Favorizarea făptuitorului. Art.269 NCP. Sentința nr. 650/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 650/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 10-09-2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI - SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR. 650
Ședința din Camera de Consiliu din data de 10.09.2015
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR DE CAMERĂ PRELIMINARĂ: A. E. C.
GREFIER: M. M. C.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București - a fost reprezentat de procuror C. V..
Pe rol fiind constatarea legalității sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală în dosarul nr. 3030/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, privind pe inculpatul P. V. trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 3030/P/2010 din data de 15.05.2015 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de favorizare a infractorului, prevăzută de art. 269 alin. 1 C.p., cu aplicarea art. 5 alin. 1 C.p.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns inculpatul, personal și asistat de apărător ales, avocat M. A. S., cu împuternicire avocațială . nr._/04.07.2015, aflată la fila 22 di.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează judecătorului faptul că la data de 04.09.2015, prin Serviciul Registratură al instanței, P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București a comunicat la dosarul cauzei concluzii scrise cu privire la cererile și excepțiile invocate de către inculpat cu privire la obiectul camerei preliminare, după care:
Judecătorul de cameră preliminară procedează la identificarea inculpatului, astfel: P. V., CNP_, domiciliat în București, sector 3, .. 35, .. 3, . legitimează cu C.I. . nr._.
Judecătorul de cameră preliminară, având în vedere obiectul camerei preliminare, astfel cum este reglementat de dispozițiile art. 342 C.p.p., din oficiu înțelege să invoce excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 3 București în raport de dispozițiile art. 44 alin. 3 C.p.p.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, apreciază că instanța este competentă să soluționeze prezenta cauză, atât din punct de vedere material, cât și teritorial, având în vedere și faptul că dispozițiile art. 44 alin. 3 C.p.p. invocate de judecătorul de cameră preliminară se referă la instanța căreia îi revine competența să judece infracțiunea de favorizare a infractorului raportat la instanța care judecă infracțiunea la care infracțiunea de favorizare a infractorului se referă, însă în prezenta cauză, prin același rechizitoriu al Parchetului de pe lângă Tribunalul București s-a dispus o soluție de clasare cu privire la infracțiunile la care se referă infracțiunea de favorizare a infractorului. În consecință, în prezenta cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 35 alin. 1 C.p., judecătoria fiind competentă să judece infracțiunea de favorizare a infractorului pentru care inculpatul este trimis în judecată, astfel încât nu se impune admiterea excepției necompetenței materiale invocate din oficiu de către judecătorul de cameră preliminară, solicitând respingerea acestei excepții.
Apărătorul ales al inculpatului, având cuvântul, apreciază că Judecătoria Sectorului 3 București nu este competentă să soluționeze prezenta cauză, având în vedere dispozițiile codului de procedură penală.
JUDECĂTORUL DE CAMERĂ PRELIMINARĂ,
Deliberând asupra competenței și legalității sesizării instanței, a legalității administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală în cauza penală de față, constată următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 3030/P/2010 din data de 15.05.2015 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, inculpatul P. V. a fost trimis în judecată, în stare de libertate, săvârșirii infracțiunii de favorizare a infractorului, prevăzută de art. 269 alin. 1 C.p., cu aplicarea art. 5 alin. 1 C.p.
În fapt, s-a reținut în actul de sesizare faptul că în data de 03.08.2010, la ora 14:38:58, inculpatul P. V. a comunicat suspectei D. C., cercetată sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. a și b din Legea nr. 241/2005, asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prevăzută de art. 323 C.p. din 1969- în prezent infracțiunea de constituire de grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 C.p., și a infracțiunii prevăzute de art. 2961 alin. 1 lit. l din Legea nr. 571/2003, în dosarul nr. 9287/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București, date și informații din dosarul mai sus menționat, date de natură a îngreuna și zădărnici urmărirea penală în cauză, respectiv faptul că instanța de judecată a autorizat efectuarea unor percheziții la domiciliul suspectei și a celorlalți colaboratori și faptul că se vor obține autorizații de interceptare și înregistrare a convorbirilor telefonice.
Organele de urmărire penală au reținut situația de fapt în urma administrării următoarelor mijloace de probă: procese-verbale întocmite de organele de cercetare penală în legătură cu efectuarea de investigații, verificări și constatarea unor situații de fapt (filele 28, 29, 43, 46, 68, 69, 70 vol. I dup; filele 38, 40, 41, 42, 43-48, 49, 51, 52, 60, 63, 65, 67, 75-77, 78-80, 81, 82, 84-86, 88, 89, 97 – vol. II dup); sesizare (fila 9 vol. II dup); proces-verbal de acte premergătoare (fila 31 vol. II dup); declarațiile suspectei D. C. (filele 49, 52 – vol. I dup; filele 100, 101 – vol. II dup); declarațiile inculpatului P. V. (filele 35, 55-57, 60-61 vol. II dup); declarații suspecți (filele 109, 112m 118, 121, 128, 132, 136, 138, 141, 146 vol. II dup); declarații martori (filele 46, 48 vol. IV dup); proces-verbal de percheziție informatică (filele 34-37 vol. II dup); proces-verbal de recunoaștere din planșe foto (fila 48 vol. I dup); raport de expertiză criminalistică (filele 36-42 vol. I dup); supravegheri operative (filele 11-14 vol. I dup); procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice (filele 23-27, 30 vol. I dup; filele 1 – 261 vol. V dup); înscrisuri (filele 63-67, 80-126 vol. I dup; 56-59, 61-62, 64, 68-70, 72-74, 87, 90-96, 155 vol. II dup; 29, 45 vol. IV dup); adresa nr._/08.04.2015 (fila 78 vol. I dup); planșe foto (filele 53-55 vol. II dup; 103-133 vol. IV dup); adresa DIICOT (fila 71 vol. II dup); procese-verbale de percheziții domiciliare (filele 27, 37, 42, 51, 55, 58, 64, 70-75, 80, 88, 92-95, 136, 143 vol. IV dup) și CD-uri convorbiri.
Judecătorul de cameră preliminară constată că inculpatului i s-a făcut comunicarea rechizitoriului în conformitate cu art. 344 al. 2 C.p.p. și i s-a adus la cunoștință că are la dispoziție un termen procedural de 20 de zile de la comunicare, termen care se calculează din data de 15.06.2015 (conform dovezii atașate la fila 10 di) în interiorul căruia poate formula în scris cereri și excepții cu privire la legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire de către organele de urmărire penală.
Judecătorul de cameră preliminară mai constată că la data de 06.07.2015, inculpatul a formulat cereri și excepții cu privire la legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire de către organele de urmărire penală. (filele 11-16 di), invocând nelegala sesizare a instanței, întrucât aceasta s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor imperative al prevederilor procesual penale ce reglementează actul de trimitere în judecată, întrucât rechizitoriul nu a fost verificat sub aspectul legalității și temeiniciei în conformitate cu dispozițiile art. 328 alin. 1 N.C.p.p., solicitând admiterea excepției invocate și restituirea cauzei la procuror în condițiile art. 346 C.p.p.
La data de 04.09.2015, P. de pe lângă Tribunalul București a depus la dosarul cauzei concluzii scrise cu privire la excepția nelegalei sesizări a instanței, invocată de către inculpat (filele 29-30 di).
La termenul de judecată din camera preliminară din data de 10.09.2015 judecătorul de cameră preliminară a invocat, din oficiu, excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 3 București, atât procurorul de ședință cât și inculpatul arătând că pot pune concluzii chiar la acest termen.
Analizând actele și lucrările dosarului judecătorul de cameră preliminară în raport de excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 3 București, invocată din oficiu, judecătorul de cameră preliminară reține:
Conform art. 342 C.p.p., „Obiectul procedurii camerei preliminare îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenței și a legalității sesizării instanței, precum și verificarea legalității administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală”.
Conform art. 345 alin. 1 C.p.p., „Dacă s-au formulat cereri și excepții ori a ridicat din oficiu excepții, judecătorul de cameră preliminară se pronunță asupra acestora, prin încheiere motivată, în camera de consiliu….”
Conform art. 346 alin. 6 C.p.p. „Dacă apreciază că instanța sesizată nu este competentă, judecătorul de cameră preliminară procedează potrivit art. 50 și 51, care se aplică în mod corespunzător.”
Conform art. 35 alin. 1 C.p.p. ”(1) Judecătoria judecă în primă instanță toate infracțiunile, cu excepția celor date prin lege în competența altor instanțe.
(2) Judecătoria soluționează și alte cauze anume prevăzute de lege.”
Conform art. 44 alin. 3 C.p.p., „Tăinuirea, favorizarea infractorului și nedenunțarea unor infracțiuni sunt de competența instanței care judecă infracțiunea la care aceasta se referă, iar în cazul în care competența după calitatea persoanelor aparține unor instanțe de grad diferit, competența de a judeca toate cauzele reunite revine instanție superioare în grad.”
Conform art. 47 al. 2 și 3 C.p.p. ”(2) Excepția de necompetență materială sau după calitatea persoanei a instanței superioare celei competente potrivit legii poate fi invocată până la începerea cercetării judecătorești.
(4) Excepțiile de necompetență pot fi invocate din oficiu, de către procuror, de către persoana vătămată sau de către părți.”
Judecătorul de cameră preliminară, având în vedere aceste dispoziții legale, în raport de actele și lucrările dosarului de urmărire penală, constată că Judecătoria Sectorului 3 București nu este competentă material să judece prezenta cauză în raport infracțiunile la care se referă infracțiunea de favorizare a făptuitorului pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, respectiv infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. a și b din Legea nr. 241/2005, de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prevăzută de art. 323 C.p. din 1969 - în prezent infracțiunea de constituire de grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 C.p., și infracțiunea prevăzută de art. 2961 alin. 1 lit. l din Legea nr. 571/2003 pretins săvârșite de suspecta D. C., infracțiunile de evaziune fiscală prev. de art.9 din Legea 241/2005 și de constituire de grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 C.p., fiind de competența materială a tribunalului.
Astfel, potrivit art. 44 alin.3 C.p.p. “ Tăinuirea, favorizarea infractorului și nedenunțarea unor infracțiuni sunt de competența instanței care judecă infracțiunea la care aceasta se referă, iar în cazul în care competența după calitatea persoanelor aparține unor instanțe de grad diferit, competența de a judeca toate cauzele reunite revine instanție superioare în grad”. Această dispoziție legală se regăsește în prezent în Secțiunea a 3-a denumită “Dispoziții speciale privind competența instanțelor judecătorești”, spre deosebire de Codul de procedură penală anterior, unde dispoziția similară din art.35 alin.5 se regăsea în secțiunea a-3-a denumită “Competența în caz de indivizibilitate și conexitate”, înlăturându-se astfel pe viitor argumentul invocat în practica judiciară anterioară datei de 01.02.2014 în susținerea opiniei că judecătoria ar fi competentă să soluționeze infracțiunile de tăinuire, favorizarea infractorului și nedenunțarea unor infracțiuni în toate cazurile în care nu mai este posibilă reunirea cauzelor ( de exemplu, în situația în care joncțiunea cauzelor nu mai era posibilă pentru că exista o cauză de împiedicare a exercitării acțiunii penale față de făptuitorul infracțiunii principale, atunci când pentru infracțiunea principală exista o hotărâre penală defintivă sau atunci când cauza privind infracțiunea principală se află într-o altă fază procesuală decât infracțiunile menționate în art.44 alin.3 C.p.p.). De altfel, și în prezenta cauză, procurorul de ședință și-a argumentat concluziile pe împrejurarea că pentru faptele la care se referă infracțiunea de favorizare a făptuitorului s-a dat o ordonanță de clasare, neputându-se pune problema competenței instanței care judecă infracțiunile la care se referă infracțiunea de favorizare a infractorului. La prima vedere, analizând coroborat dispozițiile ce reglementează competența materială (art.35-40 C.p.p.) am putea trage concluzia că judecătoria este cea competentă să soluționeze astfel de cauze, deoarece nu regăsim aceste infracțiuni enumerate printre cele ce revin în competență pentru soluționare în primă instanță tribunalului, curții de apel sau Înaltei Curți de Casație și Justiție. Totuși, așa cum s-a reținut anterior, legiuitorul a prevăzut art.44 alin.3 C.p.p. în secțiunea denumită “Dispoziții speciale privind competența instanțelor judecătorești””, conferindu-se o justificare în plus opiniilor exprimate în practică și doctrină cu privire la modul de interpretare și aplicare a art.35 alin.5 din Codul de procedură penală anterior conform cărora dispoziția cuprinsă în art. 35 alin.5 C.p.p. este o normă generală de competență materială pentru soluționarea cauzelor având drept obiect infracțiunile prevăzute de art. 221, art.262 și 264 C.p.” Astfel, modul de redactare a textului de lege (art.35 alin.5 C.p.p. anterior, în prezent art.44 alin.3 C.p.p.), fără indicarea vreunei distincții, precum și trimiterea care se face la instanța competentă să soluționeze infracțiunea la care se referă tăinuirea, nedenunțarea unor infracțiuni sau favorizarea infractorului, impun ca, indiferent de momentul soluționării respectivelor cauze și chiar independent de incidența situațiilor de conexitate, competența de soluționare să revină instanței competente să judece infracțiunea la care cele trei infracțiuni se referă.
În acest mod, deși este prevăzută într-o secțiune specială, norma legală în discuție stabilește competența materială de judecare a celor trei infracțiuni, competență care, datorită naturii sale variabile ( în funcție de competența materială sau după calitatea persoanei) nu putea fi prevăzută în art.35-40 C.p.p. din Secțiunea I a Codului de procedură penală. În economia legii, ar fi însemnat ca de fiecare data când se reglementa competența materială pentru o anumită infracțiune, să fie înserat un alineat care să prevadă că, dacă în legătură cu o infracțiune de competența respectivei instanțe se săvârșește o tăinuire, o favorizare a infractorului sau o nedenuțare de infracțiuni, competența de judecată aparține acelei instanțe. Voința legiuitorului a fost aceea ca în cazul acestor trei infracțiuni, competența materială să fie determinată de competența stabilită pentru infracțiunea premisă. De altfel, voința legiuitoriului rezultă cu atât mai mult cât denumirea secțiunii în care este înserat art. 44 alin.3 C.p.p. poartă denumirea de “Dispoziții speciale privind competența instanțelor judecătorești”, denumire diferită de cea a secțiunii în care a fost înserat art.35 alin.5 C.p.p. în Codul de procedură penală anterior, schimbarea denumirii secțiunii fiind un argument în plus pentru ceea ce a dorit de fapt legiuitorul să stabilească prin art.44 alin.3 C.p.p.
Un alt argument că art.44 alin.3 C.p.p. stabilește competența materială în cazul acestor infracțiuni, indiferent dacă este vorba de cauze reunite sau nu, este și acela că în cadrul aceluiași alineat este reglementată și competența după calitatea persoanelor în cazul acestor infracțiuni. Dacă textul de lege s-ar fi referit la competența de judecare a acestor infracțiuni doar când este vorba de cauze reunite, precizarea legată de competență după calitatea persoanei ar fi fost inutilă, întrucât aceasta este reglementată în art.44 alin.1 C.p.p., iar alin.3 nu introduce vreo derogare de la cele stipulate în alin.1.
Un alt argument este oferit de modalitatea în care în care sunt redactate art.43 și 44 C.p.p. Dacă am pleca de la premisa că în cazul art.44 alin.3 C.p.p. când se face trimitere la competența materială, trebuie să ne raportăm totdeauna la cauzele reunite, am ajunge la concluzia că alin.3 al art.44 C.p.p. nu face altceva decât să repete dispozițiile alin.1, menționând expres cele trei infracțiuni, despre care nu pot exista dubii că nu ar reprezenta cazuri de reunire, având în vedere dispozițiile art.43 alin.2 lit.c) C.p.p.
Având în vedere toate acestea și constatând și fapta de favorizare pentru care a fost trimis în judecată inculpatul se referă la infracțiuni care sunt de competența materială a tribunalului ( conform art. 36 alin.1 lit.a, c1 C.p.p.), judecătorul de cameră preliminată va admite excepția necompetenței materiale și, în baza art. 50 C.p.p. rap. la art. 44 alin. 3 C.p.p. și art. 342 C.p.p., va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București ca instanță care este competentă să judece infracțiunile de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. a și b din Legea nr. 241/2005, respectiv asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prevăzută de art. 323 C.p. din 1969 - în prezent infracțiunea de constituire de grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 C.p., cu privire la care se referă infracțiunea de favorizare a făptuitorului pretins săvârșită de inculpatul P. V., trimis în judecată în prezenta cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Admite excepția de necompetență materială a Judecătoriei Sectorului 3 București.
În baza art. 50 C.p.p. rap. la art. 44 alin. 3 C.p.p. și art. 342 C.p.p. declină competența de soluționare a cauzei penale referitoare la inculpatul P. V. (cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură în București, . nr. 4-6, ., sector 1) în favoarea instanței competente - Tribunalului București.
Fără cale de atac.
Pronunțată în camera de consiliu azi, 10.09.2015.
Judecător de cameră preliminară, Grefier,
A. E. C. M. M. C.
Red.: A.E.C./Tehnored.: M.C.
2 ex./21.09.2015
| ← Conducere fără permis. Art.335 NCP. Încheierea nr. 02/2015.... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Sentința nr. 734/2015.... → |
|---|
