Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Sentința nr. 641/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 641/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 07-04-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Sentința penală nr. 641
Ședința publică de la 07 aprilie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - A. I.
Grefier – A. D.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București, a fost reprezentat de procuror I. G..
Pe rol judecarea cauzei penale privind pe petent B. C., având ca obiect liberarea condiționată (art.587 NCPP).
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns petentul, aflat în detenție, personal și asistat de avocat ales Silbermann R., cu împuternicire avocațială . nr._/2015 la fila 15 din dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se prezintă d-na avocat Wurtz C., cu delegația pentru asistență judiciară obligatorie nr._/2015 la fila 14 din dosar care solicită a se constata că delegația sa încetează prin prezența apărătorului ales al petentului și stabilirea onorariului parțial.
Instanța, în temeiul art.91 alin.4 C.pr.pen., constată că delegația apărătorului din oficiu Wurtz C. încetează prin prezența apărătorului ales al petentului și stabilește onorariu parțial în cuantum de 50 lei.
Instanța permite apărătorului ales să ia legătura cu petentul.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra probatoriului.
Apărătorul ales al petentului solicită încuviințarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere.
Reprezentantul Ministerului Public arată că nu se opune.
Instanța, în temeiul art.100 C.pr.pen., apreciind că proba cu înscrisuri este legală, relevantă și necesară pentru justa soluționare a cauzei, o încuviințează.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al petentului solicită admiterea cererii și liberarea condiționată a petentului, fiind îndeplinite condițiile prev. de art.100 C.pen. și art.587 C.pr.pen. Astfel, arată că petentul a executat fracția minimă prevăzută de lege, are zile câștigate ca urmare a muncii prestate, pe perioada executării pedepsei nu a fost sancționat disciplinar, a avut o atitudine decentă, a prestat activități lucrative. De asemenea, solicită a se avea în vedere că are un copil minor, iar mama sa este bolnavă.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererii, ca neîntemeiată, apreciind că la acest moment scopul educativ al pedepsei nu a fost atins, având în vedere conduita petentului pe perioada executării pedepsei, împrejurarea că nu este cunoscut cu antecedente penale. Arată că anterior petentul a fost condamnat la o pedeapsă de 6 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, iar ulterior a săvârșit o nouă infracțiune. De asemenea, arată că după ce a fost liberat condiționat, petentul a săvârșit din nou o infracțiune, dând astfel dovadă de perseverență infracțională.
Petentul, personal, solicită admiterea cererii și liberarea sa condiționată. Arată că dorește să beneficieze de clemența instanței și că nu va mai săvârși alte fapte de natură penală.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
1. Actul de sesizare. Prin sesizarea Comisiei pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 19.02.2015 sub nr._, s-a propus liberarea condiționată din executarea pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr.2007/2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești a condamnatului B. C. – deținut în Penitenciarul București-Rahova.
În motivarea acestei propuneri, Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate în opinie majoritară a arătat că la luarea deciziei de liberare condiționată a acestuia trebuie avute în vedere starea de recidivă atrasă de infracțiuni de aceeași natură în privința cărora petentul a manifestat perseverență infracțională, din pedeapsa anterior petentul fiind liberat condiționat, însă a comis o nouă infracțiune, se află la prima analiză, u a avut un comportament pozitiv în perioada executată, timpul efectiv executat nefiind suficient pentru atingerea scopului pedepsei, astfel că se impune amânarea până la expirarea pedepsei. Opinia minoritară a arătat că având în vedere conduita pozitivă, participarea la muncă și activități educaționale, se impune liberarea condiționată.
2. Probatoriul. În cauză, instanța a administrat proba cu înscrisuri, în cadrul căreia s-au atașat la dosar procesul-verbal nr.7/16.02.2015 al comisiei, caracterizarea întocmită de conducerea penitenciarului și caracterizarea petentului.
3. Situația de fapt. Instanța reține că persoana condamnată B. C. – recidivist - se află în executarea unei pedepse rezultante de 1 an închisoare pronunțată prin sentința penală nr. 2007/2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, definitivă. Astfel prin sentința penală nr. 2007/2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, definitivă, a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de OUG nr.195/2002.
Executarea acestei noi pedepse rezultante a început la data de 21.07.2014 și urmează să expire la data de 20.07.2015, petentul executând pedeapsa în regim deschis.
De asemenea, instanța reține că petentul a lucrat în penitenciar,considerându-i-se executate 32 de zile închisoare ca urmare a muncii prestate, în perioada detenției având 3 recompense, având un comportament pozitiv.
4. Legea aplicabilă
Cu privire la legea aplicabilă prezentei cauze instanța urmează a avea în vedere că prin decizia nr. 214 din 16 iunie 1997 a Curții Constituționale, s-a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor Legii nr. 140/1996 care înăspreau condițiile privind acordarea liberării condiționate și care totodată urmau a se aplica și pentru condamnările aplicate anterior intrării în vigoare a legii.
Astfel în considerentele deciziei se arată că aceste prevederi referitoare la incidența legii penale în raport cu faptele săvârșite anterior intrării în vigoare sunt însă în vădită contradicție cu dispozițiile art. 15 alin. (2) din Constituție, precum și cu prevederile art. 13 din Codul penal, care consacra principiul legii mai favorabile în cazul situațiilor tranzitorii în succesiunea legilor penale. Incidența dispozițiilor Legii nr. 140/1996 pentru modificarea și completarea Codului penal, în raport cu faptele și cu persoanele, este guvernata de prevederile art. 15 alin. (2) din Constituție, care, consfințind regula ca legea dispune numai pentru viitor, admit ca unica excepție legea penală mai favorabilă. Aceste reguli referitoare la succesiunea legilor penale privesc atât legea în ansamblul sau, cat și fiecare dintre normele și instituțiile sale în parte, cum este cazul liberării condiționate.
Situația tranzitorie în succesiunea legilor penale se ivește, dacă de la data săvârșirii infracțiunii, când ia naștere raportul juridic penal de conflict, și până la încetarea sau stingerea acestui raport prin executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate, iar uneori până la înlăturarea consecințelor condamnării prin reabilitare, au intervenit una sau mai multe legi penale. Legea aplicabilă este totdeauna legea cea mai favorabilă. În cazul instituției liberării condiționate, situația tranzitorie se creează, de asemenea, la data săvârșirii infracțiunii și durează până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei detențiunii pe viața sau a pedepsei închisorii. Intervenția, în acest interval, a unei legi penale care modifica instituția liberării condiționat, face ca determinarea legii aplicabile să se efectueze potrivit regulilor înscrise în art. 15 alin. (2) din Constituție și art. 13 alin. 1 din Codul penal, independent de data la care sentința de condamnare a rămas definitivă.
Din compararea celor două texte de lege rezultă că legea mai favorabilă în ceea ce privește liberarea condiționată este reprezentată de Codul Penal din 1969, noul Cod Penal introducând o . condiții suplimentare cum sunt de exemplu cele privind acoperirea prejudiciului, regimul în executarea căruia se află condamnatul.
Având în vedere aceste considerente instanța va examina prezenta cerere prin raportare la dispozițiile art. 59 din Codul Penal din 1969.
Potrivit acestui text de lege după ce a executat cel puțin două treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depășește 10 ani, sau cel puțin trei pătrimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, condamnatul care este stăruitor în muncă, disciplinat și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama de antecedentele sale penale, poate fi liberat condiționat înainte de executarea în întregime a pedepsei.
În calculul fracțiunilor de pedeapsă prevăzute în alin. 1 se ține seama de partea din durata pedepsei care poate fi considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate. În acest caz însă, liberarea condiționată nu poate fi acordată înainte de executarea efectivă a cel puțin o treime din durata pedepsei când aceasta nu depășește 10 ani și a cel puțin jumătate când pedeapsa este mai mare de 10 ani.
5.Considerente juridice. Analizând condițiile necesare liberării condiționate prevăzute de art.59 alin.1 C. pen., instanța constată în primul rând că până la data de 16.02.2015 petentul a executat în total 243 zile (32 zile fiind considerate ca executate pe baza muncii prestate) din cele 365 zile pe care le avea de executat, iar pentru a putea fi liberat condiționat trebuia să execute cel puțin 2/3 din pedeapsă, reprezentând 243 zile. În consecință, instanța reține că în prezent petentul a executat fracțiunea corespunzătoare din pedeapsă pentru a putea beneficia de liberarea condiționată, acesta executând 2/3 din pedeapsa de 1 an închisoare.
Prin urmare, prima condiție a liberării condiționate este îndeplinită, deoarece condamnatul a executat 2/3 din pedeapsă.
Cu toate acestea instanța apreciază că se impune menținerea în continuare a petentului în stare de detenție, scopul pedepsei nefiind atins la acest moment.
Instanța constată că petentul a mai beneficiat anterior de clemența legii penale, însă nu a conștientizat gravitatea faptelor sale. Astfel petentul a comis o infracțiune la regimul rutier, beneficiind de suspendarea condiționată a executării pedepsei. Acesta a ignorat șansa care i s-a oferit comițând o nouă infracțiune la regimul rutier în termenul de încercare. Petentul a beneficiat din nou de încredere din partea instanțelor de judecată în ceea ce privește posibilitățile sale de îndreptare, fiind liberat condiționat din executarea pedepsei aplicate. Nici în aceste condiții petentul nu a înțeles scopul pedepsei și nu a încercat să se reintegreze în societate, ci a continuat comiterea de infracțiuni. La circa un an de la liberarea condiționată, petentul a comis din nou două infracțiuni la regimul rutier, pentru care se află în prezent încarcerat.
Liberarea condiționată a petentului de la prima analiză ar fi de natură a crea în mintea acestuia un sentiment de impunitate, care să-l facă să credea că ori de câte ori va comite infracțiuni, va beneficia de clemența instanțelor de judecată, și va fi liberat înainte de termen. Având în vedere bogata antecedența penală a petentului, infracțiunile comise de acesta fiind de aceeași natură, instanța apreciază că menținerea în stare de detenție în continuare a petentului este necesară pentru ca realizarea scopului preventiv și represiv al pedepsei.
Instanța constată însă că pe perioada detenției petentul a dat dovadă de un comportament pozitiv fiind recompensat de trei ori și câștigând ca urmare a muncii executate 32 de zile. În aceste condiții nu i se poate nega acestuia posibilitatea de beneficia de instituția liberării condiționate și impunându-i-se independent de conduita sa să execute întreaga pedeapsă.
Astfel, instanța va admite în parte cererea de liberare condiționată formulată de petentul condamnat B. C., în sensul că stabilește termen de reiterare a cererii de liberare condiționată la 16.05.2015.
În temeiul art. 275 alin. 3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de către stat vor rămâne în sarcina acestuia. Onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 50 de lei se va avansa din fondurile MJ.
Văzând și disp. art.275 alin.3 C.proc.pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea de liberare condiționată formulată de petentul condamnat B. C. (fiul lui I. și M., ns. la data de 04.12.1958, C.N.P._, deținut în Penitenciarul București-Rahova), în sensul că stabilește termen de reiterare a cererii de liberare condiționată la 16.05.2015.
În temeiul art. 275 alin. 3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de către stat rămân în sarcina acestuia. Onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 50 de lei se avansează din fondurile MJ.
Cu contestație în termen de 3 zile de la comunicare
Pronunțată în ședință publică, azi 7.04.2015.
Președinte, Grefier,
A. I. A. D.
Red. A.I./tehnored.A.D.
6 ex./08.04.2015
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 301/2015.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 650/2015.... → |
|---|
