fiind transferată suma de 1.000 lei către numitul Barbat O. I. si suma de 800 lei către aceeași inculpată, T. R.-M.. La data de 28.01.2008, cu aprobarea inculpatei T. R.-M., a fost transferată și suma de 3.900 lei către contul numitului Barbat O. I.. Rezultă de asemenea din răspunsul la obiectivul nr. 6 din raport faptul că totalul transferurilor a fost de 9.200 lei, iar la data de 24.01.2008, inculpata T. R.-M. a returnat suma de 4.000 lei, la data de 01.02.2008 soldul din extras fiind de 5.385 lei.

Potrivit documentelor aflate la filele 76-92 d.u.p vol II, acordarea acestui descoperit de cont s-a efectuat în baza documentației necesare depuse de titular, răspunsul la obiectivul nr. 2 din raportul de expertiză contabilă relevând și faptul ca în acest caz au fost respectate normele bancare care reglementează acordarea unui astfel de împrumut.

Cu toate acestea, audiată în cursul urmăririi penale (filele 102 si 104 d.u.p. – vol. I) și în cursul judecății (fila 98), martora V. D. a precizat că a completat o cerere în vederea obținerii unui credit de la partea civilă B. SA, cerere pe care a depus-o la bancă martora V. A. în virtutea relației sale cu inculpații T. R.-M. și V. D., însă nu a ridicat nici cardul de credit solicitat și nici suma de bani acordată, aflând despre existența acestui credit la momentul în care a constatat că rata pe care trebuia sa o achite băncii, rată aferentă unui alt împrumut contractat, a fost mărită fără a cunoaște justificarea pentru această acțiune.

Instanța nu poate retine apărarea inculpatei T. R.-M. potrivit căreia faptul că a acționat conform normelor bancare în acordarea acestui credit o disculpă si nici faptul ca nu cunoaște ceea ce s-a întâmplat cu suma acordată, rezultant din extrasele de cont analizate ca aceasta a efectuat tranzacții pe acest cont fără știința titularului - martora V. D., inculpata transferând sume de bani către sine și către un terț (același terț către care au fost transferate sume de bani de către inculpată și din contul în lei deschis pe numele B. G. aferent creditului de 32.000 lei – fapta fiind descrisă la pct. V din prezenta sentință). Faptul că acest descoperit de cont a fost aprobat cu documentația completă, în condițiile în care titularul de cont nu a cunoscut aprobarea descoperitului, nu a folosit sumele de bani aferente, ci dimpotrivă de sumele de bani dispunând chiar inculpata, instanța reține că și în acest caz sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare, urmând să înlăture apărarea inculpatei sub acest aspect.

Întrucât, pe de o parte, martora V. D. este nora martorei V. A., aceasta din urmă fiind cea care are o relație apropiată cu inculpatul V. D. și nu cu inculpata T. R. M., conform declarațiilor martorei V. A., iar, pe de altă parte, întrucât actele necesare pentru obținerea descoperitului de cont nu au putut fi astfel puse la dispoziția inculpatei T. R. M. decât prin intermediul inculpatului V. D. (martora V. D. declarând că nu a depus actele la bancă, ci i le-a înmânat martorei V. A.), instanța reține și complicitatea inculpatului V. D. la săvârșirea acestui act material care intră în conținutul constitutiv al infracțiunii de delapidare.

Instanța reține, de asemenea, faptul că la data de 15.06.2007 în contul martorei V. D. a intrat suma de 19.000 lei, reprezentând un descoperit de cont acordat acesteia – plafonul maxim fiind de 3.817,94 lei; soldul creditului de la data de 06.12.2010 în cuantum de 5.380 lei nu a fost acoperită până la momentul pronunțării prezentei hotărâri.

VIII. La data de 06.12.2007, aflându-se în exercițiul funcției de director executiv in cadrul B. SA, inculpata T. R.-M. a acordat un descoperit de credit in cuantum de 9.951 lei pe numele martorei V. M., inculpata dispunând, la data de 05.12.2007, transferul sumei de 9.190 lei către M. A. S., în lipsa acordului titularului de a se efectua tranzacții asupra acestui cont.

Potrivit răspunsului la obiectivul cu nr. 6 din raportul de expertiză contabilă efectuată în cauză, raport întemeiat pe documentele bancare cuprinzând date până la 29.04.2013, în contul LEI IBAN RO31RNCB_0001 al martorei V. M., la data de 05.12.2007 a fost acordat un descoperit de cont în cuantum de 9.951 lei, astfel cum rezultă și din extrasele de cont depuse la dosar (filele 160-178 d.u.p. vol.I). Din aceleași mijloace de probă, rezultă că, la aceeași dată, a fost transferată suma de 9.190 lei către contul deținut de numita M. A. S., din notele contabile privind accesul sistemului informatic bancar rezultând că inculpata T. R.-M. a fost cea care a autorizat acest transfer. Potrivit documentației aflate la filele 61-75 d.u.p vol II, acordarea acestui descoperit de cont s-a efectuat în baza documentației necesare depuse de titular, răspunsul la obiectivul nr. 2 din raportul de expertiză contabilă relevând și faptul că în acest caz au fost respectate normele bancare care reglementează acordarea unui astfel de împrumut.

Cu toate acestea, audiată în cursul urmăririi penale (filele 152 si 154 d.u.p. – vol. I) și în cursul judecății (fila 99), martora V. M. a precizat că a completat o cerere în vederea obținerii unui credit de la partea civila B. SA, cerere pe care a depus-o la bancă martora V. A. in virtutea relației sale cu inculpații T. R.-M. si V. D., însă nu a ridicat nici cardul de credit solicitat și nici suma de bani acordată, aflând despre existența acestui credit către finalul anului 2008.

Instanța nu poate retine apărarea inculpatei T. R.-M. potrivit căreia faptul că a acționat conform normelor bancare în acordarea acestui credit o disculpă și nici faptul că nu cunoaște ceea ce s-a întâmplat cu suma acordată, rezultant din extrasele de cont analizate ca aceasta a efectuat tranzacții pe acest cont fără știința titularului - martora V. M.. Astfel, rezultă din extrasele de cont analizate că aceasta a dispus transferul sumei de 9.190 lei către numita M. A. S. fără a avea acordul titularei contului, respectiv al martorei V. M.; de asemenea, astfel cum rezultă din notele contabile privind persoanele care au accesat sistemul informatic al băncii, transferul în acest caz a fost autorizat de către inculpata T. R.-M..

În aceste condiții, faptul că acest descoperit de cont a fost aprobat cu documentația completă, în condițiile în care titularul de cont nu a cunoscut aprobarea descoperitului, nu a folosit sumele de bani aferente, ci dimpotrivă de sumele de bani dispunând chiar inculpata, instanța reține că și în acest caz sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare, urmând să înlăture apărarea inculpatei sub acest aspect.

De asemenea, întrucât, pe de o parte, martora V. M. este nora martorei V. A., aceasta din urmă fiind cea care are o relație apropiată cu inculpatul V. D. și nu cu inculpata T. R. M., conform declarațiilor martorei V. A., iar, pe de altă parte, întrucât actele necesare pentru obținerea descoperitului de cont nu au putut fi astfel puse la dispoziția inculpatei T. R. M. decât prin intermediul inculpatului V. D. (martora V. M. declarând că nu a depus actele la bancă, ci i le-a înmânat martorei V. A.), instanța reține și complicitatea inculpatului V. D. la săvârșirea acestui act material care intră în conținutul constitutiv al infracțiunii de delapidare. În fapt, toate actele materiale au fost săvârșite de către inculpata T. în vederea ajutării inculpatului V. D. (aceștia fiind concubini în acele momente) în problemele de ordin financiar pe care le avea în societatea pe care o administra.

Potrivit răspunsului la obiectivul nr. 6 al raportului de expertiză contabilă efectuată în cauză, raport întemeiat pe datele furnizate de către partea civila B. SA actualizate până la data de 29.04.2013, acest descoperit de cont în sumă de 9.951 lei nu a fost rambursat.

Raportat la probatoriul administrat astfel cum a fost mai sus reținut, instanța constată că faptele reținute în sarcina inculpaților există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de aceștia, impunându-se o soluție de condamnare.

Văzând, astfel, ca în mod corect procurorul a apreciat că inculpații au comis infracțiunea de delapidare, respectiv, complicitate la infracțiunea prev. de art. 215 indice 1 alin. (1) și (2) din Codul penal din 1969, instanța constată, cu prioritate, că odată cu . data de 01.02.2014, a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, devin aplicabile dispozițiile art. 5 alin. (1) din Codul penal, potrivit cărora, în cazul în care, de la data săvârșirii faptei și până la soluționarea definitiva a cauzei, se succed în timp cel puțin două legi penale, se aplică legea penală mai favorabilă.

In ceea ce privește noțiunea de lege penală mai favorabilă, la stabilirea acesteia în prezenta cauza, instanța va avea în vedere și Decizia nr. 265/06.05.2014 a Curții Constituționale privind înțelesul constituțional al art. 5 alin. (1) din Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României pe data de 20.05.2014, conform căreia “Dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura in care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile”. De altfel, Înalta Curte de Casație și Justiție a achiesat la concluzia Curții Constituționale printr-o Decizie ulterioară dată cu titlu prealabil pentru dezlegarea unor probleme de drept.

Astfel, pentru identificarea legii penale mai favorabile, văzând și Decizia Curții Constituționale mai sus menționată, instanța va avea în vedere toate particularitățile cauzei deduse judecații, efectuând o analiza comparativă a normelor existente în cele doua legi succesive, relevante pentru situația inculpaților - respectiv cele referitoare la condițiile de incriminare, la condițiile de tragere la răspundere penală, la criteriul sancțiunii principale, la situațiile ce pot constitui circumstanțe atenuante, la cauzele de agravare sau de atenuare, în speța reținându-se săvârșirea infracțiunii în formă continuată, analizând inclusiv modalitățile de individualizare a executării pedepselor.

Pe cale de consecință, analizând faptele reținute în sarcina inculpatei T. R.-M., respectiv infracțiunea prev. de art. 215 indice 1 alin. (1) și (2) din Codul penal din 1969 și a inculpatului V. D., respectiv complicitate la infracțiunea prevăzută de art. art. 215 indice 1 alin. (1) și (2) din Codul penal din 1969, instanța constată pe de o parte ca aceasta se regăsește și în legea noua, nefiind o infracțiune dezincriminată. Astfel, infracțiunea mai sus menționată se regăsește ca și incriminare în dispozițiile art. 295 din Codul penal. Analizând criteriile mai sus menționate pentru identificarea legii penale mai favorabile în situația inculpatului, instanța apreciază că legea mai favorabilă în integralitatea sa este legea nouă, relevante fiind în special limitele speciale ale sancțiunii stabilite pentru aceasta infracțiune, art. 308 alin. (2) din Codul penal prevăzând reducerea cu o treime a acestora în cazul în care subiectul activ nu are calitatea de funcționar public.

Astfel, conform Codului penal din 1969, infracțiunea de delapidare în forma reținută în sarcina inculpaților ar fi permis stabilirea pedepsei între limitele de 10 ani și 20 de ani închisoare, regimul de executare putând fi astfel doar regimul de detenție. Și în situația în care s-ar fi reținut circumstanțe atenuante, limitele ar fi fost cuprinse, potrivit art. 76 alin. (1) lit. a) din Codul penal din 1969, între 3 ani și 10 ani închisoare. Chiar dacă raportat la aceste noi limite, instanța ar fi putut să aleagă o pedeapsă până în 4 ani pentru care să suspende sub supraveghere executarea acesteia (suspendarea condiționată în opinia instanței neputând fi dispusă prin raportare la natura faptei, la prejudiciul cauzat și la multitudinea de acte materiale care intră în conținutul infracțiunii de delapidare), atât minimul pedepsei ce se poate aplica potrivit Codului penal din 1969, cât și termenul de încercare potrivit aceluiași act normativ ar fi mult mai mare decât cele ce vor fi stabilite pe legea penală nouă potrivit considerentelor ce vor urma (în condițiile în care obligațiile ce pot fi stabilite pe cele două reglementări penale succesive sunt similare).

Având în vedere considerentele de mai sus, în baza art. 386 alin. (1) din Codul de procedură penală, instanța urmează să schimbe încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatei T. R.-M. prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București nr._/P/2008 emis la data de 26.09.2013, din infracțiunea de „delapidare” în formă continuată prevăzută în art. 215 indice 1 alin. (1) și (2) din Codul penal din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din Codul penal din 1969 în infracțiunea de „delapidare” în formă continuată prevăzută în art. 295 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 308 alin. (1) și (2) din Codul penal cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Codul penal și art. 5 din Codul penal și încadrarea juridică a faptelor reținute in sarcina inculpatului V. D. prin același act de sesizare a instanței, din infracțiunea de „complicitate la delapidare” în formă continuată prevăzută în art. 26 rap. la art. 215 indice 1 alin. (1) și (2) din Codul penal din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din Codul penal din 1969 în infracțiunea de „complicitate la delapidare” în formă continuată prevăzută în art. 48 rap. la art. 295 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 308 alin. (1) și (2) din Codul penal cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Codul penal și art. 5 din Codul penal.

A. În drept, faptele inculpatei T. R.-M. care, în calitate de funcționar bancar al B. SA – Sucursala Băneasa, Sector 1, în perioada 15.06.2007 – 30.07.2008, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale a acordat în mod fraudulos credite bancare, în lei și în euro, numiților M. F., V. T.-I., V. M., V. A. și B. G. fără a exista o împuternicire din partea acestora în acest sens, efectuând tranzacții bancare în beneficiul inculpatului V. D., precum si acordarea a doua credite pe numele martorelor V. D. si V. M. cu respectarea normelor bancare, urmată însă de tranzacții bancare fără acordul titularilor asupra conturilor respective constând în transferul de sume de bani în beneficiul său și a doi terți, rezultând astfel un prejudiciu total de 70.200 euro și 114.171 lei, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare, săvârșită în formă continuată și prevăzuta în art. 295 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 308 alin. (1) și (2) din Codul penal cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Codul penal și art. 5 din Codul penal.

Astfel, în ceea ce privește îndeplinirea condițiilor necesare pentru a se retine calitatea de subiect activ al infracțiunii de delapidare, instanța reține că sunt îndeplinite, inculpata T. R.-M. având funcția de Director executiv (funcție de conducere) în cadrul companiei B. SA – Sucursala Băneasa, funcție ce presupune următoarele responsabilități: controlul activității salariaților, reprezentarea băncii în relația cu clienții, conducerea unității pentru atingerea țintelor de vânzări retail, realizarea sarcinilor și obiectivelor conform reglementarilor legale și interne, precum și acceptarea, respectarea și aplicarea reglementărilor legale și interne, astfel cum rezultă din Fișa postului (filele 58-59 d.u.p. vol.II) semnată la data de 01.10.2007 de către inculpată și din răspunsul la obiectivul nr. 1 din raportul de expertiză contabilă (filele 245-283 d.u.p. vol.I). De asemenea, din răspunsul la obiectivul nr. 1 din raportul de expertiză contabilă rezultă că începând cu data de 01.11.2007, prin Ordinul Președintelui nr. 2012/23.10.2007, inculpata T. R.-M. a primit dreptul de a acorda credite având plafon maxim de 75.000 euro sau echivalentul în lei al acestuia, precizând că aceasta calitate de aprobator de credite a durat până la data de 19.08.2008, dată la care, prin adresa nr. 8528, i-au fost retrase competențele acordate în acest sens. Astfel, aceasta avea calitatea de funcționar în sensul art. 147 alin. (2) din Codul penal din 1969, inculpata exercitând permanent, cu titlu de salariat, o însărcinare în interesul persoanei vătămate, însărcinare ce presupunea gestionarea și administrarea fondurilor persoanei vătămate prin acordarea de credite în vederea atingerii scopului acesteia. După . data de 01.02.2014 a Codului penal, de asemenea sunt îndeplinite condițiile pentru a fi subiect activ al infracțiunii de delapidare în forma prevăzută în art. 308 din Codul penal întrucât potrivit alin. (1) al acestui text de lege, dispozițiile art. 295 din Codul penal (privind delapidarea) se aplică în mod corespunzător și faptelor săvârșite de către sau în legătură cu persoanele care exercită, permanent sau temporar, cu sau fără o remunerație, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice dintre cele prevăzute în art. 175 alin. (2) din Codul penal ori în cadrul oricărei persoane juridice.

În ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii de delapidare, instanța reține că inculpata T. R.-M. a acordat o . credite fără a avea documentația necesară sau fără a avea acordul titularilor de cont, dispunând autorizarea sa sau a inculpatului V. D. de a efectua tranzacții asupra acestor conturi, însușindu-și și folosind sumele astfel aprobate și acordate, in folosul său și a inculpatului V. D., urmarea imediată fiind producerea unui prejudiciu material persoanei vătămate, prejudiciu reprezentat de sumele de 70.200 euro și 114.171 lei. Legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei.

Sub aspectul laturii subiective, atitudinea psihică a inculpatei față de faptă și de urmările acesteia îmbracă forma vinovăției în modalitatea intenției directe în conformitate cu art. 16 alin. (3) lit. a) din Codul penal, deoarece inculpata a prevăzut săvârșirea faptei, respectiv producerea unui prejudiciu în patrimoniul persoanei vătămate și a urmărit producerea acestuia prin săvârșirea faptei, aceasta cunoscând normele bancare interne și asumându-și-le prin semnarea fișei postului, relevant fiind și numărul de acte materiale săvârșite, precum și declarațiile inculpatei, aceasta acționând în repetate rânduri pentru a-l ajuta pe inculpatul V. D. în activitatea sa de antreprenor.

Raportat la situația de fapt reținută mai sus, instanța constată că sunt îndeplinite condițiile infracțiunii continuate, inculpata T. R.-M. săvârșind faptele de delapidare la intervale scurte de timp, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în dauna aceleiași persoane vătămate, aspect ce determină instanța să rețină în încadrarea juridică a faptei dispozițiile art. 35 alin. (1) din Codul penal.

B. În drept, faptele inculpatului V. D. care în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, în perioada 15.06._08 a acordat sprijin material și moral inculpatei T. R.-M., funcționar bancar al B. SA în acțiunile acesteia de a acorda în mod fraudulos credite bancare, în lei și în euro, numiților M. F., V. T.-I., V. M., V. A. și B. G. fără a exista documentația necesară și nici împuternicire din partea acestora în acest sens, ridicând și folosind sumele în interes personal, precum și în acțiunile de acordare a doua credite pe numele martorelor V. D. și V. M. cu respectarea normelor bancare, urmată de tranzacții bancare asupra conturilor respective constând în transferul neautorizat de titulari de sume de bani în beneficiul inculpatei T. R.-M. și a doi terți, rezultând astfel un prejudiciu total de 70.200 euro și 114.171 lei întrunesc elementele constitutive ale complicității la infracțiunea de delapidare, săvârșită în formă continuată si prevăzută în art. 48 rap. la art. 295 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 308 alin. (1) și (2) din Codul penal cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Codul penal și art. 5 din Codul penal.

În ceea ce privește latura obiectivă a complicității la infracțiunea de delapidare, instanța reține că, in urma promisiunii inculpatului V. D. de a aduce documente justificatoare, inculpata T. R.-M. a acordat o . credite fără a respecta normele bancare, dispunând, în urma asigurării de către inculpatul V. D. a faptului că există un acord verbal al titularilor conturilor în sensul împuternicirii acestuia de a efectua tranzacții asupra acestora, autorizarea inculpatului V. D. de a retrage sume de bani, urmarea imediată fiind producerea unui prejudiciu material persoanei vătămate, prejudiciu reprezentat de sumele de 70.200 euro și 114.171 lei. Legătura de cauzalitate rezulta din materialitatea faptei.

Sub aspectul laturii subiective, atitudinea psihică a inculpatului V. D. față de faptă și de urmările acesteia îmbracă forma vinovăției în modalitatea intenției directe în conformitate cu art. 16 alin. (3) lit. a) din Codul penal, deoarece inculpatul a prevăzut săvârșirea faptei, respectiv producerea unui prejudiciu în patrimoniul persoanei vătămate și a urmărit producerea acestuia prin săvârșirea faptei, relevante fiind declarațiile acestuia privind faptul că necesita fonduri pentru administrarea propriei companii.

Raportat la situația de fapt reținută mai sus, instanța constată că sunt îndeplinite condițiile infracțiunii continuate, inculpatul V. D. săvârșind acțiunile de sprijin material și moral la faptele de delapidare la intervale scurte de timp, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în dauna aceleiași persoane vătămate, aspect ce determină instanța să rețină în încadrarea juridică a faptei dispozițiile art. 35 alin. (1) din Codul penal.

La stabilirea pedepselor ce se vor aplica pentru infracțiunile săvârșite de inculpați, instanța va avea in vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 74 din Codul penal, respectiv gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea infractorului, care se evaluează în funcție de împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și de mijloacele folosite, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedentele penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Astfel, în ceea ce o privește pe inculpata T. R.-M., instanța retine ca aceasta nu are antecedente penale și ca a avut o atitudine cooperantă în timpul procesului penal, regretând faptele comise. De asemenea, instanța reține perseverența infracțională a acesteia și valoarea mare a prejudiciului creat, însă și faptul că aceasta a depus eforturi în încercarea de a-l acoperi (urmând să rețină astfel în favoarea inculpatei și circumstanța atenuantă prevăzută în art. 75 alin. (2) lit. a) din Codul penal raportat la art. 76 alin. (1) din Codul penal cu privire la faptele menționate la punctele I-IV din prezenta hotărâre). Relevante pentru individualizarea pedepselor sunt și aspectele care țin de situația personală a inculpatei, instanța reținând că inculpata are un loc de muncă care poate să-i asigure obținerea licită a veniturilor și faptul că până în prezent aceasta nu a mai săvârșit fapte de natura penală, instanța reținând, cu ocazia ultimului cuvânt al inculpatei, ca aceasta regretă sincer faptele comise, fiind astfel încredințată ca a înțeles consecințele faptelor de natură penală, fapt ce îi va permite să aibă în continuare o conduită conformă cu normele sociale.

În ceea ce îl privește pe inculpatul V. D., instanța reține că acesta nu are antecedente penale și de la momentul săvârșirii faptelor de complicitate la infracțiunea de delapidare reținute în speță nu a mai săvârșit alte fapte de natura penală. De asemenea, instanța va tine cont și de valoarea prejudiciului cauzat, de faptul că a avut calitatea de complice (însă a fost beneficiar real al sumelor de bani aferente creditelor acordate fără respectarea normelor bancare) și de faptul că acesta a declarat ca va face eforturile necesare pentru acoperirea acestuia.

În stabilirea pedepsei pentru cei doi inculpați, instanța va avea în vedere și durata nerezonabilă a urmăririi penale efectuate în cauză în condițiile în care complexitatea cauzei nu impunea o astfel de perioadă îndelungată de timp (plângerea penală s-a depus în anul 2008, majoritatea înscrisurilor relevante ale cauzei fiind depuse de către partea civilă într-un termen rezonabil, iar expertiza contabilă dispusă în cauză nu a fost una complexă și, cu toate acestea rechizitoriul a fost întocmit în septembrie 2013), inculpaților neputându-se imputa vreo vină sub acest aspect.

În acest context, față de durata nerezonabilă, instanța reține că nu se impune stabilirea unei pedepse cu închisoarea într-un cuantum mai mare decât cel ce se va indica în considerentele următoare (acest aspect fiind în opinia instanței o reparație suficientă pentru inculpați, astfel cum s-a statuat și în jurisprudența CEDO). Astfel, în cauza Ohlen c. Danemarca (decizia din 6 martie 2003), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că de principiu în materie penală, faptul că instanța națională a constatat faptul că s-a depășit durata rezonabilă a procedurii și în consecință a redus sancțiunile aplicate inculpatului reprezintă un remediu efectiv în sensul art. 13 din Convenție.

Față de considerentele mai sus expuse:

I. În baza art. 295 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 308 alin. (1) și (2) din Codul penal cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Codul penal și art. 5 din Codul penal, precum și cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. a) din Codul penal și art. 76 alin. (1) din Codul penal, urmează să condamne pe inculpata T. R. M. la pedeapsa de 1 (unu) an și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „delapidare” în formă continuată, apreciind că pedeapsa astfel cum va fi stabilită și aplicată este de natură să asigure atingerea scopurilor preventiv-educative și sancționatorii ale pedepsei.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei aplicate, instanța reține incidența în cauză a prevederilor art. 91 din Codul penal conform cărora se poate dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o perioadă cuprinsă între 2 ani și 4 ani, cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:

a) pedeapsa aplicată, inclusiv în caz de concurs de infracțiuni, este închisoarea de cel mult 3 ani;

b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, cu excepția cazurilor prevăzute în art. 42 sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare;

c) infractorul și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității;

d) în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea pedepsei este suficientă și, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracțiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

Astfel, având în vedere că inculpata poate să conștientizeze rezultatul faptelor sale și necesitatea adoptării unei conduite viitoare corespunzătoare celei prescrise de normele juridice, ținând cont de circumstanțele personale ale inculpatei, astfel cum au fost analizate anterior, instanța consideră că scopul pedepsei poate fi atins și fără privarea de libertate a inculpatei T. R. M..

Considerând că în cauză sunt îndeplinite, în mod cumulativ, cerințele prevăzute de art. 91 din Codul penal, respectiv condamnarea prin prezenta sentință fiind o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare, lipsa antecedentelor penale, existența acordului inculpatei de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității și convingerea instanței că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea de către inculpată a pedepsei aplicate - convingere fundamentată pe circumstanțele personale ale inculpatei, instanța, în baza art. 91 din Codul penal, va suspenda sub supraveghere executarea pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare pe un termen de supraveghere de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni, care se calculează conform art. 92 din Codul penal.

Referitor la termenul de supraveghere, raportat la circumstanțele personale ale inculpatei (necunoscută cu antecedente penale, are studii superioare, în prezent având un loc de muncă stabil unde realizează eforturi deosebite, astfel cum rezultă din caracterizările depuse la dosar), la gradul ridicat de pericol social al faptei (care rezultă din prejudiciul relativ ridicat care a fost cauzat, din care o parte nereparat încă și din multitudinea de acte materiale care intră în conținutul constitutiv al infracțiunii de delapidare), însă raportat și la perioada nerezonabilă a urmăririi penale, instanța apreciază că se impune stabilirea unui termen spre minimul prevăzut în art. 92 din Codul penal.

În baza art. 67 alin. (1) din Codul penal urmează să aplice inculpatei T. R. M. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din Codul penal, pe o perioada de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni, care se va calcula conform art. 68 alin. (1) lit. b) din Codul penal, de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 65 alin. (1) din Codul penal, urmează să aplice inculpatei T. R. M. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din Codul penal, care se execută, conform art. 65 alin. (3) din Codul penal, de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa închisorii a fost executată sau considerată ca executată.

Astfel, instanța apreciază că atitudinea inculpatei față de valorile sociale sus-menționate vin în contradicție cu exercițiul acestor drepturi. Astfel, în raport de natura faptei săvârșite, instanța apreciază că aplicarea pedepsei complementare și accesorii a interzicerii dreptului de a alege, care este o valoare fundamentală într-o societate democratică, nu ar fi proporțională și justificată față de scopul limitării exercițiului acestui drept, motiv pentru care, raportat și la prevederile art. 3 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, instanța va interzice inculpatei, cu titlu de pedeapsă complementară și respectiv accesorie, drepturile prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din Codul penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

Referitor la interzicerea dreptului de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută în art. 66 alin. (1) lit. g) din Codul penal, deși în abstract instanța reține că această pedeapsă complementară se impune a fi aplicată în cazul săvârșirii unei infracțiuni de delapidare, instanța reține că în speță ea nu se poate aplica. Astfel, pe de o parte pentru că inculpata în prezent nu mai deține o astfel de funcție de care s-a folosit la săvârșirea faptei (și nici nu a mai deținut-o pe parcursul efectuării urmăririi penale – pe o perioadă de aproximativ 5 ani), iar, pe de altă parte, față de durata nerezonabilă a urmăririi penale efectuate în cauză în condițiile în care complexitatea cauzei nu impunea o astfel de perioadă de timp, nu se impune o astfel de pedeapsă complementară la acest moment (nedispunerea unei astfel de pedepse fiind o reparație suficientă pentru inculpată în acest sens, astfel cum s-a statuat și în jurisprudența CEDO, fiind astfel un remediu efectiv în sensul art. 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului).

În baza art. 93 alin. (1) din Codul penal, pe durata termenului de supraveghere, urmează să impună inculpatei T. R. M. să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Ilfov, la datele fixate de către acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului său de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din Codul penal, urmează să impună inculpatei T. R. M. obligația de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) din Codul penal, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpata T. R. M. urmează să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Direcției de Asistență Educațională–Voluntari, jud. Ilfov sau în cadrul Primăriei ., jud. Ilfov, pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.

În baza art. 91 alin. (4) teza ultimă din Codul penal, va atrage atenția inculpatei T. R. M. asupra dispozițiilor art. 96 din Codul penal privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere cu consecința executării pedepsei închisorii în regim de detenție, în cazul nerespectării, cu rea-credință, a măsurilor de supraveghere sau a obligațiilor impuse de instanță, în cazul în care nu se îndeplinesc integral obligațiile civile stabilite de instanță până la expirarea termenului de supraveghere, precum și în cazul în care inculpata mai săvârșește o infracțiune pe parcursul termenului de supraveghere.

II. În baza art. 48 rap. la art. 295 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 308 alin. (1) și (2) din Codul penal cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Codul penal și art. 5 din Codul penal, urmează să îl condamne pe inculpatul V. D. la pedeapsa de 1 (unu) an și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „complicitate la delapidare” în formă continuată, apreciind că pedeapsa astfel cum va fi stabilită și aplicată este de natură să asigure atingerea scopurilor preventiv-educative și sancționatorii ale pedepsei.

a) pedeapsa aplicată, inclusiv în caz de concurs de infracțiuni, este închisoarea de cel mult 3 ani;

c) infractorul și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității;

Astfel, având în vedere că inculpatul poate să conștientizeze rezultatul faptelor sale și necesitatea adoptării unei conduite viitoare corespunzătoare celei prescrise de normele juridice, ținând cont de circumstanțele personale ale inculpatului, astfel cum au fost analizate anterior, instanța consideră că scopul pedepsei poate fi atins și fără privarea de libertate a inculpatului V. D..

Considerând că în cauză sunt îndeplinite, în mod cumulativ, cerințele prevăzute de art. 91 din Codul penal, respectiv condamnarea prin prezenta sentință fiind o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare, lipsa antecedentelor penale, existența acordului inculpatului de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității și convingerea instanței că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea de către inculpat a pedepsei aplicate - convingere fundamentată pe circumstanțele personale ale acestuia, instanța, în baza art. 91 din Codul penal, va suspenda sub supraveghere executarea pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare pe un termen de supraveghere de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni, care se calculează conform art. 92 din Codul penal.

Referitor la termenul de supraveghere, raportat la circumstanțele personale ale inculpatului (necunoscută cu antecedente penale, are studii superioare), la gradul ridicat de pericol social al faptei (care rezultă din prejudiciul relativ ridicat care a fost cauzat, din care o parte nereparat încă și din multitudinea de acte materiale care intră în conținutul constitutiv al infracțiunii de comp0licitate la delapidare), însă raportat și la perioada nerezonabilă a urmăririi penale, instanța apreciază că se impune stabilirea unui termen spre minimul prevăzut în art. 92 din Codul penal.

În baza art. 67 alin. (1) din Codul penal urmează să aplice inculpatului V. D. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din Codul penal, pe o perioada de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni, care se calculează, conform art. 68 alin. (1) lit. b) din Codul penal, de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 65 alin. (1) din Codul penal, urmează să aplice inculpatului V. D. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din Codul penal, care se execută, conform art. 65 alin. (3) din Codul penal, de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa închisorii a fost executată sau considerată ca executată.

Astfel, instanța apreciază că atitudinea inculpatului față de valorile sociale sus-menționate vin în contradicție cu exercițiul acestor drepturi. Astfel, în raport de natura faptei săvârșite, instanța apreciază că aplicarea pedepsei complementare și accesorii a interzicerii dreptului de a alege, care este o valoare fundamentală într-o societate democratică, nu ar fi proporțională și justificată față de scopul limitării exercițiului acestui drept, motiv pentru care, raportat și la prevederile art. 3 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, instanța va interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară și respectiv accesorie, drepturile prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din Codul penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

În baza art. 93 alin. (1) din Codul penal, pe durata termenului de supraveghere, urmează să impună inculpatului V. D. să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune București, la datele fixate de către acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului său de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din Codul penal, urmează să impună inculpatului V. D. obligația de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) din Codul penal, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul V. D. urmează să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Agenției Municipale pentru Ocuparea Forței de Muncă - București sau în cadrul Fundației pentru Promovarea Sancțiunilor Comunitare, pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.

În baza art. 91 alin. (4) teza ultimă din Codul penal, urmează să atragă atenția inculpatului V. D. asupra dispozițiilor art. 96 din Codul penal privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere cu consecința executării pedepsei închisorii în regim de detenție, în cazul nerespectării, cu rea-credință, a măsurilor de supraveghere sau a obligațiilor impuse de instanță, în cazul în care nu se îndeplinesc integral obligațiile civile stabilite de instanță până la expirarea termenului de supraveghere, precum și în cazul în care inculpatul mai săvârșește o infracțiune pe parcursul termenului de supraveghere.

În ceea ce privește acțiunea civila, instanța reține că persoana vătămata .-a constituit parte civilă în procesul penal pentru sumele de 103.346,94 lei și 21.537,82 euro, solicitând si suma de 6.000 lei reprezentând onorariu expert.

Instanța urmează să verifice îndeplinirea condițiilor privind răspunderea civilă delictuală.

Astfel, potrivit art. 998 – 999 din Codul civil din 1864 aplicabil în cauză în raport de data săvârșirii infracțiunii, cel care cauzează altuia un prejudiciu, printr-o fapta ilicită săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare.

Din probatoriul administrat instanța constată că prin faptele ilicite ale inculpaților, săvârșite cu vinovăție, s-a cauzat persoanei vătămate un prejudiciu, intre faptele inculpaților și prejudiciul cauzat existând legătură de cauzalitate.

În ceea ce privește întinderea acestui prejudiciu, având în vedere că repararea prejudiciului material se face potrivit legii civile, instanța reține că potrivit art. 249 din Codul de procedură civilă, partea civilă trebuie să facă dovada prejudiciului, nu numai ca existență, cât și ca întindere, caracterul cert al acestuia fiind o condiție pentru reținerea răspunderii civile delictuale.

Astfel, potrivit susținerilor părții civile, prejudiciul suferit și neacoperit a fost produs prin faptele celor doi inculpați astfel:

- Sumele de 63.659,40 lei și suma de 21.537,82 euro aferente celor două credite acordate pe numele B. G.;

- Suma de 18.226,03 lei aferentă descoperitului de cont acordat pe numele V. M.

- Suma de 21.461,51 lei aferentă descoperitului de cont acordat pe numele V. D..

Instanța reține că, potrivit răspunsului la obiectivul nr. 10 din raportul de expertiză contabilă efectuată în cauza, prejudiciul neacoperit in urma utilizării ilegale a banilor acordați prin credite frauduloase este de 74.881,47 lei și 13.556,81 euro, răspuns contestat de către partea civilă.

Astfel, analizând susținerile părții civile, instanța reține că sumele reținute în raportul de expertiza cu titlu de prejudiciu de recuperat au generat dobânzi și comisioane, astfel că în baza principiului reparării integrale a prejudiciului (damnum emergens si lucrum cessans), instanța reține că valoarea prejudiciului suferit, la data judecării prezentei cauze, a ajuns la cuantumul de 103.346,94 lei și 21.537,82 euro, astfel cum a solicitat partea civilă.

Având în vedere considerentele de mai sus, in baza art. 397 alin. (1) din Codul de procedură penală, cu aplicarea art. 19 și urm. din Codul de procedură penală rap. la art. 998-999 din Codul civil din 1864, urmează să admită acțiunea civilă formulată de partea civilă BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ S.A. și să oblige în solidar pe inculpații T. R. M. și V. D. la plata către această parte civilă a sumei totale de 103.346,94 lei și 21.537,82 Euro (în echivalent în lei la cursul BNR din ziua plății), cu titlu de despăgubiri civile - daune materiale.

În baza art. 274 alin. (1) și (2) din Codul de procedură penală, urmează să oblige pe fiecare dintre inculpații T. R. M. și V. D. la plata către stat a sumei de 1.200 lei fiecare reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat (1.000 lei fiecare inculpat din faza de urmărire penală și 200 lei fiecare inculpat din faza de cameră preliminară și judecată).

În baza art. 276 alin. (1) și (2) din Codul de procedură penală, va admite cererea formulată de partea civilă BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ S.A. și va obliga pe fiecare dintre inculpații T. R. M. și V. D. la plata către această parte civilă a sumei de 3.000 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare făcute de partea civilă (onorariul expertului judiciar contabil desemnat în cursul urmăririi penale).

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE:

În baza art. 386 alin. (1) din Codul de procedură penală, schimbă încadrarea juridică a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei T. R. M. din infracțiunea de „delapidare” în formă continuată prevăzută în art. 215 indice 1 alin. (1) și (2) din Codul penal din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din Codul penal din 1969 în infracțiunea de „delapidare” în formă continuată prevăzută în art. 295 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 308 alin. (1) și (2) din Codul penal cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Codul penal și art. 5 din Codul penal.

În baza art. 386 alin. (1) din Codul de procedură penală, schimbă încadrarea juridică a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului V. D. din infracțiunea de „complicitate la delapidare” în formă continuată prevăzută în art. 26 rap. la art. 215 indice 1 alin. (1) și (2) din Codul penal din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din Codul penal din 1969 în infracțiunea de „complicitate la delapidare” în formă continuată prevăzută în art. 48 rap. la art. 295 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 308 alin. (1) și (2) din Codul penal cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Codul penal și art. 5 din Codul penal.

I. În baza art. 295 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 308 alin. (1) și (2) din Codul penal cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Codul penal și art. 5 din Codul penal, precum și cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. a) din Codul penal și art. 76 alin. (1) din Codul penal, condamnă pe inculpata T. R. M. (fiica lui T. - L. și R. E., născută la data de 05.04.1978, în Petroșani, jud. Hunedoara, domiciliată în ., ., .. 2A, jud. Ilfov, studii superioare, necăsătorită, de profesie – economist, fără antecedente penale, posesoare a C.I. . nr._, CNP_) la pedeapsa de 1 (unu) an și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „delapidare” în formă continuată.

În baza art. 91 alin. (1) din Codul penal, suspendă sub supraveghere executarea pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare pe un termen de supraveghere de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni, care se calculează conform art. 92 din Codul penal.

In baza art. 67 alin. (1) din Codul penal aplică inculpatei T. R. M. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din Codul penal, pe o perioada de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni, care se calculează, conform art. 68 alin. (1) lit. b) din Codul penal, de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 65 alin. (1) din Codul penal, aplică inculpatei T. R. M. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din Codul penal, care se execută, conform art. 65 alin. (3) din Codul penal, de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa închisorii a fost executată sau considerată ca executată.

În baza art. 93 alin. (1) din Codul penal, pe durata termenului de supraveghere, se impune inculpatei T. R. M. să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Ilfov, la datele fixate de către acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului său de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din Codul penal, impune inculpatei T. R. M. obligația de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) din Codul penal, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpata T. R. M. va presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Direcției de Asistență Educațională – Voluntari, jud. Ilfov sau în cadrul Primăriei ., jud. Ilfov, pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.

În baza art. 91 alin. (4) teza ultimă din Codul penal, atrage atenția inculpatei T. R. M. asupra dispozițiilor art. 96 din Codul penal privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere cu consecința executării pedepsei închisorii în regim de detenție, în cazul nerespectării, cu rea-credință, a măsurilor de supraveghere sau a obligațiilor impuse de instanță, în cazul în care nu se îndeplinesc integral obligațiile civile stabilite de instanță până la expirarea termenului de supraveghere, precum și în cazul în care inculpata mai săvârșește o infracțiune pe parcursul termenului de supraveghere.

II. În baza art. 48 rap. la art. 295 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 308 alin. (1) și (2) din Codul penal cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Codul penal și art. 5 din Codul penal, condamnă pe inculpatul V. D. (fiul lui M. și Laurenția, născut la data de 22.04.1978 în mun. București, domiciliat în mun. București, ., ., ., sector 4, posesor al C.I. . nr._, CNP_, studii superioare, necăsătorit, ocupația – liber profesionist, fără antecedente penale) la pedeapsa de 1 (unu) an și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „complicitate la delapidare” în formă continuată.

In baza art. 67 alin. (1) din Codul penal aplică inculpatului V. D. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din Codul penal, pe o perioada de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni, care se calculează, conform art. 68 alin. (1) lit. b) din Codul penal, de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 65 alin. (1) din Codul penal, aplică inculpatului V. D. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din Codul penal, care se execută, conform art. 65 alin. (3) din Codul penal, de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa închisorii a fost executată sau considerată ca executată.

În baza art. 93 alin. (1) din Codul penal, pe durata termenului de supraveghere, se impune inculpatului V. D. să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune București, la datele fixate de către acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului său de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din Codul penal, impune inculpatului V. D. obligația de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) din Codul penal, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul V. D. va presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Agenției Municipale pentru Ocuparea Forței de Muncă - București sau în cadrul Fundației pentru Promovarea Sancțiunilor Comunitare, pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.

În baza art. 91 alin. (4) teza ultimă din Codul penal, atrage atenția inculpatului V. D. asupra dispozițiilor art. 96 din Codul penal privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere cu consecința executării pedepsei închisorii în regim de detenție, în cazul nerespectării, cu rea-credință, a măsurilor de supraveghere sau a obligațiilor impuse de instanță, în cazul în care nu se îndeplinesc integral obligațiile civile stabilite de instanță până la expirarea termenului de supraveghere, precum și în cazul în care inculpatul mai săvârșește o infracțiune pe parcursul termenului de supraveghere.

În baza art. 397 alin. (1) din Codul de procedură penală, cu aplicarea art. 19 și urm. din Codul de procedură penală rap. la art. 998-999 din Codul civil din 1864, admite acțiunea civilă formulată de partea civilă BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ S.A., cu sediul în mun. București, .. 5, sector 3, și obligă în solidar pe inculpații T. R. M. și V. D. la plata către această parte civilă a sumei totale de 103.346,94 lei și 21.537,82 Euro (în echivalent în lei la cursul BNR din ziua plății), cu titlu de despăgubiri civile - daune materiale.

În baza art. 274 alin. (1) și (2) din Codul de procedură penală, obligă pe fiecare dintre inculpații T. R. M. și V. D. la plata către stat a sumei de 1.200 lei fiecare reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat (1.000 lei fiecare inculpat din faza de urmărire penală și 200 lei fiecare inculpat din faza de cameră preliminară și judecată).

În baza art. 276 alin. (1) și (2) din Codul de procedură penală, admite cererea formulată de partea civilă BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ S.A. și obligă pe fiecare dintre inculpații T. R. M. și V. D. la plata către această parte civilă a sumei de 3.000 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare făcute de partea civilă (onorariul expertului judiciar contabil desemnat în cursul urmăririi penale).

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi, 03.03.2015.

Președinte,

M. M. O.

Grefier,

M. R.

Redactat / Tehnoredactat jud. M.M. O. + grefier M. R.

2 exemplare/26.05.2015

← Înşelăciunea. Art.244 NCP. Sentința nr. 116/2015....		Conducere fără permis. Art.335 NCP. Sentința nr. 119/2015.... →

Delapidarea. Art. 215 ind.1 C.p.. Sentința nr. 126/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Delapidarea. Art. 215 ind.1 C.p.. Sentința nr. 126/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI