Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine. Legea 302/2004. Sentința nr. 672/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 672/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 18-09-2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI - SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR. 672
Ședința publică din data de 18.09.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. S.
GREFIER: A. P.
Pe rol pronunțarea asupra cauzei penale de față având ca obiect punerea în executare a unei sancțiuni pecuniare aplicată intimatului D. M. M. prin hotărârea judecătorească nr. 02 Cs 202 Js_/14 din 12.06.2014 a Judecătoriei Landshut.
Dezbaterile au avut loc la data de 03.09.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea succesiv la datele de 10.09.2015, 17.09.2015 și azi, 18.09.2015, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei penale de față constată următoarele:
Prin adresa nr._/MP/2015 Ministerul Justiției a trimis la Judecătoria Sectorului 3 București, spre competentă soluționare, cererea formulată de autoritățile germane privind punerea în executare a unei sancțiuni pecuniare aplicată intimatului D. M. M. prin Hotărârea nr. 02 Cs 202 Js_/14 din 12.06.2014 a Judecătoriei Landshut.
Cererii i-a fost anexat certificatul întocmit de autoritățile germane în conformitate cu Decizia cadru 2005/214/JAI.
În drept, sesizarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 233-247 din Legea nr.302/2004.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București – Secția Penală la data de 21.07.2015 sub număr de dosar_ .
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin Hotărârea nr. 02 Cs 202 Js_/14 din 12.06.2014 a Judecătoriei Landshut, definitivă la data de 12.07.2014, intimatul D. M. M. a fost condamnat la plata sumei de 1050 euro pentru săvârșirea unei infracțiuni, precum și la plata sumei de 73,50 euro pentru cheltuielile procedurilor judiciare sau administrative aferente.
Fapta concretă pentru care s-a dispus condamnarea intimatului constă în următoarele: „Persoana în cauză a primit în perioada septembrie 2011-aprilie 2013 de la FamilienKasse (Casa de plăți privind familia) Deggendorf alocație federală de stat pentru copii în cuantum de 3.680,00 euro pentru fiica sa E. A., născută la data de 21.03.2000, în conformitate cu art. 62, art. 32 din Legea germană a impozitului pe venit (EStG). Cuantumul alocației federale de stat pentru copii s-a ridicat în perioada septembrie 2011-aprilie 2013 la 184,00 euro lunar. Persoana în cauză știa că este obligată să informeze neîntârziat FamilienKasse în legătură cu modificarea oricăror împrejurări care sunt relevante pentru acordarea alocației federale de stat pentru copii. Cu toate acestea ea a omis intenționat să informeze FamilienKasse despre faptul că ea și familia ei s-au mutat deja pe data de 31.08.2011 în străinătate, în România. Persoana în cauză era conștientă de faptul că odată cu mutarea încetase dreptul la continuarea plății alocației federale de stat pentru copii.”
Fapta concretă pentru care s-a dispus condamnarea intimatului este încadrată juridic, potrivit legislației germane, în art. 370 al. 1 nr. 2, art. 369 al. 1 nr. 1 și art. 370 al. 4 Cod Fisacal german (AO) și în art. 68 din Legea germană a impozitului pe venit (EStG).
Art. 370 Cod fiscal german (AO) – Fradua fiscală - prevede următoarele: „(1) Se pedepsește cu închisoare până la 5 ani sau amendă penală persoana care:
1. oferă autorităților fiscale sau altor autorități informații incorecte sau incomplete referitor la situații de fapt relevante din punct de vedere fiscal,
2. încălcând obligația care îi revine nu informează autoritatea fiscală referitor la situații de fapt relevante din punct de vedere fiscal sau
3. încalcă prevederile legale privind obligativitatea utilizării de banderole fiscale sau alte elemente de marcare fiscală
Și prin aceasta se sustrage de la plata datoriilor fiscale sau procură pe nedrept pentru sine sau pentru un terț alte avantaje fiscale ilicite.
(2) Tentativa se pedepsește.
(3)…
(4) 1. O diminuare ilegală a datoriilor fiscale există în situația în care datoriiile fiscale nu sunt stabilite, nu sunt stabilite complet sau la timp; acest lucru este valabil și în cazul în care datoriile fiscale au fost stabilite cu titlu provizoriu sau sub rezerva verificării ulterioare sau dacă declarația fiscală este echivalentă stabilirii datoriei fiscale sub rezerva verificării ulterioare.
2. Constituie avantaje fiscale și scutirile de la plata unor datorii fiscale. Avantajele fiscale sunt considerate ilegale dacă ele au fost acordate sau menținute pe nedrept.
3. Premisele pentru valabilitatea propozițiilor 1 și 2 sunt îndeplinite și dacă ar fi existat alte motive care ar fi îndreptățit la diminuarea datoriei fiscale care face obiectul infracțiunii sau contravenției, sau dacă persoana în cauză ar fi beneficiat din alte motive de un avantaj fiscal.”
Art. 369 Cod fiscal german (AO) – Infracțiuni fiscale -prevede următoarele: (1) Constituie infracțiuni fiscale (infracțiuni vamale):
1. Faptele care sunt sancționabile în baza legilor fiscale,
(…).”
Art. 68 din Legea germană a impozitului pe venit (EStG) – Obligațiia speciale de informare a autorității - prevede următoarele:
„ (1) Persoana care solicită sau beneficiază de alocație federală de stat pentru copii este obligată să informeze fără întârziere FamilienKasse (Casa de plăți privind familia) competentă în legătură cu modificări care sunt relevante pentru plata prestației sau în legătură cu modificări ale datelor conținute în declarațiile date pentru obținerea prestației. 2. Copilul care a împlinit vârsta de 18 ani este obligat ca la solicitarea FamilienKasse să contribuie la clarificarea situației sale, contribuind astfel la evaluarea corectă a dreptului său de a beneficia de alocație federală de stat pentru copii. Art. 101 din Codul fiscal german nu se aplică.
(3) La cererea beneficiarului autoritatea competentă pentru plata alocației federale de stat pentru copii emite o adeverință din care reiese cuantumul alocației federale de stat pentru copii plătite în anul calendaristic respectiv.
(4) Autoritatea FamilienKasse este autorizată să transmită autorităților publice care finanțează plata prestației respective informații privind situația de fapt a solicitantului, care sunt relevante pentru acordarea prestației.”
Procedura și condițiile de recunoaștere a hotărârilor străine stabilite de legislația română în vederea aplicării Deciziei-cadru 2005/214/JAI din 24 februarie 2005 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce sancțiunilor pecuniare se regăsesc în art. 233-247 din Legea nr. 302/2004.
Conform art. 234 al. 1 din Legea 302/2014 rep. și modif. ”În cazul hotărârilor date în alte state membre, Ministerul Justiției, prin direcția de specialitate, este competent să primească hotărârea și să o transmită, în vederea punerii în executare, judecătoriei în a cărei circumscripție își are domiciliul ori sediul social persoana față de care s-a aplicat sancțiunea, în afară de cazul în care suma de bani pe care aceasta trebuie să o plătească este mai mică de 70 de euro sau echivalentul în lei al acestei sume, situație în care restituie motivat documentele transmise de statul emitent.”
Conform art. 234/1 al. 1 lit. a și c din Legea 302/2014 rep. și modif. „(1) Punerea în executare a unei sancțiuni pecuniare aplicate pentru încălcarea de către o persoana fizică sau juridică a unor norme de drept penal sau a altor norme legale se realizează în temeiul dispozițiilor prezentei secțiuni, dacă sancțiunea pecuniară constă într-o sumă de bani de cel puțin 70 de euro sau echivalentul în lei al acestei sume:
a) la plata căreia persoana fizică sau juridică a fost obligată printr-o hotărâre executorie, cu titlu de amendă penală sau administrativă, după caz;…
c) la plata căreia persoana fizică sau juridică a fost obligată cu titlu de cheltuieli judiciare sau administrative;”
Conform art. 239 al. 1 și 2 din Legea 302/2014 rep. și modif. „(1) Următoarele infracțiuni, dacă se pedepsesc în statul emitent, astfel cum sunt definite de legislația statului emitent, dau loc, conform prevederilor deciziei-cadru și fără a fi necesară verificarea dublei incriminări a faptei, la recunoașterea și executarea hotărârilor:
1. participarea la un grup criminal organizat;
2. terorismul;
3. traficul de persoane;
4. exploatarea sexuală a copiilor și pornografia infantilă;
5. traficul ilicit de droguri și substanțe psihotrope;
6. traficul ilicit de arme, muniții și substanțe explozive;
7. corupția;
8. frauda, inclusiv cea care aduce atingere intereselor financiare ale Comunităților Europene în înțelesul Convenției din 26 iulie 1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene;
9. spălarea produselor infracțiunii;
10. falsificarea de monedă, inclusiv contrafacerea monedei euro;
11. fapte legate de criminalitatea informatică;
12. infracțiuni împotriva mediului, inclusiv traficul ilicit de specii animale pe cale de dispariție și de specii și soiuri de plante pe cale de dispariție;
13. facilitarea intrării și șederii ilegale;
14. omorul, vătămarea corporală gravă;
15. traficul ilicit de organe și țesuturi umane;
16. răpirea, lipsirea de libertate în mod ilegal și luarea de ostateci;
17. rasismul și xenofobia;
18. furtul organizat sau armat;
19. traficul ilicit de bunuri culturale, inclusiv antichități și opere de artă;
20. înșelăciunea;
21. racketul și extorcarea de fonduri;
22. contrafacerea și pirateria produselor;
23. falsificarea de acte oficiale și uzul de fals;
24. falsificarea de mijloace de plată;
25. traficul ilicit de substanțe hormonale și alți factori de creștere;
26. traficul ilicit de materiale nucleare sau radioactive;
27. traficul de vehicule furate;
28. violul;
29. incendierea cu intenție;
30. crime aflate în jurisdicția Curții Penale Internaționale;
31. sechestrarea ilegală de nave sau aeronave;
32. sabotajul;
33. comportamente care încalcă reglementările privind traficul rutier, inclusiv încălcări ale reglementărilor privind orele de condus și perioadele de odihnă și reglementările privind bunurile periculoase;
34. contrabanda cu mărfuri;
35. încălcarea drepturilor de proprietate intelectuală;
36. amenințări și acte de violență împotriva persoanelor, inclusiv violența din cadrul evenimentelor sportive;
37. prejudicii supuse legii penale;
38. furtul;
39. infracțiuni stabilite de statul emitent cu scopul de a pune în aplicare obligațiile ce reies din instrumentele internaționale adoptate conform Tratatului de instituire a Comunității Europene*) sau conform titlului VI din Tratatul privind Uniunea Europeană.
(2) Pentru alte fapte decât cele prevăzute la alin. (1), executarea sancțiunii pecuniare este subordonată condiției ca fapta la care se referă hotărârea autorității judiciare sau administrative străine să fie prevăzută și de legea română.”
Conform art. 240 alin. 1 din Legea 302/2014 rep. și modif. autoritățile judiciare române de executare recunosc o hotărâre fără alte formalități și iau imediat toate măsurile necesare pentru executarea acesteia, cu excepția cazului în care se constată că este aplicabil unul dintre motivele de nerecunoaștere sau neexecutare prev. de art. 241 din aceeași lege.
Conform art. 241 din Legea 302/2014 rep. și modif. „(1) Autoritățile judiciare române de executare pot refuza să recunoască și să execute o hotărâre dacă nu a fost prezentat certificatul prevăzut la anexa nr. 3, dacă certificatul respectiv este incomplet sau este în mod vădit necorespunzător cu hotărârea.
(2) În afara cazului prevăzut la art. 239 alin. (2), autoritatea judiciară română de executare poate refuza să recunoască și să execute hotărârea și dacă se stabilește că:
a) împotriva persoanei condamnate și pentru aceleași fapte s-a pronunțat o hotărâre în România sau în orice alt stat decât statul emitent și, în cel din urmă caz, hotărârea a fost executată;
b) executarea hotărârii este prescrisă conform legii române, iar hotărârea se referă la fapte care intră în competența instanțelor române;
c) hotărârea se referă la fapte care:
(i) sunt considerate de legea română ca fiind comise integral sau parțial pe teritoriul României ori într-un loc considerat ca atare; sau
(ii) au fost comise în afara teritoriului statului emitent, iar legea română nu permite urmărirea acelorași infracțiuni atunci când sunt comise în afara teritoriului României;
d) există imunitate conform legii române, ceea ce face imposibilă executarea hotărârii;
e) hotărârea a fost pronunțată referitor la o persoană fizică care, conform legii române, dată fiind vârsta acesteia, nu ar fi trebuit să răspundă penal pentru faptele cu privire la care s-a pronunțat hotărârea;
f) conform certificatului prevăzut în anexa nr. 3, persoana fizică sau juridică sancționată:
(i) în cazul unei proceduri scrise, nu a fost informată personal sau printr-un reprezentant competent potrivit legii aceluiași stat, cu privire la dreptul său de a ataca hotărârea luată împotriva sa și la termenul în care poate fi exercitată calea de atac, în conformitate cu legea statului emitent; sau
(ii) în cazul unei proceduri orale, nu s-a prezentat personal, în afară de cazul în care autoritatea emitentă informează că, în conformitate cu legislația statului emitent:
- aceasta a fost încunoștințată, în timp util, prin citație scrisă înmânată personal sau prin notificare telefonică, fax, e-mail sau prin orice alte asemenea mijloace, cu privire la ziua, luna, anul și locul de înfățișare și la consecințele legale în caz de neprezentare; sau
- aceasta, având cunoștință de ziua, luna, anul și locul de înfățișare, a mandatat pe avocatul său ales sau desemnat din oficiu să o reprezinte, iar reprezentarea juridică în fața instanței de judecată a fost realizată în mod efectiv de către avocatul respectiv; sau
- după ce i s-a înmânat personal hotărârea de condamnare și i s-a adus la cunoștință că, potrivit legii, cauza poate fi rejudecată sau că hotărârea este supusă unei căi de atac și că poate fi verificată inclusiv pe baza unor probe noi, iar în eventualitatea admiterii căii de atac, poate fi desființată, persoana condamnată fie a renunțat în mod expres la rejudecarea cauzei ori la exercitarea căii de atac, fie nu a solicitat rejudecarea ori nu a declarat, în termenul prevăzut de lege, respectiva cale de atac;
(iii) nu s-a prezentat personal, în afară de cazul în care autoritatea emitentă informează că, în conformitate cu legislația statului emitent, deși i s-au adus la cunoștință în mod expres procedurile inițiate împotriva sa și posibilitatea de a se prezenta personal, aceasta a renunțat în mod expres la dreptul la o procedură orală și a indicat că nu contestă cauza;
g) pedeapsa pecuniară este mai mică de 70 euro sau decât echivalentul în lei al acestei sume.
(3) În cazurile menționate la alin. (1) și alin. (2) lit. b) și f), înainte de a decide nerecunoașterea și neexecutarea, totale sau parțiale, ale unei hotărâri, autoritatea judiciară română de executare se va consulta cu autoritatea competentă din statul emitent, prin orice mijloace adecvate, și, dacă este cazul, va solicita acesteia furnizarea oricăror informații fără întârziere.”
Conform art. 242 al. 2 din Legea 302/2014 rep. și modif. „Autoritatea judiciară română de executare schimbă, dacă este cazul, pedeapsa în moneda statului de executare, la cursul valutar de la data pronunțării pedepsei.”
Interpretând aceste norme legale, instanța apreciază că motivele de refuz ale recunoașterii enumerate în cuprinsul art. 241 alin. 2 lit. a, b, d și e din Legea nr. 302/2004, respectiv la art. 239 alin. 2 din Legea nr. 302/2004, nu pot avea caracter facultativ. Dacă s-ar accepta acest lucru, ar rezulta că autoritățile române pot accepta încălcarea principiului non bis in idem (art. 241 alin. 2 lit. a), ar putea recunoaște hotărâri care ar fi imposibil de executat ulterior (art. 241 alin. 2 lit. d) sau ar putea recunoaște sancțiuni aplicate unor minori care, potrivit legii române, nu răspund penal (art. 241 alin. 2 lit. e). Evident, statul român poate renunța la aplicarea acestor principii, însă într-o asemenea situație trebuia să se prevadă cu claritate în ce cazuri și condiții s-ar putea face aceasta, aspect care nu este însă precizat în Legea nr. 302/2004.
D. urmare, instanța apreciază că și condiția dublei incriminări trebuie îndeplinită pentru a se putea proceda la recunoașterea hotărârii transmise de autoritățile germane. De altfel, aceasta este și opinia Ministerului Justiției, după cum rezultă din adresa de înaintare către instanță a cererii formulate de autoritățile germane.
Având în vedere aceste dispoziții legale în raport de situația concretă din dosar (astfel cum este mai sus expusă în baza mențiunilor din certificatul transmis de autoritățile judiciare germane) instanța constată următoarele: infracțiunea pentru care s-a dispus condamnarea intimatului (având în vedere mențiunile certificatului trimis de autoritățile germane, în care nu s-a bifat vreuna dintre infracțiunile expres enumerate, precum și fapta concretă pentru s-a dispus condamnarea intimatului) nu este una dintre cele prev. de art. 239 al. 1 din Legea 302/2014 rep. și modif. (infracțiuni mai sus expuse și pentru care nu este necesară verificarea dublei incriminări a faptei pentru recunoașterea și executarea hotărârilor); pentru infracțiunea pentru care s-a dispus condamnarea intimatului trebuie îndeplinită condiția dublei incriminări, conform art. 239 al. 2 din Legea 302/2014 rep. și modif.; în cauză nu este îndeplinită condiția dublei incriminări cerute de art. 239 al. 2 din Legea 302/2014 rep. și modif., deoarece fapta concretă pentru care s-a dispus condamnarea intimatului de către autoritățile judiciare din Germania nu a fost identificată de instanță ca fiind incriminată și de legea română; neîndeplinirea condiției dublei incriminări cerute de art. 239 al. 2 din Legea 302/2014 rep. și modif. determină nerecunoașterea și neexecutarea Hotărârii nr. 02 Cs 202 Js_/14 din 12.06.2014 a Judecătoriei Landshut.
Pentru a aprecia în acest sens instanța a avut în vedere și următoarele:
Legea privind alocația de stat pentru copii nr. 61/1993 prevede următoarele:
- art. 6 din lege: ”(1) Stabilirea dreptului de alocație de stat pentru copii se face pe baza cererii și a actelor din care rezultă îndeplinirea condițiilor de acordare a acestui drept.
(2) Cererea se face, în numele copilului, de către persoanele prevăzute la art. 4 alin. (1) - (3).
(3) După împlinirea vârstei de 14 ani, cererea se poate face și de către copil, cu încuviințarea reprezentantului său legal.
(4) Dreptul la alocația de stat pentru copii se stabilește începând cu luna următoare celei în care s-a născut copilul, iar plata drepturilor se face începând cu luna următoare depunerii cererii.
(5) În cazul în care cererea este înregistrată ulterior lunii în care s-a născut copilul, plata alocației de stat pentru copii se poate face și pentru perioadele anterioare, dar nu mai mult de 12 luni.
(6) Dreptul la alocația de stat pentru copii încetează începând cu luna următoare celei în care nu mai sunt îndeplinite condițiile de acordare.”
- art. 7 din lege: „(1) Persoanele cărora li se face plata alocației de stat pentru copii sunt obligate să comunice orice schimbare în privința componenței familiei sau a domiciliului/reședinței care poate determina încetarea sau modificarea acordării drepturilor de alocație de stat pentru copii, în termen de cel mult 15 zile de la apariția acesteia, inclusiv situația în care cetățenii români își stabilesc rezidența în altă țară împreună cu copiii lor.
(2) Sumele plătite necuvenit cu titlu de alocație de stat pentru copii se recuperează pe baza deciziei emise de persoana juridică care a efectuat plata alocației de stat pentru copii sau prin angajamentul de plată scris al persoanei care le-a încasat în mod necuvenit.
(3) Decizia prin care se recuperează sumele încasate necuvenit se comunică celui obligat la plată în termen de 15 zile de la emitere.
(4) Decizia de recuperare și angajamentul de plată constituie titlu executoriu de la data comunicării, respectiv de la data semnării.”
- art. 8 din lege: „ (1) Alocația de stat pentru copii nu poate fi urmărită silit decât în vederea recuperării sumelor încasate necuvenit cu acest titlu.
Alocația de stat pentru copii nu este impozabilă și nu poate fi urmărită silit decât în vederea recuperării sumelor plătite necuvenit cu acest titlu.”
- art. 9 din lege: „Contestațiile formulate împotriva modului de stabilire și de plată a alocației de stat pentru copii se soluționează potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.”
Din analiza acestei legi rezultă că este prevăzută, ca și în legea germană, obligația de informare în cazul schimbărilor în privința componenței familiei sau a domiciliului/reședinței care poate determina încetarea sau modificarea acordării drepturilor de alocație de stat pentru copii, inclusiv situația în care cetățenii români își stabilesc rezidența în altă țară împreună cu copiii lor.
Instanța constată însă că, spre deosebire de legea germană, în legislația română încălcarea acestei obligații nu constituie (potrivit Legii nr. 61/1993 sau Codului Fiscal sau Codului de Procedură fiscală sau Codului penal român), contravenție sau infracțiune, ceea ce determină neîndeplinirea condiției dublei incriminări cerute de art. 239 al. 2 din Legea 302/2014 rep. și modif. pentru recunoașterea și executarea unei hotărâri dată în alt stat membru al Uniunii Europene cu privire la o sancțiune pecuniară.
Pentru toate aceste motive, instanța va respinge cererea formulată de Biroul Federal de Justiție din Germania de recunoaștere și executare a sancțiunii pecuniare aplicată intimatului D. M. M. prin Hotărârea nr. 02 Cs 202 Js_/14 din 12.06.2014 a Judecătoriei Landshut
În baza art. 275 alin. 3 C.p.p., cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art. 241 alin. 2 rap. la art. 239 alin. 2 din Legea nr. 302/2004 rep. și modificată, respinge cererea formulată de Biroul Federal de Justiție din Germania de recunoaștere și executare a sancțiunii pecuniare aplicată intimatului D. M. M. (cu domiciliul în București, .. 42, sector 3) prin Hotărârea nr. 02 Cs 202 Js_/14 din 12.06.2014 a Judecătoriei Landshut.
În baza art. 275 alin. 3 C.p.p., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare pentru procuror și intimat.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.09.2015.
Președinte, Grefier,
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 954/2015.... | Înşelăciunea. Art.244 NCP. Sentința nr. 544/2015.... → |
|---|
