Conducere fără permis. Art.335 NCP. Sentința nr. 537/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 537/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 24-03-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Sentința penală nr. 537
Ședința publică de la 24 martie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - A. I.
Grefier - A. D.
Ministerul Public - P. de pe lângă Judecătoria sectorului 5 București este reprezentat de procuror I. G..
Pe rol se află soluționarea cauzei penale privind pe inculpatul S. V. A., având ca obiect săvârșirea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, faptă prev. și ped. de art.335 alin.1 C.pen. și de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, faptă prev. și ped. de art.336 alin.1 C.pen.La apelul nominal făcut în ședința publică a lipsit inculpatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Apărătorul ales al inculpatului depune un set de înscrisuri în circumstanțiere. Totodată, solicită schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpatul S. V. A. a fost trimis în judecată din infracțiunile prev. de art. 335 alin. 1 C.pen și art. 336 alin. 1 C.pen cu aplicarea art. 38 C.pen. în infracțiunile prev. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 și art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art. 33 lit. b C.pen. din 1969 și art. 5 C.pen.
Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu cererea privind schimbarea încadrării juridice, apreciind că disp. art.86 alin.1 și art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002 reprezintă legea penală mai favorabilă.
În temeiul art. 386 alin. 1 C.pr. pen instanța admite cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru care inculpatul S. V. A. a fost trimis în judecată din infracțiunile prev. de art. 335 alin. 1 C.pen și art. 336 alin. 1 C.pen cu aplicarea art. 38 C.pen. în infracțiunile prev. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 și art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art. 33 lit. b C.pen. din 1969 și art. 5 C.pen.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța în baza art.387-388 C.pr.pen., constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public arată că din probele administrate până în prezent rezultă că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa prin rechizitoriu, iar în cauză nu se poate dispune amânarea aplicării pedepsei sau renunțarea la aplicarea pedepsei, având în vedere că inculpatul a mai fost condamnat la o pedeapsă de 5 luni închisoare cu suspendarea executării pedepsei prin sentința penală nr.219/20.05.2011. Astfel, solicită condamnarea inculpatului pentru cele două infracțiuni concurente, urmând a se face aplicarea dispozițiilor privind concursul de infracțiuni prev. de art. 33-34 din C.pen. din 1969, iar în temeiul art. 83 C.pen. din 1969 rap. la art. 15 din Legea nr. 187/2012, respectiv decizia nr.1/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 5 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.219/20.05.2011, urmând ca inculpatul să execute atât pedeapsa de 5 luni închisoare, cât și pedepsele la care va fi condamnat prin prezenta hotărâre. De asemenea, solicită a se aplica față de inculpat pedepsele accesorii prev. de art.71 rap. la art.64 lit.a teza a II a și lit. b C.pen. din 1969, cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Apărătorul ales al inculpatului solicită în baza art.3201 C.pr.pen. din 1969 a se lua act că sunt îndeplinite condițiile atât din punct de vedere al recunoașterii în totalitate a faptelor, inculpatul având o atitudine sinceră, a colaborat cu organele de poliție și deși au solicitat în faza de urmărire penală a se face un acord de vinovăție, acesta nu se află la dosar. De asemenea, solicită a se avea în vedere disp. art.74-76 C.pen. din 1969. Arată că într-adevăr, anterior inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 5 luni închisoare, însă acesta nu se află în stare de recidivă, cu atât mai mult cu cât acesta nu se afla în termenul de încercare. Nu în ultimul rând, solicită a se avea în vedere că fapta nu a avut consecințe grave, a săvârșit infracțiunea aflându-se într-o stare emoțională aparte, în condițiile în care nu avea bani de taxi pentru a merge la iubita sa, acesta fiind motivul pentru care a condus autoturismul. De asemenea, solicită a se avea în vedere că inculpatul regretă săvârșirea faptelor, s-a înscris la o școală auto, este încadrat în muncă și nu prezintă pericol public.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că regretă săvârșirea faptelor, că intenționează să urmeze cursurile unei facultăți și să își ia permisul de conducere.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
I.Actul de sesizare.
Prin rechizitoriul nr._/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 5 București a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul S. V. A. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, faptă prev. și ped. de art.335 alin.1 C.pen. și de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, faptă prev. și ped. de art.336 alin.1 C.pen.
În fapt, în actul de sesizare s-a reținut, în esență, că:
La data de 15.10.2012, în jurul orelor 03:20, inculpatul S. V. A. a condus autoturismul marca Dacia cu nr. de înmatriculare_ pe . 5 al municipiului București, din direcția . Eroii Revoluției, fără a poseda permis de conducere și având o îmbibație alcoolică de 1,20 g ‰ (orele 0455), respectiv 1,00 g ‰ (orele 0555),
Prin încheierea din 27.01.2015 a judecătorului de cameră preliminară, definitivă la aceeași dată, s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr.1196/P/2009 din 24.11.2014 și s-a dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpatul S. V. A. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, faptă prev. și ped. de art.335 alin.1 C.pen. și de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, faptă prev. și ped. de art.336 alin.1 C.pen.
II.Apǎrarea inculpatului.
Inculpatul a recunoscut faptele comise și nu a contestat rezultatul expertizei medico-legale privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei.
III.Probatoriul.
În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: proces-verbal de depistare din data de 15.10.2012; proces-verbal de verificare în baza de date evidența deținătorilor permise de conducere; proces-verbal de verificare a autoturismului marca Dacia Super N., cu nr. de înmatriculare_ ; buletin de analiză toxicologică alcoolemie nr.A12/_/29.01.2014; proces-verbal de prelevare de probe biologice; declarațiile martorilor C. A. și D. D. A.; declarațiile numitului S. V. A., date în calitate de făptuitor / suspect / inculpat.
În cursul cercetării judecătorești a fost ascultat inculpatul S. V. A., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei (fila 51), cauza fiind judecată, la cererea acestuia, fără readministrarea probatoriului din cursul urmăririi penale, potrivit disp. 375 și 377 Noul C.pr.pen., inculpatul recunoscând fapta pentru care a fost trimis în judecată și însușindu-și probele administrate în cursul urmăririi penale.
De asemenea, a fost administrată proba cu înscrisuri în circumstanțiere (filele 57-69).
IV.Situația de fapt.
Analizând materialul probator administrat în cauză în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța reține următoarea situația de fapt:
La data de 15.10.2012, în jurul orelor 03:20, inculpatul S. V. A. a condus autoturismul marca Dacia cu nr. de înmatriculare_ pe . 5 al municipiului București, din direcția . Eroii Revoluției, unde un echipaj din cadrul D.G.P.M.B. - Brigada Rutieră i-a făcut semnal regulamentar de oprire.
Inculpatul S. V. A. și-a continuat deplasarea pe . pe . continuare pe . tamponat două autoturisme parcate parțial pe trotuar.
Lucrătorii din cadrul D.G.P.M.B. - Brigada Rutieră au constatat faptul că inculpatul S. V. A. nu posedă permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule și nici nu a posedat vreodată.
De asemenea, lucrătorii de poliție rutieră i-au solicitat inculpatului S. V. A. să sufle în aparatul etilotest pentru stabilirea nivelului concentrației de alcool în aerul expirat, rezultatul fiind de 0,61 mg/l, conform testului nr._ din data de 15.10.2012, orele 0340.
În continuare, inculpatul a fost condus de către organele de poliție la Institutul Național de Medicină Legală „M. Minovici” București, unde la interval de o oră i s-au recoltat cele două probe biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, rezultatele fiind de 1,20 g ‰ (orele 0455), respectiv 1,00 g ‰ (orele 0555), conform Buletinului de analiză toxicologică - alcoolemie nr. 2451 din data de 15.10.2012 (Nr. Al2/_/12, eliberat la data de 29.01.2014).
În declarațiile sale, inculpatul a recunoscut faptele săvârșite.
V.Încadrarea juridică
În ceea ce privește cererea de schimbare a încadrării juridice, instanța reține că în cauză, dat fiind faptul că faptele dedusă judecății au fost săvârșite la data de 15.10.2012, anterior intrării în vigoare a Noului Cod Penal (C.P.) și Noului Cod de Procedură Penală (C.P.P.) sunt incidente dispozițiile art. 5 C.P., precum și Decizia Curții Constituționale nr.265/06.05.2014. Astfel, în analiza dispozițiilor mai favorabile inculpatului, prin raportare la situația concretă a acestuia, precum și la faptul că aplicarea legii penale mai favorabile se face global, instanța apreciază că dispozițiile Codului Penal de la 1969(C.P. de la 1969), respectiv ale OUG 195/2002 sunt mai favorabile în speță. Astfel, instanța apreciază că deși prevederile art. 335 alin. 1, respectiv 336 alin. 1 C.P. prevăd pentru faptele săvârșite pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii, în situația în care se va constata vinovăția inculpatului, prin raportare la circumstanțele concrete ale cauzei în raport de criteriile expuse în art. 52 C.P., nu este suficientă aplicarea unei pedepse cu amenda pentru faptele săvârșite, motiv pentru care se va orienta spre aplicarea unei pedepse cu închisoarea. Astfel având în vedere faptul că inculpatul a comis un concurs de infracțiuni la regimul circulației rutiere, acesta producând totodată un accident rutier încercând să scape de organele de poliție, instanța apreciază că scopul pedepsei nu poate fi atins decât prin stabilirea unei pedepse cu închisoarea. Instanța reține că atât dispozițiile C.P., cât și prevederile OUG 195/2002, stabilesc pentru faptele reținute în sarcina inculpatului aceleași limite de pedeapsă ale închisorii, motiv pentru care, instanța, analizând tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni, prin raportarea la cele două Coduri Penale, precum și posibilitățile de individualizare ale executării pedepsei, apreciază că dispozițiile Codului Penal de la 1969, respectiv ale OUG 195/2002 sunt mai favorabile în cauză. Pentru aceste motive, în temeiul art. 386 C.P.P., instanța va admite cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare, respectiv din infracțiunile prev. de art. 335 alin. 1 și 336 alin. 1 C.pen cu aplicarea art. 38 C.pen. în infracțiunile prev. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 și art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen. din 1969 și art. 5 C.pen.
În drept, fapta inculpatului S. V. A. care la data de 15.10.2012, în jurul orelor 03:20, a condus autoturismul marca Dacia cu nr. de înmatriculare_ pe . 5 al municipiului București, din direcția . Eroii Revoluției, fără a poseda permis de conducere și având o îmbibație alcoolică de 1,20 g ‰ (orele 0455), respectiv 1,00 g ‰ (orele 0555) întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 și art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen. din 1969 și art. 5 C.pen.
Potrivit art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80g/l alcool pur în sânge se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani.
În ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, instanța reține că elementul material al laturii obiective este caracterizat de acțiunea inculpatului de a se urca la volanul autoturismul marca Dacia cu număr de înmatriculare_ și de a circula pe drumurile publice,în condițiile în care anterior consumase băuturi alcoolice într-o cantitate ce a depășit nivelul de 0,80 g/l alcool pur în sânge.
Urmarea imediată a acestei fapte este reprezentată de crearea unei stări de pericol atât pentru inculpat, cât și pentru ceilalți participanți la trafic. Totodată instanța reține că fapta inculpatului a produs și o urmare materială, respectiv tamponarea a două autoturisme tamponate. În ceea ce privește raportul de cauzalitate, acesta rezultă fără dubiu, în mod direct și nemijlocit, din expunerea celorlalte două elemente precum și din materialitatea faptei.
Sub aspectul laturii subiective, instanța reține că fapta inculpatului care a urmărit să se deplaseze cu ajutorul autoturismului deținut, deși anterior consumase băuturi alcoolice, acesta asumându-și riscul de a pune în pericol siguranța participanților la trafic, este săvârșită cu intenție indirectă, conform prevederilor art. 19 alin. 1 lit.b) C.P. de la 1969.
Cu privire la cealaltă infracțiune reținută în sarcina inculpatului,, elementul material al infracțiunii constă, în conducerea autoturismului de către inculpat pe drumurile publice în condițiile în care acesta nu poseda permis de conducere. Instanța reține că fapta inculpatului a avut drept urmare imediată crearea unei stări potențiale de pericol cu privire la circulația pe drumurile publice. Legătura de cauzalitate dintre fapta concretă și starea de pericol astfel creată rezultă chiar din materialitatea faptei
Referitor la latura subiectivă, instanța constată că fapta a fost comisă cu intenție indirectă: inculpatul, cunoscând că nu are dreptul de a conduce, a prevăzut că urcându-se la volanul autoturismului creează premisele unui pericol pentru circulație, a acceptat această posibilitate, deși nu o urmărea.
Așadar, instanța constată că faptele deduse judecății există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de către inculpat cu forma de vinovăție prevăzută de lege, instanța urmând a proceda la stabilirea unor pedepse.
La individualizarea pedepselor ce urmează a fi aplicată inculpatului, instanța va avea în vedere scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C.P. și criteriile prevăzute de art. 72 C.P. de la 1969, și anume: limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator pentru fapta săvârșită, reduse cu o treime, potrivit art. 396 alin. 10 C.P.P.., gradul de pericol social al faptei, rezultând din modalitatea concretă în care s-a săvârșit fapta, precum și circumstanțele personale ale inculpatului. Instanța va avea în vedere totodată conduita sinceră și cooperantă a inculpatului de pe parcursul urmăririi penale, care a recunoscut săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată.
Totodată instanța va reține ca circumstanță atenuantă, în cazul ambelor infracțiuni, în temeiul art. 74 alin. 2 C.pen. din 1969 (circumstanță care impune potrivit art. 76 alin. 1 lit. e C.pen. din 1969 coborârea pedepsei sub minimul special), depășirea de către organele de urmărire a termenului rezonabil a procesului penal. În ceea ce privește cuantumul pedpsei instanța urmează a avea în vedere jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în ceea ce privește necesitatea asigurării unui remediu efectiv în cazul depășirii termenului rezonabil și încălcării dreptului la un proces echitabil.
Astfel statul este obligat să reglementeze în dreptul intern un remediu care să permită persoanei să valorifice drepturile și libertățile consacrate în Convenție. Caracterul efectiv al acestui remediu trebuie apreciat în funcție de capacitatea acestuia de a furniza celui interesat o satisfacție adecvată în raport cu violarea suferită ( cauza A. contra României). Curtea în jurisprudența sa a stabilit în cauzele B. contra Norvegiei și Beheyt contra Belgiei că o atenuare a pedepsei constituie, în priviința depășirii termenului rezonabil, o reparație corespunzătoare din moment ce este măsurabilă și substanțială.
În ceea ce privește stabilirea caracterului rezonabil, urmează a se avea în vedere următoarele criterii: natura și complexitatea cauzei, comportamentul inculpatului și comportamentul autorităților. În prezenta cauză termenul rezonabil a fost evident depășit. Astfel trimiterea în judecată s-a realizat la peste doi ani de la data săvârșirii faptei, deși fapta nu a avut caracter complex și nu a necesitat administrarea unui probatoriu complex. De altfel inculpatul a fost prins în flagrant iar martorii au fost identificați la momentul comiterii faptei. Urmărirea penală a fost începută la 2.03.2014, la circa un an și jumătate. Instanța de judecată apreciază că, raportat la împrejurările concrete ale cauzei nu se poate justifica o asemenea întârziere, în condițiile în care organele de urmărire penală aveau ab initio toate datele necesare soluționării cauzei. Ulterior începerii urmăririi penale, pe parcursul unei perioade de un an organele de urmărire penală doar au audiat doi martori și pe inculpat. Toate aceste aspecte dovedesc în mod evident depășirea termenului rezonabil.
Cu privire la cuantumul pedepselor instanța apreciază că deși, raportat la circumstanțele concrete ale cauzei se impune aplicarea unei pedepse cu executare efectivă, privarea de libertate a inculpatului pe o perioadă îndelungată ar fi contrară scopului pedepsei în condițiile în care acesta a făcut în ultimii doi ani serioase eforturi în vederea reintegrării sociale.
Astfel, în temeiul art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.pr.pen. și art 74 alin. 2 C.pen. din 1969 coroborat cu art. 76 alin. 1 lit. e C.pen. din 1969 condamnă pe inculpatul S. V. A. (cu datele de stare civilă de mai sus) la o pedeapsa de 7 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța are în vedere decizia LXXIV (74) din 05.11.2007, Secțiile Unite ale Înaltei Curții de Casație și Justiție conform căreia dispozițiile art. 71 C.P. de la 1969, referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I – c C. pen. nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 C.P. de la 1969.
De asemenea va avea în vedere dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului,precum și jurisprudența Curții Europene (Cauza Hirst.c. Marii Britanii, cauza S. și Pîrcalab c. României).
La aplicarea pedepsei accesorii instanța va avea în vedere totodată și criteriul constituțional al proporționalității, înscris în art.53 alin.2, potrivit căruia restrângerea exercițiului unor drepturi trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o.
Pentru a dispune restrângerea exercițiului acestor drepturi instanța consideră că măsura este necesară într-o societate democratică. Astfel limitarea exercitării acestor drepturi pe durata executării pedepsei privative de libertate, stabilită în funcție de conduita inculpatului și gradul de pericol social al faptei săvârșite este necesară pentru protejarea interesului public și ca atare urmărește un scop legitim.
Totodată, analizând circumstanțele concrete ale prezentei cauze și având în vedere că persoanele alese în funcții în cadrul autorităților publice sau în funcții elective publice sau care implică exercițiul autorității de stat sunt determinați să ia importante decizii și dispun de un mare prestigiu în ochii celor pe care îi administrează, instanța apreciază existența unei nedemnități în exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
Prin urmare, în baza art. 71 C.P. de la 1969, instanța va interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II și lit.b C.P. de la 1969 pe durata executării pedepsei principale, respectiv dreptul de a fi aleși în autoritățile publice sau în funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
În temeiul art. 83 alin. 1 C.pen. din 1969 revocă suspendarea condiționată a executării pedepsei de 5 luni închisoare aplicată prin s.p. nr. 219 din 20.05.2011 a Judecătoriei Călărași definitivă prin neapelare și dispune cumularea celor două pedepse, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 1 an închisoare.
Faptul că punerea în mișcare a acțiunii penale în prezenta cauză s-a realizat ulterior împlinirii termenului de încercare a pedepsei aplicată anterior și a cărei executare a fost anterior suspendată, nu are nicio influență în ceea ce privește posibilitate revocării suspendării condiționate, având în vedere că dispozițiile art. 83 C.pen. din 1969 vorbesc despre descoperirea infracțiunii în termenul de încercare, (condiție care este îndeplinită în mod evident în cauză). Faptul că potrivit relațiilor depuse de cei de la serviciul cazier pedeapsa de 5 luni a fost reabilitată (fila 45) nu este de natură a atrage imposibilitatea revocării suspendării condiționate. Reabilitarea de drept în cazul unei pedepse intervine dacă o persoană nu comite nicio infracțiune în termenul prevăzut de lege, mențiunile făcute de organele care administrează baza de date a serviciului cazier, neavând vreo relevanță în acest sens.
În temeiul art. 71C.pen din 1969. interzice drepturile prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a și b C.pen.
În temeiul art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.pr.pen. și art 74 alin. 2 C.pen. din 1969 coroborat cu art. 76 alin. 1 lit. e C.pen. din 1969 condamnă pe inculpatul S. V. A. (cu datele de stare civilă de mai sus) la o pedeapsa de 7 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană de către o persoană având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l aloool pur în sânge.
Pentru motivele expuse mai sus, în baza art. 71 C.P. de la 1969, instanța va interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II și lit.b C.P. de la 1969 pe durata executării pedepsei principale, respectiv dreptul de a fi aleși în autoritățile publice sau în funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
În temeiul art. 83 alin. 1 C.pen. din 1969 revocă suspendarea condiționată a executării pedepsei de 5 luni închisoare aplicată prin s.p. nr. 219 din 20.05.2011 a Judecătoriei Călărași definitivă prin neapelare și dispune cumularea celor două pedepse, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 1 an închisoare.
În temeiul art. 71C.pen din 1969. interzice drepturile prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a și b C.pen.
Totodată, instanța reține faptul că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 33 lit. a C.P. de la 1969, faptele deduse judecății fiind săvârșite în concurs ideal, respectiv inculpatul a săvârșit prin aceeași acțiune, două infracțiuni și nu a fost condamnat definitiv pentru vreuna dintre acestea. Așadar, instanța va da efect tratamentului sancționator prevăzut de art. 34 alin. 1 lit. b) C.P. de la 1969, sens în care va contopi cele două pedepse aplicate prin prezenta, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare, instanța apreciind că în raport de faptele săvârșite și gravitatea acestora nu este necesară aplicarea unui spor de pedeapsă.
În baza art. 71 C.P. de la 1969, instanța va interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II și lit.b C.P. de la 1969 pe durata executării pedepsei principale, respectiv dreptul de a fi aleși în autoritățile publice sau în funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
Cu privire la individualizarea executării pedepsei, instanța reține că, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile privind stabilirea unei modalități de individualizare neprivative de libertate. Astfel prin decizia 17/2011 pronunțată într-un recurs în interesul legii Înalta Curte a decis că suspendarea conditionata a executarii pedepsei nu poate fi dispusa pentru pedeapsa stabilita in cazul savarsirii in cursul termenului de incercare a unei infractiuni intentionate sau praeterintentionate, pedeapsa la care a fost cumulata o alta pedeapsa, ca urmare a revocarii suspendarii conditionate a executarii acestei din urma pedepse, chiar si in cazul indeplinirii conditiilor prevazute de art. 81 din Codul penal. Suspendarea conditionata a executarii nu poate fi dispusa nici in ceea ce priveste pedeapsa rezultanta, obtinuta prin aplicarea mecanismului prevazut de art. 83 alin. 1 din Codul penal
În baza art. 274 alin. 1 C.P.P. ,instanța va obliga inculpatul la plata a 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În temeiul art. 386 alin. 1 C.pr. pen admite cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru care inculpatul S. V. A. (fiul lui M. și D., născut la data de 04.12.1990 în mun. București, domiciliat în mun. București, ., ., ., sector 5, cetățenia română, studii liceale, stagiul militar nesatisfăcut, ocupația muncitor necalificat la Doosan IMGB, căsătorit, cunoscut cu antecedente penale, C.I. . nr._, CNP_) a fost trimis în judecată din infracțiunile prev. de art. 335 alin. 1 C.pen și art. 336 alin. 1 C.pen cu aplicarea art. 38 C.pen. în infracțiunile prev. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 și art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art. 33 lit. b C.pen. din 1969 și art. 5 C.pen.
În temeiul art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.pr.pen. și art 74 alin. 2 C.pen. din 1969 coroborat cu art. 76 alin. 1 lit. e C.pen. din 1969 condamnă pe inculpatul S. V. A. (cu datele de stare civilă de mai sus) la o pedeapsa de 7 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere.
În temeiul art. 71C.pen din 1969. interzice drepturile prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a și b C.pen.
În temeiul art. 83 alin. 1 C.pen. din 1969 revocă suspendarea condiționată a executării pedepsei de 5 luni închisoare aplicată prin s.p. nr. 219 din 20.05.2011 a Judecătoriei Călărași definitivă prin neapelare și dispune cumularea celor două pedepse, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 1 an închisoare.
În temeiul art. 71C.pen din 1969. interzice drepturile prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a și b C.pen.
În temeiul art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.pr.pen. și art 74 alin. 2 C.pen. din 1969 coroborat cu art. 76 alin. 1 lit. e C.pen. din 1969 condamnă pe inculpatul S. V. A. (cu datele de stare civilă de mai sus) la o pedeapsa de 7 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană de către o persoană având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l aloool pur în sânge.
În temeiul art. 71C.pen din 1969. interzice drepturile prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a și b C.pen.
În temeiul art. 83 alin. 1 C.pen. din 1969 revocă suspendarea condiționată a executării pedepsei de 5 luni închisoare aplicată prin s.p. nr. 219 din 20.05.2011 a Judecătoriei Călărași definitivă prin neapelare și dispune cumularea celor două pedepse, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 1 an închisoare.
În temeiul art. 71C.pen din 1969. interzice drepturile prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a și b C.pen.
În temeiul art. 33 lit. b C.pen din 1969 cu aplicarea art. 34 alin. 1 lit. b C.pen. din 1969 contopește cele două pedepse de 1 an închisoare urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. obligă pe inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat (se vor achita la oficiile poștale în contul RO16TREZ7035032XXX005227, cod fiscal_, deschis la Trezoreria sectorului 3 București).
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicarea minutei.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.03.2015.
Președinte,Grefier,
A. IuganAndreea D.
Red. A.I./tehnored.A.D.
6 ex./25.03.2015
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 541/2015.... | Vătămare corporală din culpă. Art.196 NCP. Sentința nr.... → |
|---|
