Sustragerea sau distrugerea de înscrisuri. Art. 242 C.p.. Sentința nr. 382/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 382/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 30-04-2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI - SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR. 382
Ședința publică din data de 30.04.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. S.
GREFIER: A. P.
Pe rol pronunțarea asupra cauzei penale de față privind pe inculpatul R. G. trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 5114/P/2013 din 29.01.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București pentru săvârșirea infracțiunii de sustragere sau distrugere de înscrisuri prev. de art. 242 al. 1 V.C.p.
Dezbaterile au avut loc la data de 09.04.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din hotărâre, când instanța, pentru a da posibilitatea apărătorului inculpatului să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 16.04.2015, apoi având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea succesiv la datele de 23.04.2015, 24.04.2015 și pentru azi, 30.04.2015, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei penale de față constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București nr. 5114/P/2013 din 29.01.2014 inculpatul R. G. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de sustragere sau distrugere de înscrisuri prev. de art. 242 al. 1 V.C.p.
În actul de sesizare s-a reținut, în esență, următoarea situație de fapt: La data de 27.03.2013 inculpatul R. G., după ce s-a prezentat la Arhiva Secției a VI-a Civilă din cadrul Tribunalului București și a solicitat, în vederea studierii, dosarul civil nr._/288/2011, profitând de neatenția grefierului arhivar, a sustras din dosarul mai sus menționat, Decizia civilă nr. 275/23.01.2013.
Organele de urmărire penală au reținut situația de fapt în urma administrării următoarelor mijloace de probă: sesizarea Președintelui Tribunalului București (f. 5,6), referat întocmit de Președintele Secției a VI-a Civilă (f. 7), referat întocmit de grefierul arhivar M. M. (f. 8), declarațiile grefierului arhivar M. M. (f. 10-11, 12), proces verbal de vizionare a înregistrărilor video efectuate cu camera de supraveghere situată în incinta arhivei Secției a VI-a Civilă (f. 13), proces verbal de recunoaștere de pe planșă foto (f. 17-24), urmă papilară (f. 18), declarații învinuit (f. 34).
Prin încheierea de ședință din data de 17.04.2014, judecătorul de cameră preliminară (care este și judecătorul fondului), a respins ca neîntemeiată cererea formulată de apărătorul ales al inculpatului R. G. de restituire a cauzei la parchet și în baza art. 346 al. 2 C.p.p. a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 5114/P/2013 din 17.04.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății cauzei.
După începerea judecății cauzei, urmare dispozițiilor instanței la dosarul cauzei s-au atașat următoarele: copia actualizată de pe cazierul judiciar al inculpatului, Sentința penală nr. 48/F/22.01.2014 a Tribunalului București – Secția I penală, cu mențiuni privind rămânerea definitivă și situația executării pedepsei aplicate.
Instanța, la termenul de judecată din 13.11.2014 a admis cererea apărătorului inculpatului de efectuare a unei expertize medico-legale psihiatrice a inculpatului R. G. (în susținerea căreia apărătorul inculpatului a depus actele aflate la dosarul instanței) care să stabilească dacă în raport de fapta pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, avea sau nu discernământ, iar la data de 16.01.2015 INML M. Minovici a comunicat instanței raportul de prima expertiza medico legala psihiatrica.
La termenul de judecată din 09.04.2015 instanța a procedat la ascultarea inculpatului și, având în vedere susținerile apărătorului ales al inculpatului, în sensul că nu contestă nicio probă administrată în cursul urmăririi penale, a revenit asupra dispoziției privind ascultarea martorei M. M..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt: La data de 27.03.2013 inculpatul R. G., după ce s-a prezentat la Arhiva Secției a VI-a Civilă din cadrul Tribunalului București și a solicitat, în vederea studierii, dosarul civil nr._/288/2011, profitând de neatenția grefierului arhivar, a sustras din dosarul mai sus menționat, Decizia civilă nr. 275/23.01.2013.
Această situație de fapt rezultă din coroborarea următorului probatoriu administrat în faza de urmărire penală și la cercetarea judecătorească:
Din referatul întocmit de Președintele Secției a VI-a Civilă rezultă următoarele aspecte pe care instanța le apreciază ca relevante cauzei: la data de 28.03.2013 a fost sesizată de grefierul arhivar M. M. cu privire la faptul că în data de 27.03.2013 a predat dosarul nr._/299/2011 spre studiu inculpatului R. G. în baza unei cereri formulate de către acesta; după restituirea dosarului la bară și după verificarea acestuia s-a constatat că decizia nr. 275/23.01.2013 pronunțată cu ocazia soluționării cauzei fost smulsă și se mai regăsește în dosar; președintele Secției a VI-a Civilă a luat personal legătura telefonică cu inculpatul R. G., căruia i-a solicitat să verifice dacă printre înscrisurile sale se regăsește decizia menționată, rugându-l să telefoneze după verificare; după aproape o oră, inculpatul R. G. a telefonat pentru a comunica faptul că înscrisurile dispărute nu se află în posesia sa.
Din referatul întocmit de grefierul arhivar M. M. rezultă următoarele aspecte pe care instanța le apreciază ca relevante cauzei: la data de 27.03.2013 a predat dosarul nr._/299/2011 pentru studiere Președintelui Asociației L. Democratică pentru D. din România, R. G.; după restituirea dosarului de către R. G., verificând cuprinsul acestuia, a constatat că decizia civilă nu mai era atașată la dosar.
Din declarațiile de la urmărirea penală ale martorei M. M. (grefier arhivar) rezultă următoarele aspecte pe care instanța le apreciază ca relevante cauzei: la data de 28.03.2013 a constatat faptul că din cuprinsul dosarului nr._/299/2011 lipsesc filele 14-25 acestea constituind decizia nr. 275/23.01.2013; dosarul respectiv fusese predat spre consultare la data de 27.03.2013 inculpatului R. G., iar după ce acesta l-a restituit nu a mai fost consultat de nicio altă persoană; după vizionarea înregistrărilor video efectuate cu camera de supraveghere situată în incinta arhivei Secției a VI-a Civilă, la- recunoscut pe inculpatul R. G. ca fiind persoana care a solicitat și obținut spre studiere, la data de 27.03.2013, dosarul nr._/299/2011; în momentul în care inculpatul a sustras documentele în cauză, ea se afla în spatele biroului cu publicul pentru a căuta un alt dosar spre a-l înmâna altei persoane aflate la bară.
Din mențiunile procesului - verbal de vizionare a înregistrărilor video efectuate cu camera de supraveghere situată în incinta arhivei Secției a VI-a Civilă (procesul verbal nu a fost contestat, iar instanța a verificat din oficiu concordanța acestuia, sub aspectele esențiale cauzei cu înregistrările aflate pe CD-ul de la dosarul cauzei), rezultă și următoarele aspecte pe care instanța le apreciază ca relevante cauzei: la ora 09:54:23 se observă cum în încăpere intră un individ, având semnalmentele inculpatului, care ținea în mâna stângă o mapă de culoare neagră; individul se deplasează la biroul grefierului arhivar unde se pare că îi solicită acesteia un dosar spre studiere și primește o foaie A4, după care îi înmânează grefierului arhivar un act de mărimea unei cărți de identitate; după ce completează foaia A4 ce pare a fi o cerere, o înmânează grefierului arhivar și primește spre studiu dosarul pe care l-a solicitat; la ora 09:59:50 individul se așează la birou, deschide mapa neagră ce o avea asupra sa, scoate un . ghișeul grefierului arhivar și îi spune ceva acesteia, după care se așează din nou la birou, închide mapa de culoare neagră, deschide . care îl așează lângă mapa de culoare neagră, în partea dreaptă a acesteia, ia dosarul dat spre studiere și îl așează deasupra mapei de culoare neagră; la ora 10:01, începe să studieze dosarul și își notează în . dosar; la ora 10:32:44 individul selectează câteva documente în dosar aflate succesiv în ordine, pe care le grupează și le ține în mâna stângă, având colțul de sus, partea dreaptă, ridicat și privește cu coada ochiului în partea stângă spre ghișeu și, în același timp, coboară mâna stângă pe linia cotorului dosarului, iar cu mâna dreaptă încearcă să rupă respectivele documente; la acel moment în încăpere nu se mai afla decât un individ de aproximativ 30-35 ani, iar la ghișeu nu se mai afla grefierul arhivar; la ora 10:33:01, inculpatul reușește să smulgă documentele din dosar, le trece în mâna dreaptă și le introduce în . file ale acestuia, după care continuă studierea dosarului; la ora 10:44 închide dosarul, introduce . mapa de culoare neagră, se duce la ghișeul grefierului arhivar ținând dosarul în ambele mâini și așteaptă venirea acestuia; la ora 10:46 își face apariția la ghișeu grefierul arhivar, căruia inculpatul îi înmânează dosarul și primește de la aceasta un act, posibil cartea de identitate, pe care îl introduce în mapa de culoare neagră, după care părăsește încăperea.
Pe parcursul urmăririi penale inculpatul a menționat următoarele aspecte pe care instanța le apreciază ca relevante cauzei: la data de 27.03.2013 s-a deplasat la Tribunalul București - Arhiva Secției a VI-a Civilă în vederea studierii dosarului nr._/299/2011; ulterior, în aceeași zi, a fost sunat de către o persoană ce nu s-a recomandat, care i-a spus că din dosarul respectiv lipsesc anumite file; referitor la acest aspect inculpatul a declarat că nu are cunoștință de împrejurările în care au dispărut filele respective, fiind posibil ca acest lucru să se fi întâmplat anterior studierii dosarului; inculpatul a mai precizat că se recunoaște pe sine în înregistrările video prezentate, însă nu este el cel care a sustras actele respective.
În cadrul cercetării judecătorești inculpatul a precizat următoarele: i s-a spus fapta pentru care a fost trimis în judecată, dar nu își amintește nimic din ce s-a efectuat de a ajuns la această faptă; nu are nimic de spus cu privire la această faptă; are încredere față de probele existente.
Din raportul de primă expertiză medico –legală psihiatrică nr. A1/10.340/2014 din 14.01.2015 rezultă următoarele aspecte pe care instanța le apreciază ca relevante cauzei: inculpatul prezintă diagnosticul demență neurovegetativă, Alzheimer de timp mixt – stadiu moderat, tulburare afectivă organică, epilepsie secundară post TCC cu crize rare de tip grand mal; inculpatul are discernământul diminuat în raport cu fapta pentru care este cercetat; se recomandă măsuri conform art. 109 C.p.
Având în vedere probatoriul administrat în cauză, astfel cum a fost analizat, instanța constată că acesta dovedește existența faptei de sustragere sau distrugere de înscrisuri pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, dar și vinovăția inculpatului în săvârșirea acesteia.
În drept: Fapta inculpatului R. G. constând în aceea că la data de 27.03.2013, după ce s-a prezentat la Arhiva Secției a VI-a Civilă din cadrul Tribunalului București și a solicitat, în vederea studierii, dosarul civil nr._/288/2011, profitând de neatenția grefierului arhivar, a sustras din dosarul mai sus menționat, Decizia civilă nr. 275/23.01.2013, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de sustragere sau distrugere de înscrisuri prev. de art. 242 al. 1 C.p.
Pentru a aprecia în acest sens instanța a avut în vedere și următoarele: După sesizarea instanței și înainte de judecarea prezentei cauze, la data de 01.02.2014, a intrat în vigoare Noul Cod Penal (care se va menționa în continuare prescurtat N.C.p.) care incriminează în continuare infracțiunea de sustragere sau distrugere de înscrisuri în art. 259 N.C.p.
Având în vedere acestea instanța constată că în cauză, trebuie stabilită și aplicată legea penală mai favorabilă în conformitate cu Decizia nr. 265/2014 a Curții Constituționale, prin care s-a hotărât că dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile și în motivarea căreia se arată, printre altele, și următoarele: „Legea penală mai favorabilă se determină prin compararea legilor succesive, stabilirea în concret a legii mai favorabile și, în final, aplicarea acesteia în ansamblu… Abordând problema legii penale mai favorabile, Curtea Constituțională a decis în practica sa că prin aplicarea legii penale în timp se înțelege ansamblul de norme juridice penale ce izvorăsc din rațiuni de politică penală, prin care se reglementează modul de aplicare a principiului mitior lex în raport cu timpul săvârșirii infracțiunii și cu momentul tragerii la răspundere penală a celor ce au săvârșit infracțiuni (Decizia nr. 841 din 2 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al Românei, Partea I, nr. 723 din 25 octombrie 2007). Totodată, determinarea legii mai blânde nu presupune o activitate abstractă, ci una concretă, fiind indisolubil legată de fapta comisă și de autorul ei (Decizia nr. 834 din 2 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 727 din 26 octombrie 2007). Principiul care fundamentează această orientare doctrinară și jurisprudențială este cel conform căruia legile se compară, dar nu se combină. Pentru identificarea concretă a legii penale mai favorabile trebuie avute în vedere o . criterii care tind fie la înlăturarea răspunderii penale, ori a consecințelor condamnării, fie la aplicarea unei pedepse mai mici. Aceste elemente de analiză vizează în primul rând condițiile de incriminare, apoi cele de tragere la răspundere penală și, în sfârșit, criteriul pedepsei. În acest sens, Curtea Constituțională a statuat că "Determinarea caracterului «mai favorabil» are în vedere o . elemente, cum ar fi: cuantumul sau conținutul pedepselor, condițiile de incriminare, cauzele care exclud sau înlătură responsabilitatea, influența circumstanțelor atenuante sau agravante, normele privitoare la participare, tentativă, recidivă etc. Așa fiind, criteriile de determinare a legii penale mai favorabile au în vedere atât condițiile de incriminare și de tragere la răspundere penală, cât și condițiile referitoare la pedeapsă. Cu privire la aceasta din urmă pot exista deosebiri de natură (o lege prevede ca pedeapsă principală amenda, iar alta închisoarea), dar și deosebiri de grad sau cuantum privitoare la limitele de pedeapsă și, evident, la modalitatea stabilirii acestora în mod concret." Cât privește determinarea concretă a legii penale mai favorabile, Curtea Constituțională a statuat că "aceasta vizează aplicarea legii, și nu a dispozițiilor mai blânde, neputându-se combina prevederi din vechea și din noua lege, deoarece s-ar ajunge la o lex tertia, care, în pofida dispozițiilor art. 61 din Constituție, ar permite judecătorului să legifereze" (Decizia nr. 1.470 din 8 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 2 decembrie 2011). … În caz de tranziție, judecătorul este ținut de aplicarea legii penale mai favorabile, în ansamblu, fapt justificat prin aceea că nu trebuie să ignore viziunea fie preponderent represivă, așa cum este cazul Codului penal din 1969, fie preponderent preventivă, așa cum este cazul actualului Cod penal. Soluția se impune pentru că nu poate fi încălcată finalitatea urmărită de legiuitor cu ocazia adoptării fiecărui cod în parte, deoarece nu întâmplător cele două coduri, deși fiecare cu o concepție unitară proprie, au viziuni diferite asupra modului în care sunt apărate valorile sociale de către legea penală… Interpretarea potrivit căreia legea penală mai favorabilă presupune aplicarea instituțiilor autonome mai favorabile, este de natură să înfrângă exigențele constituționale, deoarece, în caz contrar s-ar rupe legătura organică dintre instituțiile de drept penal aparținând fiecărei legi succesive, cu consecința directă a schimbării conținutului și sensului actelor normative adoptate de către legiuitor. Curtea observă că noțiunea de instituție autonomă nu este reglementată în niciunul dintre cele două coduri penale și nici în legea de aplicare a actualului Cod penal. Așa fiind, chiar dacă în limbajul juridic curent utilizarea noțiunii de instituție autonomă pentru anumite categorii juridice este acceptată, caracterul autonom al acesteia, astfel cum acesta este susținut în doctrină și practica judiciară, presupune că ea are o existență de sine stătătoare și nu depinde de ansamblul normativ în care este integrată pentru a-și îndeplini finalitatea. Or, o atare concluzie este inadmisibilă, întrucât nu se poate reține că o normă din Codul penal care reglementează cu privire la o anumită instituție de drept penal (recidivă, concurs de infracțiuni, prescripție etc.) este independentă de legea căreia îi aparține. Această distincție are o deosebită importanță pentru înțelegerea conceptului de lege, pentru că numai așa se poate oferi noțiunii de "lege penală mai favorabilă" un înțeles constituțional… Curtea consideră că numai interpretarea prevederilor art. 5 din Codul penal în sensul că legea penală mai favorabilă se aplică în ansamblul ei este singura care poate înlătura viciul de neconstituționalitate.”
Instanța constată că în analiza legii penale mai favorabile se ține cont atât de existența incriminării în cele două legi succesive sau a conținutului incriminărilor (condițiile de incriminare ori de tragere la răspundere penală), cât și de pedepsele prevăzute pentru infracțiunea respectivă în legile penale succesive. De asemenea, se mai ține cont și de celelalte instituții incidente în cazul în care s-ar dispune condamnarea inculpatului (circumstanțe atenuante, pedepse accesorii, tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni, regim de executare al pedepsei, astfel cum acestea sunt prevăzute de vechiul Cod penal și de Noul Cod penal). Având în vedere acestea instanța constată că, în ansamblu, legea penală mai favorabilă inculpatului este legea veche.
La individualizarea pedepsei la care va fi condamnat inculpatul pentru infracțiunea de sustragere sau distrugere de înscrisuri instanța va avea în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 V.C.p., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator pentru fapta săvârșită, gradul de pericol social concret al faptei relevat de modul de săvârșire, astfel cum acesta este anterior expus pentru faptă; circumstanțele personale ale inculpatului, care are studii superioare, este pensionar, este fără antecedente penale, dar nu este la primul conflict cu legea penală, are proleme de sănătate și discernământul diminuat în raport de fapta din prezenta cauză.
Instanța apreciază că în cauză nu se impune reținerea vreunei circumstanțe atenuante pentru următoarele considerente: lipsa antecedentelor penale trebuie să reprezinte o stare de normalitate, nefiind de natură să impună automat reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. a V.C.p.; actele dosarului nu dovedesc existența situațiilor prev. de art. 74 lit. b V.C.p. pentru a se putea reține această circumstanță; recunoașterea faptei, în raport de conținutul declarațiilor date de inculpat, nu poate fi reținută și nici nu rezultă alte elemente vizate de art. 74 lit. c V.C.p., pentru reținerea vreunei circumstanțe atenuante în sensul acestui articol.
În baza acestor criterii instanța va aplica inculpatului pedeapsa închisorii de 6 luni pentru săvârșirea infracțiunii de sustragere sau distrugere de înscrisuri.
Instanța, având în vedere mențiunile din copia de pe cazierul judiciar al inculpatului și mențiunile sentinței penale atașată dosarului, în baza art. 33 lit. a V.C.p. va constata că fapta din prezenta cauză se află în concurs real cu faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentința penală nr. 48/F/22.01.2014 a Tribunalului București – Secția I penală, modificată și definitivă prin Decizia penală nr. 881/22.07.2014 a Curții de Apel București – Secția I penală.
În consecință, va descontopi pedeapsa rezultantă de 5 ani și 8 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 48/F/22.01.2014 a Tribunalului București – Secția I penală, modificată și definitivă prin Decizia penală nr. 881/22.07.2014 a Curții de Apel București – Secția I penală în pedepsele componente de 5 ani închisoare și 2 ani închisoare.
În baza art. 34 lit. b V.C.p. instanța va contopi pedeapsa ce va fi aplicată inculpatului în prezenta cauză cu pedepsele de 5 ani închisoare și de 2 ani închisoare aplicate inculpatului prin Sentința penală nr. 48/F/22.01.2014 a Tribunalului București – Secția I penală, modificată și definitivă prin Decizia penală nr. 881/22.07.2014 a Curții de Apel București – Secția I penală, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare pe care o sporește cu 8 luni (spor care are autoritate de lucru judecat și care nu poate fi înlăturat), urmând ca inculpatul să execute în total 5 ani și 8 luni închisoare.
În baza art. 35 al. 1 V.C.p. instanța va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 litera a teza a-II-a și lit. b V.C.p. pe o perioadă de 3 ani, pedeapsă ce va fi executată potrivit art. 66 V.C.p. (pedeapsă complementară ce a fost aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 48/F/22.01.2014 a Tribunalului București – Secția I penală, modificată și definitivă prin Decizia penală nr. 881/22.07.2014 a Curții de Apel București – Secția I penală). La aplicarea acestei pedepse, având în vedere că în prezenta cauză instanța a apreciat că legea penală mai favorabilă inculpatului este legea veche și având în vedere și că drepturile a căror interzicere s-a dispus conform noului Cod penal au corespondent în legea veche, instanța, pentru respectarea dispozițiilor Deciziei nr. 265/2014 a Curții Constituționale, a reținut pentru pedeapsa complementară și drepturile interzise dispozițiile legii vechi corespunzătoare celor din legea nouă.
Pentru aceleași considerente, în baza art. 71 V.C.p. instanța va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a-II-a și lit. b V.C.p. pe durata executării pedepsei principale a închisorii (pedeapsă accesorie aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 48/F/22.01.2014 a Tribunalului București – Secția I penală, modificată și definitivă prin Decizia penală nr. 881/22.07.2014 a Curții de Apel București – Secția I penală).
Având în vedere contopirea de pedepse ce se va face prin prezenta hotărâre, dar și faptul că inculpatul a executat în parte pedepsele ce se vor contopi, în baza art. 36 al. 3 V.C.p., instanța va scădea din pedeapsa rezultantă ce va fi stabilită prin prezenta hotărâre perioada deja executată de la 23.07.2014 la zi.
Instanța va constata și că în prezent inculpatul se află în executarea M.E.P.Î. nr. 77/22.07.2014 emis de Tribunalul București – Secția I penală în baza Sentinței penale nr. 48/F/22.01.2014 a Tribunalului București – Secția I penală, modificată și definitivă prin Decizia penală nr. 881/22.07.2014 a Curții de Apel București – Secția I penală.
Având în vedere că prin prezenta hotărâre se va dispune contopirea pedepsei aplicate în prezenta cauză cu pedepsele aplicate inculpatului prin sentința penală anterior menționată, instanța va anula M.E.P.Î. nr. 77/22.07.2014 emis de Tribunalul București – Secția I penală în baza Sentinței penale nr. 48/F/22.01.2014 a Tribunalului București – Secția I penală, modificată și definitivă prin Decizia penală nr. 881/22.07.2014 a Curții de Apel București – Secția I penală și va dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii pentru pedeapsa rezultantă de 5 ani și 8 luni închisoare stabilită prin prezenta din care se va deduce perioada deja executată de la 23.07.2014 la zi.
Instanța, având în vedere constatările și concluziile raportului de primă expertiză medico – legală psihiatrică nr. A1/10.340/2014 din 14.01.2015, actele și lucrările dosarului de urmărire penală, contextul în care a fost săvârșită de către inculpat fapta din prezenta cauză, faptul că inculpatul a precizat că nu își amintește de săvârșirea faptei, apreciază ca fiind îndeplinite condițiile cerute de lege pentru aplicarea față de inculpat a măsurii de siguranță a obligării la tratament medical. În consecință, în baza art. 113 V.C.p. rap. la art. 112 al. 1 lit. a V.C.p. va aplica inculpatului măsura de siguranță a obligării la tratament medical.
În baza art. 274 alin. 1 C.p.p., reținând culpa procesuală a inculpatului în producerea lor, instanța va obliga inculpatul să plătească statului suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, sumă ce include și cheltuielile judiciare stabilite prin rechizitoriu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art. 242 al. 1 V.C.p. cu aplic. art. 5 N.C.p., condamnă inculpatul R. G. (născut la data de 10.08.1936 în Ploiești, jud. Prahova, CNP_, fiul lui G. și E., cetățean român, starea civilă - căsătorit, studii – superioare, pensionar, domiciliat în București, .. 125, sector 3, în prezent deținut la Spitalul Penitenciar Jilava, fără antecedente penale) la pedeapsa închisorii de 6 luni pentru săvârșirea infracțiunii de sustragere sau distrugere de înscrisuri.
În baza art. 33 lit. a V.C.p. constată că fapta din prezenta cauză se află în concurs real cu faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentința penală nr. 48/F/22.01.2014 a Tribunalului București – Secția I penală, modificată și definitivă prin Decizia penală nr. 881/22.07.2014 a Curții de Apel București – Secția I penală.
Descontopește pedeapsa rezultantă de 5 ani și 8 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 48/F/22.01.2014 a Tribunalului București – Secția I penală, modificată și definitivă prin Decizia penală nr. 881/22.07.2014 a Curții de Apel București – Secția I penală în pedepsele componente de 5 ani închisoare și 2 ani închisoare.
În baza art. 34 lit. b V.C.p. contopește pedeapsa aplicată inculpatului în prezenta cauză cu pedepsele de 5 ani închisoare și de 2 ani închisoare aplicate inculpatului prin Sentința penală nr. 48/F/22.01.2014 a Tribunalului București – Secția I penală, modificată și definitivă prin Decizia penală nr. 881/22.07.2014 a Curții de Apel București – Secția I penală, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare pe care o sporește cu 8 luni, urmând ca inculpatul să execute în total 5 ani și 8 luni închisoare.
În baza art. 35 al. 1 V.C.p. aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 litera a teza a-II-a și lit. b V.C.p. pe o perioadă de 3 ani, pedeapsă ce va fi executată potrivit art. 66 V.C.p. (pedeapsă complementară aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 48/F/22.01.2014 a Tribunalului București – Secția I penală, modificată și definitivă prin Decizia penală nr. 881/22.07.2014 a Curții de Apel București – Secția I penală).
În baza art. 71 V.C.p. aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a-II-a și lit. b V.C.p. pe durata executării pedepsei principale a închisorii (pedeapsă accesorie aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 48/F/22.01.2014 a Tribunalului București – Secția I penală, modificată și definitivă prin Decizia penală nr. 881/22.07.2014 a Curții de Apel București – Secția I penală).
În baza art. 36 al. 3 V.C.p. scade din pedeapsa rezultantă stabilită prin prezenta hotărâre perioada deja executată de la 23.07.2014 la zi.
Constată că în prezent inculpatul se află în executarea M.E.P.Î. nr. 77/22.07.2014 emis de Tribunalul București – Secția I penală în baza Sentinței penale nr. 48/F/22.01.2014 a Tribunalului București – Secția I penală, modificată și definitivă prin Decizia penală nr. 881/22.07.2014 a Curții de Apel București – Secția I penală.
Anulează M.E.P.Î. nr. 77/22.07.2014 emis de Tribunalul București – Secția I penală în baza Sentinței penale nr. 48/F/22.01.2014 a Tribunalului București – Secția I penală, modificată și definitivă prin Decizia penală nr. 881/22.07.2014 a Curții de Apel București – Secția I penală și dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii pentru pedeapsa rezultantă de 5 ani și 8 luni închisoare stabilită prin prezenta din care se va deduce perioada deja executată de la 23.07.2014 la zi.
În baza art. 113 V.C.p. rap. la art. 112 al. 1 lit. a V.C.p. aplică inculpatului măsura de siguranță a obligării la tratament medical.
În baza art. 274 alin. 1 C.p.p. obligă inculpatul să plătească statului suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, sumă ce include și cheltuielile judiciare stabilite prin rechizitoriu.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare pentru procuror și inculpat.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.04.2015.
Președinte, Grefier,
| ← Delapidarea. Art.295 NCP. Sentința nr. 321/2015. Judecătoria... | Redeschiderea procesului penal. la judecarea în lipsă. Art.466... → |
|---|
