Conducere fără permis. Art.335 NCP. Sentința nr. 264/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 264/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 10-02-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Sentința penală nr. 264
Ședința publică de la 10 februarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - A. I.
Grefier - A. D.
Ministerul Public - P. de pe lângă Judecătoria sectorului 5 București este reprezentat de procuror I. G..
Pe rol se află soluționarea cauzei penale privind pe inculpatul N. G. și partea civilă C. G. al Municipiului București – Administrația Străzilor, având ca obiect infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat, faptă prev. și ped. de art.334 alin.1 C.pen., de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, faptă prev. și ped. de art.335 alin.1 C.pen. și de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, faptă prev. și ped. de art.336 alin.1 C.pen.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns inculpatul, aflat în stare de detenție, personal și asistat de apărător din oficiu P. (M.) A., cu delegația pentru asistență judiciară obligatorie nr._/03.10.2014 emisă de Baroul București, lipsind partea civilă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, în cadrul căruia învederează instanței depunerea la dosar a fișei de cazier judiciar privind pe inculpat.
Instanța dă citire - pe scurt - actului de sesizare a instanței, respectiv rechizitoriul nr.200/P/2009.
Instanța procedează apoi la verificarea identității inculpatului, aducându-i la cunoștință învinuirea ce i se aduce, drepturile prev. de art.83, art.108 al.1,2, 374 al.2 C.pr.pen. De asemenea, inculpatului i se aduce la cunoștință faptul că poate solicita ca judecata să se desfășoare doar pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor pe care ar dori să le prezinte, dacă recunoaște în totalitate fapta reținută în sarcina sa, făcându-i cunoscute și disp. art.396 al.10 C.pr.pen., cu privire la reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime în această situație.
Instanța procedează apoi la audierea inculpatului, a cărui declarație este consemnată și atașată la dosarul cauzei, cu respectarea disp. art.378 C.proc.pen.
Apărătorul inculpatului solicită aplicarea disp. art.396 alin.10 C.pr.pen., având în vedere că acesta a recunoscut săvârșirea faptelor, astfel cum au fost reținute în rechizitoriu.
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea cererii, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege în acest sens.
Instanța, deliberând asupra cauzei penale de față în ceea ce privește cererea inculpatului de a fi judecat conform disp. art.375 alin.2 C.proc.pen. și constatând că inculpatul a recunoscut în esență faptele pentru care a fost trimis în judecată prin rechizitoriu – în materialitatea lor - încuviințează cererea inculpatului de a fi judecat conform disp. art.374-375 C.pr.pen.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra probatoriului.
Apărătorul inculpatului arată că nu solicită administrarea de probe noi.
Instanța ia act că inculpatul nu solicită încuviințarea de probe noi.
Instanța pune în discuția părților aplicarea legii penale mai favorabile, respectiv de schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracțiunile prev. de art. 334 alin. 1, 335 alin. 1 și 336 alin. 1 C.pen cu aplicarea art. 38 C.pen. în infracțiunile prev. de art. 85 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, art. 86 alin. 1 din OUG nr.195/2002 și art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen. din 1969 și art. 5 C.pen.
Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord.
Apărătorul din oficiu al inculpatului arată că este de acord.
Instanța admite cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată din infracțiunile prev. de art. 334 alin. 1, 335 alin. 1 și 336 alin. 1 C.pen cu aplicarea art. 38 C.pen. în infracțiunile prev. de art. 85 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, art. 86 alin. 1 din OUG nr.195/2002 și art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, toate cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen. din 1969 și art. 5 C.pen.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța în baza art.387-388 C.pr.pen., constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public, față de poziția procesuală a inculpatului și având în vedere și întreg materialul probator administrat în cauză, solicită condamnarea inculpatului pentru cele trei infracțiuni pentru care acesta a fost trimis în judecată, urmând a se face aplicarea disp. art.33, 34 C.pen. privind concursul de infracțiuni, cu aplicarea unui spor. De asemenea, solicită aplicarea disp. art.71, 64 alin.1 lit.a teza a II a lit.b C.pen. din 1969, cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat. În ceea ce privește acțiunea civilă exercitată de Administrația Străzilor din cadrul Consiliului G. al Municipiului București solicită respingerea acesteia ca inadmisibilă, având în vedere că prejudiciul cauzat acesteia nu este o urmare directă a faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată.
Apărătorul din oficiu al inculpatului solicită ca la individualizarea pedepselor solicită a se avea în vedere circumstanțele reale și personale ale inculpatului, în sensul că acesta a recunoscut și regretat săvârșirea faptelor, înțelegând gravitatea faptelor săvârșite. Ca circumstanțe personale solicită a se avea în vedere că este singurul întreținător al familiei și are un minor în întreținere. De asemenea, solicită ca la stabilirea cuantumului pedepsei să se aibă în vedere disp. art.396 alin.10 C.pr.pen. privind reducerea limitelor de pedeapsă cu 1/3.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că regretă săvârșirea faptelor.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
I.Actul de sesizare.
Prin rechizitoriul nr. 200/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 5 București a fost trimis în judecată, inculpatul N. G. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculate, faptă prev. și ped. de art.334 alin.1 C.pen., de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, faptă prev. și ped. de art.335 alin.1 C.pen. și de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, faptă prev. și ped. de art.336 alin.1 C.pen.
În fapt, în actul de sesizare s-a reținut, în esență, că:
La data de 01.01.2009, în jurul orelor 08:45, inculpatul N. G., având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge și fără a poseda permis de conducere, a condus autoturismul marca Volkswagen Passat cu numărul de înmatriculare B_ (autoturism care avea autorizația de circulație provizorie expirată din data de 31.10.2008) pe . sectorul 5 al municipiului București din direcția Podului I. către Piața Unirii, intrând cu autovehiculul în câțiva stâlpișori ornamentali de pe această arteră de circulație.
Prin încheierea din 08.01.2015 a judecătorului de cameră preliminară, definitivă prin necontestare, s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr.200/P/2009 din 29.09.2014 și s-a dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpatul N. G. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculate, faptă prev. și ped. de art.334 alin.1 C.pen., de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, faptă prev. și ped. de art.335 alin.1 C.pen. și de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, faptă prev. și ped. de art.336 alin.1 C.pen.
II.Apǎrarea inculpatului.
Inculpatul a recunoscut faptele comise și nu a contestat rezultatul expertizei medico-legale privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei.
III.Probatoriul.
În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: proces-verbal de depistare din data de 01.01.2009; proces-verbal de verificare în baza de date evidența deținătorilor permise de conducere; proces-verbal de verificare a autoturismului marca Volkswagen Passat, cu nr. de înmatriculare B_; rezultatul alcooltest; cererea de analiză și buletinul de examinare clinică însoțitor al prelevării probelor biologice în vederea determinării gradului de intoxicație etilică; buletinul de analiză toxicologică - alcoolemie emis de I.N.M.L. „M. Minovici” București nr.38/06.01.2009; raportul de expertiză medico-legală eliberat de către I.N.M.L. „M. Minovici” București privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei nr.487/i/2013; fișă dactiloscopică; declarațiile martorului G. L.; declarațiile numitului N. G., date în calitate de făptuitor/suspect.
În cursul cercetării judecătorești a fost ascultat inculpatul N. G., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei (fila 33), cauza fiind judecată, la cererea acestuia, fără readministrarea probatoriului din cursul urmăririi penale, potrivit disp. 375 și 377 Noul C.pr.pen., inculpatul recunoscând faptele pentru care a fost trimis în judecată și însușindu-și probele administrate în cursul urmăririi penale.
IV.Situația de fapt.
Analizând materialul probator administrat în cauză în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța reține următoarea situația de fapt:
La data de 01.01.2009, în jurul orelor 08:45, inculpatul N. G. a condus autoturismul marca Volkswagen Passat cu numărul de înmatriculare B_ pe . sectorul 5 al municipiului București din direcția Podului I. către Piața Unirii, intrând cu autovehiculul în câțiva stâlpișori ornamentali de pe această arteră de circulație.
Organele de poliție ajunse la fața locului au constatat că inculpatul N. G. nu posedă permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule și nici nu a posedat vreodată, iar autoturismul condus de acesta figura cu autorizația de circulație provizorie expirată din data de 31.10.2008.
Totodată inculpatului i s-a solicitat să sufle în aparatul etilotest pentru stabilirea nivelului concentrației de alcool în aerul expirat, rezultatul fiind de 1,05 mg/l, conform testului nr._ din data de 01.01.2009, orele 0845.
În continuare, inculpatul a fost condus de către organele de poliție la Institutul Național de Medicină Legală „M. Minovici” București, unde la interval de o oră i s-au recoltat cele două probe biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, rezultatele fiind de 2,10 g ‰ (orele 0945), respectiv 1,90 g ‰ (orele 1045), conform Buletinului de analiză toxicologică - alcoolemie nr. 38 din data de 06.01.2009 (Nr. Al_, eliberat la data de 14.05.2012).
În cauză a fost dispusă o expertiză medico-legală privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei, din concluziile raportului de expertiză medico-legală nr. 487/i/2013 (Al_ ) eliberat la data de 05.02.2014 reieșind că la momentul depistării acesta ar fi putut avea o alcoolemie teoretică în descreștere de circa 2,30 g‰.
Inculpatul a recunoscut faptele cum acestea au fost descrise mai sus, declarațiile sale fiind confirmate și de martorul G. L..
În concret, instanța, în determinarea legii penale mai favorabile, va urma raționamentul potrivit căruia legea penală mai favorabilă se apreciază în concret, prin raportare la situația dedusă judecății și la efectele pe care le produce pentru inculpat, iar nu în mod abstract, evaluând strict aplicabilitatea generală a celor două reglementări incidente. Codul penal în vigoare ar reprezenta legea penală mai favorabilă în măsura în care instanța de judecată s-ar orienta către pedeapsa amenzii. Având în vedere nivelul extrem de ridicat al alcoolemiei, inculpatul fiind practic în pragul comei alcoolice, faptul că acesta este judecat pentru trei infracțiuni la regimul rutier precum și faptul că potrivit fișei de cazier judiciar acesta a mai încălcat legea penală care reglementează regimul rutier, fiind sancționat cu amendă administrativă, instanța apreciază că aplicarea unei amenzi penale nu ar fi de natură a conduce la atingerea scopului pedepsei, fiind necesară aplicarea pedepsei închisorii. În ceea ce privește legea penală mai favorabilă, raportat la pedeapsa închisorii, dată fiind necesitatea respectării principiului aplicării globale a legii penale mai favorabile, stabilit prin decizia nr. 265/06.05.2014 a Curții Constituționale a României, și Decizia nr. 5/26.05.2014 a Ȋnaltei Curți de Casație și Justiție privind dezlegarea unor chestiuni de drept, se impune reținerea aplicabilității în speță a Codului penal din 1969, deoarece potrivit noului Cod Penal tratamentul sancționator pentru concursul de infracțiuni presupune aplicarea unui spor obligatoriu.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 386 C.pr. pen, instanța va admite cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru care inculpatul N. G. a fost trimis în judecată din infracțiunile prev. de art. 334 alin. 1, 335 alin. 1 și 336 alin. 1 C.pen cu aplicarea art. 38 C.pen. în infracțiunile prev. de art. 85 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, art. 86 alin. 1 din OUG nr.195/2002 și art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen. din 1969 și art. 5 C.pen.
În drept, fapta inculpatului N. G., care la data de 1.01.2009, în jurul orelor 08:45, a condus autoturismul marca Volkswagen Passat cu numărul de înmatriculare B_ pe . sectorul 5 al municipiului București din direcția Podului I. către Piața Unirii,având o concentrație alcoolică de 2,30g/l alcool pur în sânge, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80g/l alcool pur în sânge, prev. de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, modificată și republicată.
În ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, instanța reține că elementul material al laturii obiective este caracterizat de acțiunea inculpatului de a se urca la volanul autoturismul marca Volkswagen Passat cu numărul de înmatriculare B_ și de a circula pe drumurile publice (. sectorul 5 al municipiului București din direcția Podului I. către Piața Unirii) în condițiile în care anterior consumase băuturi alcoolic, concentrația alcoolului fiind de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.
Urmarea imediată a acestei fapte este reprezentată de crearea unei stări de pericol atât pentru inculpat, cât și pentru ceilalți participanți la trafic. În ceea ce privește raportul de cauzalitate, acesta rezultă fără dubiu, în mod direct și nemijlocit, din expunerea celorlalte două elemente precum și din materialitatea faptei.
Sub aspectul laturii subiective, instanța reține că fapta inculpatului care a urmărit să se deplaseze cu ajutorul autoturismului deținut, deși anterior consumase băuturi alcoolice, acesta asumându-și riscul de a pune în pericol siguranța participanților la trafic, este săvârșită cu intenție indirectă, conform prevederilor art. 19 alin. 1 lit.b) C.P. de la 1969.
De asemenea, fapta inculpatului N. G., care la data de 1.01.2009, în jurul orelor 08:45, a condus autoturismul marca Volkswagen Passat cu numărul de înmatriculare B_ pe . sectorul 5 al municipiului București din direcția Podului I. către Piața Unirii, autoturism pentru care autorizația provizorie de circulație era expirată din data de 31.10.2008, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat, prev. și ped. de art. 85 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, modificată și republicată.
În același sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție care a stabilit prin decizia nr. 18/2012 pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii că punerea in circulatie sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul pe care sunt aplicate placute cu numarul provizoriu de circulatie expirat, iar autorizatia de circulatie provizorie si-a incetat valabilitatea, intruneste numai elementele constitutive ale infractiunii prevazute in art. 85 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.
Potrivit art. 85 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, punerea în circulație sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai, neîmatriculat sau neînregistrat, se pedepsește cu închisoare de la unu la 3 ani.
În ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat, instanța reține că elementul material al laturii obiective este caracterizat de acțiunea inculpatului de a se urca la volanul autoturismul marca Volkswagen Passat cu numărul de înmatriculare B_ pe . sectorul 5 al municipiului București din direcția Podului I. către Piața Unirii, în condițiile în care autorizația de circulație provizorie era expirată, autoturismul fiind considerat în aceste condiții ca fiind neînmatriculat.
Urmarea imediată a acestei fapte este reprezentată de crearea unei stări de pericol pentru siguranța circulației pe drumurile publice, prin punerea în circulație a unui autovehicul care nu a fost supus verificărilor în vederea înmatriculării. În ceea ce privește raportul de cauzalitate, acesta rezultă fără dubiu, în mod direct și nemijlocit, din expunerea celorlalte două elemente precum și din materialitatea faptei.
Sub aspectul laturii subiective, instanța reține că fapta inculpatului care a urmărit să se deplaseze cu ajutorul autoturismului deținut, deși avea cunoștință că autovehiculul era neînregistrat, acesta asumându-și riscul de a pune în pericol siguranța participanților la trafic, este săvârșită cu intenție indirectă, conform prevederilor art. 19 alin. 1 lit.b) C.P. de la 1969.
Totodată fapta inculpatului N. G., care la data de 1.01.2009, în jurul orelor 08:45, a condus autoturismul marca Volkswagen Passat cu numărul de înmatriculare B_ pe . sectorul 5 al municipiului București din direcția Podului I. către Piața Unirii, deși nu poseda permis de conducere, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice de către o persoană care nu deține permis de conducere, prev. și ped. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, modificată și republicată.
Cu privire la latura obiectivă, elementul material al infracțiunii constă, în conducerea autoturismului de către inculpat pe drumurile publice în condițiile în care acesta nu poseda permis de conducere. Instanța reține că fapta inculpatului a avut drept urmare imediată crearea unei stări potențiale de pericol cu privire la circulația pe drumurile publice. Legătura de cauzalitate dintre fapta concretă și starea de pericol astfel creată rezultă chiar din materialitatea faptei
Referitor la latura subiectivă, instanța constată că fapta a fost comisă cu intenție indirectă: inculpatul, cunoscând că nu are dreptul de a conduce, a prevăzut că urcându-se la volanul autoturismului creează premisele unui pericol pentru circulație, a acceptat această posibilitate, deși nu o urmărea.
Așadar, instanța constată că faptele deduse judecății există, constituie infracțiune și au fost săvârșite de către inculpat cu forma de vinovăție prevăzută de lege, instanța urmând a proceda la stabilirea unor pedepse.
La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului, instanța va avea în vedere scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C.P. și criteriile prevăzute de art. 72 C.P. de la 1969, și anume: limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator pentru fapta săvârșită, reduse cu o treime, potrivit art. 396 alin. 10 C.P.P.., gradul de pericol social al faptei, rezultând din modalitatea concretă în care s-a săvârșit fapta, urmarea acesteia, concretizată în starea de pericol pentru participanții la trafic, precum și circumstanțele personale ale inculpatului.
Având în vedere faptul că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare al instanței și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, instanța va face în ceea ce îl privește pe acesta aplicabilitate dispozițiilor art.396 alin 10 C.P.P., și va reduce cu o treime limitele de pedeapsă prevăzute de art. art. 85 alin. 1, respectiv art. 86 alin. 1 și art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002.
La stabilirea cuantumului pedepsei instanța urmează a avea în vedere faptul că inculpatul are familie, acesta arătând că a săvârșit fapta pentru a asigura membrilor familiei cele necesare traiului. De asemenea, în ceea ce privește cuantumul pedpsei instanța urmează a avea în vedere jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în ceea ce privește necesitatea asigurării unui remediu efectiv în cazul depășirii termenului rezonabil și încălcării dreptului la un proces echitabil.
Astfel statul este obligat să reglementeze în dreptul intern un remediu care să permită persoanei să valorifice drepturile și libertățile consacrate în Convenție. Caracterul efectiv al acestui remediu trebuie apreciat în funcție de capacitatea acestuia de a furniza celui interesat o satisfacție adecvată în raport cu violarea suferită ( cauza A. contra României). Curtea în jurisprudenșa sa a stabilit în cauzele B. contra Norvegiei și Beheyt contra Belgiei că o atenuare a pedepsei constituie, în priviința depășirii termenului rezonabil, o reparație corespunzătoare din moment ce este măsurabilă și substanțială.
În ceea ce privește stabilirea caracterului rezonabil, urmează a se avea în vedere următoarele criterii: natura și complexitatea cauzei, comportamentul inculpatului și comportamentul autorităților. În prezenta cauză termenul rezonabil a fost evident depășit. Astfel trimiterea în judecată s-a realizat la peste cinci ani de la comiterea faptelor, deși acestea nu au avut caracter complex și nu au necesitat administrarea unui probatoriu complex. De altfel inculpatul a fost prins în flagrant iar martorii au fost identificați la momentul comiterii faptei. Urmărirea penală a fost începută la 17.12.2013 deci la circa 4 ani și jumătate de la data comiterii faptelor, organele de urmărire penală neputând justifica această întârziere. Este adevărat că inculpatul s-a sustras pe parcursul urmăririi penale, neprezentându-se la solicitarea organelor de cercetare penală, însă acest lucru nu s-a petrecut decât în anul 2014, iar singura activitate de urmărire penală timp de 5 ani fiind dispunerea unei expertize privind calculul retroactiv al alcoolemiei. În aceste condiții instanța apreciază că termenul rezonabil a fost depășit în cauză, întregul putând fi administrat în câteva luni, și nicidecum în 5 ani și 8 luni. Toate acestea vor fi avute în vedere de instanță la stabilirea cuantumului pedepsei.
Astfel, în temeiul art. 85 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.pr.pen va condamnă pe inculpatul N. G. la o pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat.
În temeiul art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.pr.pen condamnă pe inculpatul N. G. la o pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu deține permis de conducere.
În temeiul art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.pr.pen condamnă pe inculpatul N. G. la o pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul de către o persoană având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l aloool pur în sânge.
În baza art.33 lit.a C.pen și art.34 alin.1 lit.b C.pen din 1969 contopește cele trei pedepse aplicate urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare închisoare.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța are în vedere decizia LXXIV (74) din 05.11.2007, Secțiile Unite ale Înaltei Curții de Casație și Justiție conform căreia dispozițiile art. 71 C.P. de la 1969, referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I – c C. pen. nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 C.P. de la 1969.
De asemenea va avea în vedere dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului,precum și jurisprudența Curții Europene (Cauza Hirst.c. Marii Britanii, cauza S. și Pîrcalab c. României).
La aplicarea pedepsei accesorii instanța va avea în vedere totodată și criteriul constituțional al proporționalității, înscris în art.53 alin.2, potrivit căruia restrângerea exercițiului unor drepturi trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o.
Pentru a dispune restrângerea exercițiului acestor drepturi instanța consideră că măsura este necesară într-o societate democratică. Astfel limitarea exercitării acestor drepturi pe durata executării pedepsei privative de libertate, stabilită în funcție de conduita inculpatului și gradul de pericol social al faptei săvârșite este necesară pentru protejarea interesului public și ca atare urmărește un scop legitim.
Totodată, analizând circumstanțele concrete ale prezentei cauze și având în vedere că persoanele alese în funcții în cadrul autorităților publice sau în funcții elective publice sau care implică exercițiul autorității de stat sunt determinați să ia importante decizii și dispun de un mare prestigiu în ochii celor pe care îi administrează, instanța apreciază existența unei nedemnități în exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
Prin urmare, în baza art. 71 C.P. de la 1969, instanța va interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II și lit.b C.P. de la 1969 pe durata executării pedepsei principale, respectiv dreptul de a fi aleși în autoritățile publice sau în funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
Cu privire la individualizarea executării pedepsei, instanța reține că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile suspendării condiționate a executării pedepsei, prevăzute la art.81 alin.1 C.P. de la 1969. Pedeapsa rezultantă aplicată de instanță este de 1 an închisoare, și deși a mai fost condamnat anterior la pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare prin s.p. nr. 1107 din 17.11.1995 a Judecătoriei Sectorului 3 București instanța reține că în cazul acesteia s-a împlinit termenul de reabilitare judecătorească. Totodată instanța apreciază că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia într-un regim privativ de libertate, având în vedere gravitatea redusă a acesteia și intervalul extrem de mare trecut de la data comiterii faptelor, interval care este de natură a contribui la diminuarea rezonanței faptelor.
În ceea ce privește condamnarea de 2 ani și jumătate aplicată inculpatului prin s.p. nr. 101/2015 a Judecătoriei sectorului 5 București, pronunțată la 19.01.2014, instanța reține că aceasta nu constituie un impediment pentru acordarea suspendării condiționate, hotărârea pronunțată nefiind definitivă, inculpatul beneficiind pentru faptele care fac obiectul cauzei respective, de prezumția de nevinovăție. Faptul că un inculpat a fost condamnat în primă instanță pentru o infracțiune, fiind arestat preventiv, nu constituie prin el însuși un motiv care să justifice o condamnare cu executare efectivă a pedepsei, existând posibilitatea, cel puțin teoretică, a achitării acestuia în apel. În cazul în care ulterior, hotărârea de condamnare va rămâne definitivă, vor deveni incidente dispozițiile privind anularea suspendării condiționate, însă la acest moment procesual nu există nici un temei care să justifice executarea efectivă a pedepsei aplicate în prezenta cauză.
Prin urmare, în temeiul art.81 raportat la art.82 C.P. de la 1969, cu aplicarea art. 5 C.P., instanța va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei principale pe perioada unui termen de încercare de 3 ani.
În temeiul art.71 alin.5 C.P. de la 1969, instanța va disupune suspendarea condiționată a executării pedepselor accesorii, pe durata termenului de încercare.
În temeiul art.359 C.P. P de la 1969, va atrage atenția inculpatului N. G. că, potrivit art.83 alin.1 C.P. de la 1969, dacă în cursul termenului de încercare săvârșește din nou o infracțiune, pentru care se pronunță o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța va revoca suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.
În baza art. 274 alin. 1 C.P.P. ,instanța va obliga inculpatul la plata a 1100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat. Onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 300 de lei rămâne în sarcina statului, urmând a se avansa din fondurile MJ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În temeiul art. 386 C.pr. pen admite cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru care inculpatul N. G. (fiul lui Ș. și F., născut la data de 25.09.1976 în ., cu domiciliul în mun. București, ., sector 3, fără forme legale în mun. București, .. 15A, sector 3, cetățenia română, studii gimnaziale, stagiul militar nesatisfăcut, ocupația muncitor necalificat pe șantier, necăsătorit, un copil minor, cunoscut cu antecedente penale, posesor C.I. . nr._, CNP_, în prezent deținut în Penitenciarul București-Rahova) a fost trimis în judecată din infracțiunile prev. de art. 334 alin. 1, 335 alin. 1 și 336 alin. 1 C.pen cu aplicarea art. 38 C.pen. în infracțiunile prev. de art. 85 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, art. 86 alin. 1 din OUG nr.195/2002 și art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen. din 1969 și art. 5 C.pen.
În temeiul art. 85 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.pr.pen condamnă pe inculpatul N. G. la o pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat.
În temeiul art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.pr.pen condamnă pe inculpatul N. G. la o pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu deține permis de conducere.
În temeiul art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.pr.pen condamnă pe inculpatul N. G. la o pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul de către o persoană având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l aloool pur în sânge.
În baza art.33 lit.a C.pen și art.34 alin.1 lit.b C.pen din 1969 contopește cele trei pedepse aplicate urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare închisoare.
În temeiul art. 71C.pen din 1969. interzice drepturile prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a și b C.pen.
În temeiul art. 81-82 din Codul Penal din 1969 cu aplicarea art. 5 c.pen. dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani.
În temeiul art. 359 C. proc. pen. din 1969, atrage atenția inculpatului asupra consecințelor comiterii unei noi infracțiuni intenționate în cursul termenului de încercare prevăzute de art.83 C.pen.
În temeiul art. 71 alin. 5 C.pen. din 1969 pe durata termenului de încercare suspendă executarea pedepselor accesorii.
În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. obligă pe inculpat la plata sumei de 1100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat (se vor achita la oficiile poștale în contul RO16TREZ7035032XXX005227, cod fiscal_, deschis la Trezoreria sectorului 3 București).Onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 300 de lei rămâne în sarcina statului, urmând a se avansa din fondurile MJ.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicarea minutei.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.02.2015.
Președinte,Grefier,
A. IuganAndreea D.
Red. A.I./tehnored.A.D.
6 ex./11.02.2015
| ← Alte modificări ale pedepsei. Art.585 NCPP. Sentința nr.... | Plângere conform art. 39 din Legea 254/2013. Sentința nr.... → |
|---|
