Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Sentința nr. 179/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 179/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 05-03-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI- SECȚIA PENALĂ
Sentința penală nr. 179
Ședința publică din data de 05.03.2015
Instanța constituită din:
Judecător – A. E. C.
Grefier – M. M. C.
Ministerului Public - P. de pe lângă Judecătoria sectorului 3 București a fost reprezentat de procuror C. V..
Pe rol soluționarea cauzei penale de față, privind pe inculpatul B. I., trimis în judecată, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București nr. 4923/P/2010, pentru săvârșirea, în concurs real și în stare de recidivă postexecutorie, a infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule și părăsirea locului accidentului fără încuviințarea organelor de poliție, prevăzute și pedepsite de art. 86 alin. 1 și art. 89 alin. 1 teza a II-a din OUG nr. 195/2002 rep., fiecare cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b din Codul penal din 1969 și ambele cu aplicarea art. 33 lit. a din Codul penal din 1969.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 19.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 391 C.p.p. a amânat pronunțarea la data de astăzi, 05.03.2015, când în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei penale de față constată următoarele:
Prin Rechizitoriul nr. 4923/P/2010 din data de 20.01.2014, înregistrat pe rolul acestei instanței la data de 22.01.2014 sub nr. de dosar_, P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București a dispus trimiterea in judecată a inculpatului B. I. pentru săvârșirea, în concurs real, a infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, prev. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată, și părăsirea locului accidentului fără încuviințarea organelor de poliție, prevăzută de art. 89 alin. 1 teza a II-a din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, cu aplic. art. 37 lit. a și art. 33 lit. a din Codul penal din 1969, constând în aceea că în data de 19.06.2013, în jurul orei 23.30, inculpatul B. I. a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe ., fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule și a părăsit locul accidentului fără încuviințarea organelor de poliție.
Organele de urmărire penală au reținut situația de fapt în actul de sesizare în urma administrării următoarelor mijloace de probă: proces - verbal de cercetare la fața locului (filele 20-24 dup), proces - verbal de verificare (fila 29 dup), declarații învinuit (filele 12,18,45,46,47,48 dup), declarații martori (filele 59, 60, 64, 66, 72 dup), cazier (filele 27-28 dup) și alte înscrisuri.
Urmare a solicitării instanței, la dosarul cauzei au fost atașate fișe din aplicațiile DEPABD și ANP, din cuprinsul cărora rezultă că inculpatul nu și-a schimbat adresa de domiciliu la care a fost citat în cauză și că nu este încarcerat în vreun penitenciar din România (filele 2 și 3 di).
Urmare a solicitării instanței, la data de 03.02.2014, la dosarul cauzei au fost depuse relațiile solicitate Inspectoratului General al Poliței Române cu privire la fișa de cazier judiciar a inculpatului (fila 15 di), la data de 04.02.2015 au fost depuse la dosarul cauzei relațiile solicitate Direcției Generale de Poliție a Municipiului București (fila 16 di), din care rezultă că inculpatul nu figurează ca fiind reținut sau arestat preventiv, la aceeași dată fiind depusă la dosarul cauzei și o copie a sentinței penale nr. 42/16.01.2002 a Judecătoriei Sectorului 2 București (filele 18-21 di), cu referat întocmit de Biroul de Executări Penale privind data și modalitatea rămânerii definitive (fila 17 di).
De asemenea, la dosarul cauzei a fost depus și procesul verbal întocmit de organele de poliție însărcinate cu aducerea la îndeplinire a mandatului de aducere emis pe numele inculpatului (fila 26 di), din care rezultă că inculpatul este plecat în Austria din anul 2012, fără a se cunoaște numărul de telefon la care poate fi contactat inculpatul.
Prin încheierea de ședință din 20.02.2014, urmare a intrării în vigoare la data de 01.02.2014 a Noului cod de procedură penală, instanța a dispus trimiterea cauzei la camera preliminară pentru a se proceda conform art. 342 și 348 Cpp.
Prin încheierea de ședință din 03.04.2014, judecătorul de camera preliminară a verificat legalitatea sesizării instanței, a probelor administrate în faza de urmărire penală și a actelor de urmărire penală, dispunând începerea judecății în prezenta cauză privind pe inculpatul B. I..
La data de 11.04.2014, urmare a solicitării instanței, la dosarul cauzei a fost atașată o copie a sentinței penale nr. 952/20.10.2010 a Judecătoriei Sectorului 1 București, cu referat întocmit de Biroul de Executări Penale privind data și modalitatea rămânerii definitive și situația executării pedepsei (filele 39-40 di).
De asemenea, la dosarul cauzei a fost depus un nou proces-verbal întocmit de organele de poliție însărcinate cu aducerea la îndeplinire a mandatului de aducere emis pe numele inculpatului (fila 48 di), din care rezultă că inculpatul este plecat din țară de aproximativ 3 ani, fără a se cunoaște țara în care inculpatul se află în prezent și numărul de telefon la care poate fi contactat inculpatul.
Prin încheierea de ședință din data de 12.06.2014, față de absența inculpatului și verificările efectuate cu privire la persoana sa în vederea asigurării legalității procedurii de citare a acestuia în prezenta cauză, instanța a dispus soluționarea cauzei în procedura obișnuită și citarea în cauză, în vederea audierii, a martorilor B. A. și C. M., dar și citarea inculpatului, la adresa de domiciliu cu mandat de aducere, și prin afișare la ușa instanței. Astfel, din mențiunile procesului verbal întocmit de organele de poliție însărcinate cu aducerea la îndeplinire a mandatului de aducere emis pe numele inculpatului (fila 60 di), rezultă că inculpatul este plecat de aproximativ 2 ani în Austria, fără a se cunoaște data la care inculpatul revine în țară.
În ședința publică data de 11.09.2014 instanța a procedat la audierea martorului B. A. (fila 61 di), iar față de absența martorului C. M., prin încheierea de ședință de la acea dată a dispus citarea acestuia cu mandat de aducere, din cuprinsul procesului verbal întocmit de organele de poliție însărcinate cu aducerea la îndeplinire a mandatului de aducere emis pe numele martorului (fila 67 di), rezultând că martorul nu mai locuiește la adresa de domiciliu de aproximativ o lună de zile, putând fi găsit în localitatea Vidra.
Prin încheierea de ședință din data de 20.11.2014, în vederea verificării legalității procedurii de citare a inculpatului, instanța a dispus emiterea unor adrese către Inspectoratul General al Poliției de Frontieră – Centrul Operațional de Comandă, pentru introducerea unei semnalări în aplicația S.I.S. conform art. 98 CAAS față de împrejurarea că există date că inculpatul este plecat din țară.
În ședința publică din data de 22.01.2015 instanța a procedat la audierea martorului C. M. (fila 78 di), iar prin încheierea de ședință de la acea dată, față de absența inculpatului la acel termen de judecată și față de lipsa relațiilor solicitate Inspectoratului General al Poliției de Frontieră – Centrul Operațional de Comandă, instanța a dispus emiterea unei adrese către D.G.PM.B pentru a se stabili dacă inculpatul figurează arestat preventiv; emiterea adresei către Primăria sectorului 2 București - Serviciul de Stare Civilă pentru a se comunica daca a fost înregistrat decesul inculpatului si in caz afirmativ, să înainteze un extras din Registrul de Stare Civilă cu privire la actul de deces respectiv, efectuarea de verificări in aplicația DEPABD, pusă la dispoziția instanței, cu privire la domiciliul inculpatului, efectuarea de verificări in aplicația ANP pentru a se stabili dacă inculpatul figurează a fiind încarcerat, precum și revenirea cu adresă către Inspectoratul General al Poliției de Frontieră – Centrul Operațional de Comandă, pentru introducerea unei semnalări în aplicația S.I.S. conform art. 98 CAAS față de împrejurarea că există date că inculpatul este plecat din țară.
Urmare a solicitării instanței, la dosarul cauzei au fost atașate fișe din aplicațiile DEPABD și ANP (filele 84 și 85 di), nefiind înregistrate modificări cu privire la adresa de domiciliu a inculpatului, rezultatul fiind tot negativ în ceea ce privește încarcerarea inculpatului în vreunul dintre penitenciarele aflate în subordinea ANP.
La data de 06.02.2015 la dosarul cauzei au fost depuse relațiile solicitate Inspectoratului General al Poliției de Frontieră – Centrul Operațional de Comandă (fila 87 di), din care rezultă că în urma introducerii semnalării în aplicația S.I.S. conform art. 98 CAAS cu privire la inculpat, rezultatul a fost negativ.
La data de 12.02.2015 la dosar s-au depus și relațiile solicitate Primăriei locului de naștere al inculpatului ( f.91 di), din cuprinsul cărora rezultă că pe marginea actului de naștere nu este înregistrată vreo mențiune referitoare la decesul inculpatului.
La data de 17.02.2015 Direcția Generală de Poliție a Municipiului București a comunicat instanței faptul că inculpatul nu figurează ca fiind reținut sau arestat preventiv în vreunul dintre centrele de reținere și arestare preventivă aflat în subordinea DGPMB. (fila 94 di).
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarea situație de fapt:
În data de 19.06.2008, în jurul orei 23.30, inculpatul B. I. a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_, proprietatea martorului C. M. A., pe . 3, din direcția . Libertății și când a ajuns la intersecția cu . intrat în coliziune cu autoturismul cu nr._, condus de martorul B. A., în urma accidentului rezultând vătămarea corporală a numitei B. C. G., pasageră în autoturismul condus de martorul B. A.. După producerea accidentului inculpatul B. I. a părăsit locul accidentului fără încuviințarea organelor de poliție. A doua zi, inculpatul B. I. s-a prezentat la sediul Brigăzii de Poliție Rutieră unde a declarat accidentul de circulație din 19.06.2008, ocazie cu care organele de poliție au constatat, în urma verificărilor efectuate, că inculpatul nu poseda permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule.
Situația de fapt mai sus menționată rezultă din coroborarea următoarelor mijloace de probă, după cum urmează:
Instanța a avut în vedere procesul –verbal de cercetare la fața locului întocmit în data de 20.06.2008 în prezența martorului asistent D. D. ( fila nr.20 dup), din care rezultă următoarele aspecte pe care instanța le apreciază relevante pentru situația de fapt: că în accidentul de circulație din 19.06.2008 au fost implicate autoturismul cu numărul de înmatriculare_, condus de numitul B. A. și autoturismul cu numărul de înmatriculare_ ; că numitul B. A. a precizat organelor de poliție că în seara zilei de 19.08.2008, în jurul orelor 23.30, a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe . .. Câmpia Libertății, iar când a ajuns la intersecția cu . intrat în coliziune cu autoturismul BMW cu nr. de înmatriculare_ ; că acest ultim autoturism a fost găsit la locul accidentului însă conducătorul acestuia nu, din verificările efectuate de polițiști rezultând faptul că acesta nu era nici la spital și nici la sediul organelor de poliție; că urmare a verificărilor s-a constatat că autoturismul cu nr. de înmatriculare_ este proprietatea numitului C. M.; că din accident a rezultat rănirea ușoară a numitei B. C. G., fiind stabilit în cazul acesteia diagnosticul „ TCE minor grad zero”, motiv pentru care a fost externată din Spitalul Sf. P.;
Relevante pentru situația de fapt sunt și declarațiile date în procesul penal de către martorul C. M. ( f. 59 d.i., d.i.), care a declarat că în data de 19.06.2008, în jurul orelor 20.00, i-a dat mașina inculpatului B. I. pentru a-i face revizia și schimbul de ulei, stabilind să-și recupereze mașina a doua zi. A mai precizat martorul că nu cunoștea faptul că inculpatul nu posedă permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule, crezând că acesta are permis de conducere categoria B, și că a doua zi a când s-a trezit a găsit autoturismul său parcat în fața curții care prezenta avarii pe partea stângă. A mai declarat martorul că s-a dus la domiciliul inculpatului de la care a aflat că în seara zilei de 19.06.2008, după ce a luat mașina de la el, a plecat cu autoturismul fiind implicat într-un accident de circulație la intersecția din . . final martorul C. M. a specificat și faptul că s-a dus cu inculpatul B. I. la sediul Brigăzii de Poliție Rutieră pentru a aduce la cunoștința organelor de poliție cele întâmplate, ocazie cu care a aflat că inculpatul B. I. nu posedă permis de conducere. Audiat în fața instanței de judecată, martorul C. M. a declarat că-și menține declarațiile date la urmărirea penală, că nu a fost constrâns sau determinat să dea declarațiile respective și că nu-și mai amintește exact ce a declarat ( f.78 di).
Instanța a avut în vedere și declarațiile martorului B. A. ( f.64 d.u.p.), care a declarat că în data de 19.06.2008 a condus autoturismul_ pe . la intersecția cu . fost tamponat de autoturismul cu nr. de înmatriculare_, în urma impactului pasagera sa din mașină, numita B. C. G. suferind vătămări corporale ușoare. De asemenea, martorul a mai relatat că autoturismul care i-a tamponat mașina a fost oprit de cealaltă parte a intersecției, observând că din acesta au coborât mai multe persoane, după care autoturismul a fost asigurat și părăsit la locul accidentului de circulație, fiind găsit de organele de poliție care au procedat la cercetarea la fața locului. În final, martorul a specificat că nu a observat cine se afla la volanul celuilalt autoturism și că nu este capabil să identifice dacă cele două persoane ale cărora fotografii i-au fost prezentate, respectiv numiții B. I. și C. M., s-au aflat în celălalt autoturism. Audiat în timpul cercetării judecătorești, martorul B. A. a confirmat aspectele declarate la urmărirea penală, respectiv că el nu a văzut concret persoana care se afla la volanul celuilalt autoturism ( f. 61 di).
Faptul că inculpatul B. I. nu poseda permis de conducere la data de 19.06.2008 rezultă din procesul-verbal din 03.05.2010 ( f. 29 dup).
Audiat la urmărirea penală, inculpatul B. I. a recunoscut săvârșirea faptelor astfel cum au fost reținute în sarcina sa. Ulterior, mai exact la data de 12.12.2011, inculpatul a revenit asupra declarațiilor inițiale menționând că în data de 19.06.2008, în momentul producerii accidentului nu se afla el la volanul autoturismului, ci proprietarul acestuia, martorul C. M.. Astfel, inculpatul a arătat că în data de 19.06.2008, în jurul orelor 13.00-15.00, în timp ce se afla la domiciliu, a venit numitul C. M. cu autoturismul_ care era avariat, spunându-i că a fost implicat într-un accident de circulație în zona Dristor –B. N., sector 3, accident din care a rezultat vătămarea corporală a unei fete și că a plecat de la locul accidentului fără a anunța organele de poliție întrucât nu posedă permis de conducere. A mai arătat inculpatul că numitul C. M. l-a rugat să spună la poliție că el este cel care se afla la volanul mașinii la data accidentului de circulație.
Instanța nu a putut proceda la audierea nemijlocită a inculpatului în faza de judecată, fiind efectuate toate verificările cu privire la persoana acestuia pentru a asigura legalitatea procedurii de citare în cauză, având în vedere doar declarațiile inculpatului din faza de urmărire penală.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța nu va reține în ansamblul materialului probator declarațiile inculpatului din 12.12.2011 întrucât acestea sunt infirmate de declarațiile date de martorul C. M., astfel cum au fost reținute mai sus de instanță, afirmațiile inculpatului neputând fi reținute și datorită împrejurării că martorul C. M. poseda permis de conducere la data de 19.06.2008, nefiind verosimilă afirmația că martorul l-ar fi rugat să spună la poliție că el a fost la volanul autoturismului la data producerii accidentului întrucât nu poseda permis de conducere. Nu în ultimul rând, afirmațiile inculpatului nu pot fi reținute întrucât autoturismul condus de inculpat la data de 19.06.2008 a fost implicat în accidentul de circulație pe data de 19.06.2008, orele 23.30, astfel încât variata prezentată de inculpat cu privire la producerea accidentului de circulație în data de 19.06.2008, anterior orelor 13.00-15.00, când a venit martorul C. M. cu mașina avariată la el la domiciliu, nu poate fi reținută.
Instanța constată, astfel, că din probele administrate rezultă că inculpatul a comis faptele reținute în sarcina sa, susținerile apărării în sensul achitării acestuia neputând fi reținute de instanță.
În drept, faptele inculpatului B. I. de a conduce la data de 19.06.2008, în jurul orelor 23.30, autoturismul cu nr. de înmatriculare_, pe . 3 București, din direcția str. Dristor către . a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule, intrând în coliziune cu autoturismul condus de martorul B. A., și de a părăsi locul accidentului de circulație, fără încuviințarea organelor de poliție, întrunesc în fapt și drept elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 86 alin.1 din O.U.G. nr. 195/2002 rep. cu aplicarea art. 37 lit.b din Codul penal din 1969 și prev. de art.89 alin.1 teza a II-a din OUG nr.195/2002 rep. . cu aplicarea art. 37 lit.b din Codul penal din 1969, ambele cu aplicarea art.33 lit.a) din Codul penal din 1969.
Sub aspectul laturii subiective, atitudinea psihică a inculpatului față de fapte și de urmările acestora îmbracă forma vinovăției în modalitatea intenției directe, conform dispozițiilor art.19 alin.1 pct.1 lit.a din Codul penal din 1969 deoarece inculpatul a prevăzut rezultatul faptelor sale ( atingerea relațiilor sociale privind siguranța circulației pe drumurile publice) și a urmărit producerea acestuia prin săvârșirea faptelor, acesta fiind depistat anterior conducând un autoturism fără permis de conducere, pentru care a și fost condamnat ulterior.
De asemenea, sub aspectul laturii obiective, prin săvârșirea faptei de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere prevăzute de art. 86 alin.1 din O.U.G. nr. 195/2002 rep. și a faptei de părăsire a locului accidentului fără încuviințarea organelor de poliție prev. de art.89 alin.1 teza a II-a din OUG nr.195/2002 rep. s-a produs rezultatul socialmente periculos, anume atingerea relațiilor sociale referitoare la siguranța circulației pe drumurile publice, între faptele săvârșite și rezultatul socialmente periculos existând legătură de cauzalitate.
Reținând, astfel, că în mod corect procurorul a dispus trimiterea inculpatului în judecată la data de 20.10.2014, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București nr. 4923/P/2010, pentru infracțiunile prev. de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 rep. și prev. de art.89 alin.1 teza a II-a din OUG nr. 195/2002 rep., ambele cu aplicarea art. 33 lit.a) din Codul penal din 1969, instanța constată, cu prioritate, că odată cu . data de 01.02.2014, a Legii nr.286/2009 privind Codul penal, devin aplicabile dispozițiile art.5 alin.1 C.p., potrivit cărora, în cazul în care, de la data săvârșirii faptei și până la soluționarea definitivă a cauzei, se succed în timp cel puțin două legi penale, se aplică legea penală mai favorabilă. În ceea ce privește noțiunea de lege penală mai favorabilă, la stabilirea acesteia în prezenta cauză, instanța va avea în vedere și Decizia nr.265/06.05.2014 a Curții Constituționale privind înțelesul constituțional al art.5 alin.1 C.p., publicată în Monitorul Oficial al României pe data de 20.05.2014, conform căreia “ Dispozițiile art.5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile”. De altfel, Înalta Curte de Casație și Justiție a achiesat la concluzia Curții Constituționale printr-o Decizie ulterioară dată cu titlu prealabil pentru dezlegarea unor probleme de drept.
Astfel, pentru identificarea legii penale mai favorabile, văzând și Decizia Curții Constituționale mai sus menționată, instanța va avea în vedere toate particularitățile cauzei deduse judecății, efectuând o analiză comparativă a normelor existente în cele două legi succesive, relevante pentru situația inculpatului - respectiv cele referitoare la condițiile de incriminare, la condițiile de tragere la răspundere penală, la criteriul sancțiunii principale, la situațiile ce pot constitui circumstanțe atenuante, la cauzele de agravare sau de atenuare, în cauză fiind incident concursul de infracțiuni raportat la antecedentele penale ale inculpatului ce impun rezolvarea lor în prezenta cauză. Pe cale de consecință, analizând faptele reținute în sarcina inculpatului B. I., văzând și faptul că acesta a mai fost condamnat definitiv pentru o faptă concurentă cu infracțiunile din prezenta cauză, instanța apreciază că legea mai favorabilă în cazul inculpatului este legea veche, chiar dacă, potrivit legii noi nu ar mai fi îndeplinite condițiile stării de recidivă, condamnarea anterioară a inculpatului la pedeapsa de 3 ani și 3 luni închisoare din executarea căreia a fost liberat la 06.10.2002, cu un rest de 814 zile, urmare a grațierii, determinând neîndeplinirea condițiilor de existență ale recidivei postexecutorii. Opinia instanței are în vedere termenul de reabilitare judecătorească de 4 ani din legea nouă, calculat de la data actului de grațiere și împlinit la data faptelor din cauză dar și la data faptei judecate de Judecătoria Sectorului 1 București, concurentă cu faptele reținute în sarcina inculpatului în prezenta cauză.
La individualizarea pedepselor ce urmează a fi aplicată inculpatului, instanța va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de dispozițiile art.52 și 72 din Codul penal din 1969. Astfel, se vor avea în vedere limitele de pedeapsă fixate de art. 86 alin.1 din O.U.G nr. 195/2002 rep. și art. 89 alin.1 teza a II-a din O.U.G nr. 195/2002 rep. (închisoare de la 1 la 5 ani, respectiv închisoare de la 2 la 7 ani), gradul de pericol social concret al faptelor, dedus din împrejurările comiterii acestora ( inculpatul conducând pe drumurile publice un autoturism fără a poseda permis de conducere, deși mai fusese depistat de organele de poliție conducând pe drumurile publice fără permis de conducere la data de 28.05.2008, și părăsind imediat locul accidentului din care a rezultat vătămarea ușoară a unei persoane ). Totodată, instanța va avea în vedere faptul că inculpatul nu este la primul conflict cu legea penală, acesta fiind sancționat de mai multe ori administrativ, dar și împrejurarea că s-a sustras judecății în prezenta cauză.
Se vor avea în vedere, totodată, și circumstanțele personale ale inculpatului, așa cum rezultă din actele de la dosar, declarații și fișă de cazier judiciar. Astfel, instanța constată că inculpatul are 8 clase și un copil minor, neavând un loc de muncă sau o ocupație care să-i asigure obținerea licită a veniturilor.
În raport de toate aceste elemente de individualizare, i se vor aplica inculpatului pedepse apte să asigure atingerea scopului prevăzut de art. 52 din Codul penal din 1969 de constrângere, reeducare și prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni, respectiv 1 an închisoare pentru infracțiunea prev. de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 rep. și pedeapsa de 2 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 89 alin.1 teza a II-a din OUG nr. 195/2002 rep. Instanța va stabili pedepse egale cu minimul special prevăzut de lege, ținând cont și de date faptelor reținute în sarcina sa în prezenta cauză, inculpatul fiind trimis în judecată după aproximativ 6 ani de la data comiterii acestora.
Astfel, în baza art. 86 alin.1 din OUG nr.195/2002 rep. cu aplicarea art.37 lit. b) din Codul penal din 1969 și cu aplicarea art.5 C.p. instanța va condamna pe inculpatul B. I. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere ( faptă din 19.06.2008).
În temeiul art.71 din Codul penal din 1969 va interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prev. de art.64 lit. a teza a II-a,b din Codul penal din 1969 pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 89 alin.1 teza a II-a din OUG nr.195/2002 rep. cu aplicarea art.37 lit. b) din Codul penal din 1969 și cu aplicarea art.5 C.p. instanța va condamna pe inculpatul B. I. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de părăsire a locului accidentului fără încuviințarea organelor de poliție ( faptă din 19.06.2008).
În temeiul art.71 din Codul penal din 1969 va interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prev. de art.64 lit. a teza a II-a,b din Codul penal din 1969 pe durata executării pedepsei principale.
Văzând mențiunile fișei de cazier judiciar depuse la dosar, instanța urmează a constata că faptele din prezenta cauză sunt concurente cu infracțiunea prev. de art. 86 alin.1 din OUG nr.195/2002 rep. ( din 28.05.2008) pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 952/20.10.2010 a Judecătoriei Sectorului 1 București, rămasă definitivă prin neapelare la data de 04.11.2000.
În baza art.33 lit. a) rap. la art.34 lit. b) din Codul penal din 1969 instanța va contopi pedepsele din cauză cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 952/20.10.2010 a Judecătoriei Sectorului 1 București, rămasă definitivă prin neapelare la data de 04.11.2000, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare pe care inculpatul o va executa în regim de detenție.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța va avea în vedere jurisprudența CEDO, respectiv cauza Hirst contra Marii Britanii și cauza S. și P. contra României, precum și decizia LXXIV din 05.11.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Astfel, sistemul sancționator nu trebuie să conducă la compromiterea drepturilor individului, atunci când o sancțiune apare ca vădit disproporționată față de gravitatea infracțiunii. Instanța reține astfel că, în cauza Hirst contra Marii Britanii, Curtea Europeana a apreciat ca orice restricție a drepturilor electorale trebuie sa fie justificată și să urmărească un scop legitim, în special prevenția infracțiunilor și apărarea ordinii publice. Curtea a concluzionat ca interzicerea automata a dreptului de a participa la alegerile legislative, aplicabila tuturor deținuților condamnați la executarea unei pedepse cu închisoarea, deși urmărește un scop legitim, nu respectă principiul proporționalității, reprezentând în aceste condiții o încălcare a art. 3 Protocol 1 din Convenție. În consecință, față de natura și gradul de pericol social al faptelor, instanța va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a-II-a și lit. b C.pen., apreciind că interzicerea exercițiului dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat pe întreaga durată a executării pedepsei închisorii sunt proporționale cu scopul urmărit și raportat la gravitatea infracțiunii.
De asemenea, instanța constată că prin Hotărârea S. și P. contra României, Curtea Europeană a statuat că la aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 Cod penal trebuie analizat tipul infracțiunii.
Prin urmare, cu titlu de pedeapsă accesorie, în baza art.71 din Codul penal din 1969 instanța va interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II-a, b din Codul penal din 1969 pe durata executării pedepsei principale rezultante.
În baza art. 36 alin.3 din Codul penal din 1969 instanța va deduce din durata pedepsei rezultante de 2 ani închisoare perioada deja executată de la 10.11.2010 la data de 27.09.2011 (dată la care a fost liberat condiționat prin sentința penală nr. 2271/20.09.2011 a Judecătoriei Sectorului 4 București cu un rest rămas neexecutat de 43 zile).
În baza art. 274 alin.1 C.p.p. instanța va obliga pe inculpat să plătească statului 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Având în vedere că soluționarea cauzei a presupus acordarea mai multor termen de judecată, termene la care apărătorul desemnat din oficiu s-a prezentat, instanța va admite cererea apărătorului desemnat din oficiu inculpatului, av. G. M.-E., și va dispune majorarea onorariului de la 200 la 300 lei.
Onorariul de 300 lei cuvenit apărătorului desemnat din oficiu inculpatului, av. G. M.-E., va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art. 86 alin.1 din OUG nr.195/2002 rep. cu aplicarea art.37 lit. b) din Codul penal din 1969 și cu aplicarea art.5 C.p. condamnă pe inculpatul B. I. ( fiul lui V. și V., născut la data de 09.10.1979 în București, sector 2, CNP_, domiciliat în București, . Băsești nr.38, sector 2, citat prin afișare la ușa instanței, cetățean român, studii -8 clase, un copil minor, recidivist) la pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere ( faptă din 19.06.2008).
În temeiul art.71 din Codul penal din 1969 interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prev. de art.64 lit. a teza a II-a,b din Codul penal din 1969 pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 89 alin.1 teza a II-a din OUG nr.195/2002 rep. cu aplicarea art.37 lit. b) din Codul penal din 1969 și cu aplicarea art.5 C.p. condamnă pe inculpatul B. I. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de părăsire a locului accidentului fără încuviințarea organelor de poliție ( faptă din 19.06.2008).
În temeiul art.71 din Codul penal din 1969 interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prev. de art.64 lit. a teza a II-a,b din Codul penal din 1969 pe durata executării pedepsei principale.
Constată că faptele din prezenta cauză sunt concurente cu infracțiunea prev. de art. 86 alin.1 din OUG nr.195/2002 rep. ( din 28.05.2008) pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 952/20.10.2010 a Judecătoriei Sectorului 1 București, rămasă definitivă prin neapelare la data de 04.11.2000.
În baza art.33 lit. a) rap. la art.34 lit. b) din Codul penal din 1969 contopește pedepsele din cauză cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 952/20.10.2010 a Judecătoriei Sectorului 1 București, rămasă definitivă prin neapelare la data de 04.11.2000, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.
În temeiul art.71 din Codul penal din 1969 interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II-a,b din Codul penal din 1969 pe durata executării pedepsei principale rezultante.
În baza art. 36 alin.3 din Codul penal din 1969 deduce din durata pedepsei rezultante de 2 ani închisoare perioada deja executată de la 10.11.2010 la data de 27.09.2011 (dată la care a fost liberat condiționat prin sentința penală nr. 2271/20.09.2011 a Judecătoriei Sectorului 4 București cu un rest rămas neexecutat de 43 zile).
În baza art. 274 alin.1 C.p.p. obligă pe inculpat să plătească statului 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Admite cererea apărătorului desemnat din oficiu inculpatului, av. G. M.-E., și dispune majorarea onorariului de la 200 la 300 lei.
Onorariul de 300 lei cuvenit apărătorului desemnat din oficiu inculpatului, av. G. M.-E., va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare pentru inculpat și procuror.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.03.2015.
Judecător,Grefier,
A. E. CrăciunMaria M. C.
Red. AC/Tehnored. MC
4 ex/23.04.2015.
| ← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... | Furt. Art.228 NCP. Sentința nr. 226/2015. Judecătoria SECTORUL... → |
|---|
