Contestaţie împotriva hotărârii judecătorului delegat. Sentința nr. 554/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 554/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 24-03-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Sentința penală nr. 554
Ședința publică de la 24 martie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - A. I.
Grefier - A. D.
Ministerul Public - P. de pe lângă Judecătoria sectorului 5 București este reprezentat de procuror I. G..
Pe rol se află soluționarea cauzei penale privind pe petentul P. A. și intimatul Penitenciarul Rahova, având ca obiect contestație împotriva Încheierii nr. 182/24.02.2015 a Judecătorului de supraveghere a privării de libertate de la Penitenciarul Rahova.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns petentul, aflat în stare de detenție, personal și asistat de apărător ales M. O., care depune împuternicirea avocațială . nr.1384/2015 eliberată de Ilustre Colegio de Abogados de Madrid M., C.&Asociados S.L.P., lipsind intimatul. De asemenea, a răspuns d-na interpret de limbă italiană Slăvuică M., care depune autorizația nr. 2253/1999 emisă de Ministerul Justiției.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța permite apărătorului ales să ia legătura cu petentul.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al petentului solicită admiterea cererii privind transferul petentului în penitenciarul din Italia de unde inițial a fost adus, având în vedere starea de sănătate precară a petentului și condițiile precare oferite de Penitenciarul Rahova. Astfel, arată că petentul suferă de o afecțiune a oaselor și a cartilagiilor, iar umezeala și lipsa medicamentelor din penitenciar îl afectează foarte mult. Nu în ultimul rând, arată că petentul nu a putut să învețe limba română deși se află în România din luna august, având probleme de adaptare și de comunicare cu ceilalți deținuți, din acest motiv având și afecțiuni ușor depresive.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea contestației, ca neîntemeiată, având în vedere disp. art.166-167 din Legea nr.302/2004, precum și faptul că pe numele petentului-condamnat există emis un alt mandat european de arestare emis de către autoritățile din Bulgaria, astfel că nu se poate dispune transferarea petentului în Italia.
Petentul, personal, având cuvântul prin intermediul d-nei interpret Slăvuică M., arată că are cunoștință despre mandatul european de arestare emis de către autoritățile din Bulgaria, însă așa cum Italia l-a trimis în România în baza unui mandat european de arestare emis de către autoritățile din România și Bulgaria, fiind un stat membru UE, poate solicita Italiei să îl trimită în Bulgaria, fiind vorba despre același gen de infracțiuni. Arată că în ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune din România este vorba de 2.000 de persoane vătămate, iar în Bulgaria este vorba despre 28 de persoane. Arată că atât România, cât și Bulgaria sunt state membru EU, astfel că Italia îl va putea trimite în Bulgaria în baza mandatului european de arestare, dacă va decide astfel. De asemenea, arată că a încercat să se integreze în penitenciar, însă îi este imposibil să învețe limba română, cu atât mai mult cu cât a și formulat o cerere la penitenciar pentru a i se da un dicționar italian-român, însă nici până în prezent nu a primit unul. Totodată, arată că pe perioada executării pedepsei a primit tratament medical pentru artroză, împrejurarea că are montată o proteză, iar în Italia ar putea beneficia de un tratament medical mai bun. În final, arată că a săvârșit o infracțiune, este conștient că trebuie să execute pedeapsa la care a fost condamnat, și-a pierdut libertatea, însă această pedeapsă poate fi executată și în Italia, acolo unde ar fi mai aproape de familia sa.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin contestația formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la data de 04.03.2015, sub nr._, contestatorul P. A. a înțeles să conteste încheierea nr. 182/24.02.2015 a Judecătorului de supraveghere a privării de libertate de la Penitenciarul Rahova.
În fapt, contestația nu a fost motivată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată că la data de 12.02.2015 petentul P. A. a solicitat transferul său pentru continuarea executării pedepsei în Italia.
Prin Încheierea nr. 182/24.02.2015 a Judecătorului de supraveghere a privării de libertate de la Penitenciarul Rahova s-a constatat că nu poate fi inițiată procedura de transfer în Italia pentru continuarea executării pedepsei.
Împotriva încheierii Judecătorului de supraveghere a privării de libertate de la Penitenciarul Rahova petentul a formulat contestația ce face obiectul prezentei cauze.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată că la data de 12.02.2015, sub nr. 150/2015 la Judecătorul de supraveghere a privării de libertate de la Penitenciarul Rahova, astfel cum a fost înaintată spre soluționare în baza adresei nr. 7107/2015 din data de 29.01.2015 emisă de Ministerul Justiției - Direcția D. Internațional și Cooperare Judiciară - Serviciul Cooperare judiciară internațională în materie penală, petentul P. A. a solicitat transferul său pentru continuarea executării pedepsei în Italia, invocând că nu cunoaște limba română și îi este foarte greu să comunice cu ceilalți deținuți, nu poate menține relația cu familia sa și are probleme de sănătate, motive pentru care petentul apreciază că se impune transferul său pentru continuarea executării pedepsei în Italia.
Instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 166 alin. 3 teza a II-a din Legea 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, modificată prin Legea nr. 300/2013, procedura de transfer nu se inițiază atunci când persoana condamnată s-a sustras de la executarea pedepsei, părăsind țara, iar pentru punerea în executare a hotărârii judecătorești s-a recurs la procedura extrădării sau a mandatului european de arestare.
Instanța reține că petentul P. A. execută în prezent o pedeapsă de 12 ani închisoare în baza mandatului de executare nr. 331 din 16.06.2003 emis de Tribunalul T. în baza sentinței penale nr. 254 din 02.04.2003 a Tribunalului T., definitivă prin neapelare. Conform referatului atașat la dosar, pentru punerea în executare a hotărârii judecătorești anterior menționată a fost emis mandatul european de arestare nr. 13 din 17.06.2008 în dosarul nr._ al Tribunalului T. iar prin sentința penală nr. 157/CC/29.10.2008 în dosarul nr._ al Tribunalului T. s-a admis cererea de extrădare activă a petentului P. A.. Ca atare, întrucât petentul s-a sustras de la executarea pedepsei, pentru executarea sentinței penale nr. 254 din 02.04.2003 a Tribunalului T., definitivă prin neapelare, s-a recurs la procedura extrădării și a mandatului european de arestare, predarea petentului către autoritățile române având loc în baza acestor forme de executare, motiv pentru care, în cazul de față, nu poate fi inițiată procedura de transfer pentru continuarea executării pedepsei în Italia.
Din actele și lucrările dosarului, instanța reține că pe numele petentului figurează emis mandatul de arestare în vederea predării nr. 42EAW din 23.10.2014 al Curții de Apel București în baza sentinței penale nr. 275 din data de 19.09.2014 a Curții de Apel București modificată prin decizia penală nr. 2870 din data de 22.10.2014 pronunțată de ÎCCJ, prin care s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 03.07.2014 de către P. Regional din S., amânarea predării până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea în termen a pedepsei de 12 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 254 din data de 02.04.2003 a Tribunalului T., definitivă prin neapelare și arestarea în vederea predării pe o perioadă de 30 de zile începând cu data punerii în libertate, ca urmare a executării la termen a pedepsei de 12 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 254 din data de 02.04.2003 a Tribunalului T., definitivă prin neapelare.
Ca atare, în ipoteza în care s-ar iniția procedura de transfer pentru continuarea executării pedepsei în Italia, autoritățile române ar fi în imposibilitate de a pune în executare dispozițiile mandatului de arestare în vederea predării nr. 42EAW din 23.10.2014 al Curții de Apel București deoarece, într-o astfel de ipoteză, în momentul executării pedepsei de 12 ani închisoare aplicată în baza sentinței penale nr. 254 din 02.04.2003 a Tribunalului T., definitivă prin neapelare, petentul nu s-ar mai afla pe teritoriul României ci pe teritoriul Italiei. Ca atare, emiterea acestui mandat de arestare în vederea predării nr. 42EAW din 23.10.2014 al Curții de Apel București constituie un impediment în plus în ceea ce privește inițierea procedurii de transfer pentru continuarea executării pedepsei în Italia.
Totodată instanța apreciază ca nefiind irelevante susținerile petentului potrivit căruia mandatul european de arestare emis de autoritățile bulgare ar putea fi pus în executare și în cazul în care s-ar dispune transferarea sa în Italia. În condițiile în care s-a pronunțat o hotărâre judecătorească definitivă prin care s-a dispus predarea petentului către autoritățile bulgare după executarea pedepsei, transferarea sa în Italia ar face practic inaplicabilă această hotărâre.
Din toate aceste considerente instanța urmează a respinge ca neîntemeiată contestația formulată de petentul condamnat P. A. împotriva Încheierii nr. 182/24.02.2015 a Judecătorului de supraveghere a privării de libertate de la Penitenciarul Rahova.
În baza art. 275 alin. 2 c.p.p. obligă petentul la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.Onorariul cuvenit interpretului de limba italiană rămâne în sarcina statului și urmează a fi avansat din fondurile MJ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată contestația formulată de petentul condamnat P. A. (fiul lui M. și M., ns. la data de 27.07.1968 în Elveția, în prezent deținut în Penitenciarul București-Rahova) împotriva Încheierii nr. 182/24.02.2015 a Judecătorului de supraveghere a privării de libertate de la Penitenciarul Rahova.
În baza art. 275 alin. 2 c.p.p. obligă petentul la 50 lei cheltuieli judiciare către stat (se vor achita la oficiile poștale în contul RO16TREZ7035032XXX005227, cod fiscal_, deschis la Trezoreria sectorului 3 București). Onorariul cuvenit interpretului de limba italiană rămâne în sarcina statului și urmează a fi avansat din fondurile MJ.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 24.03.2015.
Președinte,Grefier,
A. IuganAndreea D.
Red. A.I./tehnored.A.D.
6 ex./25.03.2015
| ← Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine.... | Plângere conform art. 39 din Legea 254/2013. Sentința nr.... → |
|---|
