Plângere conform art. 56 din Legea 254/2013. Sentința nr. 2654/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2654/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 23-12-2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 5 BUCUREȘTI
SECTIA I PENALA
Dosar nr._
Sentința penală nr. 2654
Ședința publică de la 23 decembrie 2015
Instanța constituită din:
Președinte – M. C. A.
Grefier- C. C. A.
Ministerul Public - P. de pe lângă Judecătoria sectorului 5 este reprezentat de procuror P. C..
Pe rol soluționarea cauzei penale pe petentul G. G. I. și pe intimat P. R., având ca obiect contestație împotriva hotărârii judecătorului delegat nr. 986/11.09.2015.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 17 decembrie 2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la termenul respectiv, care face parte integrantă din prezenta sentință; la acel termen, instanța, pentru a putea delibera, a amânat pronunțarea până la data de astăzi, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
I.Actul de sesizare. Prin contestația formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la data de 24.09.2015, sub nr._, contestatorul G. G. I. a înțeles să conteste încheierea nr. 986/11.09.2015, pronunțată în dosarul nr. 1081/2015 de către judecătorului de supraveghere a privării de libertate de la P. R..
Ascultat în fața instanței, la ultimul termen de judecată, petentul a arătat că în acest moment sunt respectate condițiile de cazare, fiind deținut în P. jilava unde sunt 6 persoane în camera de detenție. A mai arătat că solicită despăgubiri în cuantum de 20.000 euro pentru că s-a îmbolnăvit în diversele perioade în care a fost deținut, suferind acum de epilepsie, diabet, afecțiuni ORL și miopie.
II.Probatoriul. La dosarul cauzei a fost atașat dosarul nr. 1081/28.08.2015 a judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului R..
III.Situația de fapt. Instanța constată că prin plângerea înregistrată la data de 28.08.2015, sub nr. 1081/2015 la judecătorul de supraveghere a privării de libertate la P. R., petentul G. G. I. a arătat că nu sunt respectate normele minime obligatorii privind cazarea sa, fapt ce i-a afectat starea de sănătate și nu primește tratament pentru afectiunile medicale de care suferă.
Prin încheierea nr.986/11.09.2015 a judecătorului de supraveghere a privării de libertate de la P. R. a fost admisă, în parte, plângerea formulată de către petent, P. R. fiind obligat să ia măsurile legale necesare pentru a i se asigura petentului suprafața minimă de cazare de 4 mp, prevăzută de art. 1 alin. 3 lit. a din anexa la OMJ nr. 433/2010 pentru aprobarea normelor minime obligatorii privind condițiile de cazare a persoanelor private de libertate. Capătul de cerere referitor neacordarea de îngrijiri medicale corespunzătoare a fost respins prin aceeași încheiere, judecătorul reținând că petentul nu se află în evidența cabinetului medical cu mențiuni referitoare la afecțiuni ORL.
Împotriva acestei soluții, petentul a formulat contestația care formează obiectul prezentului dosar.
VI.Considerente juridice. Potrivit art.56 din Legea nr.254/2013, „ (1)Exercitarea drepturilor persoanelor condamnate nu poate fi îngrădită decât în limitele și în condițiile prevăzute de Constituție și lege.
Împotriva măsurilor privitoare la exercitarea drepturilor prevăzute de prezenta lege, luate de către administrația penitenciarului, persoanele condamnate pot face plângere la judecătorul de supraveghere a privării de libertate, în termen de 10 zile de la data când au luat cunoștință de măsura luată. (…)”
A.)În ceea ce privește condițiile minime de cazare, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 48 alin. 3 si 5 din Legea nr.254/2013, persoanele condamnate sunt cazate individual sau în comun iar normele minime obligatorii privind condițiile de cazare a persoanelor condamnate se stabilesc prin ordin al ministrului justiției. Astfel, conform dispozițiilor art. 1 din anexa la O.M.J. nr. 433/2010 pentru aprobarea normelor minime obligatorii privind condițiile de cazare a persoanelor private de libertate (act normativ încă în vigoare conform prevederilor art. V din O.U.G. nr. 3/2014), spațiile destinate cazării persoanelor private de libertate trebuie să respecte demnitatea umană și să întrunească standardele minime sanitare și de igienă, ținându-se cont de condițiile climatice și, în special, de suprafața de locuit, volumul de aer, iluminare, sursele de încălzire și ventilație; camerele de cazare și celelalte încăperi destinate persoanelor private de libertate trebuie să dispună de iluminat natural, de instalațiile necesare asigurării iluminatului artificial și să fie dotate cu utilități igienico-sanitare și instalații de încălzire; camerele de cazare din penitenciarele existente trebuie să asigure persoanelor aflate în regim de arest preventiv cel puțin 4 mp pentru fiecare persoană privată de libertate.
Față de aceste dispoziții legale, în mod întemeiat, judecătorul de supraveghere a admis cererea petentului, reținând că petentul G. G. I., aflat în regim de arest preventiv, este cazat într-o cameră (E 6.34) împreună cu alți 9 deținuți - deci în total 10 deținuți - iar camera de deținere are o suprafață de 24,59 mp, ceea ce înseamnă că petentului și celorlalți deținuți din cameră nu le este asigurată suprafața minimă de 4 mp pentru fiecare persoană condamnată, conform dispozițiilor art. 1 alin. 3 lit. a din anexa la O.M.J. nr. 433/2010, obligând P. R. să ia măsurile legale necesare pentru a i se asigura petentului suprafața minimă de cazare de 4 mp, prevăzută de art. 1 alin. 3 lit a din anexa la OMJ nr. 433/2010 pentru aprobarea normelor minime obligatorii privind condițiile de cazare a persoanelor private de libertate.
Instanța constată că nu mai poate examina - pe fond - plângerea petentului raportat la aspectele reclamate în fața judecătorului de supraveghere, căci plângerea sa a fost admisă, acesta nemaiavând un interes în contestarea încheierii. Din momentul expirării termenului de 5 zile de la comunicarea încheierii judecătorului de supraveghere, administrația penitenciarului era obligată să ia toate măsurile pentru punerea în aplicare a dispozițiilor respective referitoare la asigurarea condițiilor minime de cazare.
Or, din cele declarate de petent în fața instanței, rezultă că în prezent – în P. Jilava unde se află – aceste condiții sunt respectate, singurul motiv pentru care reiterează cererea fiind acela ca și în viitor, în orice alt penitenciar, să-i fie respectat acest drept. Cum nici judecătorul și nici instanța nu pot dispune pentru situații eventuale/ipotetice și în legătură cu raporturi sociale ce nu s-au născut încă, apreaciază această solicitarea ca fiind vădit nefodată.
B.) În legătură cu neacordarea unui tratament medical adecvat, instanța reține că potrivit art. 71 din Legea nr. 254/2013, „(1) Dreptul la asistență medicală, tratament și îngrijiri al persoanelor condamnate este garantat, fără discriminare în ceea ce privește situația lor juridică. Dreptul la asistență medicală include intervenția medicală, asistența medicală primară, asistența medicală de urgență și asistența medicală de specialitate. Dreptul la îngrijiri include atât îngrijirile de sănătate, cât și îngrijirile terminale. (2) Asistența medicală, tratamentul și îngrijirile în penitenciare se asigură, cu personal calificat, în mod gratuit, potrivit legii, la cerere sau ori de câte ori este necesar. (3) Persoanele condamnate beneficiază în mod gratuit, potrivit legii, de îngrijiri, tratament medical și medicamente. (4) Serviciile de asistență medicală, tratament, îngrijiri și medicamentele sunt asigurate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, în condițiile Contractului-cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate și ale Normelor metodologice de aplicare a acestuia, din fondurile unităților din sistemul administrației penitenciare, aprobate cu această destinație, și din alte surse, potrivit legii. (5) Acordarea asistenței medicale, a tratamentului și a îngrijirilor persoanelor condamnate se face în condițiile regulamentului de aplicare a prezentei legi. (6) Persoana condamnată la o pedeapsă privativă de libertate poate solicita, contra cost, să fie examinată, la locul de deținere, de un medic din afara sistemului penitenciar. Constatările medicului din afara sistemului penitenciar se consemnează în dosarul medical al persoanei condamnate.”
În raport de actele medicale depuse în dosarul judecătorului de supraveghere, instanța constată că nu există dovezi ale încălcării dreptului petentului la asistență medicală în acest moment
C.)În ceea ce privește, despăgubirile civile solicitate de către petent, respectiv obligarea intimatei la plata daunelor morale în cuantum de 20.000 euro pentru faptul că s-a îmbolnăvit în penitenciar din cauza condițiilor în care fost deținut și a întârzierii acordării de tratamente potrivite, instanța le va respinge pentru următoarele considerente.
Raportat la dispozițiile art.56 din Legea nr. 254/2013, plângerea întemeiată pe aceste prevederi legale este admisibilă în cazul în care privește încălcări ale drepturilor persoanelor private de liberate cauzate de măsurile administrației penitenciarului, iar soluția ce poate fi dispusă, în cazul admiterii unei astfel de plângeri, constă în anularea sau modificarea măsurii luate de către administrația penitenciarului ori obligarea administrația penitenciarului să ia măsurile legale care se impun. Analizând aceste dispoziții legale, instanța apreciază că și în calea de atac formulată împotriva încheierii judecătorului soluția nu poate fi circumscrisă decât uneia dintre soluțiile prevăzute de lege. Pentru aceste considerente, instanța arată că o cerere constând în obligarea penitenciarului la plata de despăgubiri civile nu este admisibilă pe calea contestație întemeiată pe dispozițiile art. 56 din Legea nr. 254/2013, ci pe calea unei acțiuni civile separate.
Pentru aceste motive, în temeiul art.56 din Legea nr. 254/2013, instanța va respinge, ca neîntemeiată, contestația formulată de petentul-condamnat G. G. I. împotriva încheierii judecătorului de supraveghere a privării de libertate de la P. R., în contradictoriu cu intimatul P. București-R., constatând totodată că este inadmisibilă cererea de acordare a unor despăgubiri civile.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, conform art.275 alin.2 C.proc.pen. cheltuielile judiciare sunt suportate de către persoana căreia i s-a respins cererea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În temeiul art. 56 Legea nr.254/2013, respinge - ca neîntemeiată - contestația formulată de petentul-condamnat G. G. I. (fiul lui G. și E., născut la data de 06.06.1976 – deținut în P. R.) împotriva încheierii nr. 986/2015 a judecătorului de supraveghere a privării de libertate la P. R., în contradictoriu cu intimatul P. R..
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de acordare de despăgubiri.
În temeiul art.275 alin. 2 C.proc.pen., obligă petentul la plata sumei de 150 lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare (se vor achita în oficiile poștale în contul RO16TREZ7035032XXX005227, cod fiscal_, deschis la Trezoreria Sectorului 3 București). Onorariul avocatului din oficiu – în cuantum de 130 lei – va fi avansat din fondul special al M.J.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.12.2015.
Președinte, Grefier,
Red. M.C.A.
Tehnored. CA
5ex/31.12.2015
| ← Plângere conform art. 56 din Legea 254/2013. Sentința nr.... | Plângere conform art. 104 din Legea 254/2013. Sentința nr.... → |
|---|
