Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Sentința nr. 474/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 474/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 28-05-2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI - SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR. 474
Ședința publică din data de 28.05.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. E. C.
GREFIER: M. M. C.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București - a fost reprezentat de procuror C. V..
Pe rol soluționarea cauzei penale de față, privind pe inculpatul D. C., trimis în judecată, în stare de libertate, prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București cu nr. 1401/P/2014 din data de 17.02.2015, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, prevăzută și pedepsită de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, dosar disjuns din cauza penală nr._ a Judecătoriei Sectorului 3 București.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns inculpatul, aflat în stare de libertate, personal și asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat Motusan A., cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr._/03.03.2015, aflată la fila 12 din dosarul nr._ al Judecătoriei Sectorului 3 București.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că la fila 30 din dosarul nr._ se află atașată fișa de cazier judiciar înaintată instanței de către Inspectoratul General al Poliției Române, după care:
Instanța, în temeiul art. 374 alin. 1 C.p.p., dă citire actului de sesizare, respectiv rechizitoriul nr. 1401/P/2014 din data de 17.02.2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București, prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului cu privire la infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, prevăzută și pedepsită de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, după care, conform art. 374 alin. 2 C.p.p., explică acestuia învinuirea ce i se aduce, îl înștiințează cu privire la dreptul de a nu face nicio declarație, atrăgându-i atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa, precum și cu privire la dreptul de a pune întrebări și de a da explicații în tot cursul cercetării judecătorești, când socotesc că este necesar. Totodată, aduce la cunoștință inculpatului dispozițiile art. 396 alin. 10 C.p.p., precizându-i acestuia că poate solicita ca judecata cauzei să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți (procedura recunoașterii vinovăției) dacă recunoaște în totalitate fapta reținută în sarcina sa, sens în care, în caz de condamnare sau amânare a aplicării pedepsei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, iar în cazul amenzii penale, cu o pătrime.
Inculpatul D. C., personal, având cuvântul, învederează instanței că recunoaște săvârșirea faptei de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere reținută în actul de sesizare și că solicită ca judecata cauzei să aibă loc pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, fără a solicita administrarea doar a probei cu înscrisurile în circumstanțiere și fiind de acord și cu privire la prestarea muncii în folosul comunității.
În temeiul art. 107 și următoarele C.p.p., față de acordul exprimat de inculpat, instanța procedează la audierea acestuia, declarația sa fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei, după ce în prealabil a fost citită și semnată de acesta și de apărătorul său ales.
Instanța pune în discuție cererea inculpatului, de judecare a cauzei în procedura recunoașterii vinovăției, precum și proba cu înscrisurile în circumstanțiere solicitată la acest termen de judecată de inculpat.
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul, arată că este de acord cu încuviințarea cererii formulate de inculpat, privind judecarea cauzei în procedura recunoașterii vinovăției, dar și cu încuviințarea probei cu înscrisurile în circumstanțiere solicitată de inculpat.
Apărătorul desemnat din oficiu inculpatului, având cuvântul, solicită instanței admiterea cererii formulate de inculpat, de judecare a cauzei în procedura recunoașterii vinovăției.
Instanța, având în vedere actele și lucrările dosarului de urmărire penală, văzând și declarația inculpatului de la acest termen de judecată, încuviințează cererea inculpatului de soluționare a cauzei în procedura recunoașterii vinovăției.
Apărătorul desemnat din oficiu inculpatului, având cuvântul, învederează instanței că inculpatului îi sunt mai favorabile dispozițiile art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, astfel încât apreciază că nu se impune schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului în încadrarea prevăzută de Noul Cod penal.
Nemaifiind alte cereri de formulat, explicații suplimentare de dat și probe de administrat, instanța constată terminată cercetarea judecătorească în procedura recunoașterii vinovăției și acordă cuvântul în dezbateri asupra fondului cauzei.
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul, în raport de probatoriul administrat în cursul urmăririi penale, apreciază ca fiind dovedită vinovăția inculpatului D. C. cu privire la săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, astfel că față de cererea inculpatului privind soluționarea cauzei în procedura simplificată a recunoașterii vinovăției, având în vedere și dispozițiile Deciziei Curții Constituționale nr. 265/2014 privind aplicarea în mod global a legii penale mai favorabile, în temeiul art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, cu aplicarea art. 5 alin. 1 C.p., solicită condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu închisoarea, cu reducerea cu o treime a limitelor prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită de inculpat, ca efect al aplicării dispozițiilor art. 396 alin. 10 C.p.p., aplicarea dispozițiilor art. 71 C.p. din 1969, art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.p. din 1969, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, conform art. 81 și art. 82 din C.p. din 1969, suspendarea executării pedepsei accesorii, conform art. 71 alin. 5 C.p. din 1969, urmând ca inculpatului să i se atragă atenția asupra dispozițiilor art. 83 C.p. din 1969 privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în eventualitatea săvârșirii unei noi infracțiuni, urmând ca pedeapsa să fie executată în regim de detenție. În finalul concluziilor sale, solicită instanței obligarea inculpatului și la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Apărătorul desemnat din oficiu inculpatului, având cuvântul, solicită instanței să aibă în vedere faptul că inculpatul a săvârșit fapta dintr-o prostie, fiind o excepție de la comportamentul său obișnuit, având în vedere că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, faptul că a lucrat pentru a se întreține, are un copil minor în întreținere, dar și o soră bolnavă, care la rândul ei are doi copii. Totodată, solicită instanței să aibă în vedere că inculpatul a recunoscut și regretat fapta comisă, a avut o atitudine sinceră pe tot parcursul procesului penal, colaborând cu organele de cercetare penală în vederea aflării adevărului. De asemenea, apreciază că fapta inculpatului nu prezintă un grad ridicat de pericol social pentru ordinea publică, având în vedere că prin fapta inculpatului nu a fost produs nici un prejudiciu. Mai arată și faptul că pedeapsa aplicată pentru infracțiunea săvârșită are caracter punitiv și de reeducare a inculpatului, având ca scop recuperarea inculpatului și reintegrarea acestuia în societate. În consecință, solicită instanței ca inculpatului să-i fie aplicată o pedeapsă fără executarea acesteia în regim de detenție, având în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, care are în întreținere un copil minor și pe sora sa bolnavă și copii acesteia din urmă. Prin urmare, solicită instanței ca inculpatului să-i fie aplicată o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de lege, cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.p.p. privind reducerea o treime a limitelor pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, conform art. 81 și art. 82 C.p. din 1969.
Inculpatul, personal, având ultimul cuvânt, învederează instanței că este de acord cu concluziile apărătorului său desemnat din oficiu.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București nr. 1401/P/2014 din data de 17.02.2015, inculpatul D. C. a fost trimis în judecată, în stare de libertate, pentru săvârșirea, în concurs real, a infracțiunii de furt calificat, și a infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, prevăzute și pedepsite de art. 228 alin. 1 – 229 alin. 1 lit. b, d și alin. 2 lit. b C.p. și art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, ambele cu aplicarea art. 33 alin. 1 C.p. din 1968.
În actul de sesizare s-a reținut, în fapt, că: în noaptea de 20/21.06.2012, în jurul orei 00.45, inculpatul D. C., împreună cu numiții I. M., S. I., S. P., D. T., N. I. și M. Nicușor I., prin escaladarea gardului de la imobilul situat pe ., sector 3, a pătruns în interior, de unde a sustras mai multe elemente de schelă metalică, bunuri ce au fost transportate la un centru de colectare a fierului vechi cu autoturismul marca Dacia 1307 cu nr. de înmatriculare_, condus de către inculpatul D. C., fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule.
Organele de urmărire penală au reținut situația de fapt în urma administrării următoarelor mijloace de probă: proces-verbal de prindere în flagrant, proces-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare din data de 12.07.2012, declarațiile persoanei vătămate P. M., proces-verbal de cercetare la fața locului, declarații martori B. A. P., S. G. E., B. V. M., declarațiile numiților I. M., S. I., S. P., D. T., N. I. și M. Nicușor I., procesul verbal de verificare în baza de date DEPABD – Evidența auto a inculpatului și declarațiile inculpatului.
Cauza a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 18.02.2015 sub numărul de dosar_, fiind repartizat în camera preliminară completului C4 penal.
Prin încheierea de ședință din data de 30.04.2015 dată în dosarul nr._, judecătorul de cameră preliminară (care exercită și funcția de judecată) a constatat legalitatea sesizării cu rechizitoriul nr. 1401/P/2014 din data de 17.02.2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București, a probelor administrate în faza de urmărire penală și a actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății privindu-l pe inculpatul D. C., primul termen de judecată a cauzei fiind fixat pe data de 28.05.2015.
Urmare a solicitării instanței, pentru lămurirea antecedentelor penale ale celor trei inculpați, la data de 12.03.2015 la dosarul cauzei a fost atașată fișa de cazier judiciar actualizată a inculpatului (fila 30 di).
La termenul de judecată din 28.05.2015, inculpatul D. C. și persoana vătămată P. M. au învederat instanței că înțeleg să se împace cu privire la săvârșirea infracțiunii de furt calificat reținută în sarcina inculpatului și pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată, manifestarea de voință a persoanei vătămate și a inculpatul fiind consemnate în cuprinsul unor declarații atașate la dosarul cauzei (filele 31, 32 di).
La același termen de judecată, văzând actele și lucrările dosarului, faptul că în prezenta cauză inculpatul D. C. a fost trimis în judecată, în stare de libertate, prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București cu nr. 1401/P/2014 din data de 17.02.2015, pentru săvârșirea, în concurs real, a infracțiunii de furt calificat, și a infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, prevăzute și pedepsite de art. 228 alin. 1 – 229 alin. 1 lit. b, d și alin. 2 lit. b C.p. și art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, ambele cu aplicarea art. 33 alin. 1 C.p. din 1969., văzând și faptul că la termenul de judecată respectiv persoana vătămată P. M. și inculpatul au înțeles să se împace cu privire la infracțiunea de furt calificat reținută în sarcina inculpatului, în baza art. 46 C.p.p. instanța a dispus disjungerea cauzei privind săvârșirea de către inculpatul D. C. a infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, prevăzută și pedepsite de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, și formarea de către Serviciul Registratură din cadrul instanței a unui dosar separat, cu termen de judecată la data de astăzi, 28.05.2015, urmare a disjungerii fiind format dosarul de față cu nr._ .
În prezenta cauză, la termenul de judecată din data de 28.05.2015, după parcurgerea procedurii de camera preliminara, instanța a adus la cunoștința inculpatului D. C. dispozițiile art. 374 alin. 4 C.p.p., conform cărora acesta poate solicita ca judecata cauzei să se facă pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor depuse de părți, dacă recunoaște în totalitate fapta reținută în sarcina sa, situație în care beneficiază de reducerea limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina sa cu 1/3 în cazul condamnării sau amânării aplicării pedepsei, respectiv cu o pătrime în cazul pedepsei amenzii penale, conform disp. art. 396 alin. 10 C.p.p, inculpatul învederând instanței că solicită aplicarea procedurii simplificate a recunoașterii învinuirii prevăzută de art. 374 alin.4 C.p.p. și arătând că recunoaște în totalitate fapta reținută în actul de sesizare al instanței.
Instanța, văzând poziția procesuală manifestată de inculpat la termenul de judecată din data de 28.05.2015, inculpatul recunoscând în totalitate săvârșirea faptei prev. de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 rep. reținută în sarcina sa în cuprinsul rechizitoriului, în modalitatea descrisă de procuror în cuprinsul actului de sesizare, în baza art. 375 alin. 2 C.p.p., a admis cererea formulată de inculpat privind judecarea cauzei conform procedurii simplificate a recunoașterii învinuirii, stabilind ca judecata cauzei să aibă loc în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, conform art. 374 alin. 4 C.p.p.
Analizând în mod coroborat mijloacele de probă administrate în cauză, respectiv procesul-verbal de prindere în flagrant, procesul-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare din data de 12.07.2012, declarațiile persoanei vătămate P. M., procesul-verbal de cercetare la fața locului, declarațiile martorilor B. A. P., S. G. E., B. V. M., declarațiile numiților I. M., S. I., S. P., D. T., N. I. și M. Nicușor I., procesul verbal de verificare în baza de date DEPABD – Evidența auto a inculpatului și declarațiile inculpatului, având in vedere și faptul că inculpatul D. C. a înțeles sa se prevaleze de dispozițiile art. 396 alin. 10 C.p.p., cererea sa fiind admisă în ședința publică din data de 28.05.2015, instanța reține că în fapt, în noaptea de 20/21.06.2012, inculpatul D. C. a condus autoturismul marca Dacia 1307, cu nr. de înmatriculare_, fără permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule.
Astfel, probatoriul anterior menționat demonstrează dincolo de orice îndoială rezonabilă că în noaptea de 20/21.06.2012, cunoscând că nu deține permis de conducere, inculpatul D. C. a condus autoturismul marca Dacia 1307, cu nr. de înmatriculare_, pe drumurile publice.
În drept, fapta inculpatului D. C., constând în aceea că în noaptea de 20/21.06.2012, în jurul orei 00.45, inculpatul a condus autoutilitara marca Dacia 1307 cu nr. de înmatriculare_, pe ., fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule, întrunește în fapt și drept elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată.
Sub aspectul laturii obiective, prin conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule, s-a adus atingere relațiilor sociale referitoare la siguranța circulației pe drumurile publice, între fapta săvârșită și rezultatul socialmente periculos existând legătură de cauzalitate.
Sub aspectul laturii subiective, atitudinea psihică a inculpatului față de faptă și de urmările acesteia îmbracă forma vinovăției în modalitatea intenției directe, conform dispoziției art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a din Codul penal din 1969, deoarece inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale (atingerea relațiilor sociale referitoare la siguranța circulației pe drumurile publice) și a urmărit producerea acestuia prin săvârșirea faptei, relevantă fiind declarația inculpatului de recunoaștere a faptei, acesta cunoscând implicația legală a prevederilor art. 86 alin.1 din OUG nr.195/2002 rep.
Pe cale de consecință, având în vedere art. 52 din Codul penal din 1969, potrivit căruia pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului iar scopul pedepsei îl constituie prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, instanța va proceda la stabilirea și aplicarea unei pedepse pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, cu observarea criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 din Codul penal din 1969, respectiv: dispozițiile părții generale a Codului penal din 1969, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol al faptei comise, persoana inculpatului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Cu privire la pericolul social concret al faptei comise, acesta va fi apreciat în baza art. 18 indice 1 alin. 2 din Codul penal din 1969, urmând să țină cont de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita inculpatului.
Astfel, la individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului, instanța va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de dispozițiile art.52 și 72 din Codul penal din 1969. Se vor avea în vedere limitele de pedeapsă fixate de art. 86 alin. 1 din O.U.G nr. 195/2002 rep. (închisoare de la 1 la 5 ani), reduse cu o treime ca urmare a aplicării dispozițiilor art.396 alin.10. C.p.p., precum și gradul de pericol social concret al faptei, dedus din împrejurările comiterii acesteia, în acest sens instanța reținând că inculpatul a condus pe drumurile publice un autoturism fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule, creând o stare de pericol pentru siguranța circulației pe drumurile publice.
Se vor avea în vedere, totodată, și circumstanțele personale ale inculpatului, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, declarații și fișă de cazier judiciar. Astfel, instanța reține că inculpatul, în vârstă de 31 de ani, este necăsătorit, este neșcolarizat, nu are ocupația sau loc de muncă, dar și faptul că până la acest moment nu a mai fost condamnat.
Toate aceste aspecte determină concluzia că fapta reținută în sarcina inculpatului săvârșită în data de 20/21.06.2012 nu caracterizează conduita inculpatului în mod obișnuit, dar care prezintă o anumită gravitate prin natura consecințelor pe care le-ar fi putut produce ce determină pronunțarea unei soluții de condamnare la pedeapsa închisorii. În raport de toate aceste elemente de individualizare, văzând și dispozițiile art. 396 alin. 10 C.p.p., i se va aplica inculpatului o pedeapsă aptă să asigure atingerea scopului prevăzut de art. 52 din Codul penal din 1969, de constrângere, reeducare și prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni, respectiv pedeapsa de 8 luni închisoare.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța va avea în vedere jurisprudența CEDO, respectiv cauza Hirst contra Marii Britanii și cauza S. și P. contra României, precum și decizia LXXIV din 05.11.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Astfel, sistemul sancționator nu trebuie să conducă la compromiterea drepturilor individului, atunci când o sancțiune apare ca vădit disproporționată față de gravitatea infracțiunii. Instanța reține astfel că, în cauza Hirst contra Marii Britanii, Curtea Europeana a apreciat ca orice restricție a drepturilor electorale trebuie sa fie justificată și să urmarească un scop legitim, în special prevenția infracțiunilor și apărarea ordinii publice. Curtea a concluzionat ca interzicerea automata a dreptului de a participa la alegerile legislative, aplicabila tuturor detinuților condamnați la executarea unei pedepse cu închisoarea, deși urmărește un scop legitim, nu respectă principiul proportionalității, reprezentând în aceste condiții o încălcare a art. 3 Protocol 1 din Convenție. În consecință, față de natura și gradul de pericol social al faptei, instanța va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen., apreciind că interzicerea exercițiului dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat pe întreaga durată a executării pedepsei închisorii sunt proporționale cu scopul urmărit și raportat la gravitatea infracțiunii.
De asemenea, instanța constată că prin Hotărârea S. și P. contra României, Curtea Europeană a statuat că la aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 Cod penal din 1969 trebuie analizat tipul infracțiunii.
Prin urmare, cu titlu de pedeapsă accesorie, în temeiul art. 71 C.p. din 1969, instanța va interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b C.p. din 1969 pe întreaga durată a executării pedepsei principale.
În ceea ce privește executarea pedepsei ce se va aplica inculpatului, în raport de criteriile anterior menționate la individualizarea pedepsei, instanța apreciază că scopul acesteia va putea fi atins chiar fără privarea de libertate a inculpatului, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 din Codul penal din 1969 pentru a se dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate acesteia: pedeapsa este de 8 luni închisoare, inculpatul nu a mai fost condamnat anterior comiterii faptei deduse judecății, iar instanța apreciază că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia în regim de detenție și fără impunerea față de inculpat a unor măsuri de supraveghere și obligații.
În consecință, în baza art. 81 din Codul penal din 1969 instanța va suspenda condiționat executarea pedepsei de 8 luni închisoare pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 8 luni, stabilit conform art. 82 din Codul penal din 1969 .
Având în vedere modalitatea de executare stabilită pentru pedeapsa principală ce se va aplica inculpatului, în baza art. 71 alin. final din Codul penal din 1969 pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepsei accesorii.
În baza art. 15 alin. 2 din Legea nr.187/2012 instanța va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 din Codul penal din 1969 care reglementează cazurile în care intervine revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei, dispoziții care prevăd: “ Dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune, pentu care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.”
În baza art.72 C.p. constată că inculpatul a fost reținut în cauză la data de 12.07.2012.
În baza art. 274 alin.1 C.p.p., reținând culpa procesuală a inculpatului în prezenta cauză, instanța îl va obliga pe inculpat să plătească statului suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Va constata că asupra onorariului din oficiu cuvenit d-nei avocat Motusan A., în cuantum de 300 lei, instanța s-a dispus deja în dosarul nr._ .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Conform art.5 alin.1 C.p.:
În baza 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 rep. cu aplicarea art. 5 alin. 1 C.p. și cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.p.p. condamnă pe inculpatul D. C. (fiul lui V. și Gevrie, născut la data de 01.06.1983 în București, domiciliat în comuna Glina, ., județul Ilfov, cetățean român,stare civilă –necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, neșcolarizat, fără ocupație, CNP_, fără antecedente penale) la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere.
În baza art.71 din Codul penal din 1969 interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a, b din Codul penal din 1969 pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 81 din Codul penal din 1969 suspendă condiționat executarea pedepsei de 8 luni închisoare pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 8 luni, stabilit conform art.82 din Codul penal din 1969.
În temeiul art.71 alin.5 din Codul penal din 1969 pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale se suspendă și executarea pedepsei accesorii.
În baza art.15 alin.2 din Legea nr.187/2012 atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 din Codul penal din 1969 privind revocarea suspendării condiționate a pedepsei, dispoziții care prevăd: “ Dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune, pentu care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.”
În baza art.72 C.p. constată că inculpatul a fost reținut în cauză la data de 12.07.2012.
În baza art.274 alin.1 C.p.p. obligă pe inculpat să plătească statului suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Constată că asupra onorariului din oficiu cuvenit d-nei avocat Motusan A., în cuantum de 300 lei, s-a dispus deja în dosarul nr._ .
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare pentru inculpat și procuror.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.05.2015.
Judecător Grefier
A. E. C. M. M. C.
Red.: A.E.C.
Tehnored.: M.M.C.
2 ex./12.06.2015
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 592/2015.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 591/2015.... → |
|---|
