Plângere conform art. 104 din Legea 254/2013. Sentința nr. 2494/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2494/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 03-12-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Sentința penală nr. 2494
Ședința publică de la 03 decembrie 2015
Instanța constituită din:
Președinte – M. C. A.
Grefier- L. D.
Ministerul Public - P. de pe lângă Judecătoria sectorului 5 este reprezentat de procuror P. C..
Pe rol, judecarea cauzei penale privind pe petentul U. D. și pe intimat P. R., având ca obiect contestație împotriva hotărârii judecătorului delegat nr. 1143/09.10.2015.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns petentul, aflat în stare de deținere, personal și asistat de apărător ales I. O., cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței depunerea la dosarul cauzei a caracterizării petentului întocmită de conducerea penitenciarului, după care:
Se prezintă doamna avocat I. A. care depune delegația pentru asistență judiciară obligatorie la dosar, solicitând să se constate că delegația sa încetează prin prezența apărătorului ales al petentului, precum și stabilirea unui onorariu parțial.
Instanța în temeiul art.91 alin. 4 C.pr.pen. constată că delegația apărătorului din oficiu încetează prin prezența apărătorului ales al petentului și stabilește onorariu parțial în cuantum de 60 lei.
Apărătorul petentului depune un set de înscrisuri, respectiv: concluzii scrise, carcacterizarea întocmită de conducerea penitenciarului, carcacterizare întocmită de Autoritatea pentru supravegherea și protecția animalelor în cadrul căreia și-a desfăsurat activitatea, copia sentinței penale nr. 2131/2014 a Judecătoriei sectorului 5 București- de respingere a cererii de liberare condiționată.
Nefiind cereri prealabile de formulat si nici excepții de invocat, instanța acordă cuvântul pe probe.
Apărătorul petentului solicită încuviințarea probei testimoniale cu martorul Ș. D. și proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că este de acord cu încuviințarea probei cu înscrisurile în circumstanțiere, însă apreciază că proba testimonială cu un martor nu este relevantă, având în vedere că acesta nu a fost prezent la momentul săvârșirii abaterii disciplinare.
Deliberând, instanța încuviințează proba cu înscrisurile în circumstanțiere și proba testimonială cu martorul Ș. D., pe care le administrează la acest termen de judecată.
Petentul se declară de acord să fie audiat – astfel încât declarația acestuia este consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Se procedează audierea martorului Ș. D., sub prestare de jurământ religios, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar.
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constata cauza în stare de judecată și acorda cuvântul în dezbateri.
Apărătorul petentului, având cuvântul, solicită anularea încheierii judecătorului de supraveghere și a hotărârii comisiei de disciplină, iar pe cale de consecință, anularea sancțiunii disciplinare aplicate petentului. În ceea ce privesc motivele de nelegalitate și netemeinicie ale hotărârii comisiei de disciplină, arată că faptele petentului nu se încadrează în niciuna dintre interdicțiile reținute de această comisie, respectiv cele prev. de art. 82 lit. g, j din Legea nr.254/2013. Cu privire la disp. art. 82 lit. g, prin care se prevede că „persoanelor condamnate le sunt interzise stabilirea de relații cu persoane din exterior penitenciarului, cu scopul de a împiedica înfăptuirea justiției sau aplicarea normelor regimului de executare”, arată că fapta poate constitui abatere disciplinară numai dacă a fost săvârșită cu intenție directă, calificată prin scopul prevăzut de legiuitor, iar scopul petentului nu a fost acela de a împiedica înfăptuirea justiției sau de a eluda normele de executare ale pedepsei și, în nici un caz, nu se reține că ar fi stabilit vreo relație cu alte persoane, precizând că interacțiunea cu persoana în vârstă nu a durat decât câteva secunde, până a ajutat-o cu bagajele până la morgă. În ceea ce privește disp. art. 82 lit. i din Legea 254/2013 care prevede că ” persoanelor condamnate le este interzisă prezenta în zone închise sau la ore nepermise în anumite spații din penitenciar, stabilite prin regulamentul de ordine interioară, precum și nerespectarea orei de revenire în penitenciar”, arată că petentul nu se afla în penitenciar sau în zone interzise, motiv pentru care apreciază că nu se pot aplica prin extensie aceste dispoziții. În ceea ce privește lit. j al art. 82 din Legea nr.254/2013, arată că se referă la obiecte vătămătoare, care pot afecta siguranța penitenciarului, iar alimentele primite de petent, respectiv punga de gogoși nu intră în această categorie, pe care le-a raportat agentului de pază. De asemenea, precizează că judecătorul de supraveghere a schimbat încadrarea juridică, fapt nepermis întrucât nu a fost pusă în discuția petentului, iar prezenta încadrare nu corespunde cu fapta săvârșită. În ceea ce privește art. 81 lit. b din Legea nr.254/2013, precizează că se aplică persoanelor care se află în permisie sau desfășoară activități fără supravegere, însă în prezentul caz, petenții au fost supravegheați de către organele de pază. Totodată, solicită a se avea în vedere conduita petentului, respectiv faptul că nu a comis nicio abatere, a fost recompensat de 3 ori, a participat la numeroase activități desfășurate în cadrul penitenciarului, a obținut 43 zile prin muncă.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită admiterea plângerii având în vedere ansamblul probator administrat în cauză, apreciind că petentul nu a săvârșit nicio abatere disciplinară.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
I.Actul de sesizare. Prin contestația formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la data de 23.10.2015, sub nr._, contestatorul U. D. a înțeles să conteste încheierea nr. 1143/09.10.2015, pronunțată în dosarul nr. 1371/2015 de către judecătorului de supraveghere a privării de libertate de la P. R..
II.Probatoriul. La dosarul cauzei a fost atașat dosarul nr. 1371/01.10.2015 a judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului R..
La ultimul termen de judecată, instanța a procedat la ascultarea petentului și a martorului Ș. D. A..
III.Situația de fapt. Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, instanța reține că prin hotărârea nr. 499/25.09.2015 a comisiei de disciplină din cadrul Penitenciarului București R. condamnatului U. D. i-a fost aplicată măsura disciplinară constând în suspendarea dreptului de a primi și de a cumpăra bunuri pe o perioadă de două luni.
În fapt, s-a reținut că la data de 09.09.2015, petentul U. D., ce se afla la punctul de lucru exterior Spitalul Sf. P., a părăsit spațiul unde își desfășura activitatea și a primit de la o persoană civilă o pungă de gogoși.
La data de 01.10.2015, petentul a formulat plângere împotriva hotărârii de sancționare, plângerea ce a fost respinsă de judecătorul de supraveghere a privării de libertate de la P. R., ca nefondată, prin încheierea nr. 1143/09.10.2015.
Verificând probatoriul administrat în cursul judecății, prin corelare cu cel administrat în faza cercetării disciplinare, instanța constată că există indicii că în data de 09.09.2015, petentul U. D., ce se afla la punctul de lucru exterior Spitalul Sf. P., a plecat de la locul în care lucra în acea zi să caute cârpe de șters pentru a-și putea continua activitatea și a primit de la o persoană din spital o pungă de gogoși, pe care a prezentat-o agentului supraveghetor când s-a întâlnit cu acesta. Trebuie precizat că în acel spital, persoanele private de libertate lucrau în echipe de câte 2-3 deținuți, în total aceștia fiind 7-10 persoane însoțite de un singur supraveghetor. Din acest motiv, supraveghetorul nu se afla permanent în apropierea tuturor deținuților, aceștia neputând avea contact permanent cu supraveghetorul și neputând solicita permanent permisiunea de a se deplasa în diverse locuri din spital.
Persoana privată de libertate a recunoscut în esență această situație de fapt, dar a arătat că nu avut reprezentarea că încalcă vreo normă regulamentară și intenția de a împiedica aplicarea normelor regimului de executare a pedepselor privative de libertate.
Martorul ascultat, Ș. D. A. - ce a lucrat împreună cu petentul la același punct de lucru în perioada martie-august 2015 - a descris maniera în care lucrau deținuții în acel spital, confirmând împrejurarea că exista un singur supraveghetor ce nu se afla permanent lângă toate persoanele private de libertate, că exista deja o rutină a lucrului și că aveau voie să se deplaseze oriunde în spital dacă era nevoie, fără să ceară de fiecare dată permisiunea supraveghetorului ce îi însoțea.
IV.Considerente juridice. Instanța reține că în cauză sunt aplicabile disp. art.104 alin.8-14 din Legea nr.254/2013, „(8) Încheierea judecătorului de supraveghere a privării de libertate se comunică persoanei condamnate și administrației penitenciarului, în termen de 3 zile de la data pronunțării acesteia.
(9) Împotriva încheierii judecătorului de supraveghere a privării de libertate, persoana condamnată și administrația penitenciarului pot introduce contestație la judecătoria în a cărei circumscripție se află penitenciarul, în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii.
(10) Contestațiile se depun la judecătorul de supraveghere a privării de libertate care a pronunțat încheierea și suspendă executarea acesteia.
(11) Contestațiile se înaintează judecătoriei împreună cu dosarul cauzei, în termen de două zile de la primirea acestora. Contestațiile se soluționează de urgență și cu precădere.
(12) Instanța audiază în mod obligatoriu persoana condamnată, dispozițiile art. 39 alin. (14) - (19) aplicându-se în mod corespunzător.
(13) Competența de soluționare a contestației aparține judecătoriei în a cărei circumscripție se află penitenciarul a cărui comisie a aplicat sancțiunea disciplinară.
(14) Hotărârea judecătoriei este definitivă.
Potrivit disp. art.81 alin.1 lit. b și j din Legea nr.254/2013, „Persoanele condamnate au următoarele obligații: (…) b) să respecte regulile stabilite de administrația penitenciarului pe perioada cât au permisiune de ieșire din penitenciar sau în cazul desfășurării de activități, fără supraveghere, în exteriorul penitenciarului; (…) j) să îndeplinească în bune condiții activitățile la care participă; (…)”.
Potrivit disp. art.82 alin.1 lit.g și j din aceeași lege, „Persoanelor condamnate le sunt interzise: (…) g) stabilirea de relații cu persoane condamnate sau persoane din interiorul ori exteriorul penitenciarului, cu scopul de a împiedica înfăptuirea justiției sau aplicarea normelor regimului de executare a pedepselor privative de libertate; (…) j) introducerea în penitenciar, procurarea, confecționarea, deținerea, schimbul, primirea, utilizarea sau transmiterea de arme, materiale explozive, obiecte și substanțe care pun în pericol siguranța penitenciarului, misiunilor sau a persoanelor, bani, medicamente, telefoane mobile, accesorii ale telefoanelor mobile, bunuri sau alte valori, în alte condiții decât cele admise; (…)”.
Instanța apreciază că pentru a reține săvârșirea unei abateri disciplinare în sarcina unei persoane private de libertate este necesar să se constate că există o faptă ilicită, acea faptă să fie descrisă de lege ca fiind abatere disciplinară, fapta să fi fost săvârșită cu vinovăție de acea persoană.
Din simpla lecturare a abaterilor prev. de art.81 lit.j și art.82 lit.g și j din legea cadru, prin raportate la situația de fapt reținută mai sus, se poate constata că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru aplicarea unei sancțiuni pentru niciuna dintre acele abateri disciplinare. Astfel, petentul – deținut în P. R. - fusese repartizat încă din luna iunie 2015 la punctul de lucru exterior Spitalul Sf. P. pentru a realiza lucrări de întreținere a clădirii, alături de alți deținuți, numărul celor ce au lucrat la acest punct de lucru până în luna august 2015 fiind de 7 maxim 10 persoane. În ziua incidentului – 09.09.2015 – acesta lucra cu alți doi colegi în arhiva spitalului, fără ca supraveghetorul să se afle lângă ei, acesta din urmă însoțind al doilea grup de deținuți ce lucra în același spital, dar în altă zonă. Având nevoie de materiale textile pentru a spăla un perete, petentul a plecat la camera unde erau deținute asemenea materiale, deoarece în caz contrar nu-și puteau continua lucrul. Petentul a lipsit câteva minute - timp în care a căutat-o pe femeia de serviciu ce i-ar fi putut înmâna obiectele de care avea nevoie - neputându-se afirma că prin aceasta nu ar fi îndeplinit în bune condiții activitățile la care participa. Trebuie remarcat că nici în raportul de incident și nici în hotărârea de sancționare nu se indică în ce măsură petentul nu ar fi realizat activitățile ce i-au fost repartizate, simpla sa deplasare pentru a căuta materiale necesare muncii sale neputând fi echivalată unei nerealizări a activităților lucrative ce îi fuseseră date în sarcină. În concluzie, se constată că petentul nu a comis abaterea disciplinară prev. de art.81 lit.j
Cu privire la împrejurarea că petentul ar fi luat legătura cu persoane din interiorul ori exteriorul penitenciarului, cu scopul de a împiedica înfăptuirea justiției sau aplicarea normelor regimului de executare a pedepselor privative de libertate, instanța reține că petentul putea intra în contact cu diverse persoane în incinta spitalului, personalul angajat, pacienți sau aparținători ai pacienților, prin natura locului în care lucra. Cu toate acestea, pentru a conchide că acesta ar fi comis abaterea disciplinară prev. de art.82 lit. g, trebui să există dovezi că petentul a urmărit prin aceasta să împiedice înfăptuirea justiției sau aplicarea normelor regimului de executare a pedepselor privative de libertate. Or, petentul a recunoscut că a ajutat o persoană feminină să transporte un bagaj până la morga spitalului și a primit apoi de pomană o pungă de gogoși pe care nu le-a putut refuza, având în vedere titlul cu care îi fuseseră date. Prin stabilirea acestei relații cu o persoană ce se afla în incinta spitalului în care lucra, nu se poate afirma că petentul ar fi urmărit să împiedice în vreun fel înfăptuirea justiției sau aplicarea normelor regimului de executare, căci nu a consumat și nici nu și-a însușit alimentele, ci le-a prezentat supraveghetorului la prim întâlnire pe care a avut-o cu acesta. De altfel, atât petentul, cât și martorul ascultat, a arătat că exista o cutumă - acceptată și de supraveghetori - de a li se permite deținuților să primească alimente de la străini atunci când lucrează la punctele din exteriorul penitenciarului, cu condiția ca acestea să fie prezentate în prealabil supraveghetorului pentru verificare. Instanța apreciază astfel că nu sunt îndeplinite condițiile de existență ale abaterii prev. de art.82 lit.g.
Cum acele gogoși nu au fost însușite/ascunse și nici nu au fost consumate de petent, ci predate supraveghetorului chiar în incinta spitalului, imediat ce petentul l-a întâlnit pe acesta, nu se poate susține că ar fi introdus în penitenciar acele gogoși – abaterea disciplinară prev. de art.82 lit.f neexistând în materialitatea ei.
În ceea ce privește abaterea disciplinară constând în încălcarea regulilor stabilite de administrația penitenciarului (…) în cazul desfășurării de activități, fără supraveghere, în exteriorul penitenciarului, se reține că petentul nu a încălcat nicio regulă, căci deplasarea făcută în interiorul punctului de lucru a fost făcută în scopul realizării în bune condiții a activității ce-i fusese repartizată ( s-a deplasat pentru a căuta cârpe pentru a spăla un perete) – neexistând o încălcare a regulamentului din acest punct de vedere. De altfel, petentul nu a avut cum să ceară permisiunea supraveghetorului ce nu se afla lângă el, iar deplasarea s-a făcut în interiorul punctului de lucru, iar nu în afara lui. Pentru a aceste considerente, se constată că nu sunt îndeplinite condițiile de existență ale abaterii disciplinare prev. de art.81 lit.b.
Constatând că petentul nu a comis cu intenție abaterile disciplinare pentru care a fost sancționat, instanța va anula sancțiunea aplicată prin hotărârea comisiei de disciplină, potrivit disp. art.104 Legea nr.254/2013.
Văzând și disp. art.275 alin.3 C.pr.pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În temeiul art.104 Legea nr.254/2013, admite contestația formulată de petentul-condamnat U. D. (fiul lui L. și M., născut la data de 16.10.1966, CNP_, în prezent deținut în penitenciarul R.) împotriva încheierii nr.1143/2015 a judecătorului de supraveghere a privării de libertate de la P. R., în contradictoriu cu intimatul P. București-R..
Anulează sancțiunea aplicată petentului prin hotărârea nr.499/2015 a comisiei de disciplină.
În temeiul art.275 alin. 3 C.proc.pen., cheltuielile judiciare avansate de către stat rămân în sarcina acestuia. Suma de 60 lei, reprezentând onorariul parțial al avocatului din oficiu, se va achita din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 03.12.2015.
Președinte, Grefier,
| ← Plângere conform art. 56 din Legea 254/2013. Sentința nr.... | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... → |
|---|
